Cum sa incetinim timpul. Masina timpului.

[styhl]

 Sa incetinim timpul , in un alt sistem de referinta, inafara de al nostru, inafara de accelerarea acelui sistem cu viteza apropiata de viteza luminii (asta o stiu multi, teoria relativitatii generalizate..... ), poate mai sunt si alte metode (de incetinire a timpului)

[Adi]

E teoria relativitatii restranse.

[Eugen7]

Sa incetinim timpul , in un alt sistem de referinta, inafara de al nostru, inafara de accelerarea acelui sistem cu viteza apropiata de viteza luminii (asta o stiu multi, teoria relativitatii generalizate..... )

Vorbesti aici de dilatarea temporala din cadrul teoriei relativitatii restranse (nu generalizate!).

În Teoria relativității a lui Albert Einstein, dilatarea temporală se manifestă în două circumstanțe: în relativitatea restrânsă, ceasurile care sunt în mișcare în raport cu un sistem de referință inerțial se mișcă mai încet (şi acest efect este descris exact de transformările Lorentz), iar în relativitatea generală, ceasurile aflate la un potențial inferior într-un câmp gravitațional (cum ar fi cazul în apropierea unui corp masiv precum o planetă sau o gaură neagră) merg mai încet.

În relativitatea restrânsă, efectul dilatării temporale este reciproc, astfel observând din punctul de vedere al oricăror două ceasuri aflate în mișcare unul în raport cu celălalt, mereu ceasul celălalt suferă dilatare temporală (se presupune că mișcarea reciprocă a celor doi observatori este uniformă, adică aceştia nu accelerează pe parcursul observațiilor.) În contrast, dilatarea temporală gravitațională (tratată în teoria relativității generale) nu este reciprocă, astfel un observator aflat în vârful unui turn va observa că ceasurile de la nivelul solului bat mai lent, iar observatorii de la nivelul solului vor fi de acord. În acest mod, dilatația temporală gravitațională este observată de toți observatorii staționari, independent de altitudinea lor.

TRR:
Dezintegrarea spontană a unui mezon  π a permis măsurarea timpului de viaţă al mezonilor în referenţialul propriu ca fiind t=2,2•10^-6s . Aceşti mezoni se deplasează cu o viteză egală cu 0,998 din viteza luminii. Astfel, în sistemul de referinţă propriu mezonii pot parcurge o distanţă maximă de 600 metri (d=v•t), însă mezonii produşi la câţiva kilometri altitudine sunt totuşi înregistraţi pe suprafaţa Pământului. Acest lucru se explică numai prin existenţa dilatării temporale dintre cele două sisteme de referinţă (cel ataşat mezonului şi cel ataşat observatorului de pe pământ) datorită vitezei relativiste cu care se deplasează mezonii (conform teoriei relativităţii restrânse), care arată că timpul de viaţă al mezonului măsurat de către observatorul aflat pe Pământ este de 32•10-^6s (adică de aproximativ 15 ori mai mare decât cel măsurat din sistemul de referinţă al mezonilor) şi astfel distanţa parcursă de mezon măsurată de pe Pământ este de aproximativ 10 kilometri.

TRG:
Conform teoriei generale a relativităţii timpul trebuie să treacă mai încet lângă un corp masiv, ca planeta Pământ spre exemplu. Pentru un observator aflat la înălţime ar părea că tot ceea ce se întâmplă jos necesită un timp mai lung. Cu cât câmpul gravitaţional este mai puternic, cu atât este mai mare efectul. Spre exemplu, un ceas de pe suprafaţa Soarelui ar câştiga doar aproximativ un minut pe an comparativ cu un ceas de pe suprafaţa Pământului. Această diferenţă a timpului la diferite înălţimi deasupra Pământului are astăzi o importanţă practică foarte importanta, o dată cu apariţia sistemelor de navigaţie foarte precise bazate pe semnale emise de sateliţi. Astfel, sistemul de poziţionare globală prin semnale radio de la sateliţi (GPS) trebuie să corecteze zilnic diferenţa temporală de ordinul nanosecundelor (o nanosecundă este 10^-9 secunde) ce apare la ceasurile de pe sateliţii artificiali care orbitează în jurul Pământului, întrucât, dacă nu s-ar efectua această corecţie, erorile de poziţionare ar fi foarte mari, de ordinul kilometrilor.

Astfel, Teoria Restrânsă a Relativităţii ne demonstrează că tipul se scurge diferit pentru observatorii aflaţi în mişcare relativă, iar Teoria Generală a Relativităţii ne demonstrează că timpul se scurge diferit pentru observatori aflaţi la diferite înălţimi într-un câmp gravitaţional.

[styhl]

    Si daca combinam aceste 2 teorii la un loc, in rezultat oare ce am putea preimi? 
    Fie se va lua un disc , la capatul sau se va stabili un cias. Discul va fi aplasat perpendicular pe suprafata unei planete(vezi desenu), fie h=100m. Raza planetei de dorit sa fie cit mai mare, la fel si raza discului de dorit sa fie cit mai mare. Discul se va roti cu o viteza foarete  mare (apropiata de viteza luminii).
    Ce valori vor indica acest ciasornic , in raport cu unl ce sta in pozitie de repaus pe planeta, si in comparatie cu alt ceasornic ce sta in spatiul cosmic.

[styhl]

La drept vorbind, nimic nu am inteles din teoria relativitatii,  ,

   Un corp ce accelereaza (se misca) el ce nu creste in masa(G, sau greutate, nustiu cum e mai corect)?
   De se considera: "directia de deplasare este irelevanta deorece se considera ca spatiul este izotrop (se comporta la fel in orice punct si pe orice directie)." ?
    Nu prea sunt deacord. Fie luam 2 corpuri cu aceleasi mase si aceleasi proptietati. Unul din corpuri ii dam o viteza anumita si il lasam sa se miste in o directie liniara. Pecind al doilea corp ii creem aceeasi viteza, INSA directia de deplasare va fi una cerculara (de dorit ca raza cercului sa fie cit posibil mai mica.  Sunt convins ca timpul va decurge diferit pentru ambele corpuri(sisteme)), vor fi DIFERITE, cutoate ca au aceleasi viteze. Aceasta se datoreaza, presupun, din cauza ca actiuneaza forta centripeta.