Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.

Creat de mircea_hodor, Martie 01, 2015, 09:40:51 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.


atanasu

Cateva elemente insuficient detaliate in aceasta sinteza documentara :traducand cateva elemente din https://en.wikipedia.org/wiki/Expansion_of_the_universe  :
"Expansiunea cosmică este o caracteristică cheie a cosmologiei Big Bang. Poate fi modelata matematic cu metrica Friedmann–Lemaître–Robertson–Walker (FLRW), care corespunde unei creșteri a scării părții spațiale a tensorului metric spațiu-timp al universului (care guvernează dimensiunea și geometria spațiu-timpului). În acest cadru, separarea obiectelor în timp este asociată cu expansiunea spațiului însuși.
Conform teoriei inflației, în timpul epocii inflaționiste, la aproximativ 10-32 secunde după Big Bang, universul sa extins brusc, iar volumul său a crescut cu un factor de cel puțin 1078 (o extindere a distanței cu un factor de cel puțin 1026 în fiecare dintre cele trei dimensiuni). Acest lucru ar echivala cu extinderea unui obiect cu o lungime de 1 nanometru (10-9 m, aproximativ jumătate din lățimea unei molecule de ADN) până la o lungime de aproximativ 10 6 ani lumină (aproximativ 1017 m sau 62 trilioane de mile). Expansiunea cosmică a încetinit ulterior la ritmuri mult mai lente, până când, la aproximativ 9,8 miliarde de ani după Big Bang (cu 4 miliarde de ani in urma), a început să se extindă treptat mai rapid și încă o face. Fizicienii au postulat existența energiei întunecate, apărând ca o constantă cosmologică în cele mai simple modele gravitaționale, ca o modalitate de a explica această accelerație tardivă. Conform celei mai simple extrapolări a modelului cosmologic favorizat în prezent, modelul Lambda-CDM, această accelerație devine mai dominantă în viitor.

Dacă putem măsura sau determina cacteristicile necesare ecuatiilor modelului relativist  FLRW care sunt   în Universul nostru , atunci aceste ecuații vor spune totul despre proprietățile Universului  atât în trecut, cât și în viitor. Doar știind, astăzi, ce alcătuiește Universul  și care este rata de expansiune în acest moment, putem  determina pritr multe alte proprietati p cele principal:
- care este dimensiunea Universului  observabil în orice moment din trecut sau viitor,
- care a fost sau va fi rata de expansiune în orice moment în trecut sau viitor,
 - cât de importantă din punct de vedere energetic a fost sau va fi fiecare componentă a Universului (radiații, materie normală, materie întunecată, neutrini, energie întunecată etc.) în orice moment din trecut sau viitor,
Este posibil sa fi analizat anterior cum a evoluat universul in timp si voi cauta acestea aca le mai gasesc.

atanasu

Cele scrise in finalul postarii anterioare au fost preluate de pe https://www.forbes.com/sites/startswithabang/2021/08/25/how-small-was-the-universe-at-the-start-of-the-big-bang/ mult mai ampla si deosebit de importanta.
Adaug ca din https://www.forbes.com/sites/startswithabang/2017/03/24/how-big-was-the-universe-at-the-moment-of-its-creation/ aflam ca :

Diametrul Căii Lactee este de 100.000 de ani lumină; Universul observabil avea aceasta ca rază când avea aproximativ 3 ani.
Când Universul avea un an, era mult mai fierbinte și mai dens decât este acum. Temperatura medie a Universului a fost de peste 2 milioane Kelvin.
Când Universul avea o secundă, era prea cald pentru a forma nuclee stabile; protonii și neutronii se aflau într-o mare de plasmă fierbinte. De asemenea, întregul Univers observabil ar avea o rază care, dacă am tras-o astăzi în jurul Soarelui, ar cuprinde doar cele șapte sisteme stelare cele mai apropiate, cel mai îndepărtat fiind Ross 154.
Universul a fost odată doar raza Pământului-Soare, ceea ce s-a întâmplat când Universul avea aproximativ o trilionime (10-12) dintr-o secundă. Rata de expansiune a Universului pe atunci era de 1029 de ori mai mare decât cea de astăzi.
Dacă vrem, ne putem întoarce și mai departe, bineînțeles, până când inflația sa încheiat pentru prima dată, dând naștere Big Bang-ului fierbinte. Ne place să extrapolăm Universul înapoi la o singularitate, dar inflația îndepărtează complet nevoia de asta. În schimb, o înlocuiește cu o perioadă de expansiune exponențială de lungime nedeterminată față de trecut și se încheie dând naștere unei stări fierbinți, dens, în expansiune pe care o identificăm drept începutul Universului pe care îl cunoaștem. Suntem conectați la ultima mică fracțiune de secundă a inflației, undeva între 10-30 și 10-35 de secunde.Atunci cand  inflația se termină și începe Big Bang-ul, atunci trebuie să știm dimensiunea Universului ca sa putem porni  la ceva.

Dar sa preczam ca acesta este Universul observabil; adevărata ,,dimensiune a Universului" este cu siguranță mult mai mare decât ceea ce putem vedea, dar nu știm cu cât. Cele mai bune limite ale noastre, de la Sloan Digital Sky Survey și satelitul Planck, ne spun că, dacă Universul se curbează înapoi pe el însuși și se închide, partea pe care o putem vedea este atât de nediferențiată de ,,necurbată" încât să fie de cel puțin 250 de ori. raza părții observabile.

Într-adevăr, ar putea fi chiar infinită în amploare, deoarece orice a făcut Universul în primele etape ale inflației este de necunoscut pentru noi, cu totul, cu excepția ultimei fracțiuni minuscule de secundă din istoria inflației, fiind șters de ceea ce putem. observa prin natura inflației însăși. Dar dacă vorbim despre Universul observabil și știm că putem accesa doar undeva între ultimele 10-30 și 10-35 de secunde de inflație înainte de Big Bang-ul, atunci știm că Universul observabil este între 17 centimetri (pentru versiunea de 10-35 de secunde) și 168 de metri (pentru versiunea de 10-30 de secunde) la începutul stării fierbinți și dense pe care o numim Big Bang.
Cel mai mic răspuns posibil , adica  cca 17 centimetri, este de dimensiunea unei mingi de fotbal! Universul nu ar fi putut fi cu mult mai mic decât atât, deoarece constrângerile pe care le avem de la Fundalul Cosmic de Microunde (mișcarea fluctuațiilor) exclud acest lucru. Și este de fapt  de imaginat că întregul Univers este substanțial mai mare decât atât, dar nu vom ști niciodată cât de mult, deoarece tot ce putem observa este o limită inferioară a dimensiunii reale a Universului real.

Deci cât de mare era Universul când s-a născut pentru prima dată? Dacă cele mai bune modele de inflație sunt corecte, undeva între dimensiunea unui cap de om și o zona de locuinte pline de zgârie-nori. Doar acordă-i insa timp -- 13,8 miliarde de ani în cazul nostru -- și vom ajunge la întregul Univers pe care îl vedem astăzi.

atanasu

Intreb : Cum se stie ca viteza soarelui in jurul cetrului galctic este de 220-230 km/s care  ne duce la perioada de revolutie de 220-230 milioane ani? Am gasit ca ar fi pe baza vitzeei gazului cosmic de pe traictoria soarelui .Dar asta cum se masoara?
Care ar fi sistemul de referinta in care sa putem masua vitezele cosmice ? Desigur CMB dar asta nu prea o inteleg...
Slabe sperante sa am un rapuns dar eu pe wiki nu am gasit .

atanasu

Dsigur ca nu pot primi raspuns aici asa ca  ma consolez dand un link gasit azi care descrie foarte succint si elegant si ca exprimare si ca precizie ce am prezentat si eu referitor la Originea si Evolutia Universului si la Big Bang:

http://sac.csic.es/astrosecundaria/ro/cursos/formato/materiales/conferencias/T8_w_ro.pdf


princehansolo

CitatEi (Penzias și Wilson) au tras concluzia că acesta vine de la un transmițător ˗ ceva care avea o temperatură de 2,7
K ˗ temperatură obișnuită a universului ˗ și nu dintr-un loc anume. Universul însuși era cel
care emitea această radiație de fond, o urmare a Big Bang-ului. Oricine poate să detecteze cu
un TV analog racordat la un canal liber: cam 1 din 10 puncte pe care le vezi pe ecran, provin
de la radiația de fond. Aceste emisii sunt din categoria microundelor, similar celor din
cuptoarele din casă, dar având energie foarte mică: poate încălzi mâncarea doar cu 2,7 K.
Am pus tot paragraful pentru a ridica o întrebare legată de sfârșitul lui: "poate încălzi mâncarea doar cu 2,7 K". De câte ori poate poate încălzi mâncarea cu 2,7 K? Dacă o face de 10 ori, avem o creștere de temperatură de 27 K... Și tot așa de 9 ori?
Toate-s vechi și noi sunt toate

atanasu


atanasu

Foarte interesant: https://www.g4media.ro/timpul-trecea-de-cinci-ori-mai-incet-in-universul-timpuriu-la-un-miliard-de-ani-de-la-nasterea-sa-studiu-varsta-universului-este-aproximata-in-prezent-la-138-miliarde-de-ani.html  /G4 media/3.07.2023,

Adica:
<b>Timpul pare să treacă de cinci ori mai lent în Universul timpuriu,</b> potrivit unui studiu ştiinţific, care foloseşte pentru prima data obiecte cosmice foarte strălucitoare, quasarii, pentru a confirma acest fenomen ciudat, relatează AFP, citată de Agerpres.ro.

Teoria relativităţii propusă de Albert Einstein susţine că, din cauza expansiunii Universului, ,,ar trebui să observăm că Universul îndepărtat creşte lent", explică pentru AFP Geraint Lewis, astrofizician la Universitatea din Sydney şi primul autor al studiului publicat luni în Nature Astronomy.
Cercetătorii au folosit observarea stelelor care îşi încheie viaţa în explozii, supernove, pentru a arăta că <b>timpul părea să treacă de două ori mai încet când Universul avea jumătate din vârsta sa actuală,</b> care este estimată la 13,8 miliarde de ani.
Noul studiu foloseşte quasarii, care sunt incomparabil mai strălucitori, pentru a merge înapoi cu <b>un miliard de ani după naşterea Universului. Timpul pare să curgă de cinci ori mai lent acolo,</b> potrivit studiului.
,,Totul pare să funcţioneze cu încetinitorul" pentru observatorul actual, potrivit profesorului Lewis, dar ,,dacă v-aş putea transporta printr-o magie ar dura acum zece miliarde de ani să ajungeţi lângă unul dintre aceşti quasari şi să vă uitaţi la cronometru, totul vi s-ar părea normal", a explicat el. ,,O secundă ar fi o secundă", a adăugat el.

Pentru a măsura fenomenul, numit dilatare cosmologică a timpului, profesorul Lewis şi statisticianul de la Universitatea din Auckland, din Noua Zeelandă, Brendon Brewer, au analizat date de la 190 de quasari, colectate pe parcursul a 20 de ani.
Quasarurii, nuclee galactice cu o gaura neagră supermasivă în centru, sunt cunoscute a fi cele mai strălucitoare şi mai energice obiecte din cosmos. Ceea ce le face ,,balize foarte utile pentru cartografierea Universului", afirmă prof. Lewis.
Dificultatea a fost de a le face ceasuri cosmice la fel de uşor de utilizat ca şi supernovele. Acestea din urmă oferă un semnal unic, dar fiabil în timp.
Pentru quasari cercetătorii şi-au atins obiectivele datorită unui număr mare de date şi progreselor recente în înţelegerea statistică a evenimentelor aleatorii.
În acest caz, cercetătorii au reuşit să interpreteze şocuri multiple care apar atunci când gaura neagră a quasarului absoarbe materie.

,,Am descoperit acest spectacol de artificii şi am arătat că şi quasarii pot fi folosiţi ca indicatori de timp pentru primele zile ale Universului", a spus el. Şi astfel s-a demonstrat că ,,Einstein are din nou dreptate".

Încercările anterioare de a folosi quasarii pentru a măsura teoria dilataţiei cosmologice a timpului au eşuat, ducând la ,,sugestii ciudate", cum ar fi aceea că quasarii nu erau obiecte atât de îndepărtate cum s-a observat. Noul studiu arată că aceste obiecte cosmice respectă de asemenea legile Universului.

-Nota mea : Asta  inseama ca ce  vedem azi ca un miliard  de ani ar insemna pe atuci 200 milioane  ani? Personal incep sa cred ca scara timpului si scara spatiului nu au relevanta prin exactitate ci doar prin ordonare in sensul de mai recnt sau mai aproape

PS Si inca ceva: Expansiunea universului ar fi doar un miraj
În realitate, susține fizicianul elvețian Lambriser, ,ceea ce au catalogat oamenii de știință ca fiind expasiunea universului este, în fapt, evoluția masei protonilor și a electronilor de-a lungul timpului. Cum ar veni, în tabloul oferit de Lambriser, constanta Lambda oscilează tocmai pentru că masa particulelor oscilează. Astfel, toate problemele legate de ea dispar dacă privești lucrurile din această perspectivă.
Așa cum au recunoscut și alți oameni de știință, abordarea lui Lambriser este una atipică. Practic, el se întoarce la ideea lui Einstein despre universul static, expusă acum mai bine de un secol. Însă, cumva, explicația lui oferă răspunsuri la multe necunoscute din domeniul cosmologiei. Cel mai mare neajuns însă este acela că afirmațiile sale nu pot fi probate deocamdată și, cel puțin până când vom avea tehnologia care să ne poată permite astfel de observații, ele rămân doar la stadiul de ipoteză.


atanasu

Pentruca mai urmaresc cate ceva si prin alte parti, ca sa nu uit postez si aici ce mi se pare relevant sau demn de reamintit la acest topic.
Asadar referitor la redshift (deplasarea spre rosu) despre care am vorbit cu siguranta pe acest fir cosmologic amplu care trebuie privit ca un referat documentar dar nu asa important cum l- a gasit a fi deschizatorul  temei dl Mircea Hodor desi firul a ajuns la 149,975 vizualizari crescand mult de la
terminarea lui de catre mine in martie 2018 cu capitolul 9, poate si din cauza acestor adaugiri periodice.

Redshift, extrase din https://ro.wikipedia.org/wiki/Deplasare_spre_ro%C8%99u :

În fizică și astronomie, deplasarea spre roșu are loc când lungimea de undă a radiației electromagnetice - de regulă lumina vizibilă - emise sau reflectate de un obiect este deplasată spre domeniul de energie mică (roșu) al spectrului electromagnetic din cauza efectului Doppler sau a altor efecte gravitaționale. În general, deplasarea spre roșu se definește ca fiind o creștere a lungimii de undă a radiației electromagnetice receptată de un detector în comparație cu lungimea de undă emisă de sursă. Această creștere a lungimii de undă corespunde unei scăderi a frecvenței radiației electromagnetice.
Orice creștere a lungimii de undă se numește ,,deplasare spre roșu", chiar dacă are loc în spectrul invizibil al radiațiilor electromagnetice, cum ar fi radiații gamma, radiații X și ultraviolete. Această denumire poate fi derutantă deoarece, pentru lungimi de undă mai mari decât ale luminii roșii (de exemplu, infraroșii, microunde și unde radio), deplasarea spre roșu duce radiația în direcția opusă față de lumina roșie.
O deplasare spre roșu observată și datorată efectului Doppler are loc atunci când sursa de lumină se îndepărtează de observator, analog deplasării Doppler care modifică frecvența percepută a undelor sonore emise de sursele ce se îndepărtează de observator. Deși observarea acestor deplasări spre roșu are multe aplicații terestre (de exemplu, radarul Doppler și radarele auto), deplasările Doppler spre roșu sunt utilizate în special în astrofizica spectroscopică pentru a determina mișcarea relativă(viteza)  față de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate
O formulă a deplasării spre roșu relativistă (și aproximarea sa newtoniană) se utilizează atunci când spațiul-timp este izotrop. Atunci când devin importante efectele gravitaționale, deplasarea spre roșu trebuie calculată folosind teoria relativității generale. Două formule importante pentru cazuri speciale sunt așa-numita formulă a deplasării spre roșu gravitaționale, care se aplică oricărui câmp gravitațional staționar (adică invariant în timp), și formula deplasării spre roșu cosmologice care se aplică universului în expansiune din cosmologia Big Bang.
Deplasările spre roșu relativiste, gravitaționale și cosmologice pot fi înțelese din perspectiva legilor transformării sistemelor de referință. Există și alte procese fizice ce pot conduce la modificarea frecvenței radiației electromagnetice și care nu sunt în general denumite ,,deplasări spre roșu", printre care împrăștierea radiațiilor și efectele optice cum sunt refracția și aberația cromatică.

În 1871, a fost confirmată deplasarea optică spre roșu când fenomenul a fost observat la liniile Fraunhofer pentru rotația solară, constatându-se deplasarea spre roșu ale acestora cu aproximativ 0,1 Å. În 1901 Aristarh Belopolski a verificat deplasarea optică spre roșu în laborator cu ajutorul unui sistem de oglinzi rotative.
Prima apariție a termenului ,,deplasare spre roșu" a fost în 1908, când astronomul american Walter S. Adams menționa ,,Două metode de cercetare a acelei naturi a deplasării spre roșu nebulare".
Începând cu observațiile din 1912, Vesto Slipher premergatorul lui Hubbl  a descoperit că majoritatea nebuloaselor spirale prezentau deplasări spre roșu considerabile.Ulterior, Edwin Hubble a descoperit o relație aproximativă între deplasarea spre roșu a unor astfel de ,,nebuloase" (despre care nu se știa încă faptul că sunt de fapt galaxii) și distanța până la ele cu formularea legii care îi poartă numele. Aceste observații, coroborate cu lucrările lui Alexander Friedman din 1922 în care a calculat celebrele sale ecuații, sunt astăzi considerate dovezi puternice ale expansiunii universului și ale teoriei Big Bang.
aca ne rferim la plasara galaxiilor in raport cu noi atunci termenul z (redshift) ar caracterizeaza miscara in forma sa cea mai aproximativa si eltara es privit ca raportul intre viteza de recesie a galaxiei si viteza luminii(c). La valori ale lui z<0.1 fenomnele lgt  aceasta dplasare snt simple lucrurile complicandu-se la valori crscute putandu-se observa si valori supraunitare ca ce te o conscinta a uni ilatari sptial insemnate 
În prezent, obiectele cu cele mai mari deplasări spre roșu cunoscute sunt galaxiile și obiectele care produc explozii de raze gamma. Cele mai fiabile deplasări spre roșu sunt din datele spectroscopice, iar cea mai mare deplasare spectroscopică către roșu a unei galaxii este cea a lui JADES-GS-z13-0 cu o deplasare către roșu de z = 13,2, corespunzând la 300 de milioane de ani după Big Bang. Recordul anterior a fost deținut de GN-z11 cu o deplasare spre roșu de z = 11,1, corespunzând la 400 de milioane de ani după Big Bang, și de UDFy-38135539 la o deplasare spre roșu de z = 8,6, corespunzând la 600 milioane de ani după Big Bang.
Puțin mai puțin fiabile sunt deplasările spre roșu Lyman-break, dintre care cea mai mare este galaxia cu lentilă A1689-zD1 la o deplasare către roșu z = 7,5 și următoarea cea mai mare fiind z = 7,0.
Cea mai îndepărtată explozie de raze gamma observată cu o măsurătoare spectroscopică a deplasării spre roșu a fost GRB 090423, care a avut o deplasare către roșu de z = 8,2. Cel mai îndepărtat quasar cunoscut, ULAS J1342+0928, este la z = 7,54.
Cea mai cunoscută radiogalaxie cu deplasare spre roșu (TGSS1530) se află la o deplasare spre roșu z = 5,72 și cel mai mare material molecular cunoscut cu deplasare către roșu este detectarea emisiei din molecula de CO din quasarul SDSS J1148+5251 la z = 6,42.
Obiectele extrem de roșii (ERO) sunt surse astronomice de radiații care radiază energie în partea roșie și în infraroșu apropiat a spectrului electromagnetic. Acestea pot fi galaxii cu explozie stelare care au o deplasare mare spre roșu însoțită de înroșire din cauza prafului intermediar, sau ar putea fi galaxii eliptice cu deplasare spre roșu puternica cu o populație stelară mai veche (și, prin urmare, mai roșie). Obiectele care sunt chiar mai roșii decât ERO sunt denumite obiecte hiper extrem de roșii (EROI).
Fondul cosmic cu microunde are o deplasare spre roșu de z = 1089, corespunzând unei vechimi de aproximativ 379.000 de ani după Big Bang și unei distanțe adecvate de peste 46 de miliarde de ani lumină. Prima lumină care nu a fost încă observată de la cele mai vechi stele din populația III, la scurt timp după ce atomii s-au format pentru prima dată și CMB a încetat să fie absorbit aproape complet,  poate avea deplasări spre roșu în intervalul 20 < z < 100. Alte evenimente cu deplasare spre roșu prezisă de fizică, dar care nu sunt observabile în prezent, sunt fondul de neutrini cosmic de la aproximativ două secunde după Big Bang (și o deplasare către roșu peste z > 1010) și fundalul undelor gravitaționale cosmice emise direct de inflație la o deplasare spre roșu peste z > 1025.
În iunie 2015, astronomii au raportat dovezi pentru stelele din populația III din galaxia Cosmos Redshift 7 la z = 6,60. Este posibil ca astfel de stele să fi existat în universul foarte timpuriu (adică, la deplasare spre roșu ridicată) și ar fi putut începe producția de elemente chimice mai grele decât hidrogenul, care sunt necesare pentru formarea ulterioară a planetelor și a vieții așa cum o cunoaștem.

atanasu

A trecut cam mult asa ca voi posta ca pe o noua postare aceasta continuare a celei anterioare
Mai intai o completare poate ca redundanta la c am scris mai inainte  cele mai inprtate si deci batrane galaxii
https://life.ro/cele-mai-indepartate-galaxii-care-sunt-si-ce-ii-invata-pe-cercetatori/
Un articol despre problmele  ridicate de  redshiturile mari : https://goaravetisyan.ru/ro/krasnoe-smeshchenie-spektralnyh-linii-gravitacionnoe-krasnoe-smeshchenie/

Acum dau  din deja citatul link si care i-a permis gluma  Printului:  http://sac.csic.es/astrosecundaria/ro/cursos/formato/materiales/conferencias/T8_w_ro.pdf
textul referitor la radiatia cosmica  de fond care este foart clar:
Radiția cosmică de fond
La început, la temperaturi foarte înalte, cele patru forțe pe care le cunoaștem erau unificate.
Gravitația, forța electromagnetică, forțele nucleare slabe și tari (ulimele două acționează în
interiorul atomilor) erau unite. Apoi s-au separat și au apărut fotonii, electronii, protonii și alte
particule elementare. Pe măsură ce universul se dilată, se răceşte. După 300000 ani,
temperatura a coborât suficient să permită formarea atomilor, în mare parte hidrogen și heliu.
Densitatea a scăzut și fotonii erau liberi să se miște în orice direcție: era lumină.Cercetătorii
spun că universul a devenit transparent. Acești fotoni călătoresc prin spațiu, deși s-a răcit, așa
încât lungimea de undă a crescut dramatic  și au devenit mai mult fotoni reci, care
transmit o energie de numai 2,7 K. Această radiație se numește Radiația Cosmică de Fond.
Deși această radiație pare a fi remarcabil de uniformă, G. Smoot și colegii săi au fost capabili
să vadă variații foarte mici în măsurătorile făcute de satelitul COBE  de ordinul unei
milionimi dintr-un grad. Simultan, aceste fluctuații au fost detectate în fond în experimentul
de la Tenerife al Institutului de Astrofizică din Insulele Canare. În 2001 NASA a lansat
telescopul WMAP pentru a studia radiația de fond cu o rezoluție mult mai bună.
Deși mici, aceste variații sunt amprenta bulgărelui de materie de început, de la care au început
să se formeze galaxiile. Nu știm ce a cauzat aceste fluctuații în densitate. Ce putem spune este
că aceste "riduri" au apărut în această zonă in cr le vedem și condensarea a început să apară în protogalaxii la numai după câteva sute de milioane de ani după Big Bang. Aproape simultan s-au format primele stele în aceste tinere galaxii.
Asadar la 300.000 de ani după Big Bang, fotonii s-au separat de restul materiei și au început să se
miște liber prin univers. Când spațiul s-a extins, acești fotoni și-au mărit lungimea de undă.
Acum estimăm că au o lungime de undă de 2 mm, care corespunde microundelor și este
echivalentă cu cea emisă de un corp negru la temperatua de 2,7 K.

 E important de ştiut că vârsta şi distanţa în univers sunt interconectate. De exemplu, lumina Soarelui poate fi observată de pe Pământ după 8 minute, pe când lumina unor galaxii îndepărtate călătoreşte miliarde de ani lumină până să ajungă la noi. Aşa se face că astronomii văd în prezent felul în care arătau galaxiile cu miliarde de ani lumină în urmă.
Rezulta ca daca stim distanta stim si varsta dar distanta se calculeza pentru galaxiile  indepartate pe baza legii lui Hubble rezultand ca totul pin  calculul corect al vitzei de recesiune si acest calcul se inbunatatest permanent

 De exemplu z8_GND_5296 este o galaxie pitică descoperită în octombrie 2013, care are cea mai mare deplasare către roșu care a fost confirmată prin linia de emisie Lyman-alfa de hidrogen, plasându-o printre cele mai vechi și mai îndepărtate galaxii cunoscute la aproximativ 13,1 miliarde de lumină- ani (4,0 Gpc) de Pământ. Este ,,văzut așa cum a fost la doar 700 de milioane de ani după Big Bang [...] când universul avea doar aproximativ 5% din vârsta sa actuală de 13,8 miliarde de ani". Galaxia se află la o deplasare spre roșu de 7,51 și este o vecină cu ceea ce a fost anunțat atunci ca a doua cea mai îndepărtată galaxie cu o deplasare spre roșu de 7,2. În intervalul de timp observabil, galaxia producea stele la o rată fenomenală, echivalentă în masă cu aproximativ 330 de sori pe an.
Lumina care ajunge pe Pământ de la z8_GND_5296 ii arată poziția cu peste 13 miliarde de ani în urmă,  după ce a parcurs o distanță de peste 13 miliarde de ani lumină. Datorită expansiunii universului, in acest interval de timp această poziție se află acum la aproximativ 30 de miliarde de ani lumină (9,2 Gpc) (distanță de deplasare) față de Pământ.

Pentru a măsura galaxiile la distanțe atât de mari cu dovezi definitive, astronomii folosesc spectroscopia și fenomenul deplasării spre roșu. Redshift-ul are loc ori de câte ori o sursă de lumină se îndepărtează de un observator. Deplasarea astronomică spre roșu este observată din cauza expansiunii universului, iar sursele de lumină suficient de îndepărtate (în general la mai mult de câteva milioane de ani lumină distanță) arată o deplasare către roșu corespunzătoare ratei de creștere a distanței lor față de Pământ. Deplasarea spre roșu observată în astronomie poate fi măsurată deoarece spectrele de emisie și absorbție pentru atomi sunt distincte și bine cunoscute, calibrate din experimentele spectroscopice din laboratoarele de pe Pământ.

PS Voi mai indica cateva redshifturi supranitr si varsta cu care se coreleaza obiectul cosmic:

MACS J1149 Steaua cu lentilă 1, cunoscută și sub numele de Icarus (https://en.wikipedia.org/wiki/MACS_J1149_Lensed_Star_1), este o stea supergigantă albastră observată printr-o lentilă gravitațională. Este a șaptea cea mai îndepărtată stea individuală care a fost detectată până acum (după Earendel, Godzilla, Mothra, Quyllur, steaua-1 și steaua-2), la aproximativ 14 miliarde de ani-lumină de Pământ (deplasare spre roșu z=1,49; distanță de comutare). de 14,4 miliarde de ani-lumină; timp de retrospectivă de 9,34 miliarde de ani).Lumina de la stea a fost emisă la 4,4 miliarde de ani după Big Bang(nota mea; daca varsta universului este de 13,74 mlrd ani Potrivit co-descoperitorului Patrick Kelly, steaua este de cel puțin o sută de ori mai îndepărtată decât următoarea stea non-supernova observată, SDSS J1229+1122, și este prima stea individuală mărită văzută. :

https://www.nature.com/articles/s41586-022-04449-y?fromPaywallRec=true
Recent, au fost descoperite mai multe stele individuale la deplasări spre roșu între aproximativ 1 și 1,5, Aici raportăm observații ale unei stele mărite mai îndepărtate și persistente la o deplasare spre roșu de 6,2 ± 0,1, la 900 de milioane de ani după Big Bang.(Nota mea: de ici ar rezulta si varsta adica  nastere in primul miliard  ani ai uiversului)) In acest grup ce mai indeptaa este Earendel (https://ro.wikipedia.org/wiki/WHL0137-LS)
Lumina detectată de la Earendel a fost emisă la 900 de milioane de ani după Big Bang. Steaua are o deplasare spre roșu de 6,2±0,1, ceea ce înseamnă că lumina de la Earendel a ajuns pe Pământ 12,9 miliarde de ani mai târziu. Cu toate acestea, din cauza expansiunii universului, poziția observată a stelei este acum la 28 de miliarde de ani-lumină distanță. Steaua care deținea anterior recordul de depărtare este MACS J1149 Lensed Star 1, care are o deplasare spre roșu de 1,49.

Si dae foare recente: Monitorizara  NIRCam-NIRSpec GTO a unui ansamblu de galaxii este un sondaj ambițios de imagistică și spectroscopie în câmp adânc, pentru a studia formarea și evoluția galaxiilor de la z ≥ 12 la z ∼ 2. Va reuni datele NIRSpec, NIRCam și MIRI, alături de cele mai profunde. date de la HST, Chandra, ALMA și JVLA, pentru a produce o imagine fără precedent a galaxiilor cu deplasare către roșu ridicată. Acest sondaj este o colaborare a echipelor NIRSpec și NIRCam GTO și combină imagistica și spectroscopia, precum și utilizarea completă a observațiilor paralele coordonate pentru a obține cele mai bune rezultate din toate cele trei instrumente.
.
Descoperirea unui cluster de galaxii evoluat la deplasarea spre roșu z = 2, care corespunde unui timp de retrospectivă de 10,4 miliarde de ani, oferă o oportunitate de a-i studia proprietățile. Clusterul de galaxii XLSSC 122 a fost inițial detectat ca o sursă de raze X slabă și extinsă în sondajul XMM Large Scale Structure și s-a dovedit a coincide cu o supradensitate compactă a galaxiilor cu deplasări fotometrice către roșu de 1,9 ± 0,2. Observațiile ulterioare la lungimi de undă milimetrice au detectat o scădere Sunyaev–Zel'dovich de-a lungul liniei de vedere până la XLSSC 122, confirmând astfel existența gazului fierbinte intracluster, în timp ce spectroscopia de imagini profunde de la Misiunea Multi-Oglinzi cu raze X a Agenției Spațiale Europene (XMM-). Newton, a dezvăluit4 o atmosferă gazoasă extinsă, luminoasă cu raze X, cu o temperatură virală de 60 de milioane Kelvin, îmbogățită cu metale în aceeași măsură ca și clusterele locale. Aici raportăm observațiile spectroscopice optice ale XLSSC 122 și identificăm 37 de galaxii membre la o deplasare spre roșu medie de 1,98, corespunzătoare unui timp de retrospectivă de 10,4 miliarde de ani. Folosim fotometria pentru a determina o vârstă stelară medie, fără praf, de 2,98 miliarde de ani, ceea ce indică faptul că formarea stelelor a început în aceste galaxii la o deplasare medie spre roșu de 12, când Universul avea doar 370 de milioane de ani. Gama completă de deplasări spre roșu deduse, inclusiv efectele prafului, acoperă intervalul de la 7 la 13. Aceste observații confirmă faptul că XLSSC 122 este un grup de galaxii remarcabil de matur, cu atât populații stelare evoluate în galaxiile membre, cât și un gaz fierbinte, bogat în metale. care compune mediul intracluste

În primele 500 de milioane de ani de istorie cosmică, s-au format primele stele și galaxii, însămânțând Universul cu elemente grele și, în cele din urmă, reionizând mediul intergalactic. Observațiile efectuate cu telescopul spațial James Webb (JWST) au descoperit o abundență surprinzător de mare de candidați pentru galaxiile timpurii care formează stelele, cu distanțe (deplasări spre roșu, z), estimate din fotometria multibandă, la fel de mari ca z ≈ 16, cu mult peste pre-JWST. limitele4, Deși astfel de deplasări fotometrice spre roșu sunt în general robuste, ele pot suferi degenerații și uneori erori catastrofale.
Măsurătorile spectroscopice sunt necesare pentru a valida aceste surse și pentru a cuantifica în mod fiabil proprietățile fizice care pot constrânge modelele de formare a galaxiilor și cosmologia. Se prezinta spectroscopia JWST care confirmă deplasările spre roșu pentru două galaxii foarte luminoase cu z > 11 și demonstrează, de asemenea, că un alt candidat cu un z sugerat de  ≈ 16 are e fapt z = 4,9, cu o combinație neobișnuită de emisie de linie nebulară și înroșirea în praf. aşteptat pentru obiecte mult mai îndepărtate. Aceste rezultate întăresc dovezile pentru formarea timpurie și rapidă a galaxiilor remarcabil de luminoase, subliniind și necesitatea verificării spectroscopice.
Abundența mare de galaxii luminoase, timpurii, poate indica deficiențe în modelele actuale de formare a galaxiilor sau abateri de la proprietățile fizice (cum ar fi funcția de masă inițială a stelelor) despre care se crede în general că se vor menține în perioadele ulterioare.

UDFy-38135539 (cunoscut și ca ,,HUDF.YD3") este identificatorul Hubble Ultra Deep Field (UDF) pentru o galaxie care a fost calculată din octombrie 2010 pentru a avea un timp de călătorie în lumină de 13,1 miliarde de ani[2] cu o distanță actuala de aproximativ 30 de miliarde de ani lumină.
A fost descoperit de trei echipe în septembrie 2009 în imagini sensibile ale telescopului spațial Hubble în infraroșu și identificat de acestea ca sursă . Toate echipele au identificat în mod independent sursa ca fiind probabil o galaxie extrem de îndepărtată, deoarece nu exista lumină măsurabilă la lungimi de undă vizibile (cauzată de absorbția hidrogenului gazos de-a lungul liniei de vedere). În urma descoperirii acestei galaxii îndepărtate candidate, o altă echipă a vizat acest obiect cu spectroscopie la sol pentru a confirma distanța, raportând o deplasare spre roșu z=8,6.[4] Cu toate acestea, încercările de a replica această observație sugerează cu tărie că afirmația inițială a fost greșită, ceea ce înseamnă că în prezent galaxia are doar o estimare fotometrică a deplasării către roșu.

MACS0647-JD este o galaxie cu o deplasare spre roșu de aproximativ z = 10,7, echivalent cu o distanță de călătorie în lumină de 13,26 miliarde de ani lumină (4 miliarde de parsecs). Dacă distanța estimată este corectă, s-a format la aproximativ 427 de milioane de ani după Big Bang
Locația galaxiei este în constelația Camelopardalis, care este și locația clusterului de lentile gravitaționale care a ajutat la descoperirea acestei galaxii: MACSJ0647+7015 la z = 0,591

si in final, poate cea mai indepartata in timp : 2MASS J18082002−5104378 (abreviat J1808−5104) este un sistem stelar binar ultra sărac în metale (UMP), în constelația Ara, la aproximativ 1.950 de ani l (600 pc) de Pământ și este un binar spectroscopic cu o singură linie (SB1). Este una dintre cele mai vechi stele cunoscute, de aproximativ 13,53 miliarde de ani, posibil una dintre primele stele, o stea realizată aproape în întregime din materiale eliberate de Big Bang. Are un mic tovarăș nevăzut, o stea UMP de masă mică, cea ce este deosebit de neobișnuit.

atanasu

Sper sa fie pentru placerea tuturor acest text publicat recent(15 aprilie 2023) si care rezuma bine pobleme nu prea bine cunoscute. Pentru mine care cred in exponentiala divina transcedentala descoprita - de fapt numita astfel de mine nu este ceva suprinztor exisenta unei acceleratii de ordin unu caci eu cred ca in Univers putem gasi si ccelrtii de ordin n ce tinde la infinit :) ??? Care este sectorul întunecat al universului?

https://www.physicsoftheuniverse.com/blog/dark-sector

Data: 15 aprilie 2023 | Autor: Abi Phull

Sectorul întunecat al universului

Sectorul întunecat al universului se referă la componente care nu interacționează cu radiația electromagnetică, făcându-le invizibile sau ,,întunecate" pentru telescoapele noastre și alte instrumente de observație. Sectorul întunecat este format în principal din două entități ipotetice: materia întunecată și energia întunecată. Atât materia întunecată, cât și energia întunecată sunt deduse din efectele lor gravitaționale asupra materiei vizibile, a radiației cosmice de fond cu microunde și a structurii și expansiunii pe scară largă a universului.

Materie întunecată

Materia întunecată este o formă de materie care nu emite, absoarbe sau reflectă lumina, ceea ce face extrem de dificilă detectarea directă. Se crede că reprezintă aproximativ 27% din conținutul total de masă-energie al universului. Materia întunecată este necesară pentru a explica curbele de rotație observate ale galaxiilor, care arată că stelele din regiunile exterioare ale galaxiilor se mișcă mai repede decât poate fi explicată doar de materia vizibilă. Materia întunecată joacă, de asemenea, un rol crucial în formarea structurilor cosmice, cum ar fi clusterele de galaxii, și afectează distribuția radiației cosmice de fond cu microunde. Natura exactă a materiei întunecate rămâne necunoscută, dar se crede că aceasta constă în unele particule subatomice care nu au fost încă descoperite, cum ar fi particulele masive care interacționează slab (WIMP) sau axionii.

Energie întunecată

Energia întunecată este o formă ipotetică de energie despre care se crede că reprezintă aproximativ 68% din conținutul total de masă-energie al universului. A fost introdus pentru a explica expansiunea accelerată observată a universului, care nu poate fi explicată de formele cunoscute de materie și energie. Energia întunecată se caracterizează prin distribuția sa uniformă în spațiu și prin o presiune negativă care determină accelerarea expansiunii universului. Cea mai simplă și mai larg acceptată explicație pentru energia întunecată este constanta cosmologică, care este asociată cu energia vidului în teoria câmpului cuantic. Cu toate acestea, au fost propuse și explicații alternative, cum ar fi chintesența sau teoriile gravitaționale modificate.

Sectorul întunecat al universului

Sectorul întunecat al universului rămâne unul dintre cele mai mari mistere din cosmologia modernă. Determinarea naturii materiei întunecate și a energiei întunecate este un obiectiv major al observațiilor și experimentelor astronomice actuale și viitoare. Înțelegerea sectorului întunecat nu numai că ne-ar ajuta să învățăm mai multe despre compoziția și evoluția universului, ci ar putea, de asemenea, să arunce lumină asupra legilor fundamentale ale fizicii.

postări asemănatoare

cât de repede se extinde Universul?
Poate gravitația Pământului să despartă Luna?
Misterul culorilor stelelor
Voyager 1: Cea mai îndepărtată navă spațială din Univers
Enigmatica furtună hexagonală de pe Polul Nord al lui Saturn
Enigma creierului Boltzmann: trăim o realitate fabricată?
Cum funcționează Warp Drive: O călătorie dincolo de viteza luminii
Fomalhaut b
Cum sunt detectate exoplanetele?
Top 10 cele mai strălucitoare stele de pe cerul nopții
Cum detectează oamenii de știință găurile negre?
Care este cel mai fierbinte obiect din univers?
Care sunt diferitele tipuri de stele?
cum se naste o stea?
Ce se întâmplă cu materia care cade în gaura neagră
Putem călători mai repede decât viteza luminii?
Care este sectorul întunecat al universului?
Care au fost primele organisme de pe Pământ și de ce?
Care este cel mai rece loc din Univers?

atanasu

Poate ca exista un fir unde linkul urmator s-ar potrivi mai bine si cine il stie sa posteze acest link si acolo  . Mie mi-a placut si de aceea il pun aici.
https://www.descopera.ro/stiinta/8074675-ce-gandeste-dumnezeu-teoria-intregului-sau-munca-neterminata-a-lui-einstein
PS Printule nu stim ce-i cu  Electron dar poate ca Scientia stie si ne poate da o indicatie daca o intrebi. :)
 

atanasu

 De fapt aici trebue sa postez acest link  pentruca aici, acum niste ani l-am promvat pe Nassim Haramein:
https://trezireainteligentei.ro/nassim-haramein-fizica-spiritualitatii/

L-am promovat, l-am promovat...  dar i-am gasit si niste mari  greseli :)
De ce nu o scrie SF ca ar avea cred ca mare succes si cum spune el itr-un viitor poate ca se vor si itampla

calahan

Atanasu
Incerc sa reiau acum ideile pe care le-am pus intro postare de acum doua saptamani. Postare care a fost stearsa, nu stiu din ce motive. Si aceasta stergere a coincis cu defectarea calculatorului, care nu stiu din ce motiv nu mai functiona editarea pe niciun canal. La linkul de la # 341, de la ;-hibele teoriei B-B-, este un eseu de adulare a teoriei metafizice a relativitatii. Si dumneata, ca si toti savantii nostri, ai o puternica atractie fata de teoriile occidentale si o repulsie fata de teoriile autohtone, ale cercetatorilor nostri. Iata de pilda teoria legata de ipoteza identitatii dimensionale masa-sarcina, care imi pare ca o respingi hotarat, fara vreo argumentare solida si fara a lua in considerare demonstratiile matematice, care sustin cu logica lor, identitatea dimensionala masa-sarcina. Dupa judecata mea, factorul relativist beta=v2/c2 este un factor metafizic. Fiindca, dupa judecata mea, nu se poate compara viteza relativa dintre sisteme v, cu viteza absoluta a luminii in vid c. Si fiind un factor metafizic, a infectat toata fizica cu metafizica. Aici dl Virgil spune hotarat ca factorul beta este fizic si deci se poate compara foarte bine viteza relativa dintre sisteme v, viteza care nu este viteza (translatia) reala a niciunuia dintre sisteme, cu viteza (translatia) reala a luminii c. Opinia dumitale, in aceasta dilema, care este? Factorul beta=v2/c2 este fizic sau metafizic?. Am observat de la dumneata doar o pozitie sovaielnica, nicio opinie asumata hotarat, la chestiunile dilematice. Pe dl Virgil l-am suparat tare fiindca nu am fost de acord cu densitatea gigantica a vidului gasita de dumnealui (de 1022 Kg/m3) si cu sarcina electrica vectoriala. Si nu mai raspunde la postarile mele.   

atanasu

O sa vad ce pot face refritor la linkul  la #341 care sigur ca nu este unul apologtic si nici  de adulare ci o pezentare documntara la nivel ziaristic de cultura generala. Odata ce il promovez pe acad  Onicescu cu Mecania  invariantiva nu pot fi acuzat  ca  ignor  savatii romani.