Adi, asa cum m-ai rugat, postez acest articol tradus din
Symmetry din data de 30 iulie 2008

Experţii apreciază că aproape o treime din picturile care îi aparţin lui Vincent Van Gogh ar putea ascunde lucrări pe care pictorul a decis să le revopsească. Una din acele lucrări ascunse însă a fost dezvăluit – un sumbru portret al unei ţărance descoperit sub luminoasele şi impresionistele culori ale tabloului “Petic de iarbă”, pictat în 1887 la Paris.
Convenţionalele raze X au reliefat prezenţa unei picture anterioare, dar culorile nu s-au putut distinge. Astfel că o echipă internaţională de cercetători au transportat opera de artă la DESY ( the Deutsches Elektronen-Synchotron ) în Hamburg, unde a fost expusă unei surse puternice de raze X generate de un accelerator de particule. Razele X au determinat diferiţi pigmenţi să devină fosforescenţi, dând posibilitatea experţilor să reconstituie culorile de bază.
Conform unui articol din
LosAngelesTimes :
Cum fiecare element din pictură a avut propriul semn recunoscut de razele X, oamenii de ştiinţă au reuşit să identifice distribuirea metalelor în diferite straturi ale picturii şi au dimensionat în format 3D modelul lucrării, urmând ca echipa să îndepărteze straturile pe rand.
Vopsele conţinând zinc, bariu, sulf şi alte elemente constituie partea de sus a suprafeţei.
Sub acest strat s-a găsit o distribuire uniformă a plumbului, acest fiind folosit ca un grund pentru a ascunde portretul şi de asemenea pentru a picta un nou tablou peste. Odată ce a fost îndepărtat acest strat, ei au combinat mercurul cu antimoniu pentru a evidenţia conturul portretului ascuns .
În continuare, cu ajutorul unui program computerizat, echipa a început elaborarea unei versiuni a pictatului prin numere.
Dik menţionează: “Am colorat acele două distribuiri ale suprafeţei în conformitate cu culoarea pe care pigmentul ar fi avut-o.”
Analize chimice au dovedit că mercurul era un component al vermillon-ului, un pigment roşu folosit la colorarea buzelor femeii, obrajilor şi frunţii. Antimoniul făcea parte din galbenul de Naples, care era amestecat cu vopsea albă de zinc pentru a accentua anumite trăsături ale feţei femeii, dupa cum informează un articol al ediţiei de August a ziarului
ChimiaAnalitica. Pentru mai multe detalii vedeţi această
publicatie de pe lightsources.org .
Aceeaşi tehnică a fost folosită pentru a acoperi nişte trate din secolul 10, aparţinând lui Arhimede, al cărui pergament a fost suprascris de un călugăr creştin sub forma unei cărţi de rugăciuni. Această scanare experimentală a fost realizată la Laboratorul de Radiaţii S Stanford. Puteţi citi totul despre Pergamentele lui Arhimede
aici.( p.s. imi cer scuze pentru eroare anterioare:D )