Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Mesaje Recente

#61
LUN este modelul matematic de Proces al Realității Obiective (RO)/Naturii.
Deci RO/Natura funcționează la fel la nivel fundamental din ORICE SR este privită.
Dpdv al Stării RO/Naturii - nu este la fel - adică Starea RO depinde de SR.
Oricum, chiar și dpdv al Procesului tot SR Perfect rămâne cel mai favorabil.
Studiul SR a avut ca scop obținerea PGR - și mai departe obținerea LUN - după care revenim la SR Perfecte din care vom studia RO.
#62
În Teoria Relativității (TRR și TGR) - relativitatea se referă la Sistemele de Referință (SR) - deoarece Realitatea Obiectivă se "vede" diferit din fiecare SR.
Einstein a încercat (fără succes) să găsească LUN (Legea Universală a Naturii) - a cărei formă matematică NU depinde de SR - adică LUN este invarianta dpdv al formei matematice la schimbarea SR - adică Realitatea Obiectivă "funcționează" la fel indiferent de SR din care este studiată/observata/măsurată.
#63
Procesul de observare (cu ochii)/măsurare (cu un aparat de măsură) este în esență așa:
Se trimite o rază de lumină (la limită un singur foton luminos) spre obiectul observat/măsurat - lumina ajunge la obiect - se ciocneste de acesta - după care ajunge la ochii noștri sau la aparatul de măsură.
Apoi se consideră că realitatea este realitatea măsurată - adică realitatea = informațiile aduse de lumină.
Doar că - din cauza celor 3 imperfecțiuni ale luminii - Realitatea este DIFERITĂ de realitatea măsurată.
#64
Există 2 surse de distorsiuni în studiul Realității Obiective (RO):

1) lumina folosită în procesul de observare/măsurare
2) Sistemele de Referință (SR).

În ceea ce privește SR - singurul SR care NU introduce distorsiuni este SR Perfect (SRP) folosit de exemplu în Mecanica Clasică Newtoniana.
Celelalte SR - adică SR inerțiale, SR neinertiale și SR generale/gaussiene introduc distorsiuni.
DOAR LUN (Legea Universală a Naturii) are aceeași formă matematică în orice SR - celelalte Legi ale Naturii nu sunt (de regulă) invariante la schimbarea SR. Deci DOAR LUN este invarianta la schimbarea SR.
#65
În Mecanica Clasică Newtoniana se consideră că lumina folosită în procesul de măsură este perfectă, adică:
1) c = infinit - adică lumina ajunge instantaneu de la obiectul măsurat la ochii noștri/aparatul de măsură
2) g = 0 - adică traiectoria luminii este dreaptă/rectilinie
3) h = 0 - adică ciocnirea dintre raza de lumină și obiectul măsurat nu influențează obiectul măsurat.

În Realitate - lumina are cele 3 limitări. În Teoria Relativității Einstein ia în considerare limitările c și g - adică el consideră că realitatea = realitatea măsurată - când de fapt Realitatea este DIFERITĂ de realitatea măsurată - tocmai din cauza imperfecțiunilor luminii.
Deci așa-zisa contracție a lungimilor NU ESTE REALĂ - ci este generată de prima imperfecțiune a Luminii - adică c diferit de infinit.
Este ca și cum ai purta niște ochelari cu lentile deformante/care deformează Realitatea - în cazul de față ochelarii deformanți find chiar lumina folosită în procesul de observare/măsurare.
#66
Ceea ce am înțeles eu din Teoria Relativității este că Einstein folosește lumina ca mijloc de măsură.
Lumina nefiind perfectă - va introduce niște distorsiuni în procesul de măsură.
Una dintre distorsiuni este așa-zisa "contracție a lungimilor" - care apare din cauza limitărilor luminii folosită ca instrument de măsură.
Deci contracția lungimilor nu este una reală - ci este generată de imperfecțiunile luminii folosită în procesul de observare/măsurare.

Lumina are 3 limitări principale:

1) c diferit de infinit (adică lumina nu ajunge instantaneu de la obiectul măsurat la ochii noștri/aparatul de măsură)
2) g diferit de 0 (adică lumina poate fi curbată de gravitație sau de Sistemele de Referință neinerțiale)
3) h diferit de 0 (adică orice proces de măsură va perturba sistemul măsurat).

Prima limitare a generat Teoria Restrânsă a Relativității (TRR), a doua limitare a generat Teoria Generală a Relativității (TGR) iar ultima limitare a generat Mecanica Cuantică (MC).
#67
În Teoria Generală a Relativității (TGR) Einstein enunță/postuleaza Principiul General al Relativității (PGR) - care spune că Legea Universală a Naturii (LUN) trebuie să aibă aceeași formă matematică în orice Sistem de Referință gaussian/moluscă de referință.
Deși modul în care a ajuns Einstein la PGR nu este neapărat clar sau corect - PGR este totuși corect din punctul meu de vedere.
Deci din Teoria Relativității putem lua PGR ca fiind fructul/rezultatul final - iar modul în care s-a ajuns la PGR poate fi reconsiderat/revăzut. Adică Einstein ajunge pe căi neclare/greșite la ceva corect (PGR).
Însă PGR poate fi folosit pentru a găsi forma matematică a LUN (ceea ce eu am făcut deja).
#68
Se pare ca Michelson nu a calculat-o pe diagonala, ci Lorentz a venit cu ideea asta nemaipomenita:

Citat din: WikipediaMichelson obtained this expression correctly in 1881, however, in transverse direction he obtained the incorrect expression

T=2L/c,

because he overlooked the increase in path length in the rest frame of the aether. This was corrected by Alfred Potier (1882) and Hendrik Lorentz (1886)

Michelson a calculat-o corect ca fiind 2L/c, pentru ca experimentul era facut 100% in cadrul pamantului, si nu al eterului.  Lorentz a incurcat cadrele, si a calculat traiectoria luminii in cadrul de referinta al eterului, desi toate observatiile experimentului erau facute in cadrul pamantului, nu in cadrul eterului. Si oricum a calculat-o gresit, pentru ca directia unei unde nu se transforma/compune vectorial precum directia unei particule. Daca o masina in miscare emite un puls de sunet in plan vertical, directia undei sonore nu se compune cu directia masinii in cadrul mediului. Si nici in cadrul masinii. Pentru ca daca s-ar compune ar insemna ca si vitezele se compun, ceea ce nu se intampla in cazul undelor a caror viteza depinde doar de mediu si nu se compune cu viteza sursei. Lorentz a aplicat in mod complet gresit si stupid relativitatea galileana undelor, desi ea nu se aplica decat particulelor si obiectelor.
Si apoi, pentru ca rezultatul experimentului nu era conform cu ceea ce calculase in mod gresit, a scornit o alta tampenie numita contractia lungimii ca sa rezolve problema. Problema e ca era prost si
nu intelegea lucruri elementare ce tin de fizica clasica. Si Einstein era tot prost ca nici el nu intelegea mai nimic.
#69
Avand in vedere ca teoria speciala a lui Einstein depinde de contractarea Lorenz a lungimii, as vrea sa stiu cand a fost masurata experimental aceasta contractie si de cine.

La fel ca Lorentz, Einstein a calculat in teorie ca lungimea bratului aparatului s-ar contracta in directia miscarii, dar in practica el nu a masurat niciodata vreo contractie. Si nici Lorentz nu a masurat-o, si nici un fizician relativ nu a masurat-o, dar trebuie sa-i credem pe cuvant ca ea exista. Cum exista, daca nimeni nu o poate masura ? Si cum e asta stiinta daca nu poate fi verificata experimental ? Nu cumva e pseudo-stiinta ?


#70
Avand in vedere ca teoria speciala a lui Einstein depinde de contractarea Lorenz a lungimii, as vrea sa stiu cand a fost masurata experimental aceasta contractie si de cine.

La fel ca Lorentz, Einstein a calculat in teorie ca lungimea bratului aparatului s-ar contracta in directia miscarii, dar in practica el nu a masurat niciodata vreo contractie. Si nici Lorentz nu a masurat-o, si nici un fizician relativ nu a masurat-o, dar trebuie sa-i credem pe cuvant ca ea exista. Cum exista, daca nimeni nu o poate masura ? Si cum e asta stiinta daca nu poate fi verificata experimental ? Nu cumva e pseudo-stiinta ?