Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.

Creat de mircea_hodor, Martie 01, 2015, 09:40:51 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

atanasu

Un raspuns foarte superficial, dar despre care cred este conform realitatii si sper ca ulterior sa si argumentez acest lucru cat pot eu de consistent, este ca personal nu vad nici un motiv ca plecand de la "momentul Big-Bang" sau  poate mai corect este sa scriu de la "zidul lui Planck" sa am nevoie de un spatiu cu mai mult de trei dimensiuni spatiale (deci de volume, care includ suprafete , linii si puncte si care toate pot fi considerate ca dezvoltari spatiale ale punctului - aici cred ca ma intalnesc filozofic cu dl. Nassim Haramein, sper ca spre multumirea lui Mircea Hodor :) )  si de timpul unidimensional si cu un singur sens, adica ce curge de la minus infinit la plus infinit , momentul zero putand fi oriunde doresc sa stabilesc in mod conventional o origine pentru acea functie exponentiala mai sus prezentata.

atanasu

PS. Am redescoperit un fir vechi redeschis zilele astea(asa l-am si vazut) inceput in 2007 de Electron cu  titlul incitant "Teorii despre nasterea Univesului" care s-a inchis si redeschis in timp ajungand astfel pana azi la 18 pg. cu 265 comentarii si aproape 57000 de vizite(un posibil record).
Dar nu numai din aceasta cauza , intrucat in analiza nr 1 care urmareste tocmai acel fir se arata ca acolo are loc discutia cea mai aprofundata privitoare la analogia cu balonul care se umfla, care este un corp in spatiul nostru tridimensional dar cu o suprafata privita de noi aflati in spatiul tridimensional, ca o entitate existenta in spatiul cu doua dimensiuni cum este  orice suprafata gandita numai in raport de ea insasi  si care este astfel spatiul realitatii observatorilor care sunt  fiinte in doua dimensiuni care ar trai inclusi in acesta, in timp ce noi fiinte tridimensionale am avea nevoie pentru analiza expansiunii universului nostru de o realitate similara noua, adica in trei dimensiuni
Complez cele observate atunci cand cred ca am neglijat unele aspecte revenind aupra acestora

La inceputul acestui fir  singurul lucru pe care-l retin este latura filozofica prin care se a aduce in discutie principiul antropic mai ales cel tare care sintetic spune ca Universul este asa cum este, fiindca altfel fiind el, noi nu am fi existat.
Este o explicatie mistica in opinia mea caci este evident ca atunci cand se realizeaza un fenomen creditat cu o probabilitate minima cum este si aparitia vietii pe pamant chiar si cu toate conditiile prealabile satisfacute, poti spune ca aceste conditii trebuiau sa fie ca altfel nu aparea fenomenul.Principiul se poate aplica si pentru o probabilitate de 50% adica sa spui ca  fiindca a cazut stema, inseamna ca trebuiau sa fie indeplinite in Univers (legea cauzalitatii) toate conditiile caderii asa si nu invers. :) Desigur ca la evenimentele majore si cu probabilitate mica aparitia Univesrsului fiind ultimul in lantul cauzal, acest principiu pare mai necesar dar nu este asa pentruca  pana la urma problema tine de credinta si nu de stiinta.  
Ma cam contrazice dar foarte frumos acest text: http://resetyourreligion.blogspot.ro/2011/04/principiul-antropic-teoria-unificata.html scris de un bloger Martin Luther
In acelasi timp textul se incadreaza perfect in discutia din 2007 dar din pacate atunci nu era publicat fiind aparut in 2011 si este instructiv cum in 2007 atatea interventii nu reusesc sa sintetizeze problema la nivelul acestuia.
Deasemeni este de acord cu mine (sau eu cu el) in privinta necesitatii a mai mult decat cele 3 dimensiuni spatiale plus cea temporala, chiar daca pe baze diferite, eu neinvocand principiul antropic ci mai degraba principiul lui Occam formulat in sensul  lipsei  unei necesitati evidente fata de datele experimentale si masuratorile existente pentru  a parasi spatiul euclidian

Remarc ca pe blogul dlui Luther printre utimele postari(nu l-am conspectat mai mult) se ocupa rezumativ de TBB:
http://resetyourreligion.blogspot.ro/2015/10/teoria-big-bang-explicata-pe-intelesul.html#more fara sa spuna ceva in plus de cele spuse si aici.

Revenind la principiul antropic, Adi spune ceva ce este reluat in articolul dlui Luther si anume ca din acest principiu se poate fundamenta o consecinta stiintifica,  anume  ca  fizicienii interpreteaza principiul antropic (dupa cate intelege Adi) ca fiind MUSAI sa existe multe multe universe (ori succesiv in timp, ori paralel in spatiu, ori amandoua). Adica actuala teorie a multiversului.

Adi, asadar fizicianul ii multumeste lui Electron (un personaj misterios cu valente multiple in opinia mea si care ma uimeste cu o anume rabdare fenomenala, ceea ce aproape m-ar face sa cred, daca nu as recunoste stilul inconfundabil ca sunt doi Electroni, unul fiind cel care ma uimeste cu rabdarea-el stie la ce ma refer si nu vreau sa creez un subiect din asta).
Spune Adi in 22 noiembrie 2007:
"Asadar, de ce traim in un Univers ce permite existenta vietii inteligente? Trei posibilitati? Existenta vietii inteligente este:
1. O sansa rara (aleatorie, cu crearea unui singur Univers)
2. O decizie aleasa (de Dumnezeu, cu creearea unui singur Univers, varianta Biblica)
3. O necesitate (principiul antropic, creezi toate universurile posibile, inclusiv cel ce va putea dezvolta viata inteligenta)"

oprindu-se, desigur, ateu fiind, la cea de a treia posibilitate care in opinia mea este doar o mutare de frontiera care nu rezolva cu nimic problema raportarii la Dumnezeu altfel decat prin sau fara credinta, pentru ca multimea "tuturor" inclusa de cuvantul "toate" este perversa si te pacaleste daca nu esti atent si cred ca pe Adi l-a pacalit.

Pe paginile urmatoare discutia se muta cu aspecte care tin de problema vietii inteligente sarindu-se,  nu stiu de ce, peste nivelul vietii ca atare . Gasesc o singura propozitie demna de a fi citata general si aplicabila si aici ca si peste tot, spusa de Electron: "a dezbate proprietatile a ceva care poate fi studiat are sens, pentru ca in final se poate lua o decizie in urma experimentelor. A dezbate pe tema existentei unor entitati indetectabile e futil" . Adica parafrazare referitoare la celebra discutie scolastica referitoare la sexul ingerilor.:)

Se atinge in trecere problema informatiei la care daca eram pe atunci pe forum as fi raspuns doar atat: Aristotel spune ca existentele sunt doar in materia si forma lor  . Eu spun ca in realitate materia si forma sunt de nedespartit, ca sunt in lumea binara in care suntem, indestructibil legate dar si nedeductibil una din alta. Dar in stiinta, materia( fiinta in potenta)  poate fi analizata , pana la ce limita in sus si in jos nu stiu , iar forma( fiinta in act ce determina energia) este  descrisa cu precizie oricat de mare prin instrumentul matematic. De fapt materie in afara formei, adica doar in stare de potenta, nu exista ca atare fiind doar un concept al dualismului nostru orice forma fiind ca orice  existent, materie formatata.
De fapt fizica descrie legile acestor formatari.
Nu intamplator, adica probabil cu gandul la Aristotel si la "forma" acestuia, s-a denumit stiinta teoriei informatiei chiar cu  acest nume sau macar asa imi place mie sa cred si sa vreau sa fi fost.
Dupa o trecere, asa se intampla intr-o discutie libera, si prin "lumea drogurilor, a drogarii si a drogatilor" :) se ajunge la Dl Cavasi care are propiile sale teorii personale ,avand insa o propozitie pe care o mai repeta si prin alte parti si am discutat mai pe larg despre, in sinteza referita, si pe care nu o pot filozofic combate este ca "Singura teorie care poate explica modul în care a apărut Universul este o teorie care ne arată cum poate apărea ceva din nimic. Nicio altă teorie nu este corectă deoarece pentru a explica apariţia Universului trebuie să explicăm apariţia tuturor lucrurilor...."
Aici eu nu pot adauga decat ca intradevar orice teorie explicativa are pana la urma un caracter regresiv cu care va fi si ea potential demolata. Va mai trebui sa revin la dl Nassim Haramein care sustine ca a iesit din acest paradox adica nu spune el asta si nici nu stiu ca asa ceva ar implica teoria lui, dar mie mi se pare o consecinta a celor ce le spune el daca ar avea si dreptate. Mai spune Haramein  si ca  a unificat si cele doua teorii, a gravitatia(TRG ) cu cuantica, Asta da pretentie de Prix Nobel  :)
Se continua cu acea discutie aprofundata referitoare la necesitatea sa ne consideram intr-un spatiu cu patru diimensiuni pentru ca univesul nostru observabil sa fie similar unei suprafete tridimensionale geometric ce se dilata in universul cu patru dimensiuni geometrice, adica din care sa privim fenomenul

Dar problema pe care o ridic este ca in opinia mea nu rezulta din nimic cerinta ca sa se indeplineasca o astfel de conditie eu putand sa ma multumesc cu un model al universului in expansiune construit in spatiul cu trei dimensiuni geometrice peste care se suprapune acest univers in care ma aflu.  Problema asa cum o pun eu nu se ridica pe firul analizat de  parca ar fi de la sine inteles ca nu-si are rostul, dar fara vre-o lamurire referitor la asa ceva. Adi spune ca justificarea se afla in constatarea masurata ca raza de curbura a spatiu- timpului se tot mareste in timp. De ce este asta o justificare? In ce spatiu facem masuratorile care determina aceasta marime a razei de curbura. In cel cu patru dimensiuni geometrice? :)

atanasu

PS Am uitat sa adaug niste observatii care mie mi se par judicioase ale unui user Virgil aflate la pg 15 ale firului referit mai sus si pe care nu le-am retinut cand am facut sinteza acestui fir desi ele merg cam in acelasi fel cu opiniile mele.
Si el sustine ca nu este nevoie de plimbarile analogice prin diverse dimensiuni pentru a construi o teorie consistenta cu masuratorile si nici personal nu vad ca in interpretarea acestora s-ar face asa ceva. WAMP vorbeste de curbura pentru cele trei posibile formea ale zonei in care se afla universul dar nu introduce necesitatea celei de a patra dimensiuni . Faptul ca in spatiul meu tridimensional niste fenomene se organizeaza fie dupa un plan , fie dupa o suprafata sferica, fie dupa o sha, atunci cand acesta organizare de tip bidemiensional ar fi impusa de masuratori nu inseamna ca trebuie sa cred ca ma aflu cufundat in patru dimensiuni.

atanasu

Trebuie sa mai adug ceva preluat de pe blogul unui astronom roman care ma mir ca nu a fost invitat sa-si exprime opiniile aici. Probabil ca diversi "nickusori"s-au dat in timp mari pe aici preluand informatii de la el, evident fara sa citeze, ca nu este asta o caracteristica romaneasca intrucat  suntem in tara plagiatului si a hotiei  de orice fel, inclusiv cea stiintifica.
Dar sa las asta si sa spun ce am de spus, respectiv, ca la dl Sonkab am gasit foarte sintetic elemente spuse si pe aici si probabil ca ele sunt marcate si in cele 12 sinteze prezentate la inceputul acestui fir dar cum dl Sonkab nu a fost citat pana acum o fac eu fiindu-mi si necesara citarea .
Asadar scrie dsa pe firul sau:     https://sonkab.wordpress.com/2011/04/18/mistere-ale-universului-ce-a-produs-big-bang-ul/
urmoarele:
"Ştim că Universul a apărut în urma unui eveniment cosmic ce a primit numele de Big-Bang. O explozie a spaţiului şi a timpului a făcut ca materia să apară şi să se extindă odată cu spaţiul însuşi.
Dovezile că a existat un Big-Bang sunt pretutindeni: în teoria relativităţii a lui Einstein, în detecţia radiaţiei relicvă a Big-Bang-ului şi în descoperirea că spaţiul primodial nu era omogen (existau zone cu densitate mai mare sau mai mică decât media)."
Personal in locul cuvantului stim as fi scris fie consideram fie stim ca azi se considera.
Dar nu la asta ma refer ci la faptul ca asa este, dovezile esentiale care ar confirma TBB sunt cele trei de mai sus si voi mai adauga si altele cateva in plus, cand ma voi ocupa mai in detaliu de problema in studiul, cum sa-l numesc documentar sau monografic -cred ca este mai modest termenul de documentar, si ca niciuna din aceste dovezi nu implica necesitatea de a considera spatiul nostru tridimensional ca fiind cufundat in unul cu patru dimensiuni cum, analogic speculam noi, ca ar putea face niste fiinte plate bidimensionale gandind la necesitatea unui spatiu tridimensional pentru ele, imposibil de intuit ci introdus doar conventional matematic, fara ca matematica sa mai constituie, cum spunea un matematician, haina fenomenelor fizice.

atanasu

Si acum o scurta discutie despre spatiul-timp cu mai mult de 4 dimensiuni sau despre spatiul cu mai mult de trei dimensiuni pentruca referitor la timp nu stiu sa fi aparut si ideea timpului cu mai multe dimensiuni adica mai multe decat inainte si inapoi :)
In http://www.scientia.ro/fizica/fizica/219-univers-patru-dimensiuni.html gasim ca:
"Matematicianul Theodor Kaluza a fost primul care a propus, încă din al treilea deceniu al secolului trecut, existenţa unei a cincea dimensiuni.  Omul de ştiinţă german, care este cunoscut şi pentru abilitatea sa deosebită în asimilarea limbilor străine (putea vorbi sau scrie în 17 limbi), a fost primul care a introdus ideea de a unifica forţele fundamentale prin folosirea unor dimensiuni suplimentare ale Universului, ascunse percepţiei omului.  Kaluza a formulat în 1921 modelul Kaluza-Klein, cu ajutorul căruia încerca unificarea forţelor fundamentale ale gravitaţiei şi electromagnetismului, singurele cunoscute la acea vreme, extinzând astfel relativitatea generalizată a lui Einstein în 5 dimensiuni. Einstein a acceptat cu greu ideea unei a cincea dimensiuni, fapt pentru care nu a folosit-o în cadrul încercărilor proprii de unificare a forţelor fundamentale.
Azi, "există modele teoretice care se folosesc de mai mult de 5 dimensiuni, ajungându-se chiar la 10 sau 11 dimensiuni, pentru a pune la dispoziţia fizicienilor un aparat matematic îndeajuns de complex, capabil a explica anumite comportamente bizare ale Universului, la nivel macroscopic şi microscopic. Modelul Kaluza-Klein poate fi privit deci ca un precursor de început de secol XX al teoriei stringurilor, în prezent cel mai cunoscut şi promiţător exemplu de teorie a totului"

Din http://www.efemeride.ro/univers-unidimensional-iata-cum-au-evoluat-dimensiunile-din-spatiul-cosmic aflam ca exista o teorie  publicată în Physical Review Letter, aparține fizicienilor Dejan Stojkovic și Jonas Mureika (2011)  și afirmă că, în primele momente de după Big Bang, Universul avea o singură dimensiune spațială. Pe măsură ce volumul Universului timpuriu a crescut, acesta a trecut la două dimensiuni spațiale (cum este cazul planului) după care a evoluat la trei dimenisiuni (cele cu care suntem obuișnuiți). Cu alte cuvinte, cei doi afirmă că numărul de dimensiuni spațiale depinde de volumul spațiului pe care îl putem observa. Cu cât această volum este mai mic, cu atât numărul de dimensiuni este mai scăzut. Pe măsură ce Universul își va continua expansiunea va apărea o a patra dimenisiune spațială (dacă ea nu există deja).
Interferometrul LISA cauta undele gravitationale exisenta acestora fiind un sprijin pentru aceasta teorie.
Vezi http://arxiv.org/abs/1304.6444  cu titlul Vanishing dimensions: theory and phenomenology
Nota mea: si de ce exisenta undelor gravitationale prezise si de Einstein ar duce la o astfel de teorie?
Ca fapt divers uite cum suna titlul tezei de doctorat(PhD) a lui Dejan Stojkovic din 2001: "Neutrino Mass and its Implications for the Zero Mode and VacuumStructures of the Standard Model and its Extensions"
De altfel si in experimentul LIGO se pare ca s-ar fi detectat unde gravitationale respectiv  fizicieni bine informati (cum ar fi teoreticianul Lawrence Krauss) baga mainile in foc ca la LIGO s-a detectat, pentru prima oara, coliziunea a doua gauri negre stelare. Un semnal cu frecventa potrivita (de ordinul sutelor de Hertzi) ar fi fost detectat din indepartarile stelare.Acest lucu ar permite detectarea undelor gravitationale."
Update: Intre timp s-a confirmat aceasta detectare in mod destul de cert
Asadar problema esentiala care ar ramane ar fi daca intradevar existenta acestor unde gravitationale ar fi o dovada absoluta privind  necesitatea celei de a patra dimensiuni spatiale. Personal nu cred ca nu ne putem lipsi de aceasta a patra dimensiune pe care oricum nu o putem intui si deci nu o putem decat infera teoretic , iar teoriile... :)

Si fiindca vorbesc de teorii, daca unele pornesc de la ideea unui numar minim de dimensiuni la inceput, pentru altele, teoria corzilor,   prezice un spaţiu cu 9 dimensiuni, faţă de cele 3 dimensiuni în lumea în care trăim.(http://www.lovendal.ro/wp52/daca-cele-3-dimensiuni-nu-s-ar-fi-extins-mai-repede-astazi-am-fi-putut-trai-intr-o-lume-cu-9-dimensiuni/)
Astfel un grup de 3 cercetători japonezi, Jun Nishimura (profesor asociat la KEK), Asato Tsuchiya (profesor asociat la Universitatea din Shizuoka) şi Sang-Woo Kim (cercetător de proiect de la Universitatea din Osaka), a reuşit totuşi să simuleze naşterea Universului, folosind un supercomputer (Hitachi SR16000) pentru calcule bazate pe teoria corzilor. Simularea a arătat că Universul a avut 9 dimensiuni la început, dar numai 3 dintre acestea s-au expansionat la un moment dat.
Asadar daca cineva s-ar întoarce în timp, la începuturile Universului, ar observa  un Univers format din 9 dimensiuni, dar, dintre acestea, doar 3 ar începe să se extindă rapid. Acest rezultat pare ca demonstrează, pentru prima dată, faptul că spaţiul tridimensional în care trăim îşi are originea în spatiul 9-dimensional, care-l prezice teoria corzilor.(nota mea: asadar cam invers decat la Dejan Stojkovic adaugand si ca un calcul teoretic nu demonstreaza nimic cert daca nu este validat de experiment)

atanasu

A trecut o luna de a ultima postare pe acest fir pe care combat singur si asa cum am promis eu unul nu-l voi parasi .
Pentruca in continuarea discutiei ridicate de intrebarea pusa si la care s-au referit si ultimele postari din aceste luni si anume :

" De ce sa preferam cinematica dilatarii in spatiul cu patru dimensiuni spatiale(inimaginabil) in locul cinematicii in spatiul cu trei dimensiuni spatiale(perfect imaginabil)?"

voi cita niste spuse ale unor fizicieni profesionisti si cercetatori asemeni lui Adi care nu mai este pe aici, dar  ma voi referi mai intai la pozitia mea fata de argumentul apelului la  autoritate atestata, ca sa spun asa.
Personal consider ca decizia privitoare la o problema  nu trebuie luata doar pe baza acestui apel la autoritate,  dar gradul de probabilitate privind consistenta unei opinii este diferit pentru opinia unei autoritati oficial recunoscute decat al unui profan. Exemplu :la o intrebare de fizica pusa intr-o sala cu diverse specialitati dar si cu amatori, raspunsul specialistilor are ab initio un grad de probabilitate de a fi corect mai mare decat al celorlalti, ceea ce nu exclude ca adevarul sa poata fi si de parte unui amator. Astfel, Adi fiind o autoritate, din start se bucura de o credibilitate mai mare si deci comparatia trebuie  facuta intre Adi si alta autoritate in acelasi domeniu.etc.

Asadar la intrebarea de mai sus am primit urmatorul raspuns:

Fizica actuala nu presupune in mod necesar pentru TBB un spatiu cu patru dimensiuni. Spatiul tri-dimensional este curb "in el insusi", Gauss a aratat ca noi putem sa ne dam seama de curbura unui spatiu "din el insusi" iar imaginea cu balonul este doar o analogie. Daca putem face diferenta intre un spatiu trei dimesnional curb, si unul trei dimensional curb cufundat intr-unul patru dimensional? In principiu nu se poate diferentia, desi exista teorii care zic ca gravitatia va simti mereu toate dimensiunile, si atunci putem discrimina in cele doua situatii. (nota mea: cu cat numarul de dimensiuni ar creste cu atat forta de gravitatie ar scadea)
Spatiu nostru tridimensional curb nu trebuie sa fie scufundat intr-altul patru-dimensional euclidian, precum suprfata bidimensionala a balonului e scufundata in spatiul tridimensional obisnuit.

Nu cred ca exista dovezi in sensul altor dimensiuni. Astfel nu cred ca undele gravitationale sunt o dovada a unei noi dimensiuni (spatiale). Ele sunt prezise de teoria actuala. Este insa adevarat ca, in teoria Kaluza-Klein (sau imbunatariri ale ei) natura acestor unde poate scoate la lumina o noua fizica, inclusiv cea a unor dimensiuni suplimentare. Totusi, mai intai trebuie sa verificam undele in teoria actuala, apoi, prin masuratori si mai precise, trebuie sa cautam deviatii de la predictiile teoriei actuale. Deci, cred ca e mai e cale lunga...

Analogia cu balonul scoate doar in evidenta ca nu exista un  punct al Big Bangului in spatiu si  cred ca de asta e folosita des.

Nota: la intrebarea mea de ce nu ar fi posibil ca totul sa porneasca totusi dintr-un punct initial si sa se propage dupa niste raze punctele acestora deplasandu-se evident unele fata de altele conform legii lui Hubble am primit rasunsul pe care nu l-am inteles si anume: "Daca exista un astfel de punct, in imginea simpla in care materia e aruncata in spatiu, atunci ar fi o directie preferentiala in distributia de viteze a galaxiilor ce se indeparteaza de noi. In toate directiile insa, galaxiile se indeparteaza la fel (izotropic). Cred ca asta este argumentul."

Discutia nu a mai continuat dar cred ca intrebarea mea si ce spun eu nu i-a fost clar interlocutorului si cum oamenii atestati in profesie se feresc sa calce pe nispuri miscatoare a evitat sa mai extinda discutia.

Intr-o postare viitoare poate ca voi fi capabil sa-i raspund.

Oricum am primit confirmarea ca nu avem nevoie de mai multe dimensiuni si masutatorile astronomice si fizice efectuate nu ne obliga la asa ceva.



atanasu

Ceva interesant si care are legatura desigur si cu TBB:


http://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-20842535-hubble-depaseste-recordul-distanta-pana-cea-mai-indepartata-galaxie-observata.htm
03.03.2016
Impingand capacitatea Telescopulului Spatial Hubble pana la limita, astronomii au depasit recordul de distanta cosmica, masurand distanta pana la cea mai indepartata galaxie vazuta vreodata in univers. Galaxia exista la doar 400 de milioane de ani dupa Big Bang, oferind noi perspective asupra primei generatii de galaxii. Este pentru prima oara cand distanta unui obiect atat de indepartat de Pamant a fost masurata din spectrul sau, acest lucru facand masuratoarea extrem de solida, scrieSpacetelescope.org.
...
Inainte de a determina distanta pana la GN-z11, cea mai mare distanta masurata era pana la galaxia EGSY8p7, valoarea redshift fiind de 8.68. Acum, astronautii au confirmat ca distanta pana la GN-z11 se gaseste la valoarea redshift de 11.1, ce corespunde perioadei cu 400 de milioane de ani dupa Big Bang. 

"Detinatorul decordului anterior a fost surprins la mijlocul epocii in care lumina galaxiilor primordiale incepea sa se incalzeasca si sa ridice o ceata de gaz rece de hidrogen", explica Rychard Bouwens co-autor al studiului, profesor la Universitatea din Leiden, Olanda. "Aceasta perioada tranzitorie este cunoscuta si ca era reionizarii. GN-z11 a fost surprins cu 150 de milioane de ani mai devreme, aproape de inceputul tranzitiei sale in evolutia universului."

Observatiile combinate de pe urma folosirii telescoapelor Hubble si Sitzer concluzioneaza ca tanara galaxie este de 25 de ori mai mica decat Calea Lactee si are 1% din masa stelara a galaxiei noastre. Totusi, numarul stelelor in noua GN-z11 creste rapid: Galaxia formeaza stele la o rata de 20 de ori ami mare decat o face astazi Calea Lactee. Rata mare de formare a stelelor face ca galaxia indepartata sa straluceasca indeajuns de puternic pentru a fi surprinsa de Hubble.

Totusi, descoperirea ridica alte noi intrebari, deoarece existenta unei galaxii atat de mari si stralucitoare nu este prevazuta de teorie. "Este extraordinar faptul ca o galaxie asa masiva a existat cu doar 200 - 300 de milioane de ani dupa formarea primei stele. Este nevoie o crestere foarte rapida, producand stele la o rata foarte mare, pentru formarea atat de timpurie a unei intregi galaxii de un miliard de mase solare", explica Garth Illinworth, profesor la Universitatea din California, Santa Cruz.

Nota:bolduirea imi apartine

atanasu

A inceput si aprilie si drept dovada ca nu am uitat acest fir postez ceva interesant in filozofia stiintei si pe care ca poate il voi folosi in analiza finala privind TBB si anume o recenzie a unei carti sa pare ca remarcabile facute de dl prof. C. Cranganu in

http://lbhn-1602388572.eu-west-1.elb.amazonaws.com/stire/20876905

Cartea respectiva fiind:
The Singular Universe and the Reality of Time : A Proposal in Natural Philosophy, Cambridge University Press, 2014[1] . Scrisă de un filosof (Unger, profesor la Harvard Law School, printre ai cărui studenți s-a numărat și Barack Obama) și un fizician (Smolin, profesor la The Perimeter Institute for Theoretical Physics din Canada), cartea provoacă,spune dl Cranganu ,în primul rând, prin ideile sale radicale și iconoclaste, obligând-ne să o folosim ,,temeinic" pentru a sparge gheața convențiilor deja acceptate.

Recunosc ca si mie mi se par ideile si conceptiile  pe care le au acesti autori, deosebit de interesante si meritand a fi discutate.

atanasu

Astept cu interes lansarea satelitului francez Microscope

http://www.agerpres.ro/sci-tech/2016/04/22/franta-lanseaza-vineri-un-satelit-microscope-care-vrea-sa-verifice-daca-teoria-lui-einstein-nu-e-gresita-21-15-27

amanata cu 24 de ore adica pentru azi care daca reuseste fara probleme va incerca sa verifice TRL a lui Einstein, importanta si pentru acest topic  intrucat va verifica principiul de echivalenta intre masa grea(ca factor de proportionalitate in legea gravitatiei universale si de care se leaga constanta gravitationala universala ) si masa inerta(măsura inerţiei unui corp sau particulă care intra in legea inertiei in sensul legii lui Newton de factor de proportionaltate intre forta si acceleratia imprimata de forta corpului cu acea masa inertiala).
Vezi: https://fr.wikipedia.org/wiki/Masse

Echivaleta intre aceste doua mase care nu sunt aprioric (adica prin definitie) echivalente se constata experimental pana la aceasta masuratoare care va urma cu acest satelit Microscope, este de 10^-12
Principiul de echivalenta a fost postulat de Einstein si pentru detalii privind forma slaba si cea tare a acestui principiu vezi
https://fr.wikipedia.org/wiki/Principe_d%27%C3%A9quivalence

In orisice caz  experimentul Microscope va verifca aceasta echivalenta la o preczie mult mai mare decat cea de pana acum adca la 10^-15( raportul dintre o muscă minusculă și un 'pod de 500.000 de tone) precizie care consdera fizicienii ca ar da o lovitura in caz
ca se confirma in continuare echivalenta teoriei corzilor si posibilitatii ca sa fim cufundati de fapt intr-un spatiu cu mai multe dimensiuni sau invers daca este infirmat ar fi un argument de intarire a acestor ipoteze stiintifice actuale.
Nu stiu daca aceasta determinare verifica experimentala  prezinta un nivel de incredere de minim 5 sigma (5σ).
Nota: "Sigma sau ,,deviatia standard" reprezinta o masura a imprastierii datelor experimentale in jurul valorii medii. Deviatia standard arata cat de ,,larga" este distributia rezultatelor unei masurari in jurul valorii medii. Un set de date cu σ mare prezinta o distributie mai larga, adica au o mai mare variabilitate, pe cand un σ mic arata o distributie a datelor mai stransa in jurul valorii medii.
Spre exemplu, probabilitatea ca un rezultat aflat dincolo de 5σ sa apartina procesului masurat, are o sansa de 1 la 1,74 milioane ca sa fie adevarat si aflat aici doar datorita fluctuatiei statistice. Mult mai probabil acesta apartine altui proces decat cel urmarit"
O eroare de acest tip s-a intamplat si in cazul experimentului BICEP care a descoperit(confirmat) undele gravitationale unde in modelul de calcul al erorii a existat o eroare prin neglijarea influentei prafului stelar.

In fine este de urmarit ce se intampla cu acest experiment deosebit de interesant pentru fizica si astrofizica actuala.

<b>Update in 20.07.2024</b>
https://physicsworld.com/a/microscope-satellite-puts-einsteins-general-relativity-to-record-breaking-test/
MICROSCOPE satellite puts Einstein's general relativity to record-breaking test
20 Sep 2022
Egalitatea masei inerțiale și gravitaționale, centrală pentru teoria generală a relativității a lui Einstein, a fost confirmată la sensibilități fără precedent de satelitul MICROSCOPE. După ce a adunat date de accelerometru în valoare de câteva mii de orbite de la două mase în cădere liberă în jurul Pământului, misiunea franceză nu a găsit nicio încălcare a principiului echivalenței la nivelul câtorva părți într-o mie de trilioane. Oamenii de știință din misiune spun că un control mai bun al zgomotului termic și al altor zgomote ar putea crește precizia cu un factor suplimentar de 100, permițând astfel testele teoriilor gravitației cuantice.

De când a fost publicată de Albert Einstein în 1915, teoria generală a relativității a trecut o serie de teste experimentale cu brio – de la deviația luminii stelelor de către Soare până la deplasarea gravitațională spre roșu a ceasurilor atomice. Dar fizicienii consideră că teoria este incompletă, deoarece este în contradicție cu mecanica cuantică, în timp ce fenomenele materiei întunecate și energiei întunecate rămân neexplicate. Cercetătorii ar dori, de asemenea, să unifice gravitația cu celelalte trei interacțiuni fundamentale ale naturii – electromagnetismul și forțele nucleare puternice și slabe.

O modalitate de a căuta noi purtători de forță prezisi de teoriile alternative ale gravitației este de a supune principiul echivalenței slabe unor teste din ce în ce mai severe. Acest principiu afirmă că masa inerțială și gravitațională sunt echivalente. Prin urmare, toate obiectele, indiferent de masa și compoziția lor, ar trebui să cadă cu aceeași viteză într-un câmp gravitațional dacă nu sunt supuse altor forțe - cum ar fi variațiile presiunii aerului. (Versiunea puternică a principiului este mai robustă deoarece ia în considerare și efectele autogravitației, care devine importantă pentru obiectele mari.)
Încă de la Galileo Galilei, experimentatorii au cercetat principiul echivalenţei cu o sensibilitate crescândă. Metrica utilizată în testele moderne este raportul Eötvös, care compară accelerațiile a două mase de testare în cădere liberă și este zero dacă acele accelerații sunt egale. În 2008, Eric Adelberger și colegii de la Universitatea Washington din Seattle, SUA, au folosit o balanță rotativă de torsiune pentru a obține un raport Eötvös de zero la nivelul de aproximativ 2 părți în 1013. În timp ce zece ani mai târziu, cercetătorii de la Observatorul din Paris din Franța s-au bazat pe aproape 50 de ani de date cu laser – căutând variații mici în orbita Pământului a Lunii – și a confirmat principiul echivalenței cu o precizie de aproximativ 7×10-14.

Ideea din spatele MICROSCOPULUI a fost de a îmbunătăți în continuare precizia prin exploatarea virtuților de a fi pe orbita Pământului - faptul că măsurătorile pot fi efectuate pe perioade lungi de timp și fără interferențe terestre, cum ar fi zgomotul seismic. Misiunea a implicat monitorizarea accelerației relative a doi cilindri concentrici tubulari din aliaje diferite – unul format din titan și aluminiu și celălalt platină și rodiu – în timp ce aceștia au călătorit în cădere liberă continuă. A făcut acest lucru folosind electrozi pentru a monitoriza orice abateri în mișcarea cilindrilor și apoi aplicând o tensiune mică pentru a așeza cilindrii drept - cu variații ale acestei tensiuni aplicate furnizând semnal pentru orice încălcare a principiului de echivalență.

Misiunea MICROSCOPE, în valoare de 140 de milioane de euro, a fost lansată în 2016 de agenția spațială CNES din Franța, în colaborare cu cercetători din Germania, Țările de Jos și Marea Britanie. Plasat pe o orbită aproape polară cu o perioadă de aproximativ 1,5 ore, satelitul a produs un set inițial de date – publicat în 2017 – de la doar 120 de orbite. Acest lucru a dus la o îmbunătățire aproximativă de ordinul mărimii față de sensibilitatea înregistrată de atunci - împingând incertitudinea în valoarea zero a raportului Eötvös la aproximativ 2 părți în 1014.

Colaborarea MICROSCOPE a publicat acum setul complet de date al misiunii, dobândit în echivalentul a cinci luni pe durata de viață a misiunii de 2,5 ani (satelitul, încă pe orbită, va arde în cele din urmă în atmosfera Pământului). Având cel puțin un ordin de mărime cu mai multe date decât acum cinci ani, dintre care unele provin dintr-o comparație de referință între doi cilindri fabricați din același material (platină), cercetătorii au reușit să reducă incertitudinea privind raportul Eötvös la aproximativ patru parti  în 1015 – și constatând că este încă zero. Acest lucru nu este atât de precis pe cât sperau – au vrut să ajungă la o parte în 1015 – dar reprezintă totuși o îmbunătățire suplimentară a preciziei cu aproximativ cinci factor.

Oamenii de știință care nu sunt implicați în misiune salută noile rezultate, deși Anna Nobili de la Universitatea din Pisa din Italia este sceptică că precizia este la fel de mare pe cât a spus. Ea subliniază că cea mai mare sursă de eroare sistematică este zgomotul termic, rezultat din gradienții de temperatură stabiliți de variațiile luminii solare directe și reflectate care ajung la navă spațială. Ea notează că, având satelitul deja pe orbită, singura modalitate de a reduce efectele acestui zgomot între cele două date a fost îmbunătățirea modelării acestuia. Dar ea consideră că ,,nu este pe deplin convingător" că modelarea ar fi putut obține reducerea necesară – un factor de șase.

Cu toate acestea, Nobili consideră că MICROSCOPUL arată ,,potențialul uriaș al spațiului" pentru teste de foarte mare precizie ale principiului echivalenței. În special, ea susține că misiunea demonstrează importanța rotării unei nave spațiale la viteze mari pentru a crește frecvența oricărui semnal de încălcare la niveluri în care se știe că zgomotul termic este mai scăzut. (Ea observă că satelitul trebuia să se rotească cu până la cinci ori frecvența sa orbitală, dar a ajuns să se rotească de 17,5 ori mai repede.)

Reducere suplimentară a zgomotului
Membrul de colaborare MICROSCOPE, Joel Bergé de la Université Paris Saclay, spune că el și colegii săi lucrează acum la o misiune de urmărire mai amplă numită MICROSCOPE 2, pe care încă nu o propun vreunei agenții spațiale, dar care ar putea fi lansată ,,în a doua jumătate a anii 2030". El spune că noul satelit ar include mai multe modificări pentru a reduce zgomotul, inclusiv înlocuirea unui fir de aur folosit pentru a îndepărta încărcarea nedorită din masa de testare cu un sistem wireless care implică diode emițătoare de lumină ultravioletă. Astfel de schimbări, susține el, ar putea reduce incertitudinea de măsurare la aproximativ o parte în 1017.

Nota mea: Deci Einstein ramane in picioare

HarapAlb

Citat din: atanasu din Aprilie 23, 2016, 11:50:24 AM
In orisice caz  experimentul Microscope va verifca aceasta echivalenta la o preczie mult mai mare decat cea de pana acum adca la 10^-15( raportul dintre o muscă minusculă și un 'pod de 500.000 de tone)
(...)
Nu stiu daca aceasta determinare verifica experimentala  prezinta un nivel de incredere de minim 5 sigma (5σ).
Nivelul de incredere nu are de-a face cu raportul mentionat mai sus, are de-a face cu numarul de evenimente (experimente) utile. In functie de rata evenimentelor vor trebui sa astepte mai mult sau mai putin timp pana ajung la 5-6 sigma.

Ar fi interesant de stiut cum se desfasoara experimentul (lasa corpuri sa cada, au resorturi etc) in interiorul satelitului.

Citat
O eroare de acest tip s-a intamplat si in cazul experimentului BICEP care a descoperit(confirmat) undele gravitationale unde in modelul de calcul al erorii a existat o eroare prin neglijarea influentei prafului stelar.
Nu a fost o eroare, au folosit datele (estimarile) disponibile in momentul respectiv. In general, prelucrarea datelor experimentale dureaza mult timp (sa zicem un an de zile), ulterior au fost disponibile datele de la satelitul Planck cu estimari mai precise ale distributiei prafului cosmic. Luand in considerare ultimele estimari sansele ca semnalul sa aiba ca origine expansiunea erau de aproximativ 50-50%, departe de 5-6 sigma.

Un nou experiment BICEP3 este in derulare care evita problemele ridicate de praful cosmic.

atanasu

Ma bucur ca citesti in contnuare acest fir la care de altfel ai fost de mare ajutor.
1) Lansarea a avut loc cu succes ieri seara si  in comunicatul de presa de mai jos sunt si cateva date privind instrumentul de masura:
http://www.onera.fr/sites/default/files/actualites/breves/CP20160426b-Lancement_Microscope.pdf
Personal nu m-am preocupat de acest aspect pentruca nu sunt de specialtate si nu urmaresc decat rezultatele care daca sunt creditate si omologate  de lumea stiintifica, eu le consider bune caci nici nu as putea faca altceva( doar un experiment de tip OPERA nu m-ar putea convinge asa cum nici atunci nu m-a convins deloc intrucat  personal si independent de Einstein sau orce experiment consider ca c este o constanta si ca este viteza maxima in universul material, ca de cel spiritual nu ma pot apropia prin intermediul fizicii si experimentului)
Ma intereseaza doar in ce masura se verifica posibilitatea sau se pastreaza rezerva asupra teoriei corzilor care se pare ca implica cufundarea spatiului- timp cu 4 dimensiuni intr-un spatiu cu mai multe, lucru discutate foarte mult la acest topic si la toate cele referite  in sintezele facute, despre care am scris cate ceva chiar in cateva comentarii anterioare;

2) Nu  leg raportul musca/pod de precizia efectuarii masuratorii  desi asa apare din text si multumesc ca mi-ai atras atentia, este vorba de nivelul pana la care cele doua mase se constata a fi egale(10^-15  cu o precizie a experimentului statistic acceptabila(5 sigma)  
Desigur ca mentinerea echivalentei pentru 10^-15 nu inseamna ca ea va fi dovedita si pentru 10^-20, dar deocamdata la nivelul preciziei masuratorilor noastre ne aflam "inca" in spatiul-timp  cu patru dimensiuni si curand voi reveni la aceasta, caci deocamdata caut sa vad ce anume in TBB m-ar obliga sa ies din acesta si nu prea gasesc. Dar mai este timp pentru aceasta si daca cei care citesc ar putea interveni la acest punct dar nu cu povestea cu balonul ca fiind unica explicatie posibila, caci daca era asa s-ar fi stiut ca acele puncte de pe balon se misca si accelerat unele fata de altele si doar s-ar fi cerut masuratorilor sa verifice aceasta ipoteza bazata pe o lege acceptata (Hubble) dar se pare ca nu prea era nici ca ipoteza aceasta idee a acceleraii expansiunii Universului daca rezultatle au fost o surpriza(nu si pentru mine, desi poate ca in mod gresit :)  )
Deasemeni este adevarat  ca imprecizii asupra unor estimari ale unor valori care intra in datele de baza ale modelului nu inseamna eroare(de calcul sau de model) si multumesc pentru precizare.
Pot insa conduce daca nu sunt observate la erori uneori chiar si esentiale privind interpretarea rezultatelor.

HarapAlb

De acord cu tot ce ai scris. Vreau sa comentez putin utlima afirmatie:
Citat din: atanasu din Aprilie 26, 2016, 12:25:50 PM
Pot insa conduce daca nu sunt observate la erori uneori chiar si esentiale privind interpretarea rezultatelor.
Interpretarea rezultatelor se face intotdeauna plecand de la datele experimentale disponibile, mai mult sau mai putin prescise. In incheierea oricarui articol stiintific se discuta influenta influenta ipotezelor/estimarilor folosite, nu este o acceptare oarba a interpretarilor. Cercetatorii stiu ca modificari in estimarile folosite sunt esentiale si asta ajuta la indentificarea posibilitatilor de a imbunatatii estimarile folosite (de exemplu, dupa datele primite de la satelitul Planck s-a propus folosirea unui filtru suplimentar care sa discrimineze cele doua semnale, sau folosirea unei benzi de frecvente distincte, neafectata de praful cosmic). Chiar si dupa incheierea experimentului BICEP3 cu succes sunt necesare confirmarii ale expansiunii prin alte experimente (date experimentale). Sunt arii in care progresele experimentale se fac lent, daca am vorbi de un experiment de laborator nu ar fi o problema mare - se repeta experimentul sau se modifica pana se elimina incertitudinile initiale.
De obicei in articolele de popularizare nu se preiau toate concluziile articolului stiintific, unele parti pot fi destul de tehnice si neinteresante pentru cititorul de rand.

atanasu

Asa este si poate ca am exagerat cu posibilitatea de a nu fi observate. Toti cei care lucram in domeniul cercetarii si in general cu computerul stim ca oricat de grozav ar fi un program ce bagam aia scoatem.Asa ca ne verifcam cat putem de mult. De altfel si cand cu Opera daca mai tin minte, tot cei care au facut experimentul au descoperit eroarea.

atanasu

In drumul meu spre o redactare finala la aceasta tema,  dupa care sa pun stiloul jos si sa spun: ei de acum fratilor mingea este la voi in teren,  am inceput de ceva timp sa revad cam tot ce am adunat si va rog sa ma credeti ca sunt sute daca nu mii de pagini ,  si multe  linkuri inca necitite. Desigur ca nu am pretentia ca am parcurs exhaustiv domeniul, dar cine stie, daca voi fi in stare voi face o adenda a linkurilor vazute, caci cele utilizate  vor fi desigur indicate, dar nu si toate cele fisate dar din care nu voi avea(in opinia mea) ce lua sau adauga sau altele din cele retinute  vor fi exprimat mai bine aceleasi idei. Asta o voi face ca sa fiu cat mai transparent si poate  si pentru ca cineva eventual sa  ma oblige sa revin spre unul din cele lasate pe dinafara tratarii propriu zise...:)
Si am gasit un articol excelent pe care acum incerc sa-l rezum. El apare la pg 3 din acest topic, acolo  unde fac analiza nr 11, adica cea dedicata firului deschis pe Forum in 2001-2012

"Forumul Scientia > Diverse > Critici ale paradigmei curente in stiinta > Despre expansiunea Universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3427.0.html
noiembrie 2011- martie 2012 "

Ei bine am remarcat un vizitator  mai deosebit cu nikul neica_nimeni si care apoi nu a mai aparut dar pe langa opinii consistente a lasat si un link deosebit: The Origin of the Universe in http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm)

Probabil ca articolul publicat in 1989 al acestui mare, foarte mare fizician care a fost Victor Weisskopf, va fi unul din cele cu care imi voi incepe contributia finala la acest topic pentru care mottoul  dar si finalul au fost deja postate(vezi comentariul 152 si 153 din 15 -16 oct.2015), el putandu-se constitui intr-o coloana vertebrala a studiului realizat de mine.
Il anunt acum pentru ca abia acum l-am citit mai atent si pentru ca nu fac nici-un secret din sursele pe care le am, majoritatea fiind indicate de vizitatori sau useri, cat si gasite de mine in timpul acestui peste un an de preocupare mai sustinuta in domeniu.

PS. Desi postez rar si mai mult eu, cel care ma provocat(Mircea Hodor)  parasind demult terenul, vad ca aceasta tema a ajuns la aproape 33000 de vizite(in octombrie 2015 erau cca 17000). Se pare deci ca in ciuda titlului sau poate tocmai din cauza lui,  cei care intra, intra  crezand ca vor afla noi teorii miraculoase depre Big Bang si Univers. :) :) :)

atanasu

@Harap Alb,
Scuza-ma ca te abordez dar esti singurul care m-ai ajutat aici si singurul cu care constat  ca pot discuta aceste probleme, adica care pare ca doreste sa le discute.
Asadar ce spui de aceasta stire foarte recenta:

https://www.theguardian.com/science/2016/jun/03/universe-is-expanding-up-to-9-faster-than-we-thought-say-scientists

Oare o asemenea variatie a constantei Hubble nu pune sub semnul intrebarii preciziile masuratorilor pe care s-au bazat cei care au dedus accelerarea sau poate ca tocmai o confirma stralucit.
Oare constanta nu se schimba chiar sub ochii nostri sau doar precizia masuratorii se schimba ?


Se pare ca aici sunt si raspunsuri sau ipoteze la TRG cat si la compozitia Universului si structura sa ?
Are ocazia si Mircea si altii sa-si perfectioneze  ipotezele cu gauri de vierme si multispatii continute in gauri de vierme circuland prin porti stelare ce leaga universuri de antimaterie de unele din materie si de ce nu de unele continand doar materie neagra care ea creaza o atraxctie care noua ni se pare o acceleratie si lui Onicescu i se parea(o deducea teoretic din ecuatiile dsale) ca fiind o antigravitatie careia i s-ar fi puut atribui o constanta Cavendisch pe invers pe care desigur ca ar trebui s-o numim constanta Onicescu? etc ? :)

PS Am uitat sa adaug esentalul: Asadar ultima valoare data experimental constaneti Hubble este de  73.2 kilometrii/ secunda/ megaparsec.