Timpul poate sa treaca si avand doar qualii auditive sau orice alte qualii, cum ar fi emotiile. Si mai mult decat atat: unele domenii qualice pot avea in ierarhia lor emergenta trecerea timpului, altele nu. De exemplu, e afectiunea asta in care qualiile vizuale isi pierd emergenta din nivelul timpului: https://en.wikipedia.org/wiki/Akinetopsia si miscarea nu mai e perceputa. Dar pentru ca oamenii aceia pot raporta afectiunea inseamna ca celelalte domenii qualice raman neafectate. De exemplu domeniul auditiv prin intermediul caruia gandim a ramas neafectat si oamenii aceia inca pot gandi si pot raporta afectiunea.
Poate acestea nu sunt cele mai bune exemple. Daca analizam ceva mai profund qualiile auditive si chiar emotiile, ele depind de existenta miscarii fizice.
Pentru a auzi, senzorul auditiv al constiintei (elementele urechii interne) trebuie sa fie supus la o variatie de presiune a fluidului cu care este in contact, iar presiunea (in modelul cinetico-molecular) este cauzata de miscarea moleculelor de fluid (putem auzi nu doar in gaze ci si in lichide.) Pe scurt, daca moleculele nu s-ar misca, nu am putea avea senzatii de auz. Un experiment relevant aici este cel cu soneria sub un clopot vidat, care nu se aude.
Pentru emotii (inclusiv afectiunea), ele sunt legate de nivelul de abundenta (concentratie) al anumitor substante chimice in corp, iar daca nivelul acestora nu ar varia, nu am putea distinge vreo emotie. Iar ca sa se poata modifica concentratia, e nevoie de miscarea (deplasare, eliminare, transformare) moleculelor corespunzatoare.
Acum se poate pune urmatoarea problema: vorbim de nevoia de miscare fizica pentru senzatia de timp, sau de perceptia unei miscari pentru a percepe timpul? Mai sus eu argumentez despre prima versiune, anume ca e nevoie de miscare fizica pentru temporalitate, indiferent daca noi percepem constient prin vreun simt direct acea miscare. Asta inseamna ca pentru mine miscarea (formelor de materie) in univers este ceva obiectiv, nu depinde de prezenta unei eventuale constiinte. Poate de aceea mi-e greu sa inteleg ce implicatii are modelul tau ontologic si pun astfel de intrebari.
Ramane o intrebare colaterala: la nivelul emergent la care are loc gandirea, exista temporalitate? Daca esti de acord ca da, este ea bazata pe vreo miscare, eventual mostenita de la un nivel inferior de emergenta ?
Ba inca si mai mult, chiar si in cadrul aceluiasi domeniu qualic pot fi diviziuni care emerg din trecerea timpului si diviziuni care nu fac asta. De exemplu, in articol vorbesc despre acele experiente pe care le pot avea noaptea cand ma trezesc din somn in care vad imagini super detaliate la o rata de cateva pe secunda. Acele imagini nu contin timp. In principiu, pot deschide ochii si sa vad lumea din jur in mod temporal, iar peste lumea din jur sa se suprapuna acele imagini care nu au timp. Deci in cadrul constiintei mele se unifica 2 ramuri independente de constiinta, o ramura in care qualiile vizuale sunt emerse din timp, o alta ramura in care qualiile vizuale nu sunt emerse din timp.
Trebuie sa recunosc faptul ca nu prea inteleg in acest exemplu ce vrei sa spui cand afirmi ca acele imagini nu au timp, dar "lumea din jur" ofera imagini care sunt emerse din timp. Vrei sa spui ca primele nu se modifica, in timp ce imaginile lumii din jur se modifica? Daca te-ai uita la un tablou in timp ce vezi buclucasele imagini, imaginea tabloului ar avea elementul timp spre deosebire de celelalte imagini ?
Nu uita aici sa fii atent la faptul ca timpul in constiinta e o trecere, deci e mai mult decat o succesiune de imagini statice, e un nivel emergent peste nivelul imaginilor statice.
Ok, pot sa accept asta, dar cum anume putem distinge intre o "iluzie de trecere" (o succesiune de imagini statice) si o trecere adevarata? Daca luam exemplul dat de tine mai sus, cel cu Akinetopsia, se poate face o paralela cu privirea unui film la care frecventa cu care se schimba imaginea este mai mica de 20-30 cadre pe secunda. In acest caz, chiar si cei fara defectul de mai sus, vor vedea imagini sacadate, nu un film "cursiv". Si atunci, asta inseamna ca acea "trecere" (miscare cursiva) este doar un rezultat al frecventei de perceptie, nu este un nivel emergent superior, peste cel al succesiunii de imagini statice.
Chiar si asa, problema ta ramane intr-un fel valida, in sensul ca trebuie sa ma dau jos din pat sa merg pana la cineva daca vreau sa ii dau o palma si astfel sa creez in constiinta lui durere, deci cumva tot trebuie explicat ce anume e chestia aia pe care o fac intre momentul in care ma dau jos din pat si momentul in care ii dau o palma. Probabil e ceva super complicat care deriva din fel si fel de interactiuni dintre constiintele din corpul meu si constiintele din lumea larga.
De fapt, problema ramane la trecerea de la intentie (a constiintei) la actiune (detectabila) in lumea reala. Iar problema asta se complica in urma studiilor care arata ca de fapt constientizarea unei intentii este chiar ulterioara detectarii experimentale a semnalelor din creier/sistemul nervos care declanseaza miscarea muschilor necesari actiunii. Sper ca stii la ce ma refer, daca nu voi cauta niste referine specifice.
De acord, fenomenul de dilatare temporala poate fi pus in evidenta in acest fel, dar ceea ce vreau eu aici este sa atrag atentia ca in genul acela de experiment, numarul de experiente avut de fiecare geaman nu se poate compara atat de superficial intre ei, din cauza relativitatii reciproce a fenomenului de dilatare a timpului.
Concret, daca impartim experimentul cu gemenii in doua segmente, primul in care ei se indeparteaza unul de altul si al doilea in care calatorul revine inapoi, atunci, de exemplu strict pe durata primului segment, niciunul din cei doi gemeni nu poate spune in mod absolut ca el are mai multe sau mai putine experiente comparat cu celalalt. Pe intreaga durata a primului segment, fiecare geaman are strict mai multe experiente decat celalalt. La fel si pe intreaga durata a celui de-al doilea segment. De fapt asimetria (faptul ca geamanul calator revine mai tanar, echivalent cu a spune ca numarul total al experientelor constiintei sale a fost mai mic) survine din modul in care se trece dintr-un sistem de referinta in altul tocmai intre cele doua segmente (deocamdata nu stiu cum sa formulez pe scurt altfel motivul, deoarece sistemele de referinta sunt "instrumentul" conceptual folosit de Teoria Relativitatii).
De aceea observatia mea este ca pe intreaga durata a fiecarui segment luat in parte, legatura ta dintre "miscare" si numarul de experiente (sau altfel spus "viteza de curgere a timpului") nu e valabila, pentru ca repet, niciuna dintre constiinte nu are in mod absolut mai multe sau mai putine experiente decat cealalta. Iar asta face ca incercarea ta din articol de integrare a Teoriei Relativitatii in ontologia ta sa fie incoerenta. Desigur, daca dilatarea timpului ar fi un fenomen absolut (si nu relativ) atunci incercarea ta e integrare ar avea sens, dar in Teoria Relativitatii acesta este un fenomen relativ.
Atunci poate ca integrarea se poate face doar aducand constiintele in acelasi sistem de referinta. De gandit pe viitor.
Cu siguranta este ceva de gandit pe viitor daca vrei sa duci mai departe teoria din articol. Nu de alta, dar din cate am inteles eu, unul din obiectivele principale ale teoriei, pe langa descrierea modelului de nivele de emergenta ale constiintei, este posibilitatea de a integra in model si Fizica, ca o necesitate pentru a oferi Fizicii un viitor de dezvoltare. Daca modelul tau nu poate integra in mod coerent Teoria Relativitatii, atunci acest obiectiv este ratat.
Iar obiectia mea de mai sus apropo de fenomenul de dilatare a timpului, nu este una superficiala, ci tine de fundamentele Teoriei Relativitatii.
Ca sa putem vorbi in mod relevant de "constiinta particulelor", ar trebui sa definesti mai precis ce intelegi tu prin asta. Nu e suficient sa atribui verbal o constiinta particulelor (ca parti ale modelului nostru "material" al universului) daca nu e clar ce spui de fapt. Pana atunci, obiectia asta a ta la obiectivitatea fenomenului (descris de o lege a fizicii) o consider complet invalida.
Constiintele, ca singurele entitati care pot exista, se influenteaza una pe alta prin arborele emergentei. Influentele astea cand sunt vazute din "exterior" arata ca o lume fizica pe care noi o descriem in felurite moduri. Deci orice lucru pe care il observam ca fiind parte dintr-o lume fizica exterioara, e defapt un efect al influentelor dintre constiinte ce au loc la interior. Evident, nu poti localiza constiintele alea undeva. Constiintele nu sunt "undeva", ele doar sunt si au anumite experiente. (Localizarea insasi e o experienta in constiinta). Deci nu poti sa iei electronul si sa zici ca acolo e o constiinta. Ci ceea ce poti spune e ca datorita influentelor ce au loc la interior intre constiinte, la exterior iau nastere aparentele de particule aflate intr-un spatiu. Deci nu poti sa izolezi un sistem "pur fizic" si sa zici ca acolo are loc dilatare temporala fara nicio constiinta.
Ok, sa acceptam acest lucru. Dar ramane sa detaliezi ce fel de interactiuni (intre constiinte) sustin "legile fizicii" cunoscute astazi, legi pentru care inca nu avem motive sa le suspectam ca nu ar fi obiective. Poate o analiza a nivelelor emergente ale "constiintei electronilor" si a influentelor posibile intre ele si restul constiintelor ar ajuta la clarificarea modelului tau la acest nivel.
Si sa adaug, in caz ca poate exista impresia ca eu chiar stiu despre ce vorbesc. Nu, nu stiu. 
Doar am gandit si eu un model, asa cum am putut, prin care am incercat sa dau un sens lumii. Dar doar asa putem face progres, permitandu-ne sa gandim liber. Daca ne este restrictionata gandirea la o anumita paradigma, vom sta mult si bine, cu secolele, cu mileniile, fara sa facem progres corespunzator. Articolul meu trebuie privit doar ca o incercare de a face un astfel de progres, o incercare ce poate fi un esec total.
Ok, de apreciat atitudinea ta. Daca intrebarile mele te ajuta in acest sens, cu atat mai bine.
In acest context, de pe acum iti spun ca, daca vreodata vei percepe intrebarile mele ca un mod de atac meschin menit sa-ti puna bete in roate, prefer sa mi-o spui direct si sa intrerupem dialogul, pentru linistea tuturor.
Accept orice atacuri, atata timp cat sunt bine argumentate.
Zicea cineva faimos : Atacurile (afirmatiile) facute fara argumente se pot respinge fara argumente.
e-
