Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Mesaje Recente

#91
Modelarea luminii/CEM prin mărimile (E, D, H, B) este mai superficială decât modelarea prin fotoni de câmp.
Dacă luăm lumina/CEM și săpăm mai adânc - dăm peste fotonii de câmp.

Paranteză:
E = intensitatea câmpului electric
D = inducția câmpului electric
H = intensitatea câmpului magnetic
B = inducția câmpului magnetic
(am închis paranteza).
#92
Cele 4 mărimi (E, D, H, B) care caracterizează complet CEM sunt definite pe bază fenomenologica - adică experimentală.
Existența cuantelor de energie = fotonii cu Energia E = h x niu a fost stabilită de Planck din problema radiației corpului negru.
Deci NU CEM generează fotonii - ci fotonii de câmp generează CEM.
Un foton este un Punct Material Energetic (PME)/un Punct energetic care are Energia fotonului și care se deplasează pe o traiectorie elicoidala: lungimea de undă lambda a fotonului este pasul elicoidei - iar frecvența fotonului este turația PME.
Grosimea fotonului - adică diametrul secțiunii prin elicoida - este de aproximativ 10 la puterea minus 20 metri (rezultă din calcule) - deci de cel puțin 10 la puterea a 8-a mai mică decât lungimea de undă lambda = pasul elicoidei.
Traiectoria pe care se mișcă PME care formează fotonul este deci o elicoida foarte subțire în comparație cu pasul ei - adică o elicoida "lăbărțată".
#93
Lumina este formată din fotoni.
Și Câmpul Electromagnetic (CEM) este format tot din fotoni - și anume fotonii de câmp.
De exemplu, Câmpul electric constă dintr-un flux de fotoni de câmp.
Intensitatea câmpului electric (E) este o mărime statistica - precum temperatura - adică se poate defini doar dacă avem un număr foarte mare de fotoni de câmp.
Adică fotonii de câmp sunt mai fundamentali decât cele 4 mărimi vectoriale care definesc CEM - și anume (E, D, H, B).
La fel cum nu putem vorbi de temperatura unei particule - la fel nu putem vorbi de CEM în cazul unui singur foton de câmp.
#94
bad post
#95
O alta limitare e ca fizicienii astia relativi erau limitati si nu intelegeau ca lumina e o unda si ca viteza undei depinde doar de proprietatile mediului si ea se calculeaza inmultind frecventa undei cu lungimea de unda, si nu adunand viteza observatorului cu viteza undei, adica adunand mere cu pere si facand un compot relativ din ele.

Constanta vitezei luminii pt orice observator e explicata simplu de fizica clasica a undei, care ne spune ca viteza undei nu depinde de viteza sursei sau a observatorului, adica nu se compune cu acestea. Viteza luminii depinde doar de mediul in care se propaga unda, care e eterul in vid. Daca observatorul se misca in vid fata de sursa luminii el va vedea o frecventa diferita a luminii, din cauza efectului Doppler, dar viteza luminii va fi tot c pentru ca se calculeaza prin inmultirea frecventei cu lungimea de unda, care vor fi schimbate de efectul Doppler din cauza vitezei relative dintre sursa si observator. Ori daca frecventa creste, lungimea de unda scade, si viceversa, ceea ce face ca produsul lor f'lambda' sa ramana constant, adica c.



Daca observatorul si sursa luminii se misca cu aceeasi viteza (ca in experimentul Michelson) atunci frecventa si lungimea de unda nu vor fi schimbate, deci observatorul va masura viteza luminii tot flambda=c.

 
#96
Semnificația mai profundă a constantei c ~ 300.000 km/s nu este de viteză a luminii în vid - ci de scară/scală temporală a Universului Fizic.

Similar - dacă considerăm constanta
g = k/c4 - unde k este constanta lui Newton (c4 = c la puterea a 4-a) - vom obține g ~ 10 la puterea minus 44 m/J (metri/Jouli).
Constanta g stabilește scara/scala spațială a Universului Fizic.

Universul Fizic (UF) constă din Energie E măsurabilă în Jouli care evoluează în Spațiu și Timp.
Energia E este Universală și poate avea orice scară/unitate de măsură.
Apoi vine constanta g și stabilește scara spațială a UF (metrul în funcție de Joule).
Iar apoi vine constanta c și stabilește scara temporală a UF (secunda în funcție de metrul stabilit la pasul anterior).
#97
Exemplu de greșeală a lui Einstein în TRR: "lumina are aceeași viteză în orice SR inerțial."

În Realitate - lumina NU are aceeași viteza în orice SR inerțial.
De exemplu, în cazul unui SR (imaginar/mental) care se deplasează în vid cu viteza c pe aceeași direcție și în același sens cu un foton luminos (adică experimentul imaginar a lui Einstein din tinerețe/adolescență) - vom avea un "FOTON STATIC"!!!
Adică cum???

Deoarece un foton polarizat circular constă dintr-un Punct energetic (PME) care se deplasează pe o elicoida R1T (R1 = rotație pe un cerc, T = translație) - din SR care se mișcă cu viteza c noi vom vedea un PME având Energia E a fotonului care se va roti pe un cerc R1!!!
#98
În viața obișnuită, cele 3 limitări ale luminii și distorsiunile introduce sunt atât de mici încât pot fi neglijate.
În acest caz putem considera că
Realitatea = realitatea măsurată.
Acesta este așa-zisul principiu al instrumentalismului.
Însă în TRR, TGR și MC (Mecanica Cuantică) NU mai avem egalitatea
Realitatea = realitatea măsurată - pentru că distorsiunile încep să devină relevante.
Dacă nu renunțăm la principiul instrumentalismului - se ajunge la dificultăți de înțelegere în TRR și TGR și la IMPOSIBILITATEA de înțelegere a MC.
#99
LUN este modelul matematic de Proces al Realității Obiective (RO)/Naturii.
Deci RO/Natura funcționează la fel la nivel fundamental din ORICE SR este privită.
Dpdv al Stării RO/Naturii - nu este la fel - adică Starea RO depinde de SR.
Oricum, chiar și dpdv al Procesului tot SR Perfect rămâne cel mai favorabil.
Studiul SR a avut ca scop obținerea PGR - și mai departe obținerea LUN - după care revenim la SR Perfecte din care vom studia RO.
#100
În Teoria Relativității (TRR și TGR) - relativitatea se referă la Sistemele de Referință (SR) - deoarece Realitatea Obiectivă se "vede" diferit din fiecare SR.
Einstein a încercat (fără succes) să găsească LUN (Legea Universală a Naturii) - a cărei formă matematică NU depinde de SR - adică LUN este invarianta dpdv al formei matematice la schimbarea SR - adică Realitatea Obiectivă "funcționează" la fel indiferent de SR din care este studiată/observata/măsurată.