Constanta lui Planck, relatii extinse.

[calahan]

Dl Virgil
Dar admiti teoria ondulatorie care spune ca electronul se misca pe orbita permisa, ca o unda? Si poate fi aceptat inversul lui alfa ca indice de refractie al mediului atomic? Vezi ca Atanasu doar chibiteste, dar nu isi asuma nicio parere. Nici nu admite, nici nu respinge. Fiindca asta este omul. Nu are opinii transante clare. Cu acest indice de refractie, dl Gheorghe a scris viteza luminii intro relatie cu constantele electronului. C=2.Pi.Na.Re.Ffae. si cu viteza luminii a scris relatia pentru sarcina electrica elementara  Qe=(C^2.De)/K. unde De=Re/(2.Pi^2.K)=1,602.10^-26 (m), dar si o relatie pentru masa electronului.

[Virgil]

Din punctul meu de vedere, atomul este un sistem armonic oscilant si toate componentele sale se gasesc intr-o oscilatie continua aflate fiind in groapa de potential a nucleului. Electronii la randul lor oscileaza pe lungimi de unda care sunt armonici ale lungimii de unda fundamentale care corespunde primei orbite de langa nucleu. In functie de energia fiecarui electron, miscarea acestora cred ca este ca o sinusoida inchisa pe un traseu circular cu lungimea de unda egala cu lungimea orbitei sale.
In rest ce a facut d-nul Gheorghe, nu ma pot pronunta pentru ca el a gandit in felul lui, iar eu in felul meu.

[calahan]

Dl Virgil.
Eu am inteles dintro postare anterioara a dumitale, ca inca mai lucrezi la lucrarea dumitale. Chiar nu ma asteptam la asa ceva. Eu crezusem ca ai terminat-o de mult. Fiindca ai si facut o carte cu teoriile dumitale. Pe de alta parte m-am gandit ca un articol de o pagina nu poate sa iti rapeasca prea mult timp, mai mult de cateva minute. Mie imi pare ca ai citit articolul cu descifrarea constantei gravitationale  G , dar nu iti place ca demonstreaza adimensionalitatea lui  G . Si daca nu poti sa demontezi acele socoteli, invoci motivul ca nu ai avea timp, pentru astfel de verificari. Cred ca la fel se intampla si in cazul articolului cu -Capacitatea electrica a fotonului in vid-, in care se demonstreaza adimensionalitatea lui k si a lui epsilon zero. Ba cred ca aceeasi atitudine o are si Atanasu. Eu cand am vazut aceste articole am fost foarte entuziasmat si m-am gandit ca, postand acele articole, ii fac un serviciu dl-ui inginer. Si am fost incantat sa vad ca au fost descarcate de cateva zeci de ori. Dar ce am facut eu este doar apa de ploaie. Fiindca am vazut pe forumul -astronomy.ro-, unde mai activeaza dl inginer, din cand in cand, ca articolele dumnealui sunt descarcate de sute de ori. Daca vad ca nu poti sa admiti nici ca inversul lui alfa ar fi indicele de refractie atomic, vin sa te intreb daca dumneata admiti ca masa si sarcina sunt surse de miscare in universul fizic? Si daca aceste entitati fizice produc sau nu acceleratie in spatiul din jur. Fiindca de aici porneste toata teoria. Electronul nihilist, sustine hotarat ca nu este deloc demonstrat ca masa si sarcina ar produce acceleratii in spatiul din jurul lor.

[Virgil]

In primul rand, nu poti obliga pe cineva sa-ti raspunda la intrebarile puse. Aceasta optiune ramane la alegerea fiecaruia, indiferent de motiv.
In al doilea rand eu am propria teorie privitor la constanta gravitationala.
Constanta gravitationala (eu o notez cu k) este o marime care depinde de natura campului gravitational. In teoria mea constanta gravitationala k depinde de proprietatile campului, adica de frecventa si densitatea acestuia, conform relatiei stabilita de mine; k=[(3pi^2)/2].niu^2/ro ; in care niu este frecventa proprie a campului si ro este densitatea acestuia astfel;
k=[(3pi^2)/2].(6,55.10^5)^2/9,517,10^22= 6,67.10^-11 [m3/kg.s2] ;

In ce priveste acceleratia particulelor sau a corpurilor, aceasta este produsa de campurile electrice sau gravitationale dupa caz.

[calahan]

Dl Virgil
Eu am pus intrebarea, fiindca vroiam sa lamurim chestiunea cu numarul 137. Daca poate, sau nu poate fi admis ca indice de refractie al mediului atomic. Daca nu imi dai un raspuns transant clar ca de obicei, inseamna ca de fapt respingi aceasta ipoteza. Mi asta imi placea la dumneata, ca veneai cu raspunsuri clare transante, care nu lasa loc la dubii. Si de asta am sperat ca ai sa punctezi usor erorile din socotelile care duc la adimensionalitatea lui G si k si epsilon zero. In socotelile alea, la sfarsit se da o definitie intuitiva a lui G. Asa ceva eu nu am gasit prin manuale. Si de aceea mi s-a parut extraordinar. Dumneata ai gasit o relatie destul de complicata pentru G, caruia dumneata ii zici  k , asa cum se scrie factorul electric. Dar ai si o definitie intuitiva a acestei relatii?

In ce priveste acceleratia particulelor sau a corpurilor, aceasta este produsa de campurile electrice sau gravitationale dupa caz.

Pai campurile fizice nu sunt produse de particulele elementare din sanul substantei. Poti atunci sa spui ca substanta, fie ca masa, fie ca sarcina, nu produce acceleratie. Adica corpurile care cad inspre pamant nu sunt accelerate de masa pamantului. Si in acceleratoare, particulele incarcate cu sarcina, nu sunt accelerate de sarcinile stocate masiv pe electrozi. Aici dupa mine nu poate exista indoiala si ezitare. Raspunsul este clar. Nu exista niciun dubiu. Masa si sarcina produc acceleratii in spatiul din imediata vecinatate. Acceleratiile sunt produse de starea dinamica a spatiului din jurul surselor. Stare care este camp fizic; electric, magnetic sau gravific. Asa incat se poate spune ca aceste campuri fizice sunt purtatorii acceleratiei.

[Virgil]

Dl Virgil
Eu am pus intrebarea, fiindca vroiam sa lamurim chestiunea cu numarul 137. Daca poate, sau nu poate fi admis ca indice de refractie al mediului atomic. Daca nu imi dai un raspuns transant clar ca de obicei, inseamna ca de fapt respingi aceasta ipoteza. Mi asta imi placea la dumneata, ca veneai cu raspunsuri clare transante, care nu lasa loc la dubii. Si de asta am sperat ca ai sa punctezi usor erorile din socotelile care duc la adimensionalitatea lui G si k si epsilon zero. In socotelile alea, la sfarsit se da o definitie intuitiva a lui G. Asa ceva eu nu am gasit prin manuale. Si de aceea mi s-a parut extraordinar. Dumneata ai gasit o relatie destul de complicata pentru G, caruia dumneata ii zici  k , asa cum se scrie factorul electric. Dar ai si o definitie intuitiva a acestei relatii?

In ce priveste acceleratia particulelor sau a corpurilor, aceasta este produsa de campurile electrice sau gravitationale dupa caz.

Pai campurile fizice nu sunt produse de particulele elementare din sanul substantei. Poti atunci sa spui ca substanta, fie ca masa, fie ca sarcina, nu produce acceleratie. Adica corpurile care cad inspre pamant nu sunt accelerate de masa pamantului. Si in acceleratoare, particulele incarcate cu sarcina, nu sunt accelerate de sarcinile stocate masiv pe electrozi. Aici dupa mine nu poate exista indoiala si ezitare. Raspunsul este clar. Nu exista niciun dubiu. Masa si sarcina produc acceleratii in spatiul din imediata vecinatate. Acceleratiile sunt produse de starea dinamica a spatiului din jurul surselor. Stare care este camp fizic; electric, magnetic sau gravific. Asa incat se poate spune ca aceste campuri fizice sunt purtatorii acceleratiei.

Nu am raspuns la intrebarea cu Zmax=137, pentru ca si d-ta ca si alta persoana v-ati inspirat din lucrarea mea si nu ati mentionat acest lucru. Eu pentru prima oara cu multi ani in urma am stabilit matematic ca inversul constantei strucurii fine este egala cu numarul Zmx.

[calahan]

Dl Virgil

Nu am raspuns la intrebarea cu Zmax=137, pentru ca si d-ta ca si alta persoana v-ati inspirat din lucrarea mea si nu ati mentionat acest lucru.

Nu mi-am pus niciodata problema daca cineva s-a inspirat de la altcineva. Eu am pus problema daca poti sa admiti ca indicele de refractie al mediului atomic, ar avea valoarea 137. Ceeace ar insemna ca fotonul patrunzand in atom, sufera o franare, pana ajunge la viteza de  C/137 (m/s). Adica lumina patrunsa in atom ar avea viteza foarte mica fata de viteza luminii in vid. Si asta mi se pare o idee absolut originala. Fiindca toata lumea considera ca in atom si in nucleu, totul se misca cu aceeasi viteza luminii in vid. Dupa observatia asta a dumitale ar trebui sa inteleg cumva ca indicele de refractie al mediului atomic da si numarul maxim de protoni din nucleul atomic. Chiar nu vad cum poate fi convertit indicele de refractie al mediului atomic, in numarul maxim de protoni din nucleu. Acum chestia asta cu inspiratia din lucrarea dumitale, ma gandesc ca se poate verifica cumva dupa datele la care au fost postate lucrarile pe forum. Dar cine stie pe ce forumuri or fi fost postate. Fiindca in pagina, de aici, cu topicurile deschise, nu le-am gasit.

[Virgil]

In ce priveste viteza fotonului avem doua situatii; viteza de propagare in vid care este o constanta, si viteza aparenta de propagare prin medii transparente, care este mai mica pentru ca drumul parcurs este mai mare decat in vid, datorita reflexiilor multiple suportate de fotoni la intalnirea atomilor din cale.
In ce priveste viteza electronilor in jurul nucleului, aceasta este data de conditia respectarii momentului cinetic orbital, datorita cuantificarii nivelelor de energie ale acestora. Dupa cum am mai spus atomul este un oscilator armonic stratificat pe niveluri energetice corelate intre ele.

[calahan]

Dl Virgil
Eu nu contest ce spui dumneata aici. Presupun ca lucrurile stau asa cum spui. Fiindca eu nu am nicio idee de chestiunile astea. Eu insa vorbeam de viteza luminii in mediul atomic si in nucleu. Care am vazut ca ar fi considerata la fel ca in vid. Fiindca am vazut niste socoteli de mecanica nucleara in care se ia in considerare viteza luminiii in vid. Mie mi s-a parut de bun simt sa se considere ca in spatiul infinit de mic al atomului si nucleului, lumina, adica fotonul, sa se miste cu viteza mult mai mica decat in vid. Si o viteza mult mai mica decat viteza luminii, ar putea fi considerata cu buna aproximatie ca un repaus. Tot asa cum se considera viteza luminii, ca un repaus, in spatiul hiperbolic.  Eu am inteles ca dumneata nu admiti inversul lui alfa ca indice de refractie al mediului atomic. Dar nu mi-ai spus cum rezulta din raportul vitezelor numarul maxim de protoni din nucleu. In ce priveste inspiratiile din lucrarea dumitale, eu le-am zis convergente de idei. Chiar le-am cautat la un moment dat. Si imi pare ca am gasit scrisa densitatea masei ca produs de frecvente, sau ca frecventa la patrat, asa ca la dl inginer. Vreau sa mai adaug ca am gasit o convergenta interesanta cu o teorie de a lui Miles Mathis. Miles Mathis incearca descifrarea sensului fizic a lui G, pornind exact ca si dl inginer, de la interactiunea gravifica dintre doua sfere identice, ca masa si diametru. Si gaseste ca  G-ul  este un adimensional, dat se raportul intre raza protonului si raza atomului de hidrogen. Pe cand la dl inginer  G-ul apare ca raport intre suprafete. Si mergand pe acelasi model, al raportului de suprafete gaseste ca factorul gravific nuclear ar fi de valoarea egala cu  8.epsilon zero. Asta iar mi se pare ceva extraordinar. Eu cred ca Miles Mathis doar bajbaie, fiindca nu are descifrarea sensului fizic al constantei de actiune.  Si ce am mai vazut, ca spune Miles Matis ca, a gasit in tratatul de electricitate al lui Maxwel, ca se da dimensiunile fizice ale masei (L³/T²), exact ca la dl inginer. Care am vazut ca le-a dedus cu formula lui Gauss, facand integrarea acceleratiei pe suprafata inchisa. Dar chiar nu mi-ai spus daca admiti ca masa si sarcina produc acceleratie in spatiul din jur. Si acesta ar fi motivul pentru care masa si sarcina sunt considerate surse de miscare in universul fizic. 

[Virgil]

Natura ne-a inzestrat cu senzorii specifici noua ca fiinte, ca sa putem trai  si s-o putem intelege. In acest sens omul a stabilit principalele unitati de masura pentru marimile care ne inconjoara care sunt unitati fundamentale precum metrul, kilogramul si secunda. In functie de acestea sunt mai multe unitati derivate, precum metrul patrat, metrul cub, sau kilogramul pe metrul cub si asa mai departe. Orice abatere de la radacinile cunoasterii realitatii fizice inventand unitati de masura care nu au legatura sau nu au corespondent in unitati fundamentale, duc la neintelegerea corecta a fenomenelor fizice. Din acest motiv am stabilit o corespondeta intre unitatile electrice si cele mecanice, si deocamdata tot ce se abate de la aceasta regula duce la erori de interpretare ale fenomenelor fizice. Desigur ca masa particulelor se poate masura in electroni volti folosita de fizicieni in experimente deoarece este o corespondenta intre procedeul de determinare a masei in functie de energia eliberata la dezintegrarea particulelor, dar in acest caz exista un factor fizic (e/c^2) care face legatura dintre eV si kg, ce permite echivalarea dintre cele doua unitati de masura. Asadar cand se cauta o alta unitate de masura pentru masa precum ai zis L^3/T^2; trebuie sa arati care este corespondentul cu kilogramul, si care este cauza si utilitatea acestei noi unitati de masura.

[calahan]

Dl Virgil
Dumneata tot vii cu fraze de eseuri, numai ca sa eviti un raspuns clar la intrebarile din discutie. Intrebarea era daca admiti sau nu ca masa si sarcina produc acceleratii. Motiv pentru care ar fi considerate surse de miscare in universul fizic. Si mai era chestiunea; cum rezulta din raportul vitezelor, din constanta structurii fine, numarul maxim de protoni din nucleu. Aici ai o fraza foarte frumoasa;

Orice abatere de la radacinile cunoasterii realitatii fizice, inventand unitati de masura care nu au legatura sau nu au corespondent in unitati fundamentale, duc la neintelegerea corecta a fenomenelor fizice.

Dar ce spui dincoace;

am stabilit o corespondeta intre unitatile electrice si cele mecanice, si deocamdata tot ce se abate de la aceasta regula duce la erori de interpretare ale fenomenelor fizice.

Pai mie mi se pare ca facand acele echivalente, chiar te-ai abatut de la radacinile cunoasterii realitatii fizice. Acele echivalente inventate de dumneata, care schimba si sistemele de masura, mie imi par ca sunt niste substitutii in afara realitatii fizice. Si de aceea duce la o reflectare eronata a universului fizic. Aceasta substitutie te-a dus pe dumneata la densitatea gigantica a vidului cosmic. Aceasta densitate fizica gigantica nu poate sa fie o realitate fizica. Dar dumneata esti convins de aceasta, fiindca asa spun formulele dumitale. Fiindca si dumneata, ca si mine, crezi si respecti cu sfintenie ce spun formulele.

Asadar cand se cauta o alta unitate de masura pentru masa precum ai zis L^3/T^2; trebuie sa arati care este corespondentul cu kilogramul, si care este cauza si utilitatea acestei noi unitati de masura.

Dar nu este vorba de a cauta alta unitate de masura pentru masa. Este doar o formula care explica marimea fizica numita masa, ca masura a miscarii, ca masura a interactiunii structurilor dinamice ale substantei, cu spatiul fizic, materializat de materia inponderala in care pluteste toata substanta. Formula asta poate fi definita si ca produsul unui debit volumic cu o frecventa  M=Q_v.f Acest volum de materie inponderala fiind pompat de structurile dinamice ale substantei, cu frecventa f. Patratul frecventei da densitatea masei. Densitate care in multita cu volumul da masa corpului. Eu am inteles destul de greu, ca in fizica este un amestec de marimi fizice si marimi metafizice. Marimile fizice ar fi acelea care produc efecte fizice; viteza, acceleratia, presiunea, densitatea, masa si sarcina s.a. Cele care nu produc niciun efect fizic sunt marimi metafizice cum sunt marimile geometrice; lungimea, suprafata si volumul.  Acel debit de materie inponderala, pompat de structurile dinamice ale masei, face ancorarea substantei in spatiu pe nivelul de miscare. Adica face inertia substantei.  Inertia este o realitate fizica incontestabila, pe care nu o explica nici relativitatea, nici cuantica

[Virgil]

Dar ce spui dincoace;

am stabilit o corespondeta intre unitatile electrice si cele mecanice, si deocamdata tot ce se abate de la aceasta regula duce la erori de interpretare ale fenomenelor fizice.

Pai mie mi se pare ca facand acele echivalente, chiar te-ai abatut de la radacinile cunoasterii realitatii fizice. Acele echivalente inventate de dumneata, care schimba si sistemele de masura, mie imi par ca sunt niste substitutii in afara realitatii fizice. Si de aceea duce la o reflectare eronata a universului fizic.

[/i]

Virgil a raspuns;
Echivalentele unitatilor de masura electrice cu cele mecanice nu face decat sa exprime in unitati fundamentale acele unitati de masura electrice pentru care omul nu este dotat cu senzori de la natura tocmai pentru a le percepe si a le intelege mai bine sensul fizic.

Aceasta substitutie te-a dus pe dumneata la densitatea gigantica a vidului cosmic. Aceasta densitate fizica gigantica nu poate sa fie o realitate fizica.

[/i]

Virgil a raspuns;
Aceasta densitate este gigantica pentru nivelul nostru de cunoastere, dar densitatea electronilor si a protonilor nu este gigantica? si totusi este acceptata. Cu cat se patrunde mai mult in nivelurile cosmice subatomice cu atat particulele scad ca masa, dar cresc ca densitate. Pentru ca efectele de atractie sau respingere dintre particule sau corpuri sa se poata manifesta campurile de interactiune trebuie sa aiba proprietati specifice care pot fi echivalate in unitati de masura mecanice. De exemplu permitivitatea vidului notata cu epsilon are valoarea de ;eps=8,854.10^-12 [Farazi/metru]; Notiunea de farad pe metru iti spune vreo ceva? mie nu-mi spune nimic. Dar daca voi exprima pe epsilon in functie de unitatile de masura fundamentale voi intelege despre ce fenomen fizic este vorba, de ex; eps=L²_C,M /Z_max .ro_v;
Adica; eps={1,321.10^-15 [m] /137}^2 .9,517.10^22kg/m3= 8,848.10^-8 [m^2.kg/m^3]; Iata ca epsilon devine produsul dintre  lungimea de unda Compton pentru proton L_C,Mraportata la numarul Z _maxim de protoni ridicata la patrat si rezultatul inmultit cu densitatea mediului electromagnetic ro_vid.

Dar dumneata esti convins de aceasta, fiindca asa spun formulele dumitale. Fiindca si dumneata, ca si mine, crezi si respecti cu sfintenie ce spun formulele.

Asadar cand se cauta o alta unitate de masura pentru masa precum ai zis L^3/T^2; trebuie sa arati care este corespondentul cu kilogramul, si care este cauza si utilitatea acestei noi unitati de masura.

[/i]
Dar nu este vorba de a cauta alta unitate de masura pentru masa. Este doar o formula care explica marimea fizica numita masa, ca masura a miscarii, ca masura a interactiunii structurilor dinamice ale substantei, cu spatiul fizic, materializat de materia inponderala in care pluteste toata substanta. Formula asta poate fi definita si ca produsul unui debit volumic cu o frecventa  M=Q_v.f Acest volum de materie inponderala fiind pompat de structurile dinamice ale substantei, cu frecventa f. Patratul frecventei da densitatea masei. Densitate care in multita cu volumul da masa corpului. Eu am inteles destul de greu, ca in fizica este un amestec de marimi fizice si marimi metafizice. Marimile fizice ar fi acelea care produc efecte fizice; viteza, acceleratia, presiunea, densitatea, masa si sarcina s.a. Cele care nu produc niciun efect fizic sunt marimi metafizice cum sunt marimile geometrice; lungimea, suprafata si volumul.  Acel debit de materie inponderala, pompat de structurile dinamice ale masei, face ancorarea substantei in spatiu pe nivelul de miscare. Adica face inertia substantei.  Inertia este o realitate fizica incontestabila, pe care nu o explica nici relativitatea, nici cuantica

[/i][/quote]

[calahan]

Dl Virgil

dar densitatea electronilor si a protonilor nu este gigantica? si totusi este acceptata.

Pai acea densitate gigantica, din sanul particulelor elementare, se gaseste doar in volumul infinit de mic al particulei. Se datoreaza structurii dinamice a particulei si se dilueaza in volumul ocupat de substanta, pana la valorile masurate in laborator si date in tabele.

Cu cat se patrunde mai mult in nivelurile cosmice subatomice, cu atat particulele scad ca masa, dar cresc ca densitate.

Eu cred ca cu cat se patrunde mai mult in nivelurile subatomice, cu atat creste masa particulelor dar si densitatea lor.

Pentru ca efectele de atractie sau respingere dintre particule sau corpuri sa se poata manifesta, campurile de interactiune trebuie sa aiba proprietati specifice care pot fi echivalate in unitati de masura mecanice.

Pai efectele de atractie sau respingere dintre particule nu sunt efecte mecanice?. Si acceleratiile pe care le produc campurile asupra particulelor, nu sunt tot marimi mecanice?  In continuare eu inteleg, din postarea dumitale, ca daca respingi ideea identitatii dimensionale masa-sarcina, respingi din start si premizele de la care pleaca aceasta idee. Dar nu era vorba daca admiti sau nu aceasta idee. Era vorba daca in socotelile din acele argumentari se gasesc abateri de la legile cunoscute ale fizicii. Abateri care ar duce la concluziile eronate din fisiere.

[Virgil]

Dl Virgil

dar densitatea electronilor si a protonilor nu este gigantica? si totusi este acceptata.

Pai acea densitate gigantica, din sanul particulelor elementare, se gaseste doar in volumul infinit de mic al particulei. Se datoreaza dtructurii dinamice a particulei si se dilueaza in volumul ocupat de substanta, pana la valorile masurate in laborator si date in tabele.

Cu cat se patrunde mai mult in nivelurile cosmice subatomice, cu atat particulele scad ca masa, dar cresc ca densitate.

Virgil;
Natura evolueaza de la mic la mare, si de la simplu la complex, asa ca cel mai mic nivel cosmic este si cel mai simplu, organizat doar din hiposisteme armonice formate doar din doua particule dupa modelul hidrogenului dar la o scara de miliarde de ori mai mica, ceia ce face ca densitatea pe unitatea de volum a acestor hiposisteme sa fie foarte mare, iar densitatea hipoparticulelor sa fie deosebit de mare, ceia ce face ca densitatea medie a acestui nivel cosmic sa se ridice la nivelul de 9,5.10^22kg/m3; Aceste date sunt rezultate din calcule nefiind vorba de cum crede cineva.

Eu cred ca cu cat se patrunde mai mult in nivelurile subatomice, cu atat creste masa particulelor dar si densitatea lor.

Pentru ca efectele de atractie sau respingere dintre particule sau corpuri sa se poata manifesta, campurile de interactiune trebuie sa aiba proprietati specifice care pot fi echivalate in unitati de masura mecanice.

Pai efectele de atractie sau respingere dintre particule nu sunt efecte mecanice?. Si acceleratiile pe care le produc campurile asupra particulelor, nu sunt tot marimi mecanice?  In continuare eu inteleg, din postarea dumitale, ca daca respingi ideea identitatii dimensionale masa-sarcina, respingi din start si premizele de la care pleaca aceasta idee. Dar nu era vorba daca admiti sau nu aceasta idee. Era vorba daca in socotelile din acele argumentari se gasesc abateri de la legile cunoscute ale fizicii. Abateri care ar duce la concluziile eronate din fisiere.

Virgil;
Cunoaste-ti parerea mea, asa ca nu mai adaug noi argumente.

[calahan]

Dl Virgil
Cu talentul dumitale de eseist, ai scris aici iar o fraza de eseu;

Natura evolueaza de la mic la mare, si de la simplu la complex, asa ca cel mai mic nivel cosmic este si cel mai simplu, organizat doar din hiposisteme armonice formate doar din doua particule dupa modelul hidrogenului dar la o scara de miliarde de ori mai mica, ceia ce face ca densitatea pe unitatea de volum a acestor hiposisteme sa fie foarte mare, iar densitatea hipoparticulelor sa fie deosebit de mare, ceia ce face ca densitatea medie a acestui nivel cosmic sa se ridice la nivelul de 9,5.10^22kg/m3; Aceste date sunt rezultate din calcule nefiind vorba de cum crede cineva.

Eu am spus clar ca dumneata admiti cu toata convingerea aceste rezultate, fiindca asa ti-au iesit din formule. Si dumneata admiti logica formulelor. Nu te indoiesti de loc de formulele dumitale. Pai din ce spui dumneata aici, reese ca densitatea gigantica este doar a hipoparticulelor din hiposisteme. Asta este altceva. Inseamna ca trebuie sa imi cer scuze, fiindca, de undeva, nu stiu de unde, am retinut ideea ca in teoria dumitale, densitatea aceea gigantica, ar fi densitatea vidului. Ceeace cu toata bunavointa nu as putea sa admit, fiind peste puterea mea de intelegere. Dar din discutie am inteles ca nu poti sa admiti ca masa si sarcina ar produce acceleratii si deci nu ar fi masuri ale acceleratiilor produse. Ceva asemanator spunea si -electro-nul- nihilist. Spunea dumnealui ca nu se poate inmulti un vector, acceleratia, cu o suprafata si sa dea un scalar. Deci inseamna ca  aceste doua tipuri de entitati (structuri materiale caracterizate de marimi sau concepte) fizice nu produc acceleratii in jurul lor. Iar campurile generate de masa si de sarcina, nu sunt de loc acceleratii si ar fi altceva decat acceleratii. Ceva cu totul deosebit, care nu poate fi cercetat, lamurit si definit. Si mai am o chestiune, care as vrea sa o lamuresc. Cand doua sisteme interactioneaza, adica se ciocnesc cumva, se transfera de la unul la altul o presiune, sau nu?. Cand un proiectil pleaca din arma, nu a primit presiunea de la gazele rezultate din arderea pulberii? Si nu presiunea asta il inpinge in translatie prin spatiu? Si nu transfera aceasta presiune tintei cand o atinge? O data cu presiunea nu se transfera si impulsul si energia cinetica a unui sistem catre altul?