De ce nu e bine să traduci de la a doua sursă încolo

[AlexandruLazar]

N-am găsit o secţiune mai bună ca să postez -- înainte era un topic cu "Jandarmul presei de ştiinţă" deschis de Adi Buzatu, dar acum e închis. Asta părea cea mai bună .

Mă uitam azi pe descoperă.ro, şi îmi căzură ochii pe asta: http://www.descopera.ro/dnews/9748704-muzica-rock-ne-transforma-in-oameni-ai-pesterii . Citat direct de acolo:

Greg Bryant, unul dintre cercetători, a explicat că, în momentul în care oamenii aud acorduri de muzică rock, încearcă emoţii puternice şi se încarcă cu energii negative. "Compozitorii dispun de o cunoştinţă intuitivă asupra sunetelor care ne pot speria. Ceea ce nu conştientizează aceştia este faptul că noi, ascultătorii, suntem predispuşi la emoţii negative în momentul în care auzim anumite sunete", a declarat Greg Bryant.

Asta nu sună a ceva ce un om cu un minim de experienţă muzicală ar spune (în fond trebuie să te chinui mult şi bine ca să găseşti mai mult de un acord disonant în discografia celor de la Deep Purple), aşa că am zis să văd despre ce e vorba totuşi.

Deci, mergem la gizmodo (care sunt o sursă de informaţii serioase despre tehnologie la fel de bună ca Libertatea, dar hai să zicem...).

Ca să vezi -- gizmodo citează de fapt pe The Telegraph -- conţinutul de acolo e altfel acelaşi cu cel de pe descoperă.ro, deci nimic interesant. Hai să vedem ce zic cei de la The Telegraph.

Primul lucru: de fapt articolul despre the Telegraph nu e legat de vreun gen de muzică anume. Singurul loc unde apare asta e de fapt aici:

"This study helps explain why the distortion of rock-and-roll gets people excited: It brings out the animal in us.

"Composers have intuitive knowledge of what sounds scary without knowing why. What they usually don't realise is that they're exploiting our evolved predispositions to get excited and have negative emotions when hearing certain sounds."

The scientists tested their theory by composing several 10-second pieces of original music which were either designed to be generic and emotionally neutral throughout, or to begin in "easy listening" style before suddenly becoming distorted.

Ok, hai să vedem atunci ce zice articolul original (în sfârşit am ajuns la prima sursă...):

we (PK, GB) composed 12 original, 10 s control music exemplars devoid of noise or abrupt frequency transitions that were designed to be emotionally neutral (not in definite major or minor modes, of medium tempi, and average dynamic amplitude range). Treatments modified these 12 compositions by adding either noise (through instrumentation changes, simulated electronic distortion using Native Instruments GUITAR RIG 4, or both) or abrupt frequency upshifts or abrupt frequency downshifts at the 5 s mark in the 10 s compositions.

(articolul e aici: http://www.gregbryant.org/arousalmusicBL2012.pdf )

Care este concluzia articolului: sunetele profund distorsionate, nemuzicale, mai ales puse în contrast cu un fond muzical sau nedistorsionat, provoacă un răspuns emoţional
Ce au înţeles cei de la The Telgraph (pe bună dreptate): prezenţa unor astfel de sunete în contrast cu un fond muzical  provoacă un răspuns emoţional, iar un exemplu bun pentru asta sunt câteva pasaje din câteva melodii rock-and-roll.
Ce au înţeles cei de la gizmodo: în stilul lor tipic, nimic, dar au băgat un titlu senzaţional
Ce au înţeles cei de la descoperă.ro: muzica rock ne face cavemeni.  

wtf?

tl;dr Întotdeauna, întotdeauna, pentru documentare se folosesc surse primare. Orice excepţie de la regula asta e un compromis făcut faţă de calitatea informării. Ce a ajuns la cititori nici nu mai seamănă cu studiul original. Way to go, descoperă.ro...

Edit: mulţumesc -- secţiunea asta n-am văzut-o 

[Scientia]

Există, totuşi, o secţiune mai bună E cea în care e mutată acum discuţia.

[cripus]

offtopic:
Poate cineva sa explice (stiintific):

1. Cum anume se genereaza anumite stari ( agitatie, melancolie, bucurie ) in urma perceptiei anumitor sunete, la nivel mental ?
2. Pe scurt, de ce unora la plac manelele sa zicem, si altora le place rock-ul ? percepem diferit sunetele si daca da, in functie de ce anume ? daca le percepem la fel dpdv auditiv, de ce exista efecte diferite pt. subiecti diferiti ?
3. Daca ascultam oare aceeasi melodie e perioada suficient de indelungata, este posibil sa ajungem sa aspunem ca ne place ? Probabil ca da. Cum functioneaza asta ?
4. Cum definim in mod absolut placerea la nivelul creierului ?

[MariS]

offtopic:
Poate cineva sa explice (stiintific):

1. Cum anume se genereaza anumite stari ( agitatie, melancolie, bucurie ) in urma perceptiei anumitor sunete, la nivel mental ?
2. Pe scurt, de ce unora la plac manelele sa zicem, si altora le place rock-ul ? percepem diferit sunetele si daca da, in functie de ce anume ? daca le percepem la fel dpdv auditiv, de ce exista efecte diferite pt. subiecti diferiti ?
3. Daca ascultam oare aceeasi melodie e perioada suficient de indelungata, este posibil sa ajungem sa aspunem ca ne place ? Probabil ca da. Cum functioneaza asta ?
4. Cum definim in mod absolut placerea la nivelul creierului ?

Poate nu e o explicatie stiintifica, asta o las in seama altora, eu o sa dau una de bun simt: cred ca perceptia e in functie de starea noastra interioara, de modul cum suntem formati ca oameni. Daca suntem agitati si ne place agitatia atunci vom cauta si muzica mai agitata, pop, rock sau mai stiu eu ce alte stiluri mai exista acum. Altii mai melancolici vor aprecia muzica clasica sau jazz-ul, etc. Cei echilibrati vor lua din ambele, dar in limita armoniei lor interioare, tocmai ca sa evite monotonia unui singur stil, etc. Placerea la nivelul creierului e de fapt placerea la nivelul sufletului, la nivelul "inimii" (am pus in ghilimele pentru ca nu ma refer la organul inimii), nu chimia si interactiile electronilor sau atomilor liberi in creierul nostru dau senzatia de placere (desi au si ele o buna contributie), ci caracterul si "substanta" din care e alcatuit sufletul nostru.

[Electron]

Placerea la nivelul creierului e de fapt placerea la nivelul sufletului, la nivelul "inimii" (am pus in ghilimele pentru ca nu ma refer la organul inimii), nu chimia si interactiile electronilor sau atomilor liberi in creierul nostru dau senzatia de placere (desi au si ele o buna contributie), ci caracterul si "substanta" din care e alcatuit sufletul nostru.

Ce intelegi tu prin sintagma "sufletul nostru" ?

e-

[cripus]

offtopic:
Poate cineva sa explice (stiintific):
(...)

Poate nu e o explicatie stiintifica, asta o las in seama altora, eu o sa dau una de bun simt: cred ca perceptia e in functie de starea noastra interioara, de modul cum suntem formati ca oameni. ...
Placerea la nivelul creierului e de fapt placerea la nivelul sufletului, la nivelul "inimii" (am pus in ghilimele pentru ca nu ma refer la organul inimii), nu chimia si interactiile electronilor sau atomilor liberi in creierul nostru dau senzatia de placere (desi au si ele o buna contributie), ci caracterul si "substanta" din care e alcatuit sufletul nostru.

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simț] – Din bun4 + simț.
LÓGICĂ f. 1) Știință care se ocupă cu studiul formelor și legilor fundamentale ale gândirii. 2) Manual în care sunt expuse elementele de bază ale acestei științe. 3) Modalitate de a gândi; fel de a raționa. 4) Rațiune coerentă, consecventă și temeinică. 5) Temei firesc al unei acțiuni. [G.-D. logicii] /<fr. logique, lat. logica 

Din cite știu, până acum nu s-a pus în evidenta existenta sufletului. Bineînțeles ca asta nu înseamna nici ca exista dar nici ca nu exista suflet, deci ideea ta nu as lega-o de "bun-simt".
Ai vreo referința legata de existenta unor demonstrații științifice în sensul ca " nu chimia și interacțiile electronilor sau atomilor liberi in creierul nostru dau senzatia de placere ..." ?
Totuși, deși subiectul este foarte posibil sa nu fie clar în general, nu as vrea sa ne abatem prea mult.
Din ce am citit până acum, ( cel puțin ) chimia are un rol în senzația de placere, însa mecanismul care acționează mie îmi este neclar.

[MariS]

Din cite știu, până acum nu s-a pus în evidenta existenta sufletului. Bineînțeles ca asta nu înseamna nici ca exista dar nici ca nu exista suflet, deci ideea ta nu as lega-o de "bun-simt".

Eu am zis ca e de bun simt pentru ca nici despre inteligenta sau ratiune nu s-a demonstrat ca exista. Sau sa credem ca inteligenta si ratiunea provin dintr-o anumita chimie ori reactii, sau poate dintr-un mars ordonat al electonilor pe orbite perfect circulare sau dintr-o secretie secreta a unei glande inca nedescoperite? Eu nu m-as baza pe astfel de ipoteze. Si atunci inteligenta exista sau e doar fictiune? Bunul simt imi spune ca totusi inteligenta exista, ma rog nu la mine, la altii probabil, dar totusi exista. Dar asta e doar parerea mea si nu o impun nimanui. Posibil sa fie proasta, nu zic nu. Dar n-am vazut nici demonstratia ca sufletul n-ar exista.

[cripus]

Poate ar fi bine sa mutam acesta discuție, pentru a nu mai discuta aici off-topic, și poate apar și oameni mai pricepuți decât noi din domeniile biologie, chimie...

Eu am zis ca e de bun simt pentru ca nici despre inteligenta sau rațiune nu s-a demonstrat ca exista.

Nu într-un mod exhaustiv, dar măcar inteligenta (ca efect) o putem măsura. Aici e o mare diferența fata de suflet, pentru suflet încă nu avem un "instrument de măsura".
Aici as face o analogie cu gravitația: o simțim, putem măsura efecte, dar încă nu cunoaștem fenomenul (ce și cum o produce). Inca nu am detectat un câmp gravitațional și încă mai cautam gravitonul.

Dar n-am vazut nici demonstratia ca sufletul n-ar exista.

"sufletul" trebuie definit - pentru a știi ce cauți.