Dl Virgil
Cand am spus date experimentale la nivel astronomic este cam eufemistic. Am tot auzit ca s-au descoperit in cosmos surse de radiatii ics si gama si mi-am pus intrebarea daca nu s-a observat eclipsarea acelor surse si totodata, in camp gravific, deviatia radiatiilor venind de la acele surse. Deviatie care ar confirma inca o data predictiile relativiste. Din cate am citit eu, am inteles ca radiatiile ics si gama nu sufera reflexie difractie si refractie. Se spune ca radiatiile ics ar produce o difractie si figuri de interferenta la nivelul ionilor din cristale. Cu aceasta difractie s-ar fi descoperit structura dubluspiralata a ADN-ului, de catre Wathson si Kryks. Eu am mai retinut o idee, cred ca de pe site-ul- Anthyphizica-, in care spune ca deviatia luminii in campul gravific al astrilor, ar fi doar o gaselnita, numai pentru a pastra constanta viteza luminii in vid. Fiindca nu vrea sa admita ca gravificul produce un indice de refractie, care micsoreaza viteza luminii in vid. Si ca sa pastreze constanta viteza luminii in vid c, a venit cu gaselnita curbarii spatiului. Eu nu am nimic de publicat si deci nu am niciun motiv sa elogiez relativitatea, ca sa atrag bunavointa editorilor. Si daca am ajuns la concluzia ca relativitatea este doar metafizica, m-am fixat in teoriile astea simple si intuitive din care pot si eu sa inteleg cate ceva. Asa am retinut ca densitatea luminii se aduna cu densitatea emanata din masa planetei. Si din acest cuplaj ar rezulta ca viteza luminii este aceeasi in toate directiile din planul orizontal. Si acest fapt ar explica foarte simplu rezultatul experimentului M-M, fara nicio metafizica relativista, total neintuitiva asupra fenomenelor. Tot cu insumarea densitatilor luminii si a mediului transparent, este explicata si formula lui Fresnel, zisa de compunere a vitezelor, dar si dispersia luminii albe, in stratul de cativa atomi, in care se face trecerea de la densitatea aerului la densitatea sticlei. Spunand ca radiatiile din spectrul optic, care au frecvente mai mari, au densitati mai mari si se cupleaza mai puternic cu densitatea sticlei. Si de aceea radiatiile de frecventa mai mare ar parcurge un traseu curbat, pe un arc de cerc mai lung, aparand astfel deviate mai mult decat radiatiile de frecventa mai mica, radiatii care avand densitate mai mica se cupleaza mai slab cu densitatea sticlei si urmeaza un arc de cerc mai scurt, cu o deviatie mai mica.