Vis si realitate

[Augustin Man]

Pe vremea copilariei mele, era un cintecel destul de naiv care incepea cu versurile: "Iar in anul doua mii/Cind nu vom mai fi copii/ etc." (nu mai tin minte exact cum continua), destul ca acolo se vorbea despre cum vom calatori spre limitele sistemului solar (!), ca vom merge normal pe Marte(!), iar la ultima statie de pe Luna ne vom simti practic acasa!

Pentru ca azi se implinesc exact 49 de ani (doua generatii) de la zborul lui Gagarin in spatiu simt nevoia sa fac o foarte scurta estimare a ceea ce s-a intimplat de fapt: in urma competitiei acerbe intre cele doua "lagare" mondiale, americanii au facut mari eforturi si in numai 8 ani de la data amintita au reusit aselenizarea (nu cred ca este locul in argumentatia mea sa discutam daca aselenizarea a fost reala sau o simpla simulare ("hoax")). Tot atunci misiunile Voyager am plecat spre necunoscut in spatiul cosmic, ele facindu-si pina de curind datoria si transmitind informatii valoroase din drumul lor (au fost doua aparate).

Dupa care a urmat regresul: de 40 de ani (aproape tot doua generatii) nu s-a mai pus problema unei calatorii selenare, mai mult, misiunile in spatiu au avut notabile esecuri soldate cu victime. Sa fie clar, nu spun ca acestea sint inutile, doar ca obiectivele fixate au fost tot mai putin ambitioase.

S-a renuntat pina si la Concorde sub pretextul tragediei de la Paris; spun pretextul pentru ca accidente aviatice stupide au fost si vor mai fi (chiar zilele acestea unul i-a indoliat pe polonezi), dar nici nu se pune problema sa renuntam la avioane!

Daca privim cu obiectivitate la acest regres motivul este evident: lipsa fondurilor (un eufemism pentru "bani"). Acum cea mai lucrativa activitate spatiala este plimbarea bogatasilor lumii in spatiu contra unor sume corespunzatoare.

Asadar sintem de departe prea multi si prea saraci pe Planeta Albastra ca sa mai putem spera in mod realist ca vreodata vom mai pleca inafara ei, ca sa nu mai vorbesc de colonizarea altor planete...

Putem in schimb visa: tot din timpurile copilariei mele mi-a ramas in minte o scena, din pacate nu mai tin minte cum se numea cartea si autorul ei: cineva ajunge pe o nava intergalactica intr-un mod dramatic astfel ca este un timp inconstient, iar cind isi revine vrea sa stie unde se afla; comandantul deschide un hublou enorm (cam ca cel de pe Nautilus), ii arata o stea micuta in departarea intunecata si-i spune: "acela este Soarele!".

In fond de ce sa nu visam?

[Adi]

Asa e, de ce sa nu visam ... NASA a renuntat acum la calatorii pe Marte in viitorul apropiat, si asta pentru ca nu foloseau tehnologii noi, ci tot tehnologii vechi. Obama a decis ca NASA sa se concentreze pe a sprijini industria privata pentru zboruri orbitale spre ISS si spre turism spatial. Eu zic ca e foarte bine asa. Ca poate prindem si noi in viata noastra sa zburam pana in spatiu ca si turisti. Iar intre timp apar tehnologii noi si cu alea sa mearga pe Marte apoi.

Despre Noaptea lui Yuri, care se sarbatoreste astazi, am scris si noi la Stiinta Azi azi.