Tangenta despre forta centrifuga

[graethel]

M-am gandit la un posibil efect al fortei normale. Cand un obiect cade si ajunge pe o suprafata, forta normala, cu care suprafata actioneaza asupra corpului, il impiedica sa nu patrunda prin ea, iar dupa caz corpul se sparge sau sare, in functie de elasticitatea materialului din care e facut.

[Electron]

Ramane sa stbilim daca am gresit cand am afirmat ca aceasta forta nu poate accelera un corp sau nu, cum fac fortele reale.

M-am gandit la un posibil efect al fortei normale. Cand un obiect cade si ajunge pe o suprafata, forta normala, cu care suprafata actioneaza asupra corpului, il impiedica sa nu patrunda prin ea, iar dupa caz corpul se sparge sau sare, in functie de elasticitatea materialului din care e facut.

Ai dreptate, in cazul ciocnirilor, fortele de contact sunt responsabile de transferul impulsului, iar variatia impulsului semnifica tocmai accelerarea corpurilor in contact. E valabil in exemplul dat de tine, si mult mai vizibil la bilele de biliard.

In urma acestor considerente recunosc faptul ca am gresit cand am afirmat ca fortele de reactiune normala nu pot accelera un corp, ca atare inclusiv conform definitiei folosite de mine, acestea nu sunt pseudoforte. A fost un exemplu gresit in acest sens.

e-

[mircea_p]

Vad ca deja ati ajuns la o concluzie, inainte sa vin si eu. Exemplul cu ciocnirea voiam sa il supun atentiei tale (electron) si eu.
De asemenea, forta tangentiala (de frecare statica) poate accelera un corp, cel putin asa mi se pare mie.
Daca avem un camion care accelereaza si pe platforma lui se gaseste o lada care e in repaus fata de camion, in sistemul inertial al strazii lada se misca accelerat. Mi se pare ca in acest caz forta de frecare accelereaza un obiect intr-un sistem inertial, deci ar satsiface definitia unei forte reale. Sigur, o sa zici ca forat de frecare nu apare daca nu exista forta de tractiune care accelereaza camionul....

Ca o nota, in unele manuale se face distinctia intre efectele dinamice ale unei forte (acceleratia) si efectele de deformare. Intr-un manual de rezistenta materialelor chiar am avzut scris ca tensiunile interne nu sant de fapt forte. Atunci mi-am zis ca e doar o idee "de inginer" si nu am dat prea multa atentie, tocmai pentru ca eram obisnuit cu definitia "duala" a fortei: acceleratie si/sau deformatie.

[Electron]

De asemenea, forta tangentiala (de frecare statica) poate accelera un corp, cel putin asa mi se pare mie.
Daca avem un camion care accelereaza si pe platforma lui se gaseste o lada care e in repaus fata de camion, in sistemul inertial al strazii lada se misca accelerat. Mi se pare ca in acest caz forta de frecare accelereaza un obiect intr-un sistem inertial, deci ar satsiface definitia unei forte reale. Sigur, o sa zici ca forat de frecare nu apare daca nu exista forta de tractiune care accelereaza camionul....

In acest caz, forta de frecare dintre camion si lada are rol de fota centripeta pentru lada, deci eu as considera-o "reala". In acelasi fel, o forta normala poate juca rolul de forta centripeta, cand in loc sa invart o piatra cu o sfoara, invart o cutie in care se afla o piatra cu volum mai mic decat interiorul cutiei. Piatra va urma si ea traiectoria circulara si pentru ea forta centripeta va fi tocmai reactiunea normala din partea peretelui cutiei.

Iar chestiunea cu acceleratia depinde de sistemul de referinta, de aceea distinctia dintre inertial si neinertial este in acest context importanta. In sistemul de referinta al camionului (respectiv al cutiei), forta de frecare (respectiv normala) sunt "inexplicabile" fara pseudoforta centrifuga pe car ele trebuie sa o anuleze.

Toate astea pentru a spune ca in fond si forta de frecare (statica), la fel ca reactiunea normala, nu sunt exemple bune pentru pseudoforte, desi eu asa le vedeam inainte. Se vede ca din colaborarea cu altii, cu totii putem aprofunda unele notiuni, lucru pe care nu l-am contestat niciodata, si care desigur ma bucura.

e-

[Skolon]

Electron, ca şi altă dată argumentele mele aduse pe acest forum nu exprimă ceea ce cred cu adevărat.
Pe lângă faptul că îmi place să te văd cum te avânţi în explicaţii (şi de aceea de multe ori îţi dau motive, sper să nu te superi) consider că modul în care explici ajută pe mulţi alţii să înţeleagă mai bine (mă includ şi pe mine).

Am înţeles de la prima ta intervenţie că am greşit în legătură cu forţa centrifugă (da, cea reală este forţa centripetă) dar am continuat pe aceaşi linie tocmai pentru a-ţi permite să clarifici aceste aspecte legate de mişcarea circulară. Nu m-am mai gândit de mult timp la aceste lucruri şi îmi prinde foarte bine.

De aceea îţi propun să îmi răspunzi la o altă întrebare (dacă eşti de acord). Să zicem că un om cântăreşte la Pol Nord exact 100,00 Kg. Dacă mutăm omul la ecuator, cât va arăta cântarul, mai puţin sau mai mult de 100 Kg (ţinând cont că singura forţă reală care acţionează asupra omului este cea gravitaţională)?

[mircea_p]

Acum, la extrema cealalta, imi amintesc ca profesorul Hristev de la facultatea de fizica din Magurele ne-a zis la cursul de mecanica ca forta de inertie este la fel de reala ca orice forta. Nu stiu daca voia sa ne provoace sau chiar asta era conceptia lui.  
Exemplul lui era cu o bara verticala prinsa la baza de platforma unui camion. Daca camionul accelereaza sau franeaza brusc, bara se rupe. Ruperea se intampla (daca se intampla) in orice sistem de referinta.
Ca sa rupi ceva e nevoie de o tensiune si o singura forta (cea de la baza barei) nu poate produce tensiune.

Din nou apare diferenta intre forta "dinamica" si tensiune.  

Nota (Electron): ce vrei sa spui cu "forta centripeta" in cazul cu camionul? Unde e centrul?

[Adi]

De aceea îţi propun să îmi răspunzi la o altă întrebare (dacă eşti de acord). Să zicem că un om cântăreşte la Pol Nord exact 100,00 Kg. Dacă mutăm omul la ecuator, cât va arăta cântarul, mai puţin sau mai mult de 100 Kg (ţinând cont că singura forţă reală care acţionează asupra omului este cea gravitaţională)?

Tehnic, nu poti cantari un numar de kilograme. Deci te referi la ce masa va avea omul la ecuator, sau la care va fi forta gravitationala cu care il va atrage centrul Pamantului? Trebuie sa definesti clar intrebarea.

[Electron]

Electron, ca şi altă dată argumentele mele aduse pe acest forum nu exprimă ceea ce cred cu adevărat.
Pe lângă faptul că îmi place să te văd cum te avânţi în explicaţii (şi de aceea de multe ori îţi dau motive, sper să nu te superi) consider că modul în care explici ajută pe mulţi alţii să înţeleagă mai bine (mă includ şi pe mine).

Am înţeles de la prima ta intervenţie că am greşit în legătură cu forţa centrifugă (da, cea reală este forţa centripetă) dar am continuat pe aceaşi linie tocmai pentru a-ţi permite să clarifici aceste aspecte legate de mişcarea circulară. Nu m-am mai gândit de mult timp la aceste lucruri şi îmi prinde foarte bine.

Nu ma supar ca ma provoci in acest fel, desi uneori ma mir cum altii pot insista pe asemena erori, desi e atat de simplu de vazut ca se inseala. Legat de folosul acestor explicatii, si eu sper ca ajuta pe mai multi sa inteleaga rational fizica, si nu de putine ori chiar si mie imi folosesc aceste explicatii. Cum zicea si Adi pe forum, pana nu poti explica ceva altcuiva, nici tu nu ai inteles complet.

Să zicem că un om cântăreşte la Pol Nord exact 100,00 Kg. Dacă mutăm omul la ecuator, cât va arăta cântarul, mai puţin sau mai mult de 100 Kg (ţinând cont că singura forţă reală care acţionează asupra omului este cea gravitaţională)?

Asa cum preciza Adi, intrebarea este formulata imprecis si face confuzie intre masa si greutate. Valoarea in Kg este masa corpului iar greutatea este forta cu care este ea accelerata intr-un camp gravitational dat. Acelasi corp, pe Luna si pe Pamant are "greutati diferite" desi are exact aceeasi masa (daca e in repaus fata de sistemul de referinta ales).

Deci, pe Pamant, daca luam in considerare ca e o sfera perfecta si omogena, in orice punct de pe suprafata sa, fie la poli fie la ecuator, va fi accelerat cu acelasi "g" (acceleratia gravitationala) si ca atare greutatea sa (care e forta cu care e atras spre centrul Pamantului) este aceeasi. Ca si aplicatie numerica, daca vom considera un corp cu masa de 100Kg, si acceleratia gravitationala egala cu 10 [tex]m/s^2[/tex] (aproximare pentru 9,81) atunci greutatea sa (oriunde) pe Pamant va fi de 1000 N.

Desigur, stim ca acceleratia gravitationala depinde de distanta de le centrul de greutate a masei despre care vorbim (in acest caz Pamantul), si mai stim ca raza la Poli e diferita (mai mica) decat raza la Ecuator pentru Pamant, deci riguros vorbind la Poli greutatea e mai mare decat la Ecuator, din aceasta cauza.

Asta pentru ca asta e semnificatia in fizica a conceptului de "greutate". Ca in viata de zi cu zi se considera cu totul atceva (se spune ca un corp are greutatea de "x kg") e o realitate, dar fizic este o eroare, aici intervenind diferenta dintre stiinta riguroasa si limbajul liber "de pe strada".

A se retine ca pana acum nu am introdus in discutia despre greutate (in sens fizic) forta centrifuga, pentru ca nu am avut nici un motiv sa o fac.

Daca insa ne intrebam, ce ar indica un cantar la Poli si la Ecuator, pentru o masa data (sa zicem 100kg) considerand iar Pamantul o sfera perfecta si omogena, atunci desigur ca trebuie sa implicam forta centrifuga, tocmai pentru ca de fapt Pamantul nu e un sistem de referinta perfect inertial ci este in rotatie in jurul axei sale (intr-un sistem de referinta legat de Soare spre exemplu). Este unul din cazurile unde rotatia Pamantului este relevanta, altul fiind spre exemplu efectul Coriolis.

Pentru a raspunde, trebuie sa luam in considerare cum functioneaza un cantar, si cum e influentata indicatia sa de conditiile in care e folosit. Deci, ce indica un cantar? Sper sa se retina ca numele lui de "cantar" si indicatiile cadranului in "kg" nu inseamna ca greutatea unui corp se exprima in kilograme, sau ca acest cantar ar masura greutatea (ca si concept din fizica) acestuia.

Cantarul indica, exact ca un dinamometru (care in mod normal e etalonat direct in Newtoni), amplitudinea fortei cu care este actionat (fie prin apasare, fie prin intindere) un element elastic continut in aparat*.

Faptul ca pe dinamometru (adica pe cantar in acest caz), scriem in loc de valori in Newtoni, valorile impartite la valoarea acceleratiei gravitationale, si astfel le marcam in Kg, e doar o facilitate pentru a citi masa si a nu trebui sa facem de fiecare data calculul de transformare din Newtoni (ceea ce masoara de fapt cantarul) in Kg, marcaj valabil daca se fac urmatoarele presupuneri implicite:
1) acceleratia gravitationala este constanta (adica e aceeasi in locul unde s-a facut etalonarea si in locul unde cantarul e folosit). Ea este considerata in general egala cu 9,81 [tex]m/s^2[/tex] la suprafata Pamantului.
2) ca asupra cantarului va actiona doar forta de greutate, nu rezultanta din compunerea ei cu alte forte imposibil de prevazut la etalonare. Adica nu se iau in calcul forte centrifuge, sau alte influente asupra masei cantarite.

Situatia propusa de Skolon incalca in practica ambele aceste presupuneri implicite, pentru ca Pamantul nu este o sfera perfecta si omogena si pentru ca se invarte in sistemul de referinta al Soarelui (care concentreaza covarsitoarea majoritate a masei Sistemului Solar).

Prima incalcare o putem elimina pentru a nu ne complica, tocmai prin considerarea Pamantului ca fiind o sfera omogena si perfecta. In aceste conditii ideale avem deci "g" constant si la Poli si la Ecuator.

Ce efect are forta centrifuga (existenta in sistemmul de referinta al Pamantului datorita rotatiei sale diurne) asupra indicatiei cantarului? Dat fiind ca bietul cantar nu stie din ce e compusa forta care actioneaza asurpa lui, va fi "pacalit" acolo unde Greutatea este compusa cu alte forte. La Poli Greutatea este singura si cantarul va indica 981 N (sau transformat pe cadranul sau in 100 Kg). La Ecuator, masa asezata pe el, are tendinta sa continue pe directia rectilinie si uniforma (tangenta la surpafata Pamantului) deci in lipsa gravitatiei s-ar indeparta de suprafata Pamantului (ar "decola" pur si simplu) cu o acceleratie care depinde de raza Pamantului si viteza sa de rotatie (vazuta din sistemul de referinta al Pamantului, desigur). Daca nu ma insel, tocmai Skolon a adus o estimare a acesteia, ca fiind sub un procent din acceleratia gravitationa, la Ecuator).

Ca sa isi explice cineva de pe Pamant aceasta "decolare", trebuie sa ia in considerare o "forta centrifuga" (faimoasa pseudoforta) orientata "in sus". Aceasta se compune cu Greutatea corpului de pe cantar, scazandu-i modulul datorita orientarii sale. Deci la Ecuator cantarul "simte" o forta mai mica decat Greutatea corpului, si va indica mai putin de 100 Kg).

Sper ca am raspuns intrebarii lui Skolon dupa toata poliloghia asta nesfarsita.


*Desigur, mai exista metoda balantei care de fapt compara direct doua mase, masa necunoscuta si o mutlime de mase etalon, caz in care se poate spune ca acel cantar masoara direct masa necunoscuta, evident in Kg.


e-

[Electron]

Acum, la extrema cealalta, imi amintesc ca profesorul Hristev de la facultatea de fizica din Magurele ne-a zis la cursul de mecanica ca forta de inertie este la fel de reala ca orice forta. Nu stiu daca voia sa ne provoace sau chiar asta era conceptia lui.  
Exemplul lui era cu o bara verticala prinsa la baza de platforma unui camion. Daca camionul accelereaza sau franeaza brusc, bara se rupe. Ruperea se intampla (daca se intampla) in orice sistem de referinta.
Ca sa rupi ceva e nevoie de o tensiune si o singura forta (cea de la baza barei) nu poate produce tensiune.

Din nou apare diferenta intre forta "dinamica" si tensiune.  

Pentru a intelege eroarea din interpretarea situatiei cu stalpul pe platforma, trebuie sa analizam echivalentul sau din punctul de vedere al sistemului de referinta al stalpului. In acest sistem de referinta, stalpul e evident "fix" si la accelerarea camionului e doar actionat brusc la baza datorita platformei in "punctul" unde e fixat. (Atentie la acest "punct") . Sau cel putin asa pare.

Cum putem trece in sistemul de referinta al stalpului cel mai usor? Desigur, facand ca el, stalpul sa fie in sistemul de referinta cel mai obisnuit pentru noi, Pamantul insusi. Sa ne imaginam deci stalpul fixat de Pamant in pozitie verticala, in centrul sau de greutate, cu un brat special pentru asta. Apoi, in unul din capete (la baza) este lovit perpendicular pe directia stalpului brusc cu o forta, intr-un punct. (Asta sugereaza ca se intampla in exemplul cu camionul).  Ce se intampla cu stalpul? Se va rupe? Ei bine nu, el va incepe sa se roteasca in jurul centrului sau de greutate, pentru ca e o forta care produce un moment de rotatie. Ca atare, capatul lovit va avea o traiectorie pe  arc de cerc, cerc la care ar fi fost tangenta forta care s-a aplicat in conditiile considerate.

Ca atare, daca stalpul ar fi fixat doar intr-un punct (in acela in care trebuie sa actioneze forta centripeta din cauza platformei) pe camion, si s-ar putea desprinde de acesta, bara s-ar roti in jurul centrului sau de greutate, centru care isi va contiuna desigur miscarea uniforma si rectilinie pe care o avea stand pe camion inainte ca acesta sa vireze brusc. Iar capatul "lovit" (de forta centrifuga) va avea o traiectorie in arc de cerc fata de centrul de rotatie, desigur. Dar stalpul nu e doar actionat intr-un "punct", este si "lipit" de platforma in acest punct, ca atare dupa soc, desi capatul ar vrea sa mearga conform momentului imprimat, pe un arc de cerc in jurul centrului de greutate al staplului (sa urce pe arcul de cerc), e obligat sa mearga "drept ianite" de platforma care ramane la aceeasi inaltime fata de Pamant. Deci dupa ce simte forta centripeta brusca, capatul stalpului este si "tras" de lipitura tot mai departe de centrul de greutate al stalpului, si aceasta tensiune va rupe eventual stalpul.

Nota (Electron): ce vrei sa spui cu "forta centripeta" in cazul cu camionul? Unde e centrul?

Orice traiectorie curba (nu doar circulara, ci curba in general) este formata din arce de cerc (de raze diferite in general, pentru fiecare bucatica din traiectorie). Cand un corp se misca pe o traiectorie curba, rezultanta fortelor ce actioneaza in fiecare punct de pe traiectorie (care face parte dintr-un mic arc de cerc), are doua componente: una tangenta la arcul de cerc (si deci la traiectorie) si alta perpendiculara pe aceasta. Componenta tangenta accelereaza corpul schimbandu-i modului vitezei, iar cealalta are rol de forta centripeta si accelereaza corpul schimbandu-i doar orientarea vitezei (si facandu-l sa urmese arcul de cerc). "Centrul" este tocmai centrul arcului de cerc, si evident este diferit pentru fiecare bucatica de traiectorie pentru o curba in general. Cand un camion vireaza are o traiectorie curba.

Sper ca asta raspunde intrebarii tale.


e-

[mircea_p]

Ref: forta centripeta
Camionul se misca in linie dreapta. Lada din camion se misca in linie dreapta. Unde este curba?

A, dupa aia am vazut ca te referi la un camion care ia o curba.
Exemplul meu nu se referea la asa ceva. Nu e nevoie de o curba. Daca camionul se misca accelerat in linie dreapta, lada din camion se misca si ea in linie dreapta si este accelerata de frecarea (tangentiala) dintre lada si platforma camionului.
Din cauza asta nu am inteles de ce tot o numeai forta centripeta.

[mircea_p]

Cred ca si exemplul cu bara in camion lasa loc la confuzie. Nu e vorba de un soc sau ceva brusc.
Pe masura ce camionul accelereaza din ce in ce mai mult (acceleratia creste) capatul de sus al barei se indoaie din ce in ce mai mult si la un moment dat bara se rupe.

Din punct de vedere al unui SR inertial, exista o singura forta actionand asupra barei si este forta de legatura de la baza camionului.

Dar daca stau sa ma gandesc, nu e nevoie de camion. Se poate rupe o bara "in aer", adica care pluteste liber in spatiu (imponderabilitate), daca e lovita puternic intr-un singur punct. Sa zicem in mijloc. Capetele barei nu vor "avea timp" sa urmeze mijlocul si bara se poate rupe. Din punct de vedere macroscopic apara tensiuni care practic se datoreaza inertiei, deci unii ar zice datorita unei "forte de inertie".

Chiar si o bara articulata la mijloc se poate rupe. Daca e lovita la un capat se va roti, dupa cum spui, daca lovitura e destul de lenta. Daca e actionata cu o forta destul de mare intr-un timp foarte scurt capatul se poate rupe, inainte ca bara sa inceapa sa se roteasca in intregime.

Oricum, din exemplele astea nu vreau sa zic ca fortele de inertie sant "reale" (in sensul acceptat).
Doar ca e ceva diferit intre tensiunile produse de inertie si efectele dinamice. Poate ar trebui definite doua "feluri" de forte, fortele dinamice si tensiunile.

Oricum, lucrurile sant mai interesante decat aveam impresia pana acum. Ma bucur ca ai deschis discutia despre forte.

[Electron]

Exemplul meu nu se referea la asa ceva. Nu e nevoie de o curba. Daca camionul se misca accelerat in linie dreapta, lada din camion se misca si ea in linie dreapta si este accelerata de frecarea (tangentiala) dintre lada si platforma camionului.
Din cauza asta nu am inteles de ce tot o numeai forta centripeta.

Ah, ok. Eu fiind pe topicul despre pseudoforta centrifuga, am inteles implicit cazul cu virajul.

Cand camionul accelereaza fara sa ia curba nu putem vorbi de forta centripeta.

Cred ca si exemplul cu bara in camion lasa loc la confuzie. Nu e vorba de un soc sau ceva brusc.
Pe masura ce camionul accelereaza din ce in ce mai mult (acceleratia creste) capatul de sus al barei se indoaie din ce in ce mai mult si la un moment dat bara se rupe.

E exact acelasi lucru cu ce am raspuns mai inainte, doar ca nu e o forta centripeta care "socheaza" stalpul ci o alta forta, rezultata din acceleratia camionului ("confuzia" despre forma traiectoriei fiind datorata de acelasi context al discutiei despre fortele cetripete). Daca acceleratia asta creste in continuu, si forta respectiva (de fapt cele doua forte) creste in continuu (fara a fi vreuna forta centripeta).

Si raman la explicatia data inainte: acest "soc" (respectiv fortele) care actioneaza asurpa stalpului nu este unul punctual, adica nu impune doar un moment de rotatie, ci este si unul de tensiune din cauzele explicate anterior, de vina fiind tocmai lipitura cu platforma. Daca acceleratia camionului creste, atat momentul asurpa stalpului creste cat si tensiunea respectiva, doua efecte complet diferite ale aceluiasi "contact fix".

Din punct de vedere al unui SR inertial, exista o singura forta actionand asupra barei si este forta de legatura de la baza camionului.

Da, e o singura legatura, dar sunt doua forte diferite suprapuse: cea care impune un moment de rotatie si cea care trage de capat "in jos" fata de traiectoria pe care acest capat ar trebui sa se miste daca nu era lipit de platforma.

Dar daca stau sa ma gandesc, nu e nevoie de camion. Se poate rupe o bara "in aer", adica care pluteste liber in spatiu (imponderabilitate), daca e lovita puternic intr-un singur punct. Sa zicem in mijloc. Capetele barei nu vor "avea timp" sa urmeze mijlocul si bara se poate rupe. Din punct de vedere macroscopic apara tensiuni care practic se datoreaza inertiei, deci unii ar zice datorita unei "forte de inertie".

Chiar si o bara articulata la mijloc se poate rupe. Daca e lovita la un capat se va roti, dupa cum spui, daca lovitura e destul de lenta. Daca e actionata cu o forta destul de mare intr-un timp foarte scurt capatul se poate rupe, inainte ca bara sa inceapa sa se roteasca in intregime.

In aceste cazuri totul se reduce la cat de casant/elastic este stalpul, unde intervine structura si fortele inter-atomice din materialul folosit. Acestea in fond sunt forte electro-magnetice, si studiate microscopic pot explica toate proprietatile si "reactiile" materialului. In fond ajungem la o structura in care totul se reduce la ciocniri mai mult sau mai putin elastice si este desigur un domeniu de studiu foarte bogat si interesant. Fizica materialelor e ceva mult mai fascinant decat poate indica simplul nume.

Oricum, din exemplele astea nu vreau sa zic ca fortele de inertie sant "reale" (in sensul acceptat).
Doar ca e ceva diferit intre tensiunile produse de inertie si efectele dinamice. Poate ar trebui definite doua "feluri" de forte, fortele dinamice si tensiunile.

Sunt de acord ca aceste distinctii nu sunt aprofundate foarte mult in sistemul de invatamant clasic, asa ca eu cred ca e bine sa fie discutate pe aici.

Oricum, lucrurile sant mai interesante decat aveam impresia pana acum. Ma bucur ca ai deschis discutia despre forte.

Sper ca aceste discutii sa creasca apetitul pentru aceste chestuni, nu doar la nivel de fizica, ci si la nivel de medota de dezbatere, cu exemple, argumente si detalii care fac orice colaborare mai interesanta. Discutii din care toata lumea poate sa invete cate ceva. In masura in care reusim acest lucru, eu consider ca acest forum isi implineste misiunea auto-declarata si foarte necesara, aceea de popularizare a stiintei.


e-

[Skolon]

Şi mie mi se pare că devine din ce în ce mai interesant.

Poate e cazul să ducem discuţia la un nivel ceva mai ... adânc. Îmi cer scuze dar nu găsesc un alt termen care să se potrivească: iniţial am scris "fundamental" însă am impresia că expresia "mai fundamental" e incorectă.

În definitiv se discută despre o noţiune pe care nu am definit-o: forţa. Care este definiţia forţei în fizică? Există clasificări ale ei? Care sunt caracteristicile sale?

Din câte îmi amintesc (poate greşesc), forţa este o mărime care caracterizează acţiunea pe care o suportă un corp cu o masă dată în sensul deformării formei sau accelerării (pozitive sau negative) mişcării acestuia. Ea are mărimea unui vector fiind caracterizată de magnitudine (sau modul) şi direcţie.

Din păcate această definiţie (dacă, aşa cum spuneam e cea corectă) nu include un element extrem de important în fizică: durata sau timpul. Este clar că în natură există forţe care acţionează pe durate nedeterminate (forţa gravitaţională, forţa electrică, etc.) dar şi forţe care acţionează pe durate clar finite (forţa de frecare de ex.) sau unele despre care nici nu ştiu dacă putem spune că au o durată (cum ar fi forţa de inerţie, de care s-a discutat până aici).

Poate ar trebui clarificate mai întâi aceste apecte înainte de trece mai departe.