Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.

[mariuslvasile]

Si aici se critica paradigma actuala pseudostiintifica, respectiv cosmoilogica, dar nu ati mutat threadul la sectiunea respectiva. Doar threadurile mele, care chiar veneau cu noutati gen Einstein era tampit si teoriile lui erau tampite. Demonstrat si argumentat stiintific, plus recenzionat, verificat si aprobat de mai multe AI-uri, ca sa nu ziceti ca nu am peer reviewuri favorabile.

Si big bang-ul e tot tampit pentru ca e opera unui preot tampit, si se bazeaza pe GR care e cea mai tampita teorie posibila. Adica se bazeaza pe faptul ca spatiul se extinde in mod miraculos pentru ca Einstein a scos din burta o constanta magica pentru a contracara gravitatia, constanta cosmoilogica, care pana si el a recunoscut ca e o mare prostie. Dar astroprostii sunt convinsi ca ea chiar e o constanta reala, desi isi schimba valoarea de la o zi la alta in functie de cum bate vantul solar pentru ca ei o modifica din pix ca sa se potriveasca cu observatiile care nu se pupa cu teoria creationista a lui Popa Prostu de la Vatican, si pe care oricum le interpreteaza in mod gresit pentru ca sunt prosti si nu inteleg nimic din redshift-ul ala care apare din cauza ca lumina pierde energie cand se loveste de particule gen electroni care zburda prin spatiu si mai ales prin plasma, si atunci ii scade frecventa si se schimba pe rosu. Si asta nu e teoria mea, ci a lui Fritz Zwicky, care era de 10 ori mai destept decat popa prostu si Einstein si Hubble la un loc.

Eu am o teorie si mai buna, care se bazeaza pe eter si zice ca lumina fiind o unda in eter pierde energie in eter. Asa cum sunetul pierde energie in aer, si nu se propaga la infinit prin aer, asa si lumina pierde energie in eter, si nu se propaga la infinit in eter.
Cum dovedesc asta ? Simplu, scriu o ecuatie si daca rezultatul nu e cel pe care mi-l doresc inventez o constanta care sa faca lumina sa piarda energie in eter. Constanta de absorbtie a eterului, zisa si constanta tampon. Este ca sunt genial ?? Practic cu constanta asta am explicat exact ce se intampla !

[mihai25]

Ne putem imagina un "univers" static cu o infinitate de dimensiuni? Deși un astfel de concept depășește capacitatea noastră de vizualizare, îl putem totuși explora prin gândire și matematică. O conexiune de internet modernă operează (sau cel puțin folosește la nivel abstract) cu un număr mare de vectori "ortogonali" (sau "dimensiuni")—uneori peste 256—cu valori predefinite, pentru a gestiona și a transmite datele. Ideea că un număr arbitrar între 1 și infinit este lipsit de sens rezonează cu anumite perspective fizice sau filosofice, fiind o temă explorată și în opera lui Isaac Asimov, precum romanul "Zeii înșiși".

Spațiul-timp pe care îl experimentăm (universul nostru "macro") este descris în mod obișnuit prin trei dimensiuni spațiale și una temporală.

De ce acest număr (4)? Nu există o limită intrinsecă pentru numărul de dimensiuni pe care le putem postula în teorie (3, 4, 11, 1345 etc.).

Noi, oamenii, suntem limitați de percepția noastră senzorială la cele trei dimensiuni spațiale și una temporală (pe care o parcurgem unidirecțional și nu o putem manipula conștient). Este posibil ca lipsa de efort în a concepe sau a investiga matematic alte dimensiuni să fie o consecință directă a acestei limitări biologice de bază.

Pe scurt: Noi percepem 4, dar putem teoretiza mult mai mult. Limita este mai degrabă în experiența noastră directă decât în potențialul universului.



Daca vrei cea mai buna solutie de inchirieri auto otopeni la noio gasesti faralimita de km si servicii de inchirieri auto otopeni fara depozit

[mariuslvasile]

Ne putem imagina un "univers" static cu o infinitate de dimensiuni? Deși un astfel de concept depășește capacitatea noastră de vizualizare, îl putem totuși explora prin gândire și matematică. O conexiune de internet modernă operează (sau cel puțin folosește la nivel abstract) cu un număr mare de vectori "ortogonali" (sau "dimensiuni")—uneori peste 256—cu valori predefinite, pentru a gestiona și a transmite datele. Ideea că un număr arbitrar între 1 și infinit este lipsit de sens rezonează cu anumite perspective fizice sau filosofice, fiind o temă explorată și în opera lui Isaac Asimov, precum romanul "Zeii înșiși".

Spațiul-timp pe care îl experimentăm (universul nostru "macro") este descris în mod obișnuit prin trei dimensiuni spațiale și una temporală.

De ce acest număr (4)? Nu există o limită intrinsecă pentru numărul de dimensiuni pe care le putem postula în teorie (3, 4, 11, 1345 etc.).

Noi, oamenii, suntem limitați de percepția noastră senzorială la cele trei dimensiuni spațiale și una temporală (pe care o parcurgem unidirecțional și nu o putem manipula conștient). Este posibil ca lipsa de efort în a concepe sau a investiga matematic alte dimensiuni să fie o consecință directă a acestei limitări biologice de bază.

Pe scurt: Noi percepem 4, dar putem teoretiza mult mai mult. Limita este mai degrabă în experiența noastră directă decât în potențialul universului.

Mai taie din ele da-le drecu !
Chiar e nevoie sa-i tocim lama lui Occam ?
De ce ar trebui un univers static sa aiba o infinitate de dimensiuni ? Daca poate sa existe cu doar 4 dimensiuni ?
Cu ce ne ajuta daca ne imaginam ca sunt mai multe pe care nu le putem percepe ?
La fel de bine putem sa ne imaginam ca pe canapea sta o fantoma pe care nu o vedem. Si ca ea rade de noi dar nu o auzim. Si ca ne da o palma dar nu o simtim.

Oricum nu e ca si cum nu s a mai gandit nimeni la asta. Teoria stringurilor teoretizeaza de zeci de ani cum ca universul ar avea n-spe dimensiuni. Din care a dovedit ca exista 0 fata de cele 4.