Recenzia cartii "A passion for discovery" de Peter Freund

[Adi]

"Pe lângă talentul necesar, secretul performanţei în ştiinţe este pasiunea. Pasiunea te susţine, te împinge spre descoperiri. Este important să faci întotdeauna ce îţi place, ceea ce te interesează, ceea ce consideri important şi să nu-ţi risipeşti timpul cu lucruri despre care crezi că alţii vor să te vadă făcându-le."  Aşa grăieşte Peter Freund, cercetător teoretician la universitatea din Chicago şi absolvent al Colegiului Naţional "C. D. Loga" din Timişoara în cartea sa dedicată pasiunii pentru cercetarea ştiinţifică, "A passion for discovery", a cărei recenzie prezentată mai jos a fost realizată de doamna Dorina Cucu, profesoară de fizică la acelaşi liceu timişorean.


--------------------------------------------------------------------------------




Profesorul emerit doctor Peter George Oliver Freund (mai multe aici si aici) de la Institutul Enrico Fermi din cadrul Universităţii din Chicago este absolvent al Colegiului Naţional ,,C. D. Loga" din Timişoara (1953). În perioada studenţiei la  Facultatea de Electrotehnică a  Politehnicii din Timişoara a participat la manifestaţiile anticomuniste organizate de studenţi în 1956, fiind arestat. În anul 1959, după absolvirea cursurilor Politehnicii, a emigrat la Viena. După ce a obţinut titlul de doctor în fizică la Viena în anul 1960, a urmat specializarea post-doctorat la Universitatea din Geneva şi la Institutul pentru studii avansate din Princeton. Din anul 1965 este profesor la Universitatea din Chicago. Este membru al ,,American Physical Society" şi doctor honoris causa al Universităţii de Vest din Timişoara (1996). În timpul îndelungatei sale cariere de profesor şi cercetător ştiinţific dr. Peter Freund a adus importante contribuţii în fizica teoretică, în principal în domeniul teoriei corzilor ("string theory"), al teoriei monopolului magnetic, al teoriei cuantice a gravitaţiei, al geometriilor necomutative. Pe lângă lucrările ştiinţifice, dr. Freund a scris şi lucrări literare. ,,Convorbiri peste Atlantic" (lucrare realizată în colaborare cu scriitorul Radu Ciobanu – un fost coleg de liceu), ,,Viaţa amoroasă a unui Gary Cooper evreu", ,,Crucea lui Koloman" sunt câteva dintre titlurile ce poartă semnătura sa.



Fizica poate fi pentru cei care o studiază, după opinia dr. Peter Freud, frumoasă ca o operă de artă. Să privim de pildă pictura "Marea odaliscă" a lui Jean Auguste Dominique Ingres. Cu toată economia de mijloace de exprimare, pictura este atât de elegantă, atât de plină de înţelesuri ... La fel în fizică, prin simplitatea şi frumuseţea descrierii matematice a unei teorii, se exprimă, după cum spunea Lucian Blaga, "vraja nepătrunsului ascuns". Eugene Wigner, fondatorul teoriei simetriilor în mecanica cuatică, observa că ,,simplitatea legilor naturii decurge din complexitatea limbajului utilizat pentru exprimarea lor." Autorul însuşi conferă limbajului matematic atribuţii divine ("limbajul lui Dumnezeu").



Povestea fizicii, aşa după cum susţine autorul, se desfăşoară pe trei planuri distincte. Un prim plan este cel al lucrărilor individuale, în care conceptele sunt eroii principali. Aceste concepte se modifică în timp, fiind deseori înlocuite de concepte noi. Al doilea plan cuprinde  ştiinţa ca întreg, eroii fiind diferitele teorii. ,,Ori de câte ori o lucrare cu adevărat valoroasă este scrisă, lucrările mai vechi se rescriu în mod automat".  Teoriile sunt ca nişte fiinţe: se nasc, se dezvoltă şi ajung la un final. Nu poate fi omis din povestea fizicii planul uman. Fizica este o ştiinţă făcută de oameni, ei nu pot trăi într-un turn de fildeş ci interacţionează cu semenii lor. Din interacţiunea oamenilor de ştiinţă pot rezulta prietenii adevărate, noi descoperiri, dar şi încrâncenări şi dispute din care, nu întotdeauna ştiinţa are de câştigat. Istoria şi politicul îşi pun amprenta în mod hotărâtor pe activitatea oamenilor de ştiinţă.



Albert Einstein considera că fizicienii se orientează în activitatea lor în două direcţii: cea teoretică şi cea experimentală. Peter Freund, dezvoltând această idee, îşi imaginează cele două direcţii ca fiind situate pe două planuri/niveluri paralele, cel superior fiind rezervat teoreticienilor. Un al treilea nivel, situat deasupra primelor două, revine matematicienilor. Interacţiunile dintre ,,ocupanţii" celor trei planuri duc la naşterea unor noi teorii. Cele trei niveluri tind să se apropie şi chiar să se suprapună ori de câte ori o nouă teorie este elaborată. În prezent planurile teoreticienilor şi al matematicienilor sunt foarte apropiate, dar sunt plasate la mare depărtare de planul experimentatorilor deoarece energiile uriaşe necesare verificării noilor teorii nu pot fi încă atinse în actualele acceleratoare de particule. Astfel T.O.E. (Theory of Everything) mai trebuie şă aştepte!



Istorioarele pline de tâlc şi de umor adunate de dr. Peter Freund de-a lungul carierei sale încearcă să reconstituie o parte din povestea fizicii. Autorul a interacţionat cu fizicieni celebri ai secolelor XX şi XXI: Wolfgang Pauli (,,The Conscience of Physics"), Werner Heisenberg (,,a handful of the greatest physicists of all time"), Robert Oppenheimer (,,Hero or Antihero?"), Enrico Fermi (,,the preeminent twetieth-century physicist to have made breaktroughs in theoretical, experimental and applied physics"), Richard Feynman (,,The Wizard of Pasadena"), Subrahmanyan Chandrasekhar ("Passionate Cambridge Gentleman"), Abdus Salam (,,a globalized man"), Yoichiro Nambu (,,The Serene Sensei") şi mulţi alţii, din posturile de ucenic, coleg, prieten, mentor. Unele dintre istorioare sunt rememorări ale unor întâmplări la care autorul a fost martor, altele i-au fost relatate de colegi, prieteni, iar despre altele a citit în diverse lucrări. Autorul aduce în faţa noastră şi figuri de mari matematicieni ale căror colaborări cu fizicienii au dus la elaborarea actualelor teorii despre Univers. Dintre acestea memorabilă rămâne figura lui Emmy Noether, matematiciana care a enunţat teorema ce stabileşte conexiunea dintre simetrie şi legile de conservare. Emmy Noether a avut de înfruntat în prea scurta sa carieră atât bariera discriminării femeilor cât şi pe aceea a discriminării pe criterii etnice. Povestirea referitoare la încercarea matematicianului David Hilbert de a propune senatului Universităţii din Göttingen numirea lui Emmy Noether în postul de profesor asistent al departamentului de matematică este plină de haz. La protestul profesorilor umanişti din senat în legătură cu numirea unei femei într-o funcţie didactică, David Hilbert a replicat: ,,Nu înţeleg de ce genul candidatului este relevant. În fond departamentul nostru nu este o baie publică."



Cadrul povestirilor nu este doar cel al amfiteatrelor marilor universităţi din lume sau cel al laboratoarelor în care au fost făcute descoperiri importante ci şi acela al sălilor de spectacol sau al parcurilor sau potecilor străbătute de paşii eroilor cărţii în momentele de respiro din activitatea lor.



Istoria zbuciumată a secolului XX este omniprezentă fie că este vorba despre emigrarea în S.U.A., din cauza persecuţiilor regimului nazist, a numeroşi oameni de ştiinţă valoroşi, fie că este vorba despre impardonabilele atitudini antisemite ale unor cunoscuţi oameni de ştiinţă germani ( care au determinat - după cum cu un umor negru o mărturiseşte autorul - ,,ruperea spontană a decenţei umane"), fie că este vorba despre spectrul Securităţii sau al K.G.B.-ului ce teroriza oamenii de ştiinţă din ţările din estul Europei în perioada comunistă, sau de atitudinea uneori contradictorie a fizicienilor implicaţi în proiectul Manhattan. Autorul nu-şi exprimă poziţia faţă de fizicienii şi matematicienii care au simpatizat sau au aderat la una din ideologiile care au adus omenirii atâtea victime în secolul XX. El caută să releveze comicul sau tragicul rezultat din aceste atitudini. Importantă rămâne contribuţia acestor oameni de ştiinţă la progresul cunoaşterii, teoriile din matematică şi fizică fiind debarasate de aspectele politice. Indiferent de ideologie, rasă, religie şi limbă protagoniştii cărţii împărtăşesc o pasiune comună: aceea a descoperirii.



Orice profesor de fizică interesat de istoria acestei discipline va citi cu nesaţ culegerea de povestiri (să sperăm că va apare în curând şi  traducerea în limba română a acestei cărţi!) a dr. Peter Freund pentru că, pe lângă povestirile captivante, el poate urmări evoluţia conceptelor şi teoriilor din fizică în conexiune cu diversitatea relaţiilor interumane.



"Ori de câte ori termin o lucrare şi o trimit unei reviste, ziua următoare mă copleşeşte tristeţea, depresia - cum o numiţi dumneavoastră. Voi mai avea oare o altă idee bună? Este dureros, dar este preţul oricărei activităţi creative. Această mare durere, alături de plăcerea mare a unei lucrări bune terminate, este un sine qua non al vieţii de fizician. Íncepi să te extragi din durere şi porneşti într-o direcţie nouă, iată ciclul creativităţii ştiinifice şi poate artistice. Blazare? Niciodată! Blazarea este un păcat mortal!"   Peter Freund



Bibliografie
1. P. G. O. Freund, A Passion for Discovery. World Scientific Publishing Co. Pte. Ltd., 2007
2. http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr275_276/
3. http://physics.uchicago.edu/t_part.html



Recenzia aceasta a cărţii "A passion for discovery" (O pasiune: descoperirea) a fost realizată de doamna profesoară Dorina Cucu de la Colegiul Naţional "C. D. Loga" din Timişoara, al cărui absolvent în 1953 a fost si autorul acestei carţi, Peter Freund.