Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.  (Citit de 118607 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #255 : Ianuarie 29, 2018, 12:54:09 p.m. »
Cap 9. Sinteza primelor 8 capitole cu unele aspecte eronate sau discutabile in intelegerea curenta a TBB

Am trecut de 90000 de vizite si recunosc ca imi este greu sa cred ca atatia s-au ostenit sa intre dar chiar daca consider ca este un grup care a intrat de multe ori in acesti aproape trei   ani de existenta a acestui fir tot poate ca sunt cateva sute de persoane diferite care au fost interesate si odata ce au intrat de atat de multe ori, peste o suta- doua sute de ori ca sa se reduca numarul lor la cateva sute, inseamna ca au fost foarte interesante de ce am scris aici.
Repet ce am spus la sfarsitul firului anterior: " Oricum din acest moment, din punctul meu de vedere,  aceasta monografie, acest text documentar desigur prezentat in viziune personala s-a terminat asa ca de acum  consider orice  observatii si discutii  ca fiind binevenite."
Intrucat am fost rugat sa sintetizez cele prezentate cred ca tot aici ete si o ocazie potrivita asa ca in prima parte a acestui capitol voi prezenta pe scurt ideile principale din capitolele anterioae.
Si repet si ce am anuntat pentru acest capitol, cum ca voi prezenta  cateva idei eronate conform TBB standard, care circula legat de acasta evolutie a Universului cat si unele discutii privind cele prezentate.
Deasemenea precizez ca acest ultim capitol ramane un capitol deschis in care voi continua sa scriu prin introducerea de UPDATE conform regulei de scriere precizate intr-o postare  ce urmeaza mai jos-bolduire cu italice,  atunci cand voi mai adauga ceva si deci cei care intra este bine sa verifice daca nu a aparut nimic nou de la ultima lor vizita. In acelasi timp daca vor apare discutii cu cititorii sau ale acestora intre ei, voi retine ce este esential si voi introduce respectivele concluzii tot ca un UPDATE pastrand pentru comparatie si variata initiala.
Tot astfel updatarile vor putea chiar sa schimbe parti intregi de text chiar daca deja anterior publicate  in celelalte capitole si voi semnala aceasta.

Asadar  voi aborda cateva aspecte considerate de mine ca meritand sa fie prezentate atat in lumina tuturor discutiilor destul de vaste care au avut loc pe acest forum in ultimii aproape zece ani , discutii pe care le-am rezumat la inceputul firului  in analizele facute acum peste doi ani, adica in luna martie 2015, dupa care au urmat un fel de discutii libere cu cativa interlocutori si apoi incepand  din noiembrie 2016 am publicat cu intermitente cele opt capitole care constituie acest, sa-i spunem « referat documentar » de nivelul unuia pe care l-ar face un doctorand cu o tema(teza) de doctorat legata de TBB.
Doresc sa spun ca cei care intra direct aici si nu vor sa se mai osteneasca cu textul documentar destul de lung(8 capitole) pe care l-am redactat pe parcursul acestor doi ani pot accesa un link care cu timpul s-a tot updatat si unde vor gasi in rezumat cele prezentate si de mine. Chiar daca comparand unele valori numerice vor gasi unele deosebiri, acest lucru se datoreaza evolutiei in timp a acestor valori sau surselor diferite folosite neavand insa cine stie ce influenta asupra fondului abordarii efectuate de mine.
Linkul este : https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers
Desigur ca acum in zona finala, de mare utilitate, este exceptionala carte a fizicianului Lawrence-M-Krauss: https://www.scribd.com/document/347445559/Universul-Din-Nimic-Lawrence-M-Krauss din care probabil ca vom prelua destule in discutiile ce vor urma.
Voi folosi pentru  discutia despre  asa numitele conceptii eronate privind fenomenul si teoria Big Bangului care in mare masura au aparut si in cursul firelor de discutii (12 -13 ) analizate de mine sintetic la inceputul acestui studiu,si lucrarea Misconcepsion about the  Big-Bang: http://www.mso.anu.edu.au/~charley/papers/LineweaverDavisSciAm.pd care in mare masura au aparut si in cursul firelor de discutii (12 -13 ) analizate de mine sintetic la inceputul acestui studiu(de sters), dar este bine sa le reluam aici dupa parcurgerea si intelegerea intregului material bibliografc, eu insa completandu-le intr-o anume masura, de exemplu cu compunerea vitezelor dintre galaxii care in univers ar conduce la o rezultanta indreptata spre acel loc unde s-a produs big bangul indicandu-l astfel in cazul cand B.B. s-ar fi produs intr-un spatiu preexistent, ceea ce TBB respinge.

Desigur cred ca dl Mircea Hodor va fi dezamagit intrucat am hotarat sa nu mai introduc aici diverse variante de tip mai mult sau mai putin science fiction cum erau si cele introduse de el in discutie. De exemplu:
 « In ce masura ar fi modificata actuala conceptie cu privire la capacitatea ""zdrobitoare"" a unei gauri negre,daca am descoperi ca ea ar fi in realitate doar un vortex catre un alt univers creat de ruptura tesaturii spatio-temporare?...Interesant mi s-a parut sa vad o abordare in termenii teoriei imaginate de mine,o intilnire a doua universuri din materie si antimaterie,doua universuri separate de gaurile negre,ba chiar era la un film pe Discovery, sugerata prezumtia existentei unor gauri "albe"adica reprezentarea unei conexiuni in universul nostru de aceasta data a "iesirii" dintr-o gaura neagra. .... »,
nu pentruca ar fi neaparat imposibile, dar pana una alta nu despre asta doresc sa discut, ci despre teoria azi cea mai populara printre astrofizicieni si astronomi care este cea standard cu diversele update-uri care se fac, cum au fost cele din secolul trecut cand s-au adaugat notiunile de materie si enegie intunecata  si in final dovedirea accelerarii expansiunii universului (premiu Nobel in 2011) .
Repet ca din acest moment consider ca se deschide o etapa de discutii  atat pentru ce am scris pana acum dar mai ales pentru aspectele mai putin canonice pe care le voi aborda de acum inainte.

Nota: Va continua cu destul de multe pagini terminandu-se pana la 1 martie, la trei ani de la deschiderea firului.
« Ultima Modificare: Februarie 19, 2018, 01:05:14 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #256 : Februarie 21, 2018, 05:44:26 p.m. »
I. Sinteza elementelor prezentate in primele 8 capitole
1. Despre spatiu si despre timp
In acest capitol se analizeaza conceptele despre spatiu si timp retinandu-se ca nu exista niciun motiv sa se renunte la spatiul-timp einsteinian relativist, spatiul avand trei dimensiuni iar timpul doar o directie dinspre trecut spre viitor astfel incat orice eveniment se petrece la un anume timp si intr-o anume pozitie in acest spstiu tridimensional neexistand nicio necesitate obiectiva pentru alte concepte spatio-temporale oricare ar fi azi diversele scenarii mai mult sau mai putin fictionale sau stiintific neverificabile experimental.
În acest sens, universul este autonom si se autocontine . Nu are nevoie de niciun centru pentru a se extinde si nu solicita pentru extindere  spațiu neocupat anterior in vecinatatea sa, care, din punctul nostru interior de vedere nici nu exista.
Relatia dintre materie si spatiu-timp poate fi pusa in doua feluri si anume cel clasic newtonian in care spatiul si timpul sunt cadrele in interiorul carora evolueaza materia chiar si cu pastrarea curburii spatiului in zone mri si cu mase insemnate unde curbura spatiului se calculeaza conform TRG sau modul corect total conform TRG in care materia apare odata cu spatiul si timpul si evolueaza odata cu acesta. In primul caz Big Bangul va fi privit ca o explozie(o imprastiere) brusca a materiei in spatiul preexistent, o extindere accelerata dar  care se va frana in timp si universul se va sfarsii intr-un Big Crunch ceea ce de fapt si in esenta este tocmai teoria lui Hoyle.
In schimb in al doilea model galaxiile nu se indeparteaza in spatiul preexistent ci se indeparteaza odata cu extinderea spatiului .ele ramanand fixe fata de acest spatiu care se dilata transportandu-le astfel si pe ele(modelul balonului cu monede lipite pe el (dar doar in ce priveste cinematica miscarii spatiu-timp) antrenand monedele, adica galaxiile.
Aste este teoria BB actuala(TBB). Si trebuie sa mai retinem ca TBB ne vorbeste de fapt despre ce se intampla dupa prima clipa a BB adica despre ce se intampla odata inceputa extinderea cu consecinta ei  fizica racirea iar ce era inainte nu ne este accesibil si ramane o simpla si frumoasa speculatie. Asta pentru ca intradevar cu cunostintele actuale nu putem sti nimic din ceea ce se petrece in univers inainte de a se atinge densitatea Planck(5x1096kg/m^3) si deci de fapt Big Bangul nu descrie decat ce se intampla dupa ce densitatea a scazut la nivelul densitatii Planck, orice presupunere despre ce s-ar intampla la un timp mai mic si o densitate mai mare fiind doar o pura speculatie.Nu putem exclude nici posibilitatea  ca nici notiunea de timp sa nu mai aiba sens daca TRG nu mai este aplicabila.
Modelul balonului este cinematic si la fel de util pentru ambele concepte caci explica legea lui Hubble caci indiferent daca spatiul este doar acel balon care se dilata sau suprafata curba pe care se afla schijele din modelul Hoyle si legea Hubble cu toate consecintele ei decurge din aceasta cinematica.
Singura posibilitate de a decide intre cele doua modele ar parea ca este actuala accelerare a expansiunii care insa fiind produsa de o energie necunoscuta si inexplicabila poate fi inglobata in ambele modele cum probabil ca s-a si facut de adeptii teoriei stationare.
Din acest motiv nu vom reveni asupra teoriilor concurente cu TBB decat daca vor aduce ceva util TBB si care nu a fost luat in considerare de aceasta
Am vazut ca pentru fiecare observator din univers exista un univers observabil diferit care se poate intersecta , suprapune sau disjunge total de alte universuri, dar desigur in trecut toate aceste universuri erau din ce in ce mai apropiate pana la a se confunda la momentul B.B. fara a intelege ca chiar daca univesrul observabil al fiecarui observator tinde catre zero suma tuturor acestor universuri -o infinitate nu ar putea sa dea un spatiu infini.
Exista un centru al Universului ?
Daca in cazul modelului cinematic care implica un fenomen in interiorul unui spatiu preexistent legea lui Hubble ne obliga la existenta unui centru de pozitie data, chiar daca necunoscuta, in cazul real al creerii spatiului odata cu dezvoltarea in timp a universului, de fapt creerea spatiu-timpului, acest concept nu implica nici-un centru precizabil in vreun fel astazi.
Asadar  daca  revenim  la metrica spatiului  eliminand supozitiile privind alte spatii decat  spatiul-timp einsteinian merita sa  citam  cateva  fraze din articolul privind expansiunea metrica spatiala din wiki , un text deosebit de amplu si interesant in ceea ce priveste TBB si pe care poate ca l-am mai citat  https://en.wikipedia.org/wiki/Metric_expansion_of_space :
« Expansiunea metrică a spațiului este cresterea în timp a distanței dintre două părți îndepărtate ale universului. Este o extindere intrinsecă prin care se modifică scara spațiului. Aceasta înseamnă că universul timpuriu nu sa extins "în" nimic si nu necesită spațiu pentru a exista "în afara" universului - în schimb spațiul însusi sa schimbat, purtând universul timpuriu cu el în timp ce acesta a crescut. Acesta este un fel de extindere complet diferita de expansiunile si exploziile pe care le vedem în viata de zi cu zi. De asemenea, pare să fie o proprietate a întregului Univers ca un întreg, mai degrabă decât un fenomen care se aplică doar unei părți a universului sau poate fi observat din exterior. Extinderea metrică este o trăsătură cheie a cosmologiei Big Bang, este modelată matematic cu metrica Friedman-Lemaître-Robertson-Walker și este o proprietate generică a universului pe care îl locuim. Cu toate acestea, modelul este valabil numai la scări mari (aproximativ scara galaxiilor si mai sus), deoarece la ora actuală si la scări mai mici, atracția gravitațională actioneaza  într-o măsură suficient de puternică astfel încât expansiunea metrică sa nu poata fi observată. Astfel,  galaxile care se indepareaza  una de cealaltă(mai toate vazute de noi de aici de pe Pamant) ca urmare a expansiunii metrice sunt cele separate de scale relevante cosmologic, mai mari decât scalele de lungime asociate cu colapsul gravitațional.
Conform măsurătorilor, rata de expansiune a universului a fost decelerată până acum  aproximativ 5 miliarde de ani datorită atracției gravitaționale a conținutului materiei din univers, după care expansiunea a început să se accelereze. Sursa acestei accelerații este în prezent necunoscută. Fizicienii au postulat existența energiei întunecate, care apare ca o constantă cosmologică în cele mai simple modele gravitaționale, ca o modalitate de a explica accelerația. Conform celei mai simple extrapolări a modelului cosmologic favorizat în prezent (cunoscut sub numele de "LAMBDA CDM"), această accelerare va deveni mai pronuntata în viitor. În iunie 2016, oamenii de știință NASA și ESA au raportat că universul s-ar  extinde cu 5% până la 9% mai rapid decât se credea anterior, pe baza studiilor care au utilizat telescopul spațial Hubble
In timp ce relativitatea specială interzice obiectele să se deplaseze mai repede decât lumina în raport cu un cadru de referință local unde timpul spațial poate fi tratat drept si neschimbat, acesta nu se aplică situațiilor în care curburile spațiului sau evoluția în timp devin importante. Aceste situații sunt descrise prin relativitatea generală, care permite separarea între două obiecte îndepărtate să crească mai repede decât viteza luminii, desi definiția "separării" este diferită de cea utilizată într-un cadru inerțial. Acest lucru poate fi observat atunci când observăm galaxii mai indepartate de noi  decât raza Hubble (aproximativ 4,5 gigaparseci sau 14,7 miliarde de ani-lumină). Aceste galaxii au o viteză de recesiune mai rapidă decât viteza luminii. Lumina care este emisă astăzi din galaxiile aflate dincolo de orizontul evenimentului cosmologic, aproximativ 5 gigaparseci sau peste 16 miliarde de ani-lumină, nu va ajunge niciodată la noi, desi putem vedea lumina pe care aceste galaxii au  emis-o în trecut cand erau  mai apropiate.  Datorită ratei ridicate de expansiune, este posibil ca distanța dintre două obiecte să fie mai mare decât valoarea calculată prin înmulțirea vitezei luminii cu vârsta universului. Aceste detalii sunt o sursă frecventă de confuzie între amatori si chiar fizicieni profesionisti. Datorită naturii non-intuitive a subiectului si a ceea ce a fost descris de unii ca fiind   "formulat neglijent", anumite descrieri ale expansiunii metrice a spațiului si concepțiile gresite la care  astfel de descrieri pot conduce sunt un subiect continuu de discuție în cadrul  comunicarii conceptului corect din punct de vedere stiintific ».

Sintetica in ce priveste cosmologia actuala dar prezentand si ipoteze cosmologice neprobate pana azi, cum putem vedea din tabla de materii a respectivei lucrari de la linkul  http://webriviere.free.fr/sciences/dossiers/espace-temps/ dar pentru care prezentam cuprinsul fara a intra in detaliile textului din care multe au fost prezentate si pana acum in aceasta lucrare, dar din care recomand ultimul capitol privitor la probele relativitatii generale in care la momentul scrierii textului punerea in evidenta a undelor gravitationale care ia incorona TRG era inca asteptata dar azi este deja un adevar  definitiv castigat :

1. La gravité et l'espace-temps
 2. Les trous noirs
 3. Les trous noirs relativistes
 4. Les trous de Ver
 5. Le voyage dans le temps
 6. Le warp drive
 7. La théorie du Big-bang
 8. L'avenir de l'espace-temps
 9. Les preuves de la relativité générale
Unele teorii mai noi, cum ar fi teoria corzilor, postulează dimensiuni suplimentare, dar extinderea  universului  nostru tridimensional, ca sa se extinda in el insusi nu are nevoie de aceste dimensiuni suplimentare

2. Fundamente cosmologice
In acest capitol se prezinta structura universului plecand de la sistemul solar, galaxia noastra , roiuri(clustere) de galaxii, superoiuri(superclustere)de galaxii, elemente cunoscute destul de bine pe baza masuratorilor astronomice si cosmologice.
Astfel: Calea Lactee este în cluster-ul Grupului Local (care conține mai mult de 54 de galaxii), care, la rândul său, se află în superclusterul Laniakea care se întinde peste 500 de milioane de ani lumina, in timp ce Grupul Local se întinde doar peste 10 milioane de ani lumina . Numărul superciorchinilor în universul observabil este estimat la 10 milioane.In partea opusa a cerului fata de galaxia noastra care este intr-o extremitate a Laniakeei, se afla la cca 300 milioane de a.l un alt supeclaster enorm comparabil cu Laniakea numit Perseus-Pisces.(vezi Laniakea:Our home supercluster:https://www.youtube.com/watch?v=rENyyRwxpHo). Asa cum se observa si in filmuletul recomandat aceste super clustere sunt echivalentul astronomic al bazinelor fluviilor in care se varsa rauri(clustere ) si paraie (roiuri mai mici de galaxii)
Cel mai mare cluster din universul observabil este numit Marele Atractor care pare a fi centrul de gravitatie al Laniakeei. Gravitatea acestuia este atât de puternică încât superciorchinele local, inclusiv Calea Lactee, se miscă într-o direcție față de el, la o rată de câteva sute de kilometri pe secundă mai exact cca 491 ± 200 km/s si se afla  la o distanţă de aproximativ 65 de Megaparseci sau 250 de milioane de ani-lumină, în constelaţia Echerul, super-roiul de galaxii Centaurul. cu roiul ABELL 3627 langa centrul sau, avand o masa totala necesara de cca 5x1016 mase solare, dar masa materiei vizibile în zonă este de cel puţin de 10 ori mai mica, din această cauză se consideră că Marele Atractor  în cea mai mare parte este format din materie întunecată.
 “Marele Atractor” a fost studiat de cercetători în urmă cu câţiva ani, ei observând că masa acestuia nu este suficient de puternică pentru a atrage totul spre ea, şi, de aceea, alte clustere de galaxii, dar şi inclusiv “Marele Atractor” sunt atrase la rândul lor de un alt “Mare Atractor” şi mai puternic. Studiind configuraţia Universului cu ajutorul razelor X, cercetătorii au determinat că cel de-al doilea “Mare Atractor” se află situat în apropierea superclusterului Shapley, la aproximativ 500 de milioane de ani-lumină distanță.
Şi, probabil, că nici acesta nu este cea mai puternică forţă din Univers, şi, în spatele ei, trebuie să se afle probabil un alt “Mare Atractor”
Actualmente ce se cunoaste, este ca Atractorul Shapley este o zonă cosmologică atractivă situată în Super-roiul lui Shapley .
O altă zonă care coincide cu vidul de densitate galactică dintre superclusterul Laniakea  si superclusterul Shapley  este asa numitul Împingătorul dipol  care este o zonă a Universului care exercită o forţă de repulsie faţă de Marele Atractor Shapley.
Acest ansamblu, format din Atractorul Shapley şi Împingătorul dipol, acoperă aproape 1,7 miliarde de ani-lumină şi constituie, în 2017, cea mai vastă zonă cartografiată a Universului observabil.
Aceste zone, atractivă şi de respingere, fiecare localizată, sunt principalii contributori ai anizotropiei dipolare a radiaţiei cosmice de fond. Conjugate, aceste două fenomene sunt la originea deplasării Căii Lactee cu 630 de km/sec. spre Marele Atractor.

3. Evolutia Univesului in timp si spatiu
In acest capitol se foloseste  excelentul text  scris in 1989 de V.F Weiskopf, The Origin of th Universe, http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm
in care se prezinta o evolutie a univesului aproximativ datata din primul moment cand materia inca nu se separase in componentele sale, cand era doar un amestec in care totul era tinut la un loc de o presiune si temperatura enorma cand fenomenele fizice nu prea cunoscute se petrec la scara Planck,  pana cand prima raza de lumina nu a trecut de bariera care tinea fotonii prizonieri la o varsta a universului de cca 373000 ani cand « s-a facut lumina » si  cand universul era de cca 1000 ori mai mic decat astazi respectiv cu un orizont observabil de cca 100 milioane ani lumina iar temperatura sa era de cca 3000K care azi este  tot de cca 1000 ori mai mica (2,75 K), raport neinsemnat fata  de cele din epoca primelor secunde ale universului cand mai ales in epoca inflatiei dimensiunile universului cresteau intr-o fractiune infinitezimala de secunda de ordinul unor numere cu zeci de zerouri.  Aceste descrieri fizice se coreleaza mai exact cu  cele prezentate in cap 6 , « Universul vazut prin factorul de scara. Evolutia sa conform modelului  ΛCDM. Dovezi experimentale ale TBB »  unde se prezinta pe langa aceasta evolutie in timp a materiei barionice si organizarii ei si dovada peremptorie reprezentata de fondul de unde al radiatiei cosmice de fond care azi are temperatura anticipata de aproape 3K. 
Sa revenim la datele primare ale TBB in vecinatatea singularitatii initiale adica a lui t=0.
Astfel  in cap 3 si in cap 6 elementele prezentate in http://www.acamedia.info/sciences/sciliterature/weisskopf1989.htm   si in http://physique.merici.ca/astro/chap18ast.pdf  respectiv evolutia universului in functie de evolutia factorului de scara « a » care creste odata cu timpul dupa o lege data de modelul cosmologic relativist folosit(am dat legea si pentru EDS si pentru Lambda CDM in cap 5)
Nu vom mai intra in amanuntele discutate acolo referitor la momentul singularitatii cand consideram ca apare Universul in care materia(energia) este cu atat mai densa cu cat varsta este mai aproape de zero si desigur ca temperatura este mai apropape de infinit iar Big Bangul este chiar teoria in care Universul evolueaza de la o stare initiala imposibil de descris in care temperatura este oricat de mare dorim sa fie si volumul acestuia oricat de mic dorim sa fie. De fapt acest moment zero este cu circa 13.8 mlrd ani anterior  momentului actual, dar cand in apropierea acestuia l-a inceputul B.B durate semnificative pentru starea universului  sunt de ordinul timpilor Planck sau chiar si mai mici de ordinul unor fractiuni infinitezimle de timp pentru care milionimi de secunda sunt niste perioade enorme de timp.
Evident ca nu exista nimic(chiar daca intuitiv nu realizam acest aspect) in afara acestui infinit mic spatial si infinit mare enrgetic(termic). Evolutia universului de atunci incoace este istoria cresterii in volum a acestuia si scaderea in temperatura, masa trebuind sa o consideram ca fiind constanta in sensul in care in analiza matematica este constant un raport intre doua nedeterminari si daca acest raport are o limita si trebuie sa acceptam ca matematic asemenea limite exista, ele inlaturand nedeterminarile care ne blocheaza ratiunea. 
Asadar cum teoria relativitatii nu este pusa in discutie in acest expozeu(fiind limitata aplicarea ei doar de depasirea densitatii   lui  Planck de 1096 kg/m³ , masa universului fiind de cca 1053 kg, adica de 1040 ori mai mica decat aceasta , putem afirma
ca in apropierea oricat de mica (dar totusi limitata de aceste valori de mai sus) de momentul zero,  adica acum Tuniv ani, unde Tuniv este asadar varsta universului cu o valoare depinzand de modelul cosmologic si de constanta Hubble (H), TRG ar putea sa nu mai fie valida chiar si la densitati mai mici decat densitatea Planck dar suficient de apropiate de aceasta si este foarte probabil in acst caz ca factorul de scara al universului sa evolueze altfel la inceputul universului decat prevede TRG, fiind poate posibil ca factorul de scara sa nu fie niciodata zero.

Daca insa se considera TRG permanent valida trebuie 10-47sec (timpul Planck) pentruca universul sa treaca dintr-un singur punct (a=0) cu densitate infinita la un univers avand o densitate egala cu densitatea Planck.
In fizica toretica densitatea Planck este masa volumica maximala posibil a fi descrisa de fizica actuala in absenta unei teorii cuantice a gravitatiei unind relativitatea generala si mecanica cuantica si este de  5x1096kg/m^3
In cosmologie densitatea Planck semnifica masa volumica a universului la timpul Planck adica densitatea unui cub Planck acesta fiind cel mai mic volum posibil in fizica actuala. .

4. Legea si constanta lui Hubble
Acest capitol este o continuare naturala a cap 1 si 2 si explica cinematica universala pe baza legii lui Hubble care arata ca toate obiectele ceresti de la nivel de galaxie in sus se indeparteaza unele de celalalte cu o aceiasi viteza crescatoare  printr-un factor de proportie, H, constanta Hubble, adica v[km/sec]=HxS[Mpc] astfel ca H are unitati de timp ^-1(similara cu o frecvanta)  si concret se foloseste o valoare care azi este gasita a fi in domeniul 65-75 km/sec/Mpc .
Daca privim fenomenul invers, adica inapoi in timp rezulta ca acum cca 14 mlrd ani a inceput existenta acestui univers , a fost momentul zero despre care am vazut in capitolul anterior ca nu se poate spune ceva precis, respectiv  o dimensiune de zero ca spatialitate(lungime, suprafeta, volum)  si infinita ca temperatura sau presiune reprezentand o singulartate pe axa timpului adica la momentul conventional denumit ca fiind momentul zero si fata de care se masoara sau se dau toti timpii enuntati in aceasta lucrare.
Se discuta in detaliu despre determinarea ei si despre importanta acestei determinari cat mai exacte, intrucat ea ne da o evaluare mai exacta a tuturor parametrilor cosmolgici cu care lucram. Vom exemplifica importanta acestei evaluari cat mai corecte cu ce spune astronomul Ned Wright (http://www.astro.ucla.edu/~wright/cosmology_faq.html) despre valorile luate de aceasta constanta trecand in revista asa cu am facut si noi in cap 4 evolutia acestor valori functie de masuratoril cosmologice incepand cu cele ale lui Hubble in anii 30 ai secolului trecut, care dadeau o valoare de cca 500km/sec/Mpc si pana la cele de azi care au ca valoare mediana 70-71km/sec/Mpc .
Spune Ned Wright : Mie mi-ar place ca Ho sa fie 42km/sec/Mpc pentruca asta ar fi compatibil cu un univers doar cu materie cenusie nemaifiind necesara energia cenusie.  Dar odata cu observarea accelerarii universului bazata pe observarea supernovelor asemenea valoare devine mai putin probabila.
Fara sa intram in amanunte precizam ca elementul care ne indica valoarea acestei constante pentru o galaxie anume este ceea ce se numeste redshiftul(z) sau deplasarea spe rosu fenomen in care undele luminoase din cauza vitezei cu care se misca in spatiu isi micsoreaza din ce in ce mai mult frecventa(creste lungimea de unda)  odata cu distanta  respectiv fenomenul Doppler clasic sau relativist(TRG), adica in care viteza nu poate depasi viteza luminii spre care insa poate tinde odata cu creserea distantei si deci a lungimii de unda(redshiftului) sau fenomenul cosmologic de crestere a lungimii de unda din cauza dilatarii (expansiunii) cosmologice a spatiului. Acete doua interpretari conduc la valori similare pentru zona din univers limitata de un redshift z de pana la 0,1 dar la valori mai mari, de peste unu si chiar de pana la zece se ajunge  la valori care depasesc cu mult viteza luminii si trebuiesc interpretate in cadrul TRG asa cum se va vedea in cap 5.
5. Teoria relativitatii generalizate  si modelele cosmologice
In acest capitol se prezinta relatia de baza din TRG si cateva modele obtinute prin parmetrii particularizati ai acesteia.
Ecuatia fundamentala a TRG este o ecuatie (de fapt sistem ) diferentiala scrisa de Einstein cu ajutorul lui David Hilbert si care  formalizeaza matematic  ideile fizicii sale despre  gravitatie.
Ecuatia lui Einstein este expresia matematica a Relativitatii Generale si cea mai generala  relatie a fizicii gravitatiei fiind expresia unei formule fundamentale postulabile pe baza unor fundamente acceptate ca atare si apoi verificabile, asadar nedeductibile din ceva mai fundamental si exprima matematic ideile einsteiniene principale care guverneaza aceasta teorie si anume : principiul echivalentei care afirma ca gravitatia nefiind o veritabila forta, atunci devierea traiectoriei sau modificarea vitezei obiectelor este datorata  insasi modificarii prin deformare a structurii spatiu-timp care conduce la aparitia unei curburi spatio-temporale. In acest spatiu obiectele se deplaseaza pe geodezice(geodezica este drumul cel mai scurt intre doua puncte intrun spatiu cu o anume metrica, in metrica euclidiana geodezica fiind linia dreapta), principiul caracterului local al actiunii efectuate de curbura spatiu-timpului care se curbeaza intr-un punct al entitatii cvadridimensionale in functie de densitatea materiei in acel punct dar si reciproc dispunerea cat si evolutia materiei intr-un punct este functie de curbura din acel punct adica spatiul timp actioneaza asupra materiei exact in aceiasi masura in care aceasta actioneaza asupra spatiu-timpului ceea ce matematic se traduce prin introducerea calculului tensorial si prin nelinearitatea ecuatiilor lui Einstein care devin foarte dificil de rezolvat analitic exact. Acest aspect are drept consecinta ca, caracterul local al ecuatiilor nu permite o actiune instantanee ci materia curbeaza local spatiu-timpul, care perturba spatiu-timpul din imediata vecinatate aparand astfel un fenomen de propagare a acestei actiuni-reactiuni cu o anume viteza de propagare care insa nu poate depasi viteza luminii.
Metaforic un mare fizician a exprimat acest aspect fundamental prin fraza : Materia spune spatiului cum sa se curbeze si spatiul spune materei cum sa se miste sau inlocuind materia cu energia s-ar putea spune mai general si : Enegia determina geometria si schimbarile acesteia in univers si reciproc geometria determina miscarea energiei ajungandu-se astfel la aceasta determinare iterativa reciproca. Mai trebuie sa spunem ca acest proces se desfasoara fata de observator acesta fiind centrul universului care de fapt poate fi oriunde, dar observatorul este doar undeva anume si ne referim la spatiul din jurul sau deformandu-se si/sau expandand.
Solutiile acestei ecuatii sunt metrici de spatiu-timp permitand cum vom vedea definirea de diverse modele cosmologice descriind universul la scara mare
Ipoteza omogentatii si izotropiei la scara mare a Universului care constituie principiul cosmologic verificat prin observatiile astronomice la scara mare implica faptul ca se poate alege un timp universal astfel ca metrica spatiului sa fie aceiasi in orice moment si peste tot, ceea ce este compatibil cu TBB actuala.
Membrul stang al ecuatiei diferentiale  este o masura a curburii medii a spatiu-timpului depinzand de  doi  termeni amandoi depinzand de curbura spatiului iar in cel drept unul care depinde de densitatea de energie si presiunea pe care daca o cunoastem  putem determina curbura spatiului.
Presupunand ca universul este omogen, ipoteza de baza acceptata in TBB, se ajunge dupa dezvoltari matematice la doua ecuatii(ecuatiile lui Friedman)  in care apar cateva marimi si anume: factorul de scara a(t) care este raportul intre lungimile la un timp fata de lungimile la  alt timp,   ρm(t), densitatea medie a materiei in univers, H(t), constanta Hubble care poate varia in timp, P, presiunea din Univers care intra numai in ecuatia a doua,  precum si constanta gravitationala G, viteza luminii in vid, c ,dar si o marime k care depinde de curbura universului, curbura avand  expresia: R=kc^2/a^2 si evident daca k este zero avem curbura nula si spatiul este  euclidian ,daca k>0 avem curbura pozitiva si spatiul are o forma sferica iar daca k este negativ avem curbura negativa si spatiul are un contur hiperbolic(o sea). In acelasi timp valoarea curburii depinde de factorul de scara astfel ca acesta crescand factorul de scara scade.
Nota mea: Daca la BB am avut o curbura enorma azi prin cresterea factorului de scara, este foarte posibil sa avem o curbura in apropierea lui zero.
Astfel am scris ecuatiile unui univers omogen pe care le folosim pentru a construi modelul unui univers conform TRG, ramanand doar sa alegem felul in care dorim sa mobilam acest univers.
Am prezentat divere universuri analizand in detaliu  unul din cele mai simple de modelat matematic numit universul Einstein-De Sitter(EDS)  si ne-am oprit la cel canonic astazi si acceptat de majoritatea comunitatii stiintifice, respectiv modelul  ΛCDM .

5.1.Primul simplifica la maxim problema fiind vorba de un univers plat adica cu k=0 si deci R=0) cu materie rece adica fara a doua ecuatie si deci fara termen de presiune. De fapt factorul k este nul daca densitatea medie are o anumita valoare care conduce la anularea lui k si care este denumita densitate critica.
In acest univers avem cateva marimi mai usor calculabile calculabile:
-Variatia factorului de scara cu timpul rezultand  o expresie algebrica crescatoare cu timpul la infinit, cu o variatie parabolica spre liniara avand forma: a=((3/2)xHXt)^(2/3)si daca azi universul are factorul de scara de valoare 1 iar timpul actual este chiar varsta universului, timpul la momentul initial fiind zero, se obtine varsta universului cu expresia T=(2/3)/H, rezultand in cadrul acestui model ca fiind T= 9,61 miliarde ani(Ga). De exemplu cand factorul de scara a va fi 6 varsta universului va fi 150mlrd ani.
-Deasemenea se obtine si variatia constantei Hubble cu timpul respectiv H=(2/3)/t), unde daca t=T  se obtine H=67,8km/sec/Mpc. Se constata ceva foarte important si anume ca H scade continuu desi foarte lent cu timpul asa ca tinde la zero.
-In acest model se poate calcula care era  distanta fata de noi a unui obiect cosmic luminos cand acesta a emis lumina pe care o vedem azi dar si care este distanta de la obiect fata de noi astazi si din diferenta dintre ele putem deduce cu cat a crescut distanta de la sursa si pana la noi in acest timp, cat si timpul de sosire(dupa cat timp)al luminii plecata azi spre noi, factorul de scara la primirea in viitor a luminii si distanta la care ne vom afla fata de respectivul obiect luminos.
-Putem determina si evolutia razei a universului observabil care este data de relelatia:D =3ctv unde tv este varsta universului in momentul in care evaluam aceasta distanta.Daca tv este dat in mlrd ani. atunci distanta d va fi 3tv mlrd a.l.
De ex daca tv este T respectiv varsta actuala a universului(9,61mlrd ani)atunci D=3T=28,83mlrd.al distanta care reprezinta raza universului observabil azi dar cand spre exemplu universul va avea 12 mlrd ani  atunci  raza universului observabil dupa acest model cosmologic va fi de 36 mlrd a.l. Aceasta inseamna ca de exemplu azi nu putem vedea un obiect cosmic aflat la o distanta de 30 mlrd a.l. pentruca lumina nu poate sa ajunga pana la noi chiar daca a fost emisa la BB dar in viitor il vom putea vedea.
-Putem raspunde si la o problema de tipul cand vom vedea un obiect cosmic aflat azi in afara razei observabile, de ex la 40mlrd al, raspunsul fiind ca atunci cand universul va avea varsta T de 25,67 mlrd ani adica dupa inca 16,06 mlrd de ani, desigur doar conform acestui model cosmologic.
-Si ce este cel mai interesant aspect al acestui model este ca in principiu este doar o problema de timp pentru a avea in raza universului observabil tot ce exista in Univers aceasta raza crescand mai repede decat timpul si deci in cele din urma vom vedea toate galaxiile indiferent de distanta care este azi pana la ele
Din cele de mai sus vedem care sunt datele ce se pot obtine cu acest model cosmologic daca se cunoaste redshiftul z al unui obiect cosmic si constanta lui Hubble.
5.2. Modelul  ΛCDM
Ipotezele de baza sunt aceleasi ca si la modelul EDS cu deosebirea ca densitatea materiei care intra in ecuatie se imparte in doua una reprezentand densitatea materiei propriu zise(barionice) de cca 30% din densitatea totala si alta densitatea vidului de cca 70% din densitatea totala, marimi in concordanta cu datele de observatie actuale, care densitate totala va ramane egala cu densitatea critica si deci universul  va fi modelat in continuare ca un univers plat de curbura nula.
Cu aceste date, ca si in modelul antrior EDS parcurgand insa calcule  mai laborioase  se pot calcula marimile caracteristice ale modelului pe care doar le enumeram indicand valorile ce se obtin in urma acestor calcule:

-Evolutia crescatoare cu timpul a factorului de scara dupa o relatie in sinus hiperbolic,
a=[0,667 sinh(t/11,56 mlrd a) ]^(2/3) unde sinh(x) =(e^x-e^x)/ 2
rezultand pentru a=1 varsta universului T=13,80 mlrd ani.
Din aceasta curba hiperbolica care este rezultatul integrarii unei ecuatii neliniare unde este evident ca odata cu modificarea factorului de scara adica cu cresterea expansiunii, se modifica si densitatea materiei barionice aceasa scazand si se observa ca in prima perioada de existenta a universului adica pana la varsta de cca 8 miliarde ani graficul are o usoara convexitate in sus densitatea de materie fiind mai mare decat cea a vidului, materia provocand o incetinire a expansiunii dar pe masura ce universul se dilata densitatea materiei scade fiind la un moment dat egalata de cea a vidului (acea varsta de 8 mlrd ani)apoi sensul inversandu-se, densitatea vidului depasind-o pe cea a materiei si deci si rata de expansiune a universului creste cu timpul mai repede graficul devenind concav.
-Deasemenea  fata de modelul EDS unde constanta Hubble tindea foarte lent spre zero aici constanta lui Hubble desi scade in timp, nu mai tinde la 0 ci spre o limita egala cu 56,4 km/sec/Mpc asta insemnand ca dupa acest moment galaxiile vor continua sa se indeparteze cu o viteza crescatoare conform legii lui Hubble disparand in timp din raza noastra de observatie astfel ca universul observabil s-ar reduce doar la propria noastra galaxie unde legaturile intre stele sunt realizate in baza gravitatiei  newtoniene.

-Limita universului observabil azi este de 47,2 mlrd a.l. asadar Universul observabil are un diametru de cca 95,4 mlrd a.l.(aproape 1027m) , sursele aflate la limita acestuia au emis primele raze de lumina la inceputul universului.
-Daca in unversurile EDS un corp ceresc sfarsea prin a intra in raza noastra vizuala constanta Hubble scazand catre zero si deci viteza de indepartare scazand si ea corespunzator si putand fi deci intrecuta in final de viteza luminii, in acest univers, din calcule rezulta ca pentru corpurile aflate azi la o distanta de peste 17,34 mlrd a.l. lumina emisa azi  nu va ajunge niciodata la noi la fel cum daca inoti contra curentulu cu o viteza mai mica decat a acestuia nu vei ajunge niciodata mai departe de punctul de plecare ci din contra. Daca lumina a fost emisa la Big Bang adica la momentul zero si aceasta este asteptata indefinit(t este infinit) rezulta ca daca azi este la peste 63.68mlrd a.l. niciodata nu va putea fi vazuta de noi.
 
6.  Universul si factorul de scara sau Universul vazut prin factorul de scara.Evolutia sa conform modelului  ΛCDM . Dovezi experimentale ale TBB
 De fapt l-am prezentat in corelarea sa cu cap 3 asa ca nu vom mai reveni subliniind ca doar precizeaza evolutia Uiversului coreland-o cu factorul a de scara dat de modelul   ΛCDM dar si de niste considerente mai ales pentru perioada inflatiei care vom vedea ulterior nu se suprapun prea bine peste acesta(acea analiza detaliata a etapelor pe care le parcurge materia in evolutia ei in timp  atat ca temperatura si deci ca substanta si spatialitate in functie de factorul de scara  a dat prin relatii matematice de fiecare model cosmologic.
Elementele esentiale, parametrii Universului cunoscuti astazi sunt prezentati succint si cu multe trimiteri de detaliere in linkul: https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers
Mentionam ca si in acest capitol  la paragraful II vom reveni cu niste calcule privind niste incongruente la acest subiect

7. Argumente si teorii diferite sau critice fata de modelul TBB
Nu am cum discuta aceste aspecte confirmate experimental asa ca ma voi margini sa trec in revista subpunctele acestui capitol pentru reamintire cat si concluzia pe care cred ca merita sa o retinem :
7.1.  Elementele cosmologice care sunt in acord si pe care se si bazeaza  TBB sunt:
a) Structura si omogenitatea universului la scara mare confirma evolutia universului de dupa BB.
b) Expansiunea Universului de la aparitie si pana in prezent ca si in viitor, asa cum o indica in prezent legea lui Hubble si cum o confirma si o evolutie a universului cu expansiune obligata, pentruca  lipsa acesteia ar fi impiedecat racirea si deci formarea materiei. Expansiune care se realizeaza cu lege de variatie viteza /spatiu de forma liniara, in caz contrar orice alta lege conducand la faptul inadmisibil ca noi suntem privilegiatii aflati intrun fel de buric al Universului.
c) Abundenta elementelor usoare. O dovada esentiala a TBB cu explicatia cea mai evidenta si simpla a acestei abundentei care este realitatea scenariului de expansiune cu racire descris in cadru TBB
d) Existenta radiatiei cosmice primordiale si a neomogenitatilor acesteia . Una din dovezile esentiale ale TBB asupra careia nu mai insistam
e) Varsta stelelor si evolutia galaxiilor, masurate cu ajutorul redshiftului dar confirmata prin analizele spectroscopice privind continutul de beriliu si despre care deasemeni am vorbit mai sus la momentul aparitiei acestora la cca 400 milioane de ani ceea ce confirma si existenta materiei cenusii reci.Varsta celor mai batrane stele este compatibila cu varsta universului determinata pe baza modelului  ΛCDM.
f) Testul Tolman, efectul termic Sunyaev-Zeldovich, efectul integrat  Sachs-Wolfe sunt dovezi suplimentare ale consistentei si coerentei superioare pana azi a modelului ΛCDM putand afirma ca  pana acum dovezile obtinute prin masuratori mai degraba au intarit aceasta retea de dovezi decat sa o slabeasca 
7.2.Alternative  la TBB.
Asa cum am spus si la inceputul acestui capitol nu intentionam sa insistam prea mult pe posibile alternative la TBB singura care ni se pare demna de avut in vedere fiind cea propusa de un mre cosmolg si fizician Hoyle, respectiv : Universului stationar (Hoyle) sau cvasistationar  (Hoyle si Burbidge)  cu variante  de perfectionare care ajung pana azi cum este modelul de echilibru ciclic propus in 2008 de astrofizicianul  Geoffrey Burbidge, coautor cu Hoyle la modelul cvasistationar  in care Universul trece continuu si indefinit prin faze de expansiune si contractie(corespondentul cosmologic al mitului eternei  reaintoarceri), fiecare ciclu depasind  de 100000 ori un miliarde de ani (10000 varsta actuala a universului) cu galaxii active si gauri negre foarte calde si masive care formeaza elementele materiei din fiecsre ciclu. Modelul incearca sa rezolve lipsurile modelului standard Lambda-CDM, mai ales lipsa surselor de materie cenusie sau non barionica, incertitudinile asupra energiei cenusii, formarea precoce a galaxiilor cat si costrangerile inflationiste tinand cont de observatiile recente si abundenta elementelor fara sa apeleze la o noua fizica suplimentara celei utilizate in modelul standard. Ca si in modelul starii stationare propus de Hoyle universul a existat mereu fara inceput si fara sfarsit adaugandu-se in aceasta dezvoltare recenta caracterul pulsatoriu al expansiunilor si contractiilor. Reinceperea expansiunii (Big Bangul acelei faze) la sfarsitul celei anterioare de contractie este cauzata de un camp de energie negativa oarecum analoaga cu energia cenusie  din TBB standard. Aceasta dezvoltare permite incorporarea multor probe observationale fata de modelul anterior dar  raman aspecte in care esueaza cum este expansiunea accelerata odata ce aceasta a fost detectata. Nota mea : teoriile astea cosmologice cam seamna cu modelul ptolemeic care era mereu modificat pentru a fi pus in acord cu realitatea obserationala lucru de care nu este scutit nici modelul actual standard ΛCDM
7.3. Obiectii fata de unele aspecte ale TBB
Nu vom insista asupra obiectiilor gasite si descrise mai detaliat in cap 7 rezumandu-ne a le trece in revista specificand ca in general exista raspunsuri consistente ele nepunand in discutie pana acm soliditatea TBB si a modelului ΛCDM.
Acestea sunt obiectii de principiu adica mai degraba teoretice si unele pornind de la rezultatele unor observaii cosmologice . Astfel se discuta despre o incalcare (de fapt doar aparenta) incalcare a legilor termodinamice , despre o varsta prea mare a unor galaxii fata de ce ar permite varsta universului obiectie rezolvata odata cu crestereavarstei universului odata cu scaderea constanteu Hubble si cu precizarea ca fiind mai redusa varsta unor stele matusalemice  si infine o disputa intre van Flandern opozitionist al TBB si care insa depaseste cunostintele mele singurul argumment fiind ca daca el ar fi avut dreptate nici Ned Wright nu ar putut gasi usor argumente contrare ir comunitatea cosmologilor ar fi reactionat probabil ca mai evident. La acestea s adauga interpretarea pe care un mare stronom respectiv Halton Arp o da unor masuratori de redshift facute de el care par a contrazice legea lui Hubble , rezultate care in cele din urma sunt scoase azi din discutie si TBB ramane teoria dominanta in domeniu. Aici pot adauga cele spuse de un savant ca ramanand in cadrul teoriei dominante si facand cercetari in baza ei vei avea mai multe ocazii sa o infirmi daca este cazul cu mai mult succes decat careva care simtind ca poate sunt si elemente incerte s-ar apuca sa construiasca doar pe aceas baza alte teorii. Asta s-a intamplat si in renastere cand teoria ptolemeica a fost demolata cu cei care lucrau cu ea si initial o acceptau sau cu Einstein care a depasit teoria newtoniana fara sa incece a o anula.

8.Unele reveniri si completari la cele prezentate in cele sapte capitole ale lucrarii cu revederea intregii documentatii selectate in acesti doi ani in lumina celor sintetizate in acest studiu cat si poate cu unele analize noi

                                                                                     
« Ultima Modificare: Februarie 24, 2018, 04:09:24 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #257 : Februarie 24, 2018, 04:13:51 p.m. »
8.Unele reveniri si completari la cele prezentate in cele sapte capitole ale lucrarii cu revederea intregii documentatii selectate in acesti doi ani in lumina celor sintetizate in acest studiu cat si poate cu unele analize noi

Este un capitol in care s-au detaliat unele elemente deja abordate dar la un nivel mai putin detaliat si pe care le vom prezenta pe scurt in cele ce urmeaza pentruca din tot ce am prezentat pana acum cred ca o anume concluzie nu poate fi inlaturata si anume: daca cinematica cosmica nu ar fi descrisa de legea lui Hubble , TBB nu ar exista dar probabil ca nici alte teorii cosmologice care au la baza acceptarea expansiunii si asta pentru ca toate trebuie sa inglobeze aceasta relatie de expansiune care chiar si daca nu ar fi liniara ci doar ca simpla expansiune si tot ar spune ceva esential despre Univers.
In ciuda erorii in determinarea constantei , eroare cauzata de eroarea de calcul pentru distante si a minimei interpretari date la inceput de Hubble cu referire la vreo ipoteza cosmologica ce ar putea fi implicata de legea proportionalitatii vitezei de recesiune(redshiftului) cu spatiul, legea lui Hubble ramane piatra unghiulara  din varful „triunghiului TBB” celelalte varfuri ale acestui triunghi metaforic fiind radiatia cosmica de fond precum si abundenta heliului in univers, triunghiul adica materia acestui triunghi  fiind Universul guvernat de principiul cosmologic care considera Universul ca fiind  omogen si  izotrop la scara mare a Universului.
In capitol am revenit la si desvoltat urmatoarele teme :

8.1. Principiul cosmologic-Univers omogen si izotrop

Ipoteza omogentatii si izotropiei la scara mare a Universului constituie principiul cosmologic verificat prin observatiile astronomice la scara mare implicand faptul ca se poate alege un timp universal astfel ca metrica spatiului sa fie aceiasi in orice moment si peste tot, ceea ce este compatibil cu TBB actuala. Diferitele modele de univers descrise in cap 5  si bazate pe TRG  au la baza acest principiu.
Vom face acum o legatura intre acest principiu cosmologic si expansiunea universului dupa TBB aratand ca aceasta ipoteza este necesara pentru a putea accepta rational TBB impreuna cu TRG
Dupa TRG, galaxiile sunt in repaos in timp ce Universul intreg este in expansiune, dar cum sa sustii ca o galaxie este in repaos si in acelasi timp in miscare fata de toate celelalte?
 Pentru Einstein si deci pentru TRG galaxiile nu poseda o viteza proprie de deplasare in raport cu vreun reper oricare ar fi acela. Indepartarea lor provine din insasi deformarea , dilatarea proprie a spatiului, adica nu galaxiile se deplaseaza ci spatiul se dilata.Am  folosit clasicele  imagini intuitive cu cozonacul cu stafide care se umfla sau surafata balonului care se umfla cu monede lipite  pe ea.Am aratat in cele spuse anterior ca relativ vorbind lucrurile nu se schimba schimband punctul de vedere dar ca sa putem continua astfel trebuie sa acceptam ca monezile sau stafidele nu-si schimba dimensiunile desi se afla si ele tot in acelasi spatiu einsteinean.
La fel si in Univers, distantele incepand de la cele intragalactice si pana la cele din universul atomilor nu se schimba ci doar distantele spatiale dintre galaxii se schimba fiind supuse expansiunii universale.
Matematic aceasta expansiune este descrisa de ecuatiile diferentiale fundamentale ale TRG a caror integrare cu anumite conditii initiale si proprietati fizice conduce la diferitele modele de univers, noi insistand pe cele mai utile TBB si anume EDS cu desvoltarea ei in cadrul  ΛCDM, conditia fundamentala fiind omogenitatea universului calitate pe care acesta nu o are decat la scari suficient de mari. Acest lucru este confirmat de un calcul in care densitatea constanta a galaxiei noastre  omogenizate in spatiul ocupat de aceasta  ar fi de cca un million mai mare dect cea a universului(un milion de atomi de hidrogen pe mc fata de doar unul in Univers).
Aceasta omogenitate cum se vede din lucrare a fost verificata in diferite feluri concluzia la care s-a ajuns mai ales dupa masuratorile WMAP confirmare majora nu numai  a modelului de tip ΛCDM pentru TBB, dar mai ales  a faptului ca universul a trecut de la o stare initiala  (anterioara poate ar fi mai bine) radianta, umplut(dominat) de plasma la cel dominat de materie unde structura la scara  observata azi a inceput sa se formeze chiar din acea stare initiala.

8.2 Inapoi la Edwin Hubble

Legea lui Hubble  aceasta lege liniara in care viteza dintre corpurile ceresti de la nivel de galaxie in sus creste proportional cu distanta dintre acestea, este piatra unghiulara a oricarei teorii cosmologice si daca lucrurile nu ar sta asa ar fi greu, foarte greu sa ne imaginam o istorie a Universului cat de cat coerenta. Daca obiectele cosmice s-ar misca toate doar sub actiunea fortelor de gravitatie fara a se adauga supunerea lor la scara mare (nivelul galaxiilor) curgerii cosmologice (Hubble flow) conform acestei legi,  care le pozitioneaza intr-un univers coerent nu am sti pea multe despre Univers.
Asadar viteza de recesie(redshift)variind liniar cu distanta , această caracteristică unică este cea mai importantă pentru modelul standard din care de fapt acesta decurge si asa cum am mentionat in cap 4, ultimele decenii au condus la o crestere deosebita a preciziei in evaluarea distantelor, la convergenta unor metode diferite si independente de determinare a distantelor cosmice mari si deci la fiabilitatea variatiei liniare Hubble.
Heckmann (1942) a fost probabil primul care a subliniat semnificația singulară a formei liniare de variatie a vitezei cu spatiul.
Am mentionat deja aceasta in cap 4 si cap 8  dar o repetam fiind foarte importanta:
Un câmp de viteză liniară cu o constanta unica oriunde in univers are două proprietăți fundamentale;
 (a) fiecare observator oriunde s-ar afla vede acelasi fenomen de expansiune in raport cu pozitia sa care aparent ar fi centrala din orice punct de vedere si
(b) este singurul câmp de viteză care permite tuturor punctelor din univers  să fie "împreună" la un moment dat în trecut. Descoperirea formei liniare este de obicei considerată a fi la fel de importantă ca si descoperirea expansiunii însăsi, dacă fenomenul are vreo relevanță pentru "crearea universului" adica pentru teoriile cosmologice si stim ca are.
Din Ned Wright Cursul de cosmologie : http://www-cosmosaf.iap.fr/Cours_cosmo.pdf
vom prelua unele aspecte chiar daca cu o anumita redundanta fata de cele deja prezentate
Astfel in acest curs se indica foarte clar de ce este atat de importanta liniaritatea legii lui Hubble intrucat orice  alta lege decat cea liniara (spre exemplu o lege cuadratica in care distanta intra la puterea a doua) va prezenta comportari diferite pentru doi observatori aflati in doua galaxii diferite , adica universul nu va mai aparea omogen si izotrop decat din punctul nostru de observatie ceea ce ne duce la doua situatii: ori noi suntem in centrul universului ca in evul mediu ceea ce ar contrazice principiul lui Copernic ori legea nu poate fi cuadratica si extinzand rationamentul, altfel decat cea lineara, singura care face ca orice observator oriunde ar fi el sa constate aceiasi lege a lui Hubble, neexistand locuri preferentiale, cum deja am aratat in primele capitole ale lucrarii,

In acelasi timp doar legea lineara genereaza o expresie homoloaga care nu schimba forma obiectelor introduse in fluxul dilatarii universale, acestea ramanand asemenea cu sine de oriunde ar fi privite,  oricare alte legi viteza/distanta  distorsionand formele aflate in curgerea, in expansiunea universala
Asta inseamna ca doar legea lui Hubble liniara defineste un referential privilegiat pentru orice punct al Universului, astfel ca un observator aflat in miscare proprie fata de „valul” de expansiune universala va observa un decalaj spre albastru in directia miscarii si spre rosu in directia opusa in locul decalajului izotrop spre rosu a tuturor galaxiilor in raport cu el considerat a fi in repaos, produs doar de expansiunea universala. Rezulta ca noi putem observa miscarea  noastra proprie in raport cu „curgerea universala” definita de legea lui Hubble care caracterizeaza miscarea noastra relativa fata de universul observabil.
Un observator co-mobil adica care nu se misca in raport de dilatarea universala ci evolueaza odata cu ea este in repaos fata de acest referential privilegiat.
Mentionam ca sistemul nostru solar nu este co-mobil ci are o viteza relativa de 370km/sec fata de universul observabil la fel cum si galaxia noastra odata cu grupul local de galaxii din care face parte are o miscare relativa de cca 600 km/sec in raport cu acelasi univers observabil.
Vom face insa o remarca, de fapt o vom repeta, in sensul ca legea lui Hubble nu impune o constanta in timp a factorului H, ci doar o constanta a lui peste tot in univers la un anume moment de timp adica daca constanta lui Hubble este o functie dependenta de timp ea are proprietatea ca este aceiasi functie in orice punct al universului la un anume moment dat, noi putand verifica acest aspect prin observatii pentru timpul prezent neavand mijloace de masura care sa ajunga la precizia prin care sa putem observa variatia constantei in raport cu timpul la scara noastra de timp. Acest aspect ne face sa spunem ca trebuie sa acceptam pentru ca teoria B.B. sa ramana in picioare o lege de variatie a constanei H de forma :
Fie H(x,y,z,t) unde sistemul oxyz are originea la noi ,atunci H(x,y,z,to) =Ho=constant adica de fapt H este doar o functie de t. asa cum rezulta si in modelele cosmologice prezentate (EDS si  ΛCDM )

Din tot ce am descris pana acum este evident ca problema esentiala  in cazul determinarii constantei Hubble odata redshiftul cunoscut, este evaluarea distantei ceea ce ne face sa detaliem putin acest capitol de cosmologie.
Asadar sa ne ocupam putin mai in detaliu de distantele din univers care vom vedea ca pot fi privite in mai multe feluri, http://atunivers.free.fr/universe/redshift.html, problema distantelor fiind una delicata datorita expansiunii universului peste care se suprapun miscari relative-miscari proprii de regula gravitationale.
Si intrucat masuratorile privind vitezele de expansiune(redshifturile)  universala cat mai ales  cele  privind distantele(estimările distanțelor la care se afla galaxiile  bazate pe indicatori independenți de redshift-ul cosmologic) sunt fundamentale pentru astrofizică avand importanta deosebita in calibrarea vitezei de recesiune vom   revedea cateva aspecte deosebit privind :
a) Scara de masura a distantelor extragalactice.
b) Sisteme de referinta astronomice pentru masurat viteze
c) Tipuri de distante in cosmologie in corelatie cu modele cosmologice  care se bazeaza pe legea lui Hubble si ecuatiile TRG , modele prezentate foarte succint in cap 5 incheiat cu prezentarea  modelul acual, modelul ΛCDM (Lambda cold dark matter)
a) Scara de masura a distantelor extragalactice.
Estimările cat mai exacte a distanțelor se folosesc pentru a stabili scala de distante extragalactice, pentru a susține estimările constantei Hubble si pentru a studia vitezele specifice, locale  induse de atractiile gravitaționale care perturbă miscările galaxiilor odata cu   fluxul Hubble al expansiunii universale. În 2006, baza de date extragalactică NASA / IPAC (NED) a început să pună la dispoziție o compilatie cuprinzătoare a estimărilor de distanțe extragalactice independente de redshift. Un deceniu mai târziu, acest compendiu al distanțelor (NED-D) contine peste 100.000 de estimări individuale bazate pe indicatori primari si secundari, disponibili pentru mai mult de 28.000 de galaxii, si compilati din peste 2.000 de referințe în literatura astronomică analizată.
Pentru calibrarea masuratorilor de distanta se pleaca de la masuratorile directe facute prin metoda paralaxei , se calibreaza masuratoarea distantei la cefeide prin comparatie cu masuratoarea paralaxei la cefeide mai apropiate si la asta a fost folosita galaxia M106 care contine cefeide comparabile cu cele din galaxia noastra si astfel se calibreaza apoi masuratori la cefeide mult mai indepartate de la care similar se trece la  masuratori pentru supernove de tip Ia din zone unde se afla cefeidele deja masurabile si astfel se ajunge la mari distante: http://www.ca-se-passe-la-haut.fr/2016/04/rien-ne-va-plus-avec-la-constante-de.html.
Mai nou asa cum am aratat si in cap 4, distantele se pot masura cu o noua metoda independenta si directa adica neimpunand calibrarile in etapele anterior mentionate ci utilizand quasarii care sunt gauri negre supermasive, situati in centrul unor galaxii si care emit cantitati enorme de energie electromagnetica,  folosind un fenomen cosmic denumit „lentila gravitationala „ in care o masa enorma curbeaza spatiul -timp, galaxiile actionand ca niste lentile cosmice ceea ce permite masura distantei pana la sursa de lumina care in acest caz este quasarul, https://actu.epfl.ch/news/la-vitesse-d-expansion-de-l-univers-revelee-par-le/
Cu aceasta tehnica constanta lui Hubble a fost masurata cu o precizie de 3,8% in cadrul Modelului cosmologic standard, asa cum am spus, independent de alte metode confirmandu-se masuratorile bazate pe „candelele cosmice” cefeide si supernove.adica valoarea caracteristica modelului ΛCDM de cca 72 km/sec/Mpc si deci mentinandu-se in continuare acea deosebire destul de insemnata anuntata in cap.4. fata de valoarile de cca 67km/sec/Mpc, obtinute prin metoda total indirecta a evaluarii dilatarii universului pornind de la analiza caracteristicilor fondului difuz cosmologic(CMB), divergentza de cca 8% inca neexplicata in cadrul teoriei standard actuale si care l-a facut pe Adam Riess (premiul Nobel 1911) care a coborat incertitudinea masurarii constantei Hubble de la 3,3%  pana la 2,4%  sa declare ca este posibil ca in modelul standard  ΛCDM sa existe ceva care inca nu este inteles, lamurit. http://www.ca-se-passe-la-haut.fr/2016/04/rien-ne-va-plus-avec-la-constante-de.htm
Discutand despre distante trebuie sa mentionam ca am analizat diverse tipuri de distante utilizate cosmologic si  in corelatie cu modele cosmologice
b)  Sisteme de referinta astronomice pentru masurat viteze
In astronomie viteza spatiala a unui obiect cosmic este viteza relativa de deplasare in raport cu soarele care este reprezentata vectorial de un vector cu trei componente spatiale Componenta in directia soarelui (apropiere sau indepartare) se numeste viteza radiala
si se masoara spectroscopic pe baza efectului Doppler. Componenta transversala care compusa cu cea radiala conduce la cea denumita miscare proprie https://en.wikipedia.org/wiki/Proper_motion, se poate calcula facand o serie de relevee ale pozitiei stelei in raport cu obiecte mai indepartate pe o durata mai mare, de ordinul anilor.
Miscarea stelei se poate de exemplu determina relativ la referentialul soare(heliocentrica) sau relativ la referentialul in repos local (local standard rest-LSR) care se definese ca un reper care se misca odata cu soarele in jurul centrului galactic
In general o viteza determinata fata de un sistem de referinta fix fata de un anume obiect cosmic se numeste viteza peculiara fata de acel reper de tip rest. In cosmologie viteza peculiara se refera la componentele vitezei unei galaxii masurand deviatia acesteia de la curgerea spatiala Hubble care este expansiunea  globala a spatiului cu viteza radiala proprtionala cu distanta: https://en.wikipedia.org/wiki/Peculiar_velocity
Pentruca viteza radiala este asadar aproximativ suma dintre viteza de recesiune data de legea lui Hubble si cea locala, proprie, rezulta ca  viteza peculiara se obtine scazand din viteza totala masurata pe  cea data de relatia Hubble pentru distanta la care se afla respectivul obiect cosmic si gasind astfel viteza relativa a unei galaxii fata de cealalta.
In ceea ce priveste notiunea de referential in astronomie va desemna un sistem de coordonate spatial cu una pana la trei dimensiuni la care se adauga o axa pentru timp.
Cu cat galaxiile sunt mai departe si viteza lor de recesiune creste si vitezele datorita efectelor gravitationale devin mai mici ca pondere si deci nu mai influenteaza semnificativ datele care se incadreaza in legea Hubble care astfel prin masuratorile sfarsitului de secol trecut si in continuare pana astazi a fost in permanent confirmata, singura problema ramanand determinarea cat mai corecta(exacta) a constantei sale, H0. Astfel pentru viteze mai mari de 3000km/sec si deci redhifturi peste 0.01 influentele acestor viteze proprii eratice scad suficient de mult pentru a nu mai influenta semnificativ valoare lui H0. Galaxiile cele mai indepartate dar totusi vizibile prin telescopul Hubble au ajuns la un redshift z=10 si putem considera ca protogalaxiile cele mai indepartate din univers au proabil un redshift de cca z=15. Repetam ca este vorba de viteze de recesiune , de expansiune spatiala care nu au nicio limita superioara, redshiftul 1  corelandu-se in mecanica clasica dupa cum stim cu viteza luminii, dar in cadrul formulelor relativitatii restranse date in cap 4, viteza de recesie  pentru z=1 este de 0.6 c si cand z creste nelimitat aceasta tinde la viteza luminii c. Teoretic marginea universului vizibil poseda un z=infinit pentru ca ar tebui sa o vedem la momentul zero cand factorul de scara era zero si deci z era infinit.
c) Diverse tipuri de distante utilizate cosmologic si  in corelatie cu modele cosmologice respectiv :
c1) Distanta proprie si distanta comobila (DC)
https://fr.wikipedia.org/wiki/Distance_comobile  https://en.wikipedia.org/wiki/Comoving_distance 
Distanta proprie(propriu zisa) este asadar distanta pe care am masura-o intre noi si galaxia emitenta la momentul emisiei luminii daca masuratoarea s-ar face cu o viteza infinita sau daca am imobiliza in timpul masuratorii universul si o notam cu d(t) fiind deci distanta de la un obiect cosmic care se schimba in timp odata cu expansiiunea universului.
Intre doua astfel de distante considerate la doi timpi diferiti exista o relatie de proportionalitate  ce depinde de factorul de scara respectiv, adica d(t)/a(t)=d(t0)/a(t0) adica d(t)=d(t0)x a(t)/a(t0) si daca t0 este  momentul prezent  atunci a(t0) =1 si in final avem: d(t)=d(t0)xa(t)=d(t0)/(1+z)
In cosmologia relativista  distanta comobila D, este definita ca distanta proprie impartita la scara din momentul respectiv(D=d(t)/a(t)=d(t)*(1+z)). La  momentul prezent a(t) este 1 si deci si ditanta comobila este egala cu distanta proprie D=d(t0)
La fel si  daca galaxia este foarte aproape de noi atunci momentul emiterii luminii ar fi foarte aproape de cel actual si deci z=0, respectiv D=d(t0) .
Distanta comobila este de fapt scara distantelor care se extinde cu universul si ne spune unde se afla acum galaxiile, chiar daca noi vedem universul cum era in diferite momente de timp mai tanar si deci mai mic. Cu aceasta scara, marginea extrema a universului vizbil se situeaza azi dupa modelul ΛCDM la cca 47 miliarde ani lumina iar galaxiile cele mai indepartate vizibile azi prin telescopul spatial Hubble se afla la 32 mlrd a.l.
c2)Fara a intra in alte amaunte mantionam ca in astronomie se mai masoara si distanta unghiulara(DA) sau mai exact distanta evaluata in diametru unghiular care este un indicator, mai ales in cazul universului plat, al distantei reale  la care se afla in trecut fata de noi galaxia cand a emis lumina pe care o vedem acum  si este singura marime direct masurabila in astronomie cu exceptia paralaxei stelelor apropiate  , motiv pentru care daca este posibila masuratoarea, valoarea obtinuta este deosebit de fiabila. Evident ca cu cat emisia este mai tanara(varsta universului la emisie este mai mica ) cu atat galaxia este azi mai departe  de noi. De aceea galaxii care azi sunt la o mare distanta de noi, la momentul emisiei erau mult mai apropiate si deci distantele DA se vor micsora fata de  celelalte distante cosmologice odata cu cresterea lui z. Aceasta distanta este una ce se masoara si pana la stelele dn galaxie .
c3)  Tot asa avem si distanta de luminozitate (DL)
Se bazeaza pe compararea fluxului luminos primit de la un obiect cosmic a carui distanta o cunoastem si conduce la relatiile DL = D(1+z) = DA(1+z)^2 unde D este distanta comobila azi(la a=1)
c4) Distanta  de propagare a fotonilor sau Timpul de parcurs al luminii 
Aceasta a patra distanta(de fapt timp) si este definita ca diferenta dintre timpul prezent (varsta universului Tpr sau Tr(varsta la receptie)   minus varsta universului la emisie Tem care este durata parcursului luminii cu viteza c). Asta inseamna de fapt expresia gresit folosita ca universul are o raza de cca 14 mlrd a.l. corect fiind sa spunem ca universul are o varsta de cca 14 miliarde ani si ca deci lumina din surse mai indepartate nu a avut inca timpul sa ne parvina.Practic aceasta ar fi o distanta reala intre obiectele cosmice receptor si emitator doar daca universul nu ar fi in expansiune, distanta asa dar fixa nevariind cu timpul. De aceea la valori mici ale lui z aceasta este distanta si comobila si unghiulara si de luminozitate fiind data strict de legea lui Hubble.
In diagrama finala de la  http://atunivers.free.fr/universe/redshift.html se traseaza aceste patru scari de distante descrise, respectiv distanta functie de redshift(z), adica inversa legii lui Hubble care este z functie de distanta. Se constata ca pentru redshifturi mici(pana la un z=0.1-0.2(d=cca 2 mlrd a.l) asa cum apare si din formule, variatia este liniara conform legii lui Hubble descrise , pantele curbelor in zona de liniaritate reprezentand varsta universului aceiasi indiferent de curbe lucru regasit si in diagramele prezentate.
De altfel orice model cosmologic la care nu se realizeaza aceasta situatie adica aproape identitate intre diversele tipuri de distante si liniaritate a curbelor de acest tip in zona valorilor mici ale lui z, este considerat azi invalid fiind automat eliminat.
Cateva concluzii fata de aceste date ar fi urmatoarele:
Galaxiile cele mai indepartate dar totusi vizibile prin telescopul Hubble au ajuns la un redshift z=10 si putem considera ca protogalaxiile cele mai indepartate din univers au proabil un redshift de cca z=15. Repetam ca este vorba de viteze de recesiune , de expansiune spatiala care nu au nicio limita superioara, redshiftul z  corelandu-se dupa cum stim cu viteza luminii dar in cadrul formulelor relativitatii restranse date in cap 4, viteza de recesie  pentru z=1 este de 0.6 c si cand z creste nelimitat aceasta tinde la viteza luminii c. Teoretic marginea universului vizibil poseda un z =infinit pentru ca ar tebui sa vedem la momentul zero cand factorul de scara era zero si deci z era infinit. Distanta de luminozitate  (DL) ne arata de ce este atat de greu sa vedem galaxiile cele mai indepartate odata ce o protogalaxie cu un redshift de 15 conform diagramei referite apare ca fiind la o distanta imposibila dar aparenta optic de 560 mlrd a.l. chiar daca distanta sa unghiulara ne spune ca era la cca 2,2 mlrd a.l cand a emis lumina prin care o vedem azi. Distanta parcursa de lumina ne indica ca aceasta protogalaxie  a voiajat cca 13.6 mlrd ani de cand a fost emisa lumina si pana acum si in fine distanta comobila (DC) ne spune ca aceasta galaxie azi daca mai exista si daca am putea-o vedea ar fi la cca 35 miliarde ani lumina de noi Deasemeni pentru z=infinit distanta comobila este raza universului actual adica cca 47,2 mlrd a.l
Capitolul si de fapt lucrarea se termina cu un studiu de caz pentru  5 obiecte cosmice folosind datele din cataligul NED, obiecte care pleaca de la valori mici ale lui z, primul fiind obiectul cosmic Sextans Dwarf Sph  (satelit al Caii Lactee) aflat la o distata masurata independent de redshift, D=0.086Mpc , cu un redshift z=0.000754 caruia ai corespunde o viteza de recesiune de 226 km/sec(v=cz)
In NED se indica o gama de valori masurate petru z de la 0.00047 la 0.00076(sau v=141-228km/sec) si o gama de distante masurate independent de redshift(z) in domeniul 0,075 Mpc pana la 0.096 Mpc.
Se observa ca pentru aceste valori ale redshiftului adica ale vitezei de recesie daca miscarea ar fi guvernata doar de legea lui Hubble(v=H0*D, H0=73 km/sec/Mpc) atunci distanta ar trebui sa fie in domeniul cz/H0 adica de la minim 141/73 la maxim 228/73 respectiv de la 1,93Mpc la 3,12Mpc , care este dupa cum se vede un cu totul alt domeniu,mult mai ridicat decat cel al distantelor masurate astronomic fara a se folosi legea lui Hubble care sunt sub un Mpc si sunt certe (cat pot fi de certe astfel de masuratori)
Explicatia este faptul ca vitezele si ele masurate exact cu deplasarea spre rosu (redshift) sunt cum am explicat anterior o suprapunere intre viteza cosmologica data de legea lui Hubble si cele locale date de gravitatia in siatemul local si celelalte referentiale folosite.   
Urmeaza un obiect cosmic cu z=0.0014 si apoi unul cu z= 0.0125, penultimul cu z=0.176 iar ultimul  ULAS J1120+0641 este foarte departe si are z=7,1 creia ii corespunde daca s-ar calcula cu relatia Doppler o viteza superluminica de cca 2.100.000km/sec iar cu formula TRG o viteza mai mica dar aproape de viteza luminii avand conform expansiunii un factor de scara cosmologic de a=1/8, adica atunci cand a plecat spre noi lumina, universul era de 8 ori mai mic.
Asadar sunt posibile viteze superluminice si daca da,  nu contrazic ele fizica actuala care postuleaza ca viteza luminii este viteza maxima in univers ? Adica poate aceasta expansiune sa fie mai rapida decat viteza luminii ? Depinde in ce model ne situam.
Respectiv intr-un univers cu un model cinematic care asculta de legile TRR formula de calcul a redshiftului Doppler relativistic asa cum am aratat la cap 4 nu permite vitezei de recesiune sa depaseasca vitea luminii, adica oricat de mare ar fi redshiftul z, viteza v <=c, in timp ce in cazul modelului cosmologic legea lui Hubble permite orice viteza care creste odata cu distanta dintre galaxii si am vazut in cap 8.2.4 unde am analizat cateva obiecte cosmice cu redshifturi din ce in ce mai mari la cel cu z=7,1 viteza v=z*c = 2.100.000 km/sec. Desigur ca pentru acelasi obiect in cazul redshiftului Doppler relativistic viteza s-ar fi apropiat mult de cea a luminii cum am aratat in cap.4. Rezulta ca la redshifturi foarte mari si diferite mult intre ele vitezele relativiste tind spre 300000km/sec in timp ce dilatarea spatiului si deci distantele pot fi foate mari dar foarte diferite intre ele adica rezultand dintr-o viteza de expansiune cosmologica peste viteza luminii asa cum de fapt a fost dilatarea spatiului in era inflatiei de la inceputul universului cand am aratat ca viteza a putut fi oricat de mare.
Daca obiectele cosmice sunt apropiate si deci redshiftul este mic atunci cele doua modele dau rezultate similare.
De fapt legea lui Hubble prezice ca de la o anume distanta denumita distanta Hubble galaxiile  reced cu o viteza care depaseste viteza luminii. Valorii masurate pentru constanta Hubble ii corespunde o distanta Hubble de cca 14 miliarde ani lumina (vezi si orizontul Hubble definit in finalul cap 8.2.3)..
Sa ne gandim la un fascicol de lumina exterior acestei limite si care circula spre noi cu viteza luminii in raport cu spatiul prin care se misca fotonii dar in acelasi timp datorita dilatarii spatiului acesta se misca in sens opus fascicolului luminos cu o viteza mai mare . Este exact ca un inotator(lumina) care inoata cu contra curentului (dilatarea spatiului) cu o viteza mai mica decat aceasta dilatare. Fascicolul luminos nu se va apropia de noi ci incet incet se va indeparta indefinit in timp.Si totusi intrucat distanta Hubble creste in timp se poate ca fotonul care azi nu se poate apropia de noi in viitor sa intre in zona in care se poate apropia adica in interiorul acestei distante Hubble.
Acest lucru este posibil datorita faptului ca relativitatea restransa(TRR) nu se aplica decat la viteze  « normale » care descriu miscari in spatiu pe cand viteza din legea lui Hubble este una de recesiune cauzata de expansiunea spatiului descrisa de TRG si nu una ce traverseaza spatiul. Fiind un efect relativist general nu este limitata de limita relativitatii speciale nefiind asadar incalcata aceasta. Este insa adevarat ce nimic nu poate depasi vreodata un fascicol luminos.
In teoria Big Bang una din dificultăţile acesteia. este explicarea genezei galaxiilor, fenomen pentru care timpul rezultat din modelul teoretic al Big Bangului nu era suficient Universului pentru a ajunge ca astazi Conform legilor fizico-chimice de evolutie a materiei  galaxiile apar din grupări de praf cosmic sub efectul gravitaţiei. Aşadar au ca origine mici neomogenităţi ca nişte cocoloaşe ale gazului originar, care au crescut puţin câte puţin. Potrivit modelului Big-Bangului, neomogenităţile originare nu au putut creşte suficient de repede astfel încât să se poată forma galaxiile intrun timp atat de scurt . Pentru a rezolva această enigmă, astrofizicianul american Alan Guth a propus în 1980 termenul de „inflaţie cosmică” facand urmatoarea supozitie si anume ca la începutul vieţii sale (în momentul 10-35 s) Universul a cunoscut o fază scurtă de dilatare exponenţială, atingând întro fracţiune infinitezimală de timp dimensiuni astronomice, după care şi-a reluat expansiunea cu o viteză mai rezonabilă. Numai vidul cuantic are toate proprietăţile necesare declanşării unui astfel de fenomen deoarece vidul exercită o presiune negativă proporţională cu opusul densităţii sale (aşa cum rezultă din ecuaţiile teoriei cuantice). Această presiune negativă este interpretată ca fiind o sursă de atracţie gravitaţională negativă, deci expansiune si astfel se considera ca la inceput a existat o epoca infinitezimala numita inflatie in care spatiul s-a dilatat cu o viteza mult mai mare decat viteza luminii(atunci nu exista inca lumina, asa ca nici nu se poate vorbi de viteza luminii ca limita a vitezelor cosmice) si de fapt nu era vorba de o miscare a ceva in interiorul spatiului fata de repere interioare in spatiu ci de insusi dilatarea spatiului evidentiabila doar prin efectul de redshift odata insa ce apare lumina, asa ca azi in spatiu materia acopera distante mai mari decat spatiul parcurs de lumina cu viteza c in timpul T si deci noi nu putem vedea inca unele obiecte cosmice pe care poate le vom vedea in viitor.
Desigur se accepta prezumtia ca vidul exista in jurul nucleului Big-Bangului, singularitatii Big Bangului ? Sau mai degraba ca spatiul se creaza atunci in procesul inflatiei fiind absurd desi rational !? sa presupui ca era ceva inafara sa inclusiv vid.!!
Aceasta distanta c*T pana la care teoretic vedem obiectul care a emis lumna se numeste orizontul cosmic(cosmologic)  al momentului actual.
Este evident ca daca spatiul si timpul apar odata cu BB rezulta ca putem defini logic notiunea de nimic ca fiind ce nu este in interiorul bulei BB care vedem in cap 6 cum a evoluat dimensional odata cu cresterea varstei universului si a factorului de scara si rezumam aceasta evolutie incepand cu aparitia materiei barionice adica odata cu implinirea varstei de 0,0001 sec trecand dupa varsta de 100 sec prin nucleosinteza(formarea primelor nuclee atomice usoare) neimpiedecata de fotoni(temperatura sub 10^9 K) si pana la 373000ani cand se decuplareaza  fotonii din radiatia cosmologica de fond temperatura coborand sub 3000K, dupa care universul  evolueaza continuu pana azi fara schimbari calitative adica ramanand in starea ajunsa pana in prezent singurul fenomen petrecut peste tot fiind evolutia materiei barionice, adica a stelelor si planetelor si a corpurilor ceresti cunoscute bine de astronomie adica a galxiilor

Varsta univ.                         0,0001 sec   100sec     373000ani
Factor scara                           10-12        10-9        10-3
Diametrul  univ.[a.l]                 0,1          100         100000000a.l
Densitatea univ.[kg/m3]          1017        100000     10-17
Rezulta ca dimensiunile universului cresc in primele 400000ani de la dimensiune infinitezimala la 0.1 miliarde a.l adica la un diametru comparabil cu cel al grupului local din care facem parte
Daca tinem cont ca galaxia noastra are putin peste 100000a.l si distantele dintre galaxiile zonei locale din Univers in care suntem rezulta ca deja spatiul universal din acea perioada acopera o zona comparabila cu intinderea de azi a Super Grupului local(cca 100mil a.l) din care face parte si Grupul local(10 milioane a.l.) care contine Calea Lactee. Acesta este unul din milioanele de super roiuri de galaxii aflate azi in universul observabil( diametru cca 94-96 miliarde a.l. )
Revenind la aceasta evolutie trebuie sa deducem in mod logic ca tot timpul in afara bulei universale in care se produce Big Bangul nu exista nimic, adica din ea nu se poate iesi asa cum nu se poate iesi dintr-o gaura neagra.  In acelasi timp are o cantitate de materie finita si dimensiuni finite exact rezultand logic ca de fapt in permanenta universul a fost astfel dar cu o densitate in permanenta scadere pe masura ce diametrul crestea iar masa ramanea aceiasi ?
Oare nu trebuie sa ne gandim la teoria creatiei continue a lui Hoyle ? Cu ce este ea mai fantasmagorica decat cea a creatiei din singularitate ? Spun fantasmagoric in sens de logica si nu de  ipoteza sau teorie fizica unde, nu-i asa ? avem cai de a normaliza atat infinitul mic cat mai ales cel mare.
Ajunsi aici poate ca ar fi interesant sa raspundem la cateva intrebari si anume cu referire la valoarea lui H :
Ce ar fi daca H ar deveni foarte mare?S-ar mai putea intalni in viitor Andromeda cu Calea Lactee ?
Evident ca nu, viteza de recesie(viteza de dilatare a spatiului universal) depasind rezultanta vitezei intraspatiale(viteza interioara spatiului universal) cu cu care ne indreptam spre Marele Atractor si asta fara sa puna in discutie limitarea vitezei luminii
Sau ce ar fi daca H ar deveni foarte mic ? Am mai seziza altceva decat miscarile locale intraspatiale date de gravitatie ? De asemenea raspunsul este evident ca nu si atunci nu numai Andromeda s-ar intalni cu noi in viitor ci intregul grup local sau supergrup local se va intalni cu Marele Atractor, or in modelul Lambda-CDM h tinde cu cresterea timpului catre zero .
Atunci poate ca accelerarea descoperita de curand are rolul sa compenseze aceasta scadere a lui H ?
Sunt intrebari care se pot pune dar pentru care inca nu avem raspuns.

                                                                                 -va continua-
« Ultima Modificare: Februarie 24, 2018, 10:45:54 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #258 : Februarie 27, 2018, 09:58:05 a.m. »

II.  Unele incongruente privind calculul relativist(EDS si ΛCDM) al factorului de scara si efectul lor asupra evolutiei universului
In cap 5 s-au indicat formulele de calcul pentru factorul de scara in cadrul modlului de univers  EDS si in cadrul modelului  Lambda-CDM (ΛCDM) iar in cap 6 evolutia universului in diferitele sale faze fizico-chimice de desvoltare spatiala corelate cu factorul de scara « a » odata cu expansiunea si cu indicarea marimilor de baza  in evolutia lor odata cu  timpul de la care s-a trecut de la una la alta.
Datele au fost luate din manualele canadiene : http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf    si 
http://physique.merici.ca/astro/chap18ast.pd
Indicam formulele de calcul ale parametrului esential care este factorul de scara functie de timp.
a)Modelul EDS
a(t)= (1.5Radical (2.667xPi xG xROmo x  t ))^0.667                                        (1)
unde  ROmo este densitatea actuala a universului dat de  ROmo=(3 Ho^2)/(8xPIxG) si unde G este constnta gravitationala,valori pentru care  (1) devine (1`) fiind :
a(t)=(1.5xH0xt)^0.667                                                                                           (1`)                                                                                       
Daca Ho=67.8km/sec/Mpc, atunci (1`) devine (1``) fiind :
a(t)=(t/9.61[Ga])^0.667                                                                                          (1``)
iar pentru t=9.61Ga, a=1 si deci t=9.61 este varsta universului azi dupa modelul EDS
Observam ca este o curba cu valoare 0 daca t=0 si care tinde la infinit daca t tinde la infinit dar cu concavitatea permanent in jos ceea ce inseamna ca tangenta la curba scade odata cu cresterea timpului.
b) Modelul ΛCDM

Daca : Ωm  este densitatea de energie a materiei si este Ωm =0,308 +/- 0,012 si Ωv este  densitatea de energie a vidului care reprezinta diferenta pana la 1(Ωm+Ωv = 1,  adica Ωv = 0,692 +/-0,012 atunci factorul de scara a(t) este
a(t) = [ ( Ωm/ Ωv) ^.5 sinh(1.5x Ωv^.5xHo)]^0.667                                           (2)
si cu valorile stabilite anterior avem :
a(t)=[0.667xsinh(t/11.56 [Ga] )]^0,667                                                                      (2`)
care devine 1 pentru t=13.8Ga(varsta universului dupa acest model)
Observam ca si aceata relatie este reprezentata grafic de  o curba cu valoare 0 daca t=0 si care tinde la infinit daca t tinde la infinit dar mai repede decat prima intrucat daca in primile 6-7 miliarde ani are ca si prima concavitatea in jos in continuare  evolueaza  cu concavitatea in sus eea ce conduce cu certitudine la un factor de scara infinit daca t este infinit.
Am facut calculul factorului de scara cu cele doua relatii pentru modelul EDS si  ΛCDM la varstele universului la care in capitolul 6 se dau anumite caracteristici importante cum sunt factorul de scara  (nu se stie dupa ce model calculat(presupun ca un model  ΛCDM corectat cu inflatia introdusa de Guth) temperatura, dimensiunea universului plecand de la cel de azi si tinand cont de factorul de scara a(t)
* Vom prezenta rezultatele mai jos pornind de la faptul ca consideram in cadrul TRG ca trebuie cca 10-47(timpul Planck) pentruca Universul sa treaca de la acel punct cu a=0 si avand o densitate infinita(singularitatea initiala) la un univers avand o densitate egala cu cea a lui Planck (5x1096kg/m^3 ).Asadar punctul nostru de plecare este universul la densitatea Planck .In acel moment (timpul Planck sau un timp putin mai mare ) factorul de scara este de 10-60 pentru ca dimensiunea universului atunci sa fie in zona lungimii Planck
Nota .Aceste date sunt luate din manualele indicate  unde se sustine ca se foloseste modelul standard actual ΛCDM, dar cum vom constata aceste date nu corespund chiar exact cu cele date de ecuatiile modelului.
Cu un astfel de factor de scara diametrul universului observabil care azi este de cca 1027m este de 10-33m(10-60x1027) (Nota mea : adica de cca 55 ori  lungimea Planck care este  de 1.6x10-35m )
Intre momentul initial si momentul t=10-32 expansiunea este atat de rapida incat multiplica factorul de scara cu 1034( penntru a-l face sa treaca la 10-26 in acest timp de 10-32 sec si diametrul universului observabil sa creasca pana la 10m. Aceasta expansiune este atat de ampla si rapida incat este ca si cum in 10-32 secunde am dilata un proton pentru a-l face sa ajunga la o dimensiune de 1000a.l
Daca aplicam relatiile (1) si (2)  pentru a(t),  date de catre cele doua ipoteze BB respectiv EDS si ΛCDM pornind invers de la a =10-60  obtinem valoari ale timpului de cca 10-73(destul de apropiate una de cealalta) valori care nu se pot retine fiind mult mai mici decat timpul Planck. In schimb daca calculam factorul de scara a pentru timpul lui Planck obtinem valori usor peste 10-40 adica mult peste cea indicat de 10-60 . Acest lucru ne arata ca este greu sa analizam acestea in zona timpilor pana la  10-32 secunde cand se termina inflatia care schimba datele de baza obtinute din modelul relativist foarte simplu folosit
*  Epoca inflatiei caracterizata conform celor prezentate in cap 6 de marimile care ating valorile de mai jos:
t= 10-32 sec,  a = 10-26,  Temperatura = 1026 K,   Densitatea = 1073 kg/m³,  diametrul universului observabil este Duniv=10m
Nu stim daca legile fizicii raman valide in acest interval de timp de 10-32 sec, chiar daca desnsitatea universului este inferioara densitatii Planck.fiind corelata cu cea a vidului care in epoca  domina universul si se considera a fi de cca 1076kg/m³, enorma pe atunci fata de ce este azi energia vidului de cca 7,1x10-27kg/m³, ea fiind cea care s-a consumat in procesul de expansiune in faza sa mai ales puternic accelerata, inflationara.
Asadar cum teoria relativitatii generalizata(TRG) nu este pusa in discutie in acest expozeu, aplicarea ei fiind limitata doar de depasirea densitatii   lui  Planck de 1097 kg/m³( masa universului fiind de cca 1053 kg, adica de 1040 ori mai mica decat aceasta) , putem afirma ca in apropierea oricat de mica (dar totusi marginita de aceste valori de mai sus) de momentul zero,  adica acum Tuniv ani, unde Tuniv este asadar varsta universului cu o valoare depinzand de modelul cosmologic si de constanta Hubble (H), TRG ar putea sa nu mai fie valida chiar si la densitati mai mici decat densitatea Planck  si este foarte probabil in acest caz ca factorul de scara al universului sa evolueze altfel la inceputul universului decat prevede TRG fiind poate posibil ca factorul de scara sa nu fie niciodata zero.
Daca insa se considera TRG permanent valida trebuie 10-47sec (timpul Planck) pentruca universul sa treaca dintrun singur punct (a=0) cu densitate infinita la un univers avand o densitate egala cu densitatea Planck si apoi procesul continua cum l-am descris.
Daca calculam valorile factorului de scara « a (t)»  pentru acest timp 10-32 sec obtinem dupa formula EDS (1) valarea 10-33 si dupa  ΛCDM (2) valoarea 0.7x10-33 adica practic egale si mult diferite fata de cea la care se ajunge conform inflatiei adica 10-26 , respectiv factorul de scara atins la sfarsitul inflatiei fiind  de 10^7 ori mai mare decat cel atins conform formulelor relativiste de baza, acest raport fiind o masura a influentei inflatiei asupra expansiunii relativiste.  Acest aspect poate fi evidentiat si de faptul ca la proprietatile atinse in perioada inflatiei la momentul 10-32 sec se ajunge dupa calculul standard EDS sau ΛCDM la momentul 10-22 --  10-21 adica mult, mult mai tarziu, desigur la acea scara infinitezimala  a timpului la care se petrec acele fenomene ale Big Bangului.
* t = 10-10 s,  a = 10-15,  Temperatura = 1015 K, Densitatea = 1029 kg/m³, Duniv=1,5x1012m.
Tot astfel daca calculam valorile factorului de scara « a »  pentru acest timp 10-10 sec obtinem dupa formula EDS (1) valarea 0.5x10-18 si dupa  ΛCDM (2) valoarea 0.2x10-18 adica practic egale  si mult mai mari  fata de cea la care se ajunge conform inflatiei adica 10-15 , respectiv factorul de scara atins la sfarsitul inflatiei este de 10^4(10000) ori mai mare decat cel atins cu formulele relativiste de baza, acest raport cum am subliniat  mai sus fiind o masura a influentei propgarii modificarii parametrilor de baza ai universului asupra expansiunii relativiste.  Acest aspect poate fi evidentiat si de faptul ca la proprietatile atinse din cauza  inflatiei la momentul 10-10 sec se ajunge dupa calculul standard EDS sau ΛCDM la momentul 10-5  adica mult ,mult mai tarziu, desigur la acea scara infinitezimala a timpului la care se petrec acele fenomene ale Big Bangului.
* t = 10-4 s,  a = 10-12, Temperature = 1012 K, Densitatea = 1017 kg/m³, Duniv= 0,1 al. Crearea barionilor, ramanand antielectroni si crescand numarul fotonilor
Si in aceasta etapa a evolutiei cosmice daca calculam valorile factorului de scara « a » pentru acest timp 10-4 sec obtinem dupa formula EDS (1) valarea 0.5x10-14 si dupa  ΛCDM (2) valoarea 0.2x10-14 adica practic egale fata de cea la care se ajunge conform inflatiei, adica 10-12 , respectiv factorul de scara atins la sfarsitul inflatiei este de 1000 ori mai mare decat cel atins cu formulele relativiste de baza, acest raport fiind o masura a influentei propgarii modificarii parametrilor de baza ai universului inflationist  asupra expansiunii relativiste.  Acest aspect poate fi evidentiat si de faptul ca la proprietatile atinse din cauza   inflatiei la momentul 10-4sec se ajunge dupa calcului standard EDS sau ΛCDM la momentul 0.3-0.5  adica mai tarziu,desigur la acea scara a timpului inca infinitezimala  la care se petrec acele fenomene ale Big Bangului.   
* t= 1 s,  a = 10-10,  Temperatura = 1010 K,  Densitatea = 109 kg/m³, Duniv= 10 al. , decuplarea nutrinilor
Deja am ajuns la prima secunda din cele 4 secunde ale inceputurilor adica la decuplarea neutrinilor care neinteractionand cu materia, chiar daca am fi asistat la aceste evenimente fizice nu am fi putut seziza neutrinii trecand prin materie fara a intercationa cu ea ,  ei fiind dupa opinia mea cele mai usoare particule de materie ceea ce ar insemna azi atomul lui Democrit, am prezentat o metoda personala pentru cantarirea lor la linkul de pe acest forum : http://forum.scientia.ro/index.php/topic,5229.msg67830.html#msg67830
Daca la acest moment  calculam valorile factorului de scara « a » pentru acest timp  de 1 sec obtinem dupa formula EDS (1) valoarea 2 x10-12 si dupa  ΛCDM (2) valoarea 1.5x10-12 adica destul de apropiate in raport de valoarea la care se ajunge conform influentei inflatiei din trecut adica 10-10 , respectiv factorul de scara atins la sfarsitul inflatiei este de 100 ori mai mare decat cel atins cu formulele relativiste de baza, acest raport fiind o masura a influentei propagarii modificarii inflationiste anterioare asupra parametrilor de baza ai universului asupra expansiunii relativiste.  Acest aspect poate fi evidentiat si de faptul ca la proprietatile atinse din cauza   inflatiei la momentul 1 sec se ajunge dupa calcului standard EDS sau ΛCDM la momentul 300-500 sec  adica sensibil mai tarziu,desigur raportandu-ne  la acea scara a timpului foarte redusa la care se petrec acele fenomene ale Big Bangului.   
* t = 4 s,  a = 2 x10-10,  Temperatura = 5 x109 K,  Densitate = 108 kg/m³,
Duniv=20 al. Anihilarea electronilor si antielectronilor
Ajunsi aici constatam ca diferentele intre valorile factorului de scara calculate cu modelele relativiste si cel indicat a fi 2x10-10 sunt ceva mai mici adica ajung la cca 0.5x10-11 si deci  mentinandu-se la cca de  50 de ori mai mici.Adica universul real si putem spune ca si necesar la care s-a ajuns efectiv prin inflatie este de cca 50 ori mai mare ca cel rezultat din calcul.Daca calculam timpii la care modelele relativiste conduc la factorul de scara 2x10-10 acestia sunt de cca 1000 sec adica de 250 ori mai mari decat timpul considerat ca se realizeaza conditiile de anihilare a electronilor si antielectronilor.
*t = 100 s,  a =10-9,  Temperatura = 109 K,  Densitatea, = 105 kg/m³, Duniv=100 al. Nucleosinteza si decuplarea fotonilor 
Densitatea si tempertura din prima suta de secunde erau sufiient de mari pentru a se putea produce reactia de fuziune nucleara dar fotonii prezenti din aceleasi motive aveau suficienta energie pentru  a distruge nucleele odata formate separand protoni.
La 100 de secunde  constatam ca diferentele intre valorile factorului de scara calculate cu modelele relativiste de mai sus si cel indicat a fi dupa inflatie de 10-9 continua sa scada chiar daca intr-un ritm mai lent ajungand la cca 0.5-0.2x10-10, dar mentinandu-se totusi  la cca de  50 de ori mai mici. Daca calculam timpii la care modelele relativiste conduc la factorul de scara 10-9 acestia sunt de cca 10000-20000 sec adica de  100-200 ori mai mari decat timpul considerat ca se realizeaza conditiile de anihilare a electronilor si antielectronilor

* Temperatura = 3000 K, Densitatea = 10-17 kg/m³
 Cand universul are 3000K  ani  densitatea  particulelor incarcate a scazut suficient pentruca gazul sa devina transparent, scazand in paralel si temperatura pentruca fotonii sa nu mai aiba suficienta energie pentru o putea ioniza atomii. Astfel electronii si nuclele atomice se regrupeaza pentru a forma atomii si a permite decuplarea fotonilor radiatiei de fond cosmologice. Bazati pe aceasta realitate fizica si pe masuratorile exacte de azi ale radiatiei cosmice reziduale de 2,75 K putem determina si ceilalti parametrii respectiv cand s-a produs acest fenomen si cat era atunci universul adica care era a(t)
 Se poate constata o valoare destul de ciudata  a factorului de scara care este 1/1090,9 si nu 1/1000 sau macar 1/1090, cea ce ne face sa credem ca este vorba de un factor de scara dat  data exact de cerintele decuplarii fotonilor de materie.
Am vazut ca intre lungimea de unda la emisie(λem)  si cea de la receptie(λr)  si factorul de scara exista relatia λr/λem =ar/aem si daca receptia se petrece azi atunci  λr/λem =1/aem.
Dar lungimea de unda conform  legii lui Wien https://fr.wikipedia.org/wiki/Corps_noir este data de relatia :  λ=2.898x10-3/T cu  λ in m si T in Kelvin(K).
Astfel λr= 2.898x10-3/Tr si   λem= 2.898x10-3/Tem si atunci  λr/λem=Tem/Tr=1/aem adica aem=Tem/Tr si pentruca din masuratorile actuale foarte precise s-a ajuns la Tr=2,75K  si din considerentele fizicii nucleare rezulta ca Tem trebuie sa fie 3000K atunci va rezulta in mod necesar ca aem=3000/2,75= 1090,90
Asadar parametrii cosmologici necesari si masurati sunt  a =1/1090,9, Temperatura = 3000 K, Densitatea = 10-17 kg/m³,  Duniv=100 mil.al
Dar cat  era varsta universului cand acest fenomen s-a produs si care  in manualul canadian era  de 373000ani ? Nu stim exact dar putem folosi relatiile EDS si ΛCDM pentru a vedea la ce timp s-a ajuns la factorul de scara 1/1090,9 si obtinem o valoare inferioara pentru universul EDS de 266856 ani si superioata de  481000 ani pentru universul ΛCDM.
Mentionam de asemenea ca la timpul de 373000 ani cele doua modele cosmologice relativiste EDS si ΛCDM, factorii de scara rezultati sunt aproximativ egali si de 1-3 adica in acest moment al separarii fotonilor de materia grea si a izbucnirii luminii in Univers cele doua modele si cel pornit de la inflatie au ajuns suficient de aproape pentru a se suprapune de atunci si pana acum(13,8 miliarde ani), aceast sub un milon de ani din vasta universului fiind fata de acesta nici cat o clipire din ochiul cosmic.
Daca urmarim si variatia pantelor dreptei tangenta la curba de variatie a factoului de scara comparand aceasta variatie din cazul modelului  ΛCDM care am vazut ca nu difera prea mult de cel EDS in comparatie de cat difera amandoua fata de cel inflationist prezentat in manualul canadian mai sus indicat, constatam ca influenta  inflatiei este evidenta in prima fractiune de timp de dupa ce se termina, unde intre timpul 10-32sec si cel de 10-26 sec panta modelului inflationist este de cca 10-5 fata de 10-9 in cazul celui  ΛCDM, adica de cca 10000 ori mai mare, pentruca diferenta dintre pante scazatoare desigur in ambele modele  sa ajunga cu trecerea timpului, respectiv  ajungand intre  secunda 4 si secunda 100 la o valoare de  cca .8x10-10 fata de 2x10-13  adica la un raport de 4000 iar in perioada de 373000 ani pana la decuplarea fotonilor de materia barionica pantele au ajuns la 10-9 respectiv la 0.3x10-9 adica doar de 3 ori mai mari fata de modelul  ΛCDM putand considera ca urmele infltiei s-au estompat suficient, singura dovada a acestui fenomen ramanand temperatura de 2,75 K a radiatiei de fond cosmologice.
Vom mentiona si faptul ca la acel moment galaxia noastra Calea Lactee, despre care stim ca are o  vechime aproape egala cu varsta universului si care azi are cca 100000 milione ani lumna diametru avea unul de cca 1000 de ori mai mic, adica de cca 100 a.l iar distanta fata de galaxia noastra a vecinei galaxia Andromeda care azi este de cca 2,9 mil a.l aunci era de cca 3000 a.l .

                                    - maine postam ultimele cateva pagini -

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #259 : Februarie 28, 2018, 03:26:52 p.m. »
III.Si universul a implinit 1miliard de ani
Sa ne intoarcem in timp la varsta de 1 miliard de ani pe care este neindoielnic ca universl a avut-o acum  8,61 Ga dupa EDS sau acum ca 12,8 Ga dupa  ΛCDM, asa cum rugasem cititorii in postareea  #251 din 5 Ianuarie, 2018, 07:45:15 p.m. Si la care nu am primit nici-un raspuns(nici nu prea asteptam :) )
a) Astfel in modelul EDS in care vom lucra pana la final ca fiind mai comod din punct de vedere al calculului, principial lucrurile nediferind prea mult fata de modelul ΛCDM pentru care vom face doar un calcul partial, avem in prezent o valoare a constantei lui Hubble de 67.8km/sec/Mpc(am lucrat cu aceasta valoare) .dar tinand cont ca aceasta constanta este de dimensiunea unei frecvente[1/t] o putem scrie si astfel :
Ho= 2,2x10-18[1/sec] = 6.93x10^-2[1/Ga]
Legea de variatie a factoului de scara in modelul EDS este  cum am aratat deja  a(t)={(2/3)Ho*t}^(2/3) si cu valoarea data pentru Ho vom avea : a(t)=(t/9,61) ^(2/3) unde t este in Ga.
Vom avea deasemenea constanta Hubble functie de timp : H(t)=(2/3)*(1/t) unde t este in Ga si H(t) este in [1/Ga}. Se constata ca in primele momente ae universului constanta Hubble este oricat de mare pentru ca sa tinda spre zero odata  cu cresterea timpului
Cu aceste date rezulta asa cum am vazut ca to(varsta universului) = 9,61 Ga si ca diametrul universului observabil este 2*3*to[Rad(ar) -Rad(ae)] Gal si cum ae=0 iar ar=1 diametrul universului observabil dupa modelul EDS este 2x28,83 Gal=57,66 Gal.
La varsta de 1Ga vom avea pentru marimile care intra in calcule :
a(t)= (t/1Ga)
to=1 Ga si deci Diametrul universului observabil este de 6 Gal
Ho=2*to/3=0.667[1/Ga] adica 655,5km/sec/Mpc(se considera constanta lui Hubble avand aceiasi lege de variatie)
Daca se calculeaza factorul de scara la pasii de timp folositi pentru diferitele faze de evolutie ai universului, avuti in vedere  pentru universul de la BB si pana   la varsta de 1 Ga, constatam ca factorul de scara variaza de la 0.5x10-32  pana la 1 cand timpul creste de la 10-32 sec la 1Ga, in timp ce pentru modelul EDS aplicat astazi la varsta de 9.61 Ga, cu constanta lui Hubble determinata azi experimental, a variat de la 10-33 la 0.2 pentru acelasi interval  de timp(10-32 sec la 1Ga) adica de 5 ori mai mici .
Pentru durata actuala a universului conform modeului EDS de 9,61 Ga  factorul de scara calculat in universul EDS de  varsta de 1 Ga urma sa ajunga la 4,5 fata de 1 cat ajunge azi .Dimensiunile universului EDS evaluate cu constanta Hubble de azi sunt de 2 ori mai mari decat cele  ale universului EDS calculata cu constanta Hubble de la varsta de un  miliard de ani fata de factorul de scara care variaza in sens invers fiind de 5 ori mai mic.
Produsul acestor doua rapoarte este 10 care este apropiat de raportul dintre valoarea constantei lui Hubble evaluate la varsta de un miliard de ani fata de  cea masurata azi

b)  In modelul ΛCDM
Ho= 67,8[km/sec /Mpc]= 6,93 x10^-2  [1/Ga]
To=13.8 Ga ;
a(t) = [ ( Ωm/ Ωv) ^.5 sinh(1.5x Ωv^.5xHo)]^(2/3) adica   
a(t)=[(2/3)*sinh(t/11,5)]^(2/3)
H(t)=56,4[km/s/Mpc]/tanh(t/11.56) putand fi oricat de mare la inceputul universului dar avand ca asimptota orizontala  o dreapta paralela cu axa timpului la ordonata 56,4  km/sec/Mpc
Diametrul universului observabil= 94,7Gal= 10^27 m
Pentru t-1Ga rezulta Ho(t=1ga)=0.955 [1/Ga]= 934,3[km/s/Mpc]
Daca se fac calculele pentru a(t) la momentele pentru care s-au facut si calculele anterioare obtinem o variatie a lui « a »  intre 0.4x10-32 si 1 pentru intervalul de timp 10-32 si 1 Ga, trecand prin valoarea 2x10-3 la momentul 373000ani in timp ce in calculul actual se obtine pentru acelasi interval de timp o variatie a factorului de scara de la 0.7x10-33 la 0.15 cu valoareade 0.3x10-3 la momentul 373000ani, rapoartele intre factorii de scara fiind de cca 5-10 adica mai dispersate decat la modelul EDS unde sunt destul de constnte respectiv de cca 5 ori.
Pentru distante nu am putut face calculul neputand sa calculam raza universului observabil la momentul 1 Ga.
Se vede deci cat de important ar fi daca am putea determina o istorie reala a constantei lui Hubble.

IV.Si o  intrebare catre modelele relativiste : Oare este vre-o deosebire reala intre ele ?

Aceasta intrebare dupa ce am pus-o didactic in cap.5 o pun aici din cauza unei observatii numerice importante facuta de mine intamplator cand am urmarit niste distante prezentate in cursul canadian folosit http://physique.merici.ca/astro/chap17ast.pdf   care are ca obiect cosmic utilizat de pentru exemple quasarul 3C 273  care este la o distanta relativ mare de peste 2Ga.l.intrand in categoria celor cu redshiftul peste 0.1 , cum este si al patrulea obiect cosmic prezentat  in finalul acestui referat(cap 8)ca  studiu de caz pentru  5 obiecte cosmice folosind datele din cataligul NED  si care este obiectul cosmic Abell 2218  care este un cluster de galaxii la D=719 Mpc(2,34 Gal) si cu z=0.1756, v=cz=  52644km/sec  (viteza Doppler) iar distantele calculate cu modelul cosmologic  ΛCDM sunt:

Distnta unghiulara: 591 Mpc
Distanta comobila : 694 Mpc
Distanta de luminozitate : 816 Mpc
Durata parcursului luminii : 2.088 Ga
Varsta la plecarea luninii : 11.210 Ga
Varstat la primirea  luminii adica varsta universului azi :13.299 Ga 
Revenind la obiectul analizat in studiul canadian pomenit si care este acel quasar .3C 273 in acelasi catlog NED vom gasi elementele calculate, presupunem cu programul icosmos prezentat (desigur cu valorile corespunzatoare pentru densitatile ale materiei si energiei  indicate in NED) si se obtine
Distnta unghiulara: 591 Mpc
Distanta comobila : 694 Mpc
Distanta de luminozitate : 816 Mpc
Durata de mers a luminii : 2.088 Ga
Varsta la plecarea luninii : 11.210 Ga
Varstat la primirea  luminii adica varsta universului azi :13.299 Ga 

Dar valorile prezentate in cursul canadian calculate cu modelul EDS in care nu apare decat densitatea de materie fara cea a energiei,  adica valorile distantei azi fata de quasar respectiv ceea ce inseamna distanta comobila cat si distanta in trecut ceea ce ar insemna distanta unghiulara, DA(vezi cap 8.2.3),  acestea sunt egale cu omoloagele lor din modelul ΛCDM, cat despre distanta de luminozitate constatam ca este egala cu valoarea distantei cand se va primi lumina de la obiect adica care chiar este o distanta de luminozitate actuala a obiectului egala cu distanta comobila multiplicata cu (1+z) conform cap 8.2.3.
Este intradevar uimitor sa constati acesta egalitate  intre valorile obtinute cu modelul EDS si ΛCDM si eu nu am nici-o explicatie. Poate  sa fie este o hiba din cele urmarite de Mircea !?
Ajuns aici mentionz ca momentan consider incheiata aceasta lucrare putin inaine sa se implineasca 3 ani de la deschiderea acestui fir si decand eu am inceput sa o redactez odata cu sintezele discutiilor existente in trecut, publicarea efectiva pe capitole incepand in noiembrie 2015.
In octombreie 2015 am publicat mottoul lucrarii dar si propozitia de incheiere(octombrie 16, 2015)  pe care o repet acum , propozitie prin care ii raspundeam lui STEPHEN HAWKING :

Asadar DA pentru cunoastere la infinit, NU  cunoasterii absolute !

                                                                  FINIS CORONAT OPUS   
« Ultima Modificare: Martie 17, 2018, 07:47:55 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #260 : Martie 16, 2018, 09:03:27 a.m. »
Intrucat am preluat ca un fel de motto de incheiere un citat din Stephen Hawking contrazis de mine regret in mod special decesul acestuia si chiar daca el era ateu eu care nu sunt spun alaturi de toti crestinii : Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #261 : Iulie 11, 2018, 04:58:24 p.m. »
Nota: Azi am intrat din nou aici si am constatat ca nu pot vedea finalul postarii ultime a studiului facut In care scriam motoul de final preluat de la Stephen Hawking si anutam sfarsitul cu ajutorul propozitiei: FINIS CORONAT OPUS .
Am gasit si alte momente in text unde au disparut unele scurte fragmente.
Aceste texte sunt  pur si smplu parca sterse dar intrand din nou altfel in acest text ele au reaparut. Personal nu inteleg ce se intampla.
Dar solutia poate fi asta : inchiderea si redeschiderea calculatorului.

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #262 : Septembrie 23, 2018, 03:37:35 p.m. »
Am reintrat aici pe acest fir pe care am considerat ca din punctul meu de vedere l-am incheiat dar nimic nu este definitiv in Univers si cand am hoarat sa inchei cu un citat din spusele lui Stephen Hawking nu credeam ca asta va fi aproape simultan cu diparitia sa din Universul accesibi noua.
Asa ca am hotarat sa folosesc acest fir ca un loc unde sa postez stiri de ultim moment care sa fie in contextul preocuparilor firului. Nu le voi posta in ordine cronologica fata de aparitia lor ci in ordinea in care le-am observat si le-am aflat eu si nici in scopul de a face discutii pornind de la ele ci doar ca o semnalare si o adunare intr-un singur loc unde cei interesati si care vor intra aici si pana aici sa mai gaseasca informatii poate ca interesante. Postarile vor fi permanent facute la acest numar de mesaj
Si in onoarea lui Stephen Hawking ultimul studiu al acestuia va ramane primul si i se va alatura doar unul de aceiasi amplitudine de prognoza atunci cand si daca va apare:
http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7224-ultimul-articol-al-lui-stephen-hawking-cat-de-complicat-este-universul.html

Asadar celelate se insiruie:

http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7234-monstruoasa-gaura-neagra-care-mananca-un-soare-la-doua-zile.html
        http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7215-misterul-gaurilor-negre-supermasive.html

*)   http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7236-semnale-radio-misterioase-sosite-din-univers.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7233-neutrini-si-raze-cosmice-de-la-un-blazar-indepartat.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7220-o-enigma-pentru-astronomi-df2-galaxia-fara-materie-intunecata.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7217-de-ce-a-disparut-antimateria-din-univers-cum-studiul-neutrinilor-ar-putea-lamuri-misterul.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7213-misterul-galaxiilor-pitice-si-criza-materiei-intunecate.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7212-semnale-de-la-primele-stele-din-univers.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7211-planete-solitare-dintr-o-alta-galaxie-descoperite-prin-efectul-de-lentila-gravitationala.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7198-galaxiile-de-la-granita-universului-vizibil-au-proprietati-comune-celor-mai-mature.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7194-un-pulsar-doua-pitice-albe-si-principiul-de-echivalenta-al-teoriei-relativitatii-generale.html

*) http://www.scientia.ro/univers/astronomie/7185-ce-ati-fi-vazut-daca-ati-fi-fost-martorul-evolutiei-universului-de-la-big-bang-acum-13-8-miliarde-de-ani-pana-azi.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/7166-istoria-completa-a-gaurilor-negre-de-la-calculele-lui-schwarzschild-la-descoperirea-undelor-gravitationale.html

*) http://www.scientia.ro/fizica/teoria-relativitatii/7181-undele-gravitationale-taxonomie.html

*) http://www.scientia.ro/fizica/fizica-particulelor/7163-calatorie-in-taramul-intunecat-al-fizicii-ce-stim-despre-universul-invizibil-al-materiei-intunecate.html

*) http://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7162-campurile-cuantice-caramizile-fundamentale-ale-universului.html
   http://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7159-ce-este-universul-la-nivel-fundamental-conform-teoriei-campurilor-cuantice-cum-se-poate-transforma-un-foton-in-electron.
   http://www.scientia.ro/tehnologie/tehnologie/7157-limita-vitezei-cuantice-poate-fi-o-bariera-pentru-computere-cuantice-suprarapide.html

*) http://www.scientia.ro/univers/astronomie/7156-cum-stim-ca-gaurile-negre-exista.html

*) http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-fizica/7055-experiment-pentru-prima-data-s-a-observat-efectul-fortei-gravitationale-la-scara-cuantica.html

*) http://www.scientia.ro/fizica/relativitatea-generala-si-speciala-qa/7044-exista-gravitonii.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7036-emdrive-motorul-care-sfideaza-legile-fizicii.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7028-dragonfly-44-galaxia-formata-din-99-9-materie-intunecata.html

*) http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7018-detectarea-materiei-intunecate-se-lasa-inca-asteptata.html

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #263 : Ianuarie 26, 2019, 01:22:26 p.m. »
Ca sa nu moara subiectul prin neafisare pentruca un update intr-o postare existenta sub forma unei corectii nu apare la pagina de index incep o noua postare cu aceiasi tema ca si cea de deasupra adica anuntarea unor likuri recente legte de subiect:

https://scientia.ro/univers/astronomie/7289-19-aspecte-fundamentale-despre-univers.htm

https://scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7256-undele-gravitationale-un-nou-record-de-distanta-a-unui-sistem-binar-de-gauri-negre.html
Extras:
La începutul lui decembrie 2018, în cadrul „Gravitational Physics and Astronomy Workshop" care a avut loc la College Park, în Maryland, unde s-au reunit grupurile de cercetători care lucrează în LIGO şi VIRGO, a fost făcut public primul catalog al evenimentelor cosmice ale căror unde gravitaţionale au fost descoperite până acum.

În acest catalog sunt prezente 11 evenimente: 10 sunt generate de coliziuni de găuri negre, iar unul de coliziunea a două stele de neutroni. Aceste unde au fost măsurate de către LIGO şi VIRGO în primele două campanii de măsurători: 12 septembrie 2015 – 19 ianuarie 2016 şi 30 noiembrie 2016 – 25 august 2017.
 
La ora actuală nu se ştie cât de multe găuri negre sunt în univers; din acest motiv inclusiv procesul care a dus la naşterea acestora este învăluit în mister. Printre diversele ipoteze care au fost avansate se numără şi cea care afirmă că aceste găuri negre cu mase de zeci de ori cea a Soarelui s-ar fi născut imediat după Big Bang, în urma fluctuaţiilor de densitate. În acest caz în univers ar putea exista foarte multe găuri negre de acest gen; cu ajutorul antenelor gravitaţionale pot fi detectate doar cele care formează sisteme binare care se unesc într-o unică gaură neagră generând unde gravitaţionale. Găurile negre izolate nu pot fi măsurate cu această metodă.

LIGO şi VIRGO vor începe o nouă campanie de măsurători în primăvara anului viitor, cu aparate îmbunătăţite. Cu siguranţă vor îmbogăţi catalogul evenimentelor cosmice duc la identificarea undelor gravitaţionale, nivelând drumul către o nouă formă de astronomie, care ne ajută să observăm fenomene astronomice invizibile telescoapelor care se bazează pe detecţia undelor electromagnetice.

https://scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7252-lunga-viata-a-stelei-care-s-a-nascut-imediat-dupa-big-bang.html

O stea foarte mică în comparaţie cu Soarele, situată la circa 2.000 ani-lumină faţă de noi, are incredibila vârstă de 13,5 miliarde de ani. Această stea s-a născut deci imediat după Big Bang şi studiul ei i-ar putea ajuta pe astronomi să cunoască mai bine istoria şi evoluţia universului nostru.(nota mea: vezi si https://en.wikipedia.org/wiki/2MASS_J18082002-5104378)

https://scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7251-surprinzatoarea-materie-intunecata-din-inima-galaxia-ngc-3256.html

O cantitate importantă de materie întunecată s-ar afla în centrul galaxiei NGC 3256. Acesta este rezultatul unui studiu recent care a folosit datele astronomice obţinute de ALMA şi 2 MASS. Materia întunecată s-ar găsi chiar în centrul galaxiei – ceea ce pune(nota mea: ar pune) în criză modelul MOND, cel care modifică forţa de atracţie gravitaţională şi nu are nevoie de materie întunecată pentru a explica Universul.

https://scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7250-pentru-prima-data-observate-impreuna-neutrini-si-raze-cosmice-de-la-un-blazar-indepartat.html

Neutrinii nu au sarcină electrică şi masa lor este extrem de mică – atât de mică încât nimeni nu  a reuşit să o măsoare! (nota mea :vezi articolul meu de la : https://forum.scientia.ro/index.php/topic,5229.0.html)

https://scientia.ro/blogurile-scientia/safari-prin-lumea-stiintei/7248-gravitatia-cuantica-si-cea-mai-dificila-problema-din-fizica.html

https://scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7249-modelul-standard-nu-poate-fi-detronat-progrese-in-determinarea-sfericitatii-electronului.html
Nota mea: deocamdata :)
« Ultima Modificare: Martie 09, 2019, 01:07:18 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #264 : Martie 09, 2019, 01:25:22 p.m. »
Azi 9 martie observ un foarte intersant articol al astrofizianei Catalinei Cruceanu publicat in 23 februarie 2019 pe bogul dsale de pe scientia.ro la https://scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7335-misterul-constantei-lui-hubble-care-este-viteza-de-expansiune-a-universului.html in care dupa ce revede cele doua metode de baza prin care se determina constanta lui Hubble discutate destul de detaliat si de noi in aceasta monografie care insa dau valori destul de diferite intre ele in raport cu precizia ridicata obtinuta in ambele modalitati de masurare care deci nu prea se pot explica si nu s-ar putea explica decat  cu o nouă teorie fizică sau poate prin faptul ca dacă într-adevăr cele două valori sunt diferite, ţinând cont că măsoară valoarea constantei lui Hubble în perioade diferite din istoria universului (radiaţia cosmică de fond a luat naştere la circa 400.000 de ani după Big Bang, în timp ce cefeidele s-au format mult mai târziu), acest lucru ar putea să aibă de-a face cu istoria şi evoluţia universului, care ar trebui să fie diferite faţă de modelul actual al Big Bangului sau poate fi o eroare de măsurătoare dar care cum spuneam este destul de putin probabil dat fiind precizia mare obtinuta in ambele tipuri de masuratori.

 A fost propusă recent o nouă metodă, care utilizează undele gravitaţionale ce provin de la fuziunea găurilor negre, pentru a obţine o nouă măsurătoare a acestei faimoase constante si se spera ca o valoare mai fiabila sa se poata obtine si poate explica difrentele obtinute intre cele doua tipuri de masuratori (cefeidele cu H=73 km/s/ Mpc si radiatia cosmica de fond cu H=68 km/s/Mpc) .
Acest tip de unde au fost măsurate recent (2015) de către interferometrele gravitaţionale americane LIGO, la care s-a adăugat şi interferometrul VIRGO din Italia. Acestea au măsurat câteva unde gravitaţionale ce provin de la sisteme binare de găuri negre cu mase de câteva zeci decât cea a Soarelui, care se află la distanţe de circa un miliard de ani-lumină de noi.

Aceste găuri negre în rotaţie în spirală una în jurul celeilalte pierd energie, ajungând să se unească într-o unică gaura neagră. Energia pierdută se transformă în unde gravitaţionale care sunt ulterior măsurate de LIGO şi  VIRGO. Amplitudinea măsurată a acestor unde gravitaţionale, comparată cu amplitudinea reală, ne dă informaţii despre distanţa la care se află găurile negre ce emit undele gravitaţionale. Galaxiile în care se află aceste găuri negre ne permit măsurarea deplasării spre roşu. Din aceste informaţii se poate extrage constanta lui Hubble. La ora actuală valoarea obţinută este extrem de imprecisă, cu erori foarte mari. <b>În viitor însă, prin măsurarea a zeci şi chiar sute de unde gravitaţionale, se va avea o valoare din ce în ce mai precisă şi va fi posibil să o comparăm cu valorile anterioare.</b>
Constanta lui Hubble este extrem de importantă, întrucât ne spune cum a evoluat universul de-a lungul timpului şi ne va ajuta, se speră, să elucidăm şi misterul care învăluie materia şi energia întunecată, care, se crede, domină în univers.
« Ultima Modificare: Ianuarie 12, 2020, 08:33:45 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #265 : Mai 19, 2019, 12:03:38 p.m. »
In 28februarie  2018 am finalizat din punctul meu de vedere acest topic sustinut de mine (desi nu eu l-am infiintat)  pana cand ceva nou  va fi suficient si necesar sa-mi schimbe optica asupra Modelului standard privind originea Universului, asadar asupra Teoriei privind Big-Bangul.
Dar apoi, mai exact din 23 septembrie 2018 am hotarat sa folosesc acest fir pentru a comunica anumite stiri noi, corelabile cu subiectul firului si astfel in acest an au aparut postarile anterioare din 26 ianuarie 2019 si apoi cea din  9 marie . In aceste postari m-am limitat in general la stirile date in scientia.ro datorate mai ales neobositei doamnei fizician Cătălina Oana Curceanu si cred ca o postare la 2-3 luni odata este suficienta pentru a conexa acestui topic cateva ultime stiri din domenia pe care le postez in ordine cronologica a aparitiei lor.
Atfel dupa stirea deosebita din 9 martie referitoare chiar la determinarea cat mai exacta a constantei Hubble mentionez cateva la care dau si elementele esentiale:

 - https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7343-83-de-noi-quasari-descoperiti-de-telescopul-subaru-japonia.html

Cu ajutorul unui instrument extrem de performant instalat la telescopul Subaru au fost descoperite 83 de găuri negre supermasive, care alimentează quasari formaţi pe când universul nostru avea doar 800 de milioane de ani. Mecanismul care a dat naştere acestor găuri negre nu este încă descifrat, iar această descoperire i-ar putea îndruma pe cercetători spre noi teorii care să descrie evoluţia Universului şi compoziţia acestuia la puţin timp după Big Bang.
Mai toate galaxiile, cel puţin cele care conţin zeci şi sute de miliarde de stele, au în centru o gaură neagră masivă, cu masa de milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui. Este şi cazul galaxiei noastre, care are în centru o gaură neagră, Sagittarius A, cu o masă de circa 4 milioane de ori cea  a Soarelui. Au fost însă descoperite găuri negre cu masa de miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui; este cazul unor găuri negre îndepărtate, care alimentează quasarii, nuclee galactice active, care emit cantităţi enorme de radiaţie electromagnetică. 
Până la descoperirea acestor noi quasari se cunoşteau 17 quasari extrem de îndepărtaţi, situaţi la circa 13 miliarde ani-lumină de noi, ceea ce înseamnă că s-au format pe când universul avea doar 800 de milioane de ani, ţinând cont că Big Bangul a avut loc acum aproximativ 13,8 miliarde de ani.
Recent însă celor 17 quasari li s-au adăugat alţi 83, descoperiţi de către un grup de cercetători din Japonia, Taiwan şi Princeton University. Pe o durată de 5 ani astronomii au scrutat universul cu ajutorul instrumentului Hyper Supreme-Cam (HSC), instalat la Telescopul Subaru din Maunakea, Hawai
Cu ajutorul acestei descoperiri s-a ajuns la concluzia că dacă am împărţi universul în cuburi cu latura de 1 miliard de ani-lumină, am găsi o gaură neagră supermasivă în fiecare cub.
Legat de modul de formare al acestor misterioase obiecte există mai multe teorii, printre care cea care susţine că găurile negre s-ar fi putut forma imediat după Big Bang, în urma fluctuaţiilor cuantice din primele momente, când densitatea de materie şi energie era atât de mare, încât ar fi putut duce la formarea directă a găurilor negre.

- https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7345-prima-imagine-a-unei-gauri-negre-monstrul-din-centrul-galaxiei-m87.html

Pentru prima dată în istoria astronomiei a fost construită imaginea unei găuri negre situate la 55 de milioane de ani-lumină de noi, în inima galaxiei Messier 87(vezi foto)  Acest rezultat de excepţie a fost obţinut prin folosirea datelor obţinute de opt radio-telescoape din întreaga lume, cu un algoritm pentru analiza datelor extrem de sofisticat.
Teoria relativităţii generale a lui Einstein, cea care leagă spaţiul şi timpul de materie şi energie, prevedea existenţa unor obiecte tare ciudate: aşa-numitele găuri negre, din interiorul cărora nici materia şi nici lumina nu pot ieşi. Ba mai mult, teoria lui Einstein prevede existenţa unei „singularităţi” în centrul găurii negre – unde forţa de atracţie gravitaţională ar fi infinită – semnal clar că teoria lui Einstein nu mai este valabilă şi trebuie modificată pentru a înţelege aceste bizare obiecte. Einstein însuşi nu era convins că aceste găuri negre chiar există şi că ar putea fi observate vreodată. Multe semnale ale existenţei găurilor negre au fost obţinute până în prezent, inclusiv unde gravitaţionale, însă o imagine a acestora lipsea – o „fotografie” a unei găuri negre era visul multor oameni de ştiinţă.
Pentru prima dată în istoria astronomiei a fost construită imaginea unei găuri negre situate la 55 de milioane de ani-lumină de noi, în inima galaxiei Messier 87. Acest rezultat de excepţie a fost obţinut prin folosirea datelor obţinute de opt radio-telescoape din întreaga lume, cu un algoritm pentru analiza datelor extrem de sofisticat.
Recent,  pentru prima dată în istoria ştiinţei, radiaţia gazului din praful capturat de gaura neagră, imediat înainte de a cădea în aceasta, adică de îndată ce se apropie de aşa-numitul orizont al evenimentelor – pragul care, odată depăşit, nu mai există drum de întoarcere. Praful şi gazul interstelar, pe măsură ce se apropie de orizontul evenimentelor, sunt accelerate la viteze apropiate de cea a luminii, ajungând la temperaturi echivalente de miliarde de grade, ceea ce duce la emiterea de radiaţie electromagnetică deosebit de intensă. Aceasta radiatie a fost măsurată de o reţea de opt radiotelescoape, denumită Event Horizon Telescope, EHT. Aceste radiotelescoape sunt situate în locuri foarte diferite în lume, din Antarctica până în Spania şi Chile, ceea ce înseamnă s-a creat, în fapt, un mare telescop de dimensiunea Pământului, pentru a scruta Universul. Cele opt radiotelescoape au fost sincronizate cu ajutorul unor ceasuri atomice, care sunt atât de precise, încât greşesc cel mult cu o secundă la 100 de milioane de ani.
Suplimentar EHT a observat şi gaura neagră din centrul galaxiei noastre – o gaură neagră mult mai mică decât cea din galaxia M87. Sagittarius A*, gaura neagră din Calea Lactee, are o masă de „doar” patru milioane de ori cea a Soarelui şi este mai greu de observat din cauza radiaţiei emise chiar de galaxia noastră; totuşi, astronomii din EHT speră să reuşească să obţină în viitor şi imaginea acesteia.

- https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7349-cel-mai-rar-proces-din-univers-identificat-de-detectorul-xenon1t-din-italia.html

Un proces cu o viaţă medie de circa o mie de miliarde de ori mai mare decât viaţa universului a fost identificat de către detectorul XENON1T, la laboratorul subteran de la Gran Sasso, în Italia.
Sub muntele Gran Sasso din Italia, la circa jumătatea tunelului care uneşte oraşele L’Aquila şi Teramo, îşi are intrarea laboratorul subteran italian al INFN-ului  (Istituto Nazionale di Fisica Nucleare). Sub munte, în linişte cosmică, adică în absenţa razelor cosmice care sunt absorbite în mare parte de către munte, sunt amplasate mai multe instalaţii care scrutează universul în căutarea materiei întunecate.
Acest tip de materie, care exercită atracţie gravitaţională asupra materiei normale, adică cea pe care o vedem (precum stelele şi galaxiile), ar fi de circa cinci ori mai răspândită în univers decât materia normală, însă nu se ştie din ce anume este alcătuită. Se bănuieşte că ar putea fi compusă din particule pe care încă nu le-am descoperit şi care sunt vânate cu detectoare subterane sau la acceleratoarele de particule din întreaga lume.
Până în prezent însă detectorul nu a identificat nici o particulă de materie întunecată, însă a reuşit performanţa de a măsura cel mai rar proces din lume cunoscut până în prezent. Este vorba despre dublă captură de electroni ai xenonului-124, adică o captură simultană a doi electroni de către doi protoni ai unui nucleu de xenon, cu transformarea acestora în doi neutroni. În acest proces se generează şi doi neutrini.  În urma acestei capturi Xenonul-124 se transformă într-un nucleu de telur-124.
Viaţa medie a procesului de dublă captură electronică este de 1,22 x 1022 de ani, adică de circa o mie de miliarde de ori mai mare ca viaţa universului, care de la Big Bang până în prezent are aproximativ 13,8 miliarde de ani. Un adevărat record!
Rezultatul acestui studiu va fi publicat în prestigioasa revista Nature, coperta acestei reviste având o imagine reprezentativă pentru aceasta măsurătoare deosebit de interesantă.
XENONnT va continua să scruteze universul, în căutarea materiei întunecate şi a proceselor extrem de rare, precum cel al dublei capturi de electroni de către nucleul xenonului-124.

va urma

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #266 : Iunie 16, 2019, 12:36:22 p.m. »
Postez acest link in mod separat si pentru a aparea pe forum postarea ca atare pentruca poate da nastere la niste discutii in topicul acestui fir si pentruca este o scurta sinteza romaneasca, autorul fiind un specialist roman de varf dl Dan Serbanescu iar unele din ideile expuse de dlui au tangenta cu topicul acestui fir:

https://www.academia.edu/31350195/ELEMENTE_DE_ISTORIC_AL_TEORIILOR_DESPRE_UNIVERS_PRIVITE_MAI_ALES_PRIN_PRISMA_TEORIILOR_FIZICII

https://www.researchgate.net/profile/Dan_Serbanescu/publication/313549909_Unele_aspecte_ale_modelarii_in_fizica/links/589dc0e3a6fdccf5e96a2826/Unele-aspecte-ale-modelarii-in-fizica.pdf
« Ultima Modificare: Iunie 16, 2019, 01:21:43 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #267 : Septembrie 01, 2019, 04:26:27 p.m. »
Stimati cititori,
La sfarsitul lui ianuarie 2018 trecuseram de 90000 vizite iar azi desi firul s-a finalizat  la 1 martie 2018 a mai fost vizitat de 25000 vizitatori azi ajungand la numarul de 115409 vizitatori.
Asa cum am scris, mai mentin firul in viata mai ales publicand aici unde le este locul  noi informatii despre evolutia acestei chestiuni referitoare la Big Bang si Evolutia Univerului care de fapt nu a avut drept scop problema hibelor acestei teorii a Nasterii si Evolutiei Universului cuprinsa in sintagma Big Bang ci mai degraba prezentarea acesteia as cum am inteles-o eu. Desi multi au citit probabil ce am scris, nu am avut mai ales acum la final cand am si dorit sa amorsam o discutie pe acest subiect, amatori care sa se produca aici.
Voi continua cu stiri pe care nu le-am mai adus la zi...

Referitor la Big Bang si Evolutia niversului:

https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-astronomie/7540-rata-de-expansiune-a-universului-este-diferita-in-functie-de-modul-in-care-este-masurata-este-timpul-pentru-o-noua-teorie-a-aparitiei-si-evolutiei-universului.html  (12 aug.19)
# https://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/astronomie/243-cu-ce-viteza-se-deplaseaza-pamantul-in-univers-cum-se-deplaseaza-terra-in-cadrul-unui-sistem-solar-in-miscare.html ( 11.08.19)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7510-universul-este-in-ultima-sa-era-era-energiei-intunecate-cum-a-evoluat-pentru-a-ajunge-aici-si-ce-va-urma.html (29.07.19)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7475-scurta-istorie-a-inceputurilor-universului-nostru.html
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7435-formarea-si-evolutia-structurii-universului-3-istoria-evolutiei-universului-pe-scurt.html (15.06.19)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7434-formarea-si-evolutia-structurii-universului-2-roiurile-de-galaxii-vidurile-si-filamentele-galactice.html (14.06.19)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7431-formarea-si-evolutia-structurii-universului-partea-1-galaxiile.html (13.06.19)
# https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-astronomie/7365-universul-pare-a-fi-cu-un-miliard-de-ani-mai-tanar-decat-se-credea.html(20.05.19)

Referitor la gauri negre :

# https://scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7573-ce-se-intampla-atunci-cand-doua-gauri-negre-intra-in-coliziune.html  (01.09.2019)
Nota mea: Un foarte interesant interviu prezentat intr-un videoclip  de 30 de minute cu directorul Observatorului LIGO Hanford (LIGO - Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory), Michael Landry, vorbind despre undele gravitaţionale şi fizica ce a făcut posibilă descoperirea undelor gravitaţionale. În fapt, există două observatoare LIGO, al doilea este LIGO Livingston.pentru verificari reciproce intrucat  identificarea undelor gravitaţionale înseamnă măsurarea unor vibraţii ale spaţiului cu dimensiuni mai mici decât nucleul unui atom, ceea ce înseamnă că oricât de bine ar fi calibrat aparatul de măsură, este util să ai un alt instrument (al doilea observator LIGO) care să confirme orice detecţie a modificării spaţiului (undele gravitaţionale).
# https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7567-cum-s-ar-putea-depasi-problema-paradoxului-pierderii-informatiei-intr-o-gaura-neagra.html (29.08.2019)
# https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7563-cum-distrug-gaurile-negre-informatia-paradoxul-pierderii-informatiei-si-de-ce-reprezinta-o-problema-pentru-fizica.html  (25.08.2019)
# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7532-cum-am-ajuns-sa-descoperim-gaurile-negre-o-scurta-istorie-a-evolutiei-gandirii-stiintifice.html (7.08.19)
# https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-astronomie/7401-lisa-si-athena-doua-instrumente-ale-esa-vor-studia-coliziunea-gaurilor-negre-supermasive.html (02.06.19)
# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7368-ce-este-in-interiorul-unei-gauri-negre.html  ( 23.05.19)
# https://www.scientia.ro/fizica/teoria-relativitatii/7367-daca-fotonii-nu-au-masa-cum-sunt-ei-atrasi-de-o-gaura-neagra.html (22.05.19)

Referitor la chestiuni conexe:

# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7561-ce-s-ar-intampla-daca-brusc-soarele-ar-disparea.html (25.08.2019)
# https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-astronomie/7556-urme-ale-uneia-dintre-cele-mai-vechi-stele-din-univers-gasite-intr-o-alta-stea.html (24 08.2019)
      Steaua este in Caleea Lactee si se numește SMSS J160540.18-144323.1
# https://www.scientia.ro/fizica/teoria-relativitatii/7550-teoria-relativitatii-generale-trebuie-inlocuita-pentru-a-explica-anumite-fenomene-fizice-iata-unde-teoria-esueaza.html (20.08.2019)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7510-universul-este-in-ultima-sa-era-era-energiei-intunecate-cum-a-evoluat-pentru-a-ajunge-aici-si-ce-va-urma.html (29.07.19)
# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7506-nimeni-nu-a-fost-ucis-de-materia-intunecata-care-s-concluziile-pentru-fizicieni.html (27.07.19)
# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7505-teoria-stringurilor-explicata-in-160-de-secunde.html (26.07.19)
# https://www.scientia.ro/fizica/fizica-particulelor/7503-cum-e-posibil-ca-o-particula-fara-masa-ca-fotonul-ori-gluonul-sa-existe.html (24.07.19)
# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7502-cand-ne-vor-intreba.html    (gravitatia cuantica , 23.07.19)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7499-distantele-dintre-galaxii-sunt-enorme-ce-ce-se-gaseste-in-spatiul-dintre-acestea.html (21.07.19) 
# https://www.scientia.ro/fizica/fizica-conceptuala-benjamin-crowell/7481-teoria-relativitatii-are-nevoie-de-magnetism.html (10.07.19)
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7477-moartea-unei-stele.html (08.07.19)
# https://www.scientia.ro/fizica/teoria-relativitatii/7413-de-ce-nimic-nu-se-deplaseaza-cu-o-viteza-mai-mare-decat-viteza-luminii.html
# https://www.scientia.ro/univers/astronomie/7380-care-este-locul-tau-in-univers-stii-in-ce-super-roi-de-galaxii-te-afli.html (27.05.19)
# https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7378-quarcurile-si-gluonii-ce-alcatuiesc-protonii-sunt-corelati-cuantic-conform-unui-studiu-recent-de-la-lhc.html (26.05.19)
# https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7361-cat-cantareste-vidul.html ( 19.05.19)
# https://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/flash-science/7360-fotonii-calatoresc-cu-viteza-luminii-fata-de-orice-obiect-cu-ce-viteza-se-deplaseaza-un-foton-fata-de-alt-foton.html (19.05.19)

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #268 : Noiembrie 14, 2019, 09:26:59 a.m. »
O stire interesanta.De urmarit pentru confirmare:
https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-23309946-cazut-teoria-big-bang-savantii-descoperit-stea-mai-batrana-decat-universul.htm

"Steaua Methuselah, cu numele științific HD 140283, se află la o distanță de 200 de ani-lumină și i-a uluit pe experți. Analize au arătat că steaua conține foarte puțin fier, ceea ce sugerează că s-a format într-o perioadă când fierul nu se găsea din abundență în Univers. Aceasta a dus la descoperirea că steaua ar avea 14,5 miliarde de ani, fiind cu 0,7 miliarde de ani mai bătrână decât Universul.

Experții s-au întâlnit în iulie la o conferință în California într-o tentativă de a soluționa misterul, dar până acum întrebările n-au făcut decât să producă alte întrebări – ceea ce ar putea conduce la o „revoluție științifică”. Fizicianul britanic Robert Matthews a declarat: „Este o ghicitoare de proporții cu adevărat cosmice: cum poate conține Universul o stea mai veche decât el? Astronomii se confruntă acum cu complicata problemă a vârstei Universului”.

PS Si fiindca am redeschis firul mai postez cateva linkuri de pe scientia.ro asupra carora poate ca o sa mai revin de la data mai recenta(ultimul scris de Catalina Cruceanu din 13 noiembrie) la cea mai putin recenta(in postarea precedenta ultima data a fost 12 august 2019):

https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7681-revolutie-in-cosmologie-universul-are-o-geometrie-neeuclidiana.html
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7647-nu-stim-mai-nimic-despre-95-din-univers-iata-care-este-viitorul-cercetarii-materiei-si-energiei-intunecate-video.htm
https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7640-teoria-gravitatiei-cuantice-cu-bucle-teoria-care-spera-sa-unifice-mecanica-cuantica-cu-relativitatea-generala.html
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7638-cand-friedmann-l-a-infruntat-si-corectat-pe-einstein-iar-universul-si-a-pierdut-caracterul-static.html
https://www.scientia.ro/fizica/teoria-relativitatii/7636-acceleratia-unui-corp-intr-un-camp-gravitational-nu-este-reala.html
https://www.scientia.ro/fizica/fizica-conceptuala-benjamin-crowell/7632-de-ce-cred-unii-oameni-de-stiinta-ca-universul-este-o-holograma.html
https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7616-problema-cu-interpretarea-universurilor-multiple-din-mecanica-cuantica.html
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7602-undele-gravitationale-emise-dupa-contopirea-gaurilor-negre-in-faza-de-ringdown-ne-pot-ajuta-sa-intelegem-mai-bine-aceste-obiecte-cosmice-misterioase.html
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7595-viteza-de-deplasare-a-caii-lactee-in-univers-in-raport-cu-radiatia-fundamentala-de-fond-este-de-20-de-ori-mai-mare-decat-viteza-de-deplasare-a-pamantului-in-jurul-soarelui.html nota pote ca va trebui sa verific niste valori date in textul publicat aici.
https://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-fizica/7592-prima-imagine-a-inseparabilitatii-cuantice.html
https://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blogul-scientia/7573-ce-se-intampla-atunci-cand-doua-gauri-negre-intra-in-coliziune.html
https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7563-cum-distrug-gaurile-negre-informatia-paradoxul-pierderii-informatiei-si-de-ce-reprezinta-o-problema-pentru-fizica.html
https://www.scientia.ro/fizica/teoria-relativitatii/7550-teoria-relativitatii-generale-trebuie-inlocuita-pentru-a-explica-anumite-fenomene-fizice-iata-unde-teoria-esueaza.html
https://www.scientia.ro/fizica/mecanica-cuantica/7543-problema-cu-masurarea-cuantica.html
« Ultima Modificare: Noiembrie 14, 2019, 11:06:17 a.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1167
  • Popularitate: +14/-138
Re: Hibele teoriei Big-Bang-ului,si ipoteze sau sugestii alternative.
« Răspuns #269 : Noiembrie 24, 2019, 01:57:34 p.m. »
O stire care daca se confirma va schimba fizica si care de aceea merita o evidentiere separata puata din https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23509603-savantii-maghiari-aproape-descoperirea-unei-cincea-forte-fundamentale-din-univers-oamenii-stiinta-putea-primi-premiul-nobel.htm

Oamenii de știință maghiari au anunțat că sunt pe cale de a descoperi a cincea forță fundamentală din univers. Cercetările i-ar propulsa spre premiul Nobel susțin jurnaliștii CNN, citați de Mediafax.

Attila Krasznahorkay a declarat pentru CNN că este a doua oară când echipa sa reușește să identifice noua particulă. Au denumit-o X17 deoarece i-au calculat energia cinetică la 17 megaelectronvolți. "X17 ar putea fi particula care face legătura între lumea vizibilă și materia întunecată”, arată profesorul.

Jonathan Feng, profestor de fizică și astronomie la Universitatea din California, Irvine, a declarat că urmărește activitatea echipei maghiare de ani buni și consideră că este vorba despre o descoperire epocală. Dacă rezultatele cercetării pot fi repetate ”e vorba de un premiu Nobel evident”, arată profesorul.

Specialiștii maghiari au publicat rezultate similare ale cercetării și în 2016, în Physical Review Letters. În cel moment studiau descompunerea unui izotop diferit, beriliu 8. Și atunci au identificat electroni care se separau de atom a unghiuri neobișnuite, 140 de grade.

"Am prezentat o particulă nouă pe care nu o mai văzuse nimeni până atunci. Existența ei nu putea fi explicată pe baza modelului standard al fizicii particulelor astfel că a fost supusă investigațiilor, arată Krasznahorkay. În ciuda reticențelor, echipa maghiară vorbește despre cea de-a cincea forță ca despre o ”forță fotofobică” deoarece particulele par să ”se teamă de lumină”.

Până acum cercetătorii din toată lumea care au verificat rezultatele obținute de maghiari nu au putut să identifice erori. Maghiarii aveau nevoie să confirme rezultatele investigației din 2016 și noul proiect pare să fi făcut chiar acest lucru. Feng susține că nu este decât o singură șansă dintr-un miliard ca noile rezultate să fie provocate de altceva decât particula X17 și această nouă a cincea forță.

Savanții susțin că este nevoie ca un alt grup de cercetători să reușească să obțină aceleași rezultate folosind un al treilea tip de atom în afara celui de beriliu și heliu. Ar fi vorba de o cale de a obține o confirmare valabilă pentru teoria câmpului unificat, formulată de Albert Einstein. "Nu avem de ce să ne oprim la a cincea forță”, spune Feng, ”Ar putea fi și o a șasea, a șaptea sau a opta forță”, arată CNN.