Analiza firelor cu concluzii:
Ma voi limita in „analiza de text” pe care o fac doar pe ce este cert si cand voi adauga informatii negasite ca atare in cele 12 fire voi specifica sursa.
Voi incerca pe cat posibil sa separ cele ce sunt date certe adica masurabile, valoarea lor numerica depinzand de precizia masuratorii, uneori de aceasta precizie depinzand in opinia mea validitatea teoriilor care inglobeaza acesti parametri, de ipotezele pentru care nu exista confirmari prin masuratori.
Orice afirmatie(negatie) care nu are indicata sursa inseamna ca imi apartine fara a avea neaparat pretentie de prioritate, in sensul ca fara sa-i mai stiu sursa: propria gandire sau venita din exterior, azi este in structura convingerilor mele.Firele vor fi urmarite cronologic si desi poate ca vor apare multe redundante, ele nu vor fi eliminate in aceasta faza urmand ca in final la concluzii sa incerc sa retin doar ideile si informatiille clar exprimate si distincte.
Voi posta pe rand analiza fiecarui fir pentru ca cine doreste sa intervina cu o propunere de eliminare a celor retinute ca relevante, sa poata sa se exprime eu retinand sau nu, motivat, respectiva propunere.
Deigur ca s-ar putea obiecta ca impun niste reguli. Nu le impun ci doar le propun si daca initiatorul firului nu este de acord cu acest mod de lucru este momentul sa ma corecteze.
ANALIZA Nr 1
1. Forumul Scientia > Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Cosmologie > Teorii despre "nasterea" Universului
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,7.255.html2007-2010
Acest prim fir al topicului abordat este foarte lung si plin de elemente pe care nu simt dorinta sa le retin(spun dorinta caci recunosc ca tot ce scriu are nota sa de subiectivitate) caci nu retin decat ce mi se pare pertinent subiectului pe care il abordam, adica in mare intrebarea :Ce o fi cu Universul asta?
Ceea ce nu inseamna ca „asta”, o exprimare retorica, ar pretinde multiversul despre care nu voi discuta, incercand sa ma rezum doar la ce s-a dovedit cu adevarat existent(dovezi repetabile intr-o masuratoare stiintifica obiectiva) sau macar ca posibil printr-un experiment(masuratoare) sau la un element de teorie despre care se stie ce marime(i) sau fenomen(e) potential masurabil(e) in viitor l-ar putea eventual confirma.
Cei ale caror idei nu le-am retinut, sa nu se supere si sa accepte ca, poate subiectiv, nu le-am gasit relevante pentru ce doresc sa fac aici.
Aceasta scurta introducere se aplica la intreaga analiza pe care o voi face celor 12 fire anterioare si deci va fi subainteleasa cand voi aborda firele urmatoare
Asadar pe acest fir am gasit relevante urmatoarele postari(redau doar ce retin din ele indicand doar autorul si eventual o nota de comentarii din partea mea):
Adi fizician de top (cel putin pentru noi de pe acest forum):
„Inainte de Big Bang, "balonul" (Universul) exista si era foarte foarte mic. Exista deci energie multa intr-un volum mic de spatiu. Si mai exista informatie (adica legile fizicii). Apoi Universul a evoluat conform legilor fizicii, balonul devenind din ce in ce mai mare, formandu-se particule din energie, etc. Dar ce anume era inainte de Big Bang, ce a declansat Big Bang-ul nu poate fi descris inca de stiinta actuala. Pentru aceasta ne trebuie o teorie cuantica a gravitatiei, ceea ce inca nu avem. De asta sper din tot sufletul sa se descopere o gaura neagra microscopica la acceleratorul LHC.
Nu se stie exact cat de mare era „spatiul” inainte de big-bang , teoria actuala il vede ca pe o singularitate, adica mic cat un punct. Tot ca o singularitate vede si o gaura neagra, mica cat un punct. Totusi, asta nu inseamna ca e musai asa, ci ca teoria noastra poate fi incompleta. Pana nu vom face o teorie cuantica a gravitatiei nu vom sti clar cum era Universul la inceput. Stim insa din principiile generale ale mecanicii cuantice ca un punct geometric nu putea sa fie, ci putea sa fie foarte mic, dar de dimensiune nenula.” „
Abel Cavasi scrie : « Singura teorie care poate explica modul în care a apărut Universul este o teorie care ne arată cum poate apărea ceva din nimic. Nicio altă teorie nu este corectă deoarece pentru a explica apariţia Universului trebuie să explicăm apariţia tuturor lucrurilor.
De exemplu, o teorie care spune că Universul ar fi apărut dintr-un Big-Bang nu explică şi cum a apărut acel Big-Bang. Mai grav, o asemenea teorie nu ţine seama de legea de conservare a energiei care spune că timpul trece uniform şi că nimic deosebit nu se poate întâmpla la un moment dat.
Aşadar, cum poate apărea ceva din nimic? 0+0+0=0, 0+0+0+0+0+0=0, etc. Deci zero adunat de un număr finit de ori ne dă tot zero, deci nimic lângă nimic de un număr finit de ori ne dă tot nimic. Dar dacă adunăm 0 de o infinitate de ori nu mai obţinem obligatoriu tot 0, ci putem obţine orice număr! Aşa se poate explica modul în care a apărut Universul: nimic lângă nimic de o infinitate de ori.(0xinfinit este nedeterminare)
Puteţi găsi un articol mai detaliat pe această temă în blogul meu »
Note : Aceasta este o idee filozofic pertinenta caci intradevar calculul matematic in care in final se ajunge sa se insumeze o infinitate de infiniti mici(pastrez aici termenul de infinit mic pentru ceva ce tinde in timp la zero caci limita inseamna o parcurgere in succesiune iar succesiunea inseamna timp) poate conduce la orice rezultat si deci este indecidabil. Desgur ca in matematica exista metode de eliminare a nedeterminarii si de gasire a valorii corecte .
Aceste afirmatii ale dlui Cavasi care se pare ca este matematician de formatie au starnit o discutie ampla cu opinii pro si contra celor ce decurg din acest text cat si din textul de referita al carui autor este tot dsa.
Inainte de a ma referi la aceste discutii doresc sa spun ca Big Bangul(BB) nu este obligatoriu a fi considerat ca o aparitie din „nimic” si o teorie care la un moment initial conventional ales ca fiind zero pe axa timpului, infinita in ambele sensuri, ar descrie acea stare initiala fara sa spuna cum s-a ajuns la ea dar ar putea prevede ce s-a intamplat dupa, ar fi o teorie cosistenta, asa cum (este un truism)chiar daca nu stim cauza gravitatiei, acceptand ca adevarata legea gravitatiei cele ce decurg din ea sunt adevarate dar si smasurabile conform predictiei teoretice confirmand astfel si adevarul legii, dar aici trebuie sa spun ca de fapt in fizica vorbim doar de inductii incomplete pentru ca nu avem un lant inductiv similar cu sirul numerelor naturale
De asemenea in lucrarea dsale dl Cavasi scrie: „Pentru aceasta, să presupunem că ne aflăm la începutul Universului, atunci când exista „nimic”. Nimic înseamnă zero, iar zero înseamnă nimic”
Trebue sa spun ca in natura zero nu exista. Zero este un concept al mintii noastre duale natura avand „frica de vid”(Aristotel) si fiind de fapt unara( sistemul binar nu este unul natural)operand doar cu existente. Natura nu numara decat din unu in unu si nu cunoaste scaderea ci doar miscarea si conservarea energiei.
Dl Cavasi considera că „Universul a apărut din nimic pentru că există infinitul. Dar considera ca existenta infinitului nu poate fi demonstrata decat eventual prin reducere la absurd. Dar acest tip de demonstraţie poate fi recurent, închizând un cerc vicios, fapt pentru care poate fi contestat de unii”. As fi curios sa ne spuna acea demonstratie. Peronal cred ca existenta infinitului nu apare in logica ci se postuleaza prin postularea existente timpului categorie care dupa Kant este aprioric data mintii noastre(ca si Spatiul)
Ma intreb daca nu putem postula existenta timpului, ce mai putem oare postula si
accept ca asa cum in matematica o infinitate de infiniti mici poate conduce le un finit cat se poate de clar conturat tot asa si in natura in timp o multime cat vrem de mare de infiniti mici poate produce un fenomen.
Spusele dlui Cavasi sunt puternic contrate de unii si aparate de altii
O idee opusa lui Cavasi este ca nu se cunoaste ce ar fi fost inainte de momentul initial numit BB ceea ce este perfect adevarat dar nici Cavasi nu considera ca se cunoaste ceva ci doar ca nu crede ca se pot suspenda niciun moment legile fundamentale si cu asta sunt de acord caci si eu cred ca daca renuntam la macar acest postulat exprimat si de mine mai sus cum ca natura este doar unara si ca nu cunoaste decat miscarea si conservarea energiei nu mai avem nimic si totul devine posibil
Adi considera ca LCE nu este un postulat al Universului cel pe care Cavas il defineste matematic foarte frumos ca fiind mulţimea care conţine orice element. Eu pentru dihotomia(dualul) in care suntem cazuti de la „izgonirea din Rai” pot tot in limbaj matematic sa spun ca U=Non Nimicul, pentru ratiunea care accepta nimicul si dualismul legilor logice(identitatea si noncontradictia)la fel de bine cum pot spune ca Nimicul este non Existentul sau in limbajul cosmologic non Universul.
In acelasi timp dl Cavasi nu trebuie sa confunde punctul geometric care este intersectia a doua linii geometrice cu punctul fizic care este un infinit mic material.
Ramane insa valoroasa ideea in care se face analogia cu matematica asa fel incat suma la infinit din niste infiniti mici insumabili poate sa dea orice.
Deci niciodata ceva nefizic nu va deveni ceva fizic si probabil ca si recproca sa fie valabila?
Nu mai doresc sa adaug nimic, desi discutia iscata de Cavasi intre cativa vizitatori sau useri redutabili este de toata frumusetea, dar ii dau dreptate lui Cavasi doar daca mege pe infiniti mici si deci si Bufnitei si ma amuza frumoasa jucarie matematica a dlui Rautu.
Vizitatorul Ionut spune un lucru de bun simt in contradictie cu categoricul matematician filozof Cavasi si anume:
„Din pacate inca sunt probleme in explicarea aparitiei Universului pornind de la principiile fundamentale, de aceea se folosesc multe modele. Pana acum modelul Big-Bang-ului sta inca in picioare pentru ca pare a explica o serie de observatii experimentale si inca nu avem ceva care sa o infirme” (sa o infirme in mod cert adaug eu)
Adi adauga: „nu se stie daca Universul va sfarsi intr-un Big Crunch sau nu. Cum stim de vreo 20 de ani ca Universul este in expansiune tot mai accelerata, daca asta va continua mereu, atunci Big Crunch nu va avea loc, ci galaxiile se vor indeparta tot mai mult una de alta.” Nu stiu cat de certa este aceasta accelerare daca este crescatoare neuniform sau este accelerare uniforma viteza fiind cea crescatoare, chiar daca si eu am prevazut-o acum destui ani din motive filozofico-matematice si asta o afirm in ciuda chiar a unui premiu Nobel luat pentru evidentierea ei prin masuratori , asa ca voi urmari aceasta idee pe parcursul analizei pe care o voi face fiind vorba de un fapt fizic observabil.
Mai spune Adi : „Mecanismul Higgs nu explica aparitia Universului, nu explica cum apar particulele, ci doar de ce particulele au masa, cat despre teoria corzilor aceasta este cel mai bun candidat ce il avem pentru o teoria a totului, dar de fapt mai are multe sa se construiasca. A facut totusi progrese in explicarea termodinamicii gaurilor negre. Si va mai face progrese. Pana atunci, trebuie vazuta doar ca o ipoteza, o teorie, neverificata experimental. De fapt stiinta spune clar ca inca nu a explicat ce a produs Big Bang-ul. Exista chiar mai multe nuante ale teoriei Big Bang-ului. Dar caracteristicile generale ale aparitiei Universului au fost deja estimate, iar pe acest model varsta Universului a fost deja calculata precis: 13.7 plus sau minus 0.2 miliarde de ani. ”
Nota: In fine un element cantitativ considerat ca fiind cert : varsta Universului
O vom urmari in continuare.
Osmumbin (vizitator) citeaza dare cantitative de pe situl revistei Stiinta si tehnica(pagina ce nu mai poate fi gasita azi asa ca preiau aceste date caci ele sunt de fapt desfasurarea temporala a istoriei Universului asa cum este calculata de teora BB si le posteez cu caratere mai mici adaugand si niste comentarii conexe facute de participanti:
Era Primordiala 0 - 379.000 ani
Epoca Planck: 10-43 - 10-35 sec.
Dupa depasirea “Zidului Planck”, momentul 10-43 sec., îndaratul caruia Fizica si gândirea actuala nu pot patrunde, se instaleaza o perioada de timp în care Universul se raceste de la 1032 la 1027K. Diametrul Universului începe sa creasca de la valoarea Planck a razei, adica de la 10-35m.
Adi spune ca „in aceasta stare de inceput a Universului, toate fortele erau la fel de tari si interactiile echivalente, totul era armonios si uniform, doar energie si informatie, fara materie si forte „. Sceptic(vizitator) subliniaza ca aici in zona zidului lui Planck apare contradictia fundamentala intre TR si mecanica cuantica. La nivel ultra-microscopic (sub lungimea Planck) spatiu-timpul nu-si mai pastreaza "forma neteda", fluctuatiile cuantice devenind enorme, afectand si campul gravitational.
Probabil ca problema va persista cel putin pana cand va fi elaborata o teorie cuantica care sa includa si gravitatia adica o teorie cuantica a spatiu-timpului curbat.Teoria corzilor ar fi o solutie, dar mai e mult de lucru.
Ionut (vizitator) adauga : „Fluctuatiile cuantice nu incalca nici o lege de conservare. . Fluctuatiile astea cuantice vin din binecunoscutul principiu de nedeterminare al lui Heisenberg care spune ca nedeterminarea in energie dE este intotdeauna mai mare sau egala decat hbar/dt, unde dt este un interval de timp iar hbar este constanta Planck impartita la 2*pi. Nedeterminarea nu inseamna ca pot produce energie din nimic ci doar o lipsa intrinseca de informatie care depinde de scala temporala la care lucrez. Mecanica cuantica respecta conservarea energiei, impulsului si alte legi fundamentale..
Nu poti crea un Univers intreg dintr-o fluctuatie cuantica.Universul nu s-a format dintr-o fluctuatie de genul celor de tip Heisenberg. Energia intregului Univers trebuie sa fi existat cumva inainte de aparitia Universului asa cum il stim.
TR si celelalte teorii (teoriile cuantice de camp, mecanica statistica, etc) se refera la aspecte diferite ale fizicii si nu se contrazic ci sunt complementare. Exista combinatii de mecanica cuantica cu fizica relativista restransa, mecanica statistica cu fizica relativista, mecanica cuantica cu mecanica statistica, dar inca nu avem o teorie care sa incorporeze totul (incluzand aici si teoria generalizata a relativitatii) „
Epoca Inflationara: 10-37 sec.
Este epoca în care raza Universului creste brusc, exponential cu timpul, ceea ce explica printre altele aparitia diverselor neomogeneitati în Univers.
Epoca Marii Unificari:- 10-35 - 10-12 sec
Toate cele patru forte (gravitationala, slaba, electromagnetica, tare) sunt una singura. Prima diferentiere este cea dintre forta gravitationala si forta electronucleara, aceasta din urma diferentiindu-se la rândul sau în forta nucleara (tare) si forta electroslaba. Când Universul are vârsta de 10-33 sec., temperatura sa este de aproximativ 1025K.
Epoca Electroslaba: 10-12 - 10-6 sec.
În acest moment, se diferentiaza si ultimele doua forte, cea slaba si cea electromagnetica. Temperatura ajunge la 1013K, iar diametrul creste pâna la 10-13 m. Forta slaba se separa în final de cea electromagnetica. În Univers vor exista de acum înainte toate cele patru forte fundamentale cunoscute astazi.
Epoca Hadronica: 10-6 - 10-3 sec.
Încep sa se formeze quarci, gluoni si leptoni. Ei “plutesc” în Univers într-o “supa quark-gluon”.
Epoca Leptonica: 1 sec.
Începe formarea nucleelor de hidrogen. Durata se întinde între 10-3 si 1 sec.
Epoca Nucleosintezei: 3 min.
Este epoca la finalul careia reactiile nucleare nu se mai pot desfasura “în mod natural” (Universul este... prea rece!). La aceasta data, Universul este format din 75% hidrogen, 25% heliu si urme de deuteriu, litiu, beriliu si bor. Acestea sunt faimoasele “primele trei minute ale Universului”, care reprezinta titlul unei celebre carti a lui Steven Weinberg.
Epoca Deionizarii: 379.000 ani
Finalul Erei Big Bang-ului. Materia domina, sub forma de ioni (energia electronilor este înca prea mare pentru ca acestia sa ramâna “închisi” în interiorul atomilor).
Era stelara 106 - 1014 ani
Epoca dominarii materiei: 379.000 ani
Electronii sunt “capturati” de protoni - se formeaza primii atomi. Pâna la aceasta data, Universul si-a creat toata materia de care are nevoie. Era Big Bang-ului se încheie. Se distrug galaxii existente sau reusesc sa se uneasca, generând primii clusteri galactici.
Epoca formarii galaxiilor/stelelor si a reionizarii: 100.000.000 - 1.000.000.000 ani. Se formeaza primele galaxii si quasarii.
Formarea Sistemului Solar: 9.100.000.000 ani
Elementul din care s-a format probabil Soarele a fost o supernova. La scurt timp dupa aceasta se formeaza si Pamântul.
Timpul actual: 13.700.000.000 ani
Sfarsitul Universului -
Scenariul A: The Big Rip (Marea sfâsiere)
Intensitatea energiei întunecate creste progresiv, pâna când ajunge sa domine orice, inclusiv fortele care tin apropiate între ele galaxiile si chiar stelele si planetele individuale. Universul arata ca si cum cineva l-a sfâsiat... Este o epoca a degenerarii: nici unul dintre obiectele care au mai ramas înca intacte, nu este luminat din exterior - nu exista sursa necesara.
Scenariul B: Moartea termica
Cel mai probabil sfârsit. Universul sufera o hiper-inflatie, ceea ce face ca, desi energia întunecata este forta dominanta, ea sa nu “stinga” toate celelalte forte ale Naturii.
Scenariul C: The Big Crunch (Marea sfarâmare)
Energia întunecata nu reuseste în final sa contracareze gravitatia si Universul se prabuseste în el însusi...
Exista însa si previziuni pe termen mult mai lung cu un final de distrugere totala ultima era fiind era fotonica care incepe la 10150, pâna la sfârsit???
In cele ce urmeaza noi vom avea in vedere perioada de pana in prezent adica primele cca 13,7 mlrd ani, sistemul solar si pamantul existand in ultimele cca 5-6 mlrd ani.
Revenind la discutia ce se continua Adi spune ceva de retinut : „Materia este energie, stim deja din 1905 (E=mc^2). Insa nu e doar energie, e energie ce are sarcina electrica, spin si alte numere cuantice.”
Vizitatorul Ktulu intreaba: „Quasarii sunt cei mai îndepărtaţi de noi.fiind quasari cam în fiecare constelaţie importantă la distanţe de 6-12 mld. de ani-lumină de Pământ.
Întrebarea este: cum de este posibil să putem observa quasari în aproape orice direcţie, din orice loc de pe Terra?
Dacă Universul a fost cvasi-datat 14-15 mld. ani vechime şi noi putem vedea aştri în orice direcţie, aştri apropiindu-se, ca vechime, de vechimea Big Bangului... Pentru mine este inexplicabil. Ceea ce noi vedem în direcţia lor, vedem, practic, conform cunoştinţelor, ceea ce a avut loc acum 10 mld. de ani.
Dacă totul a pornit de la un Bang, atunci totul s-a "răsfirat"... Am putea zice în mod egal? Sau, în orice caz, totul s-a "dus" liniar!
Atunci, de ce se văd quasari şi într-o direcţie, dar şi în alta?! Înţeleg să pot vedea un obiect la o depărtare de 8-10 mld. ani-lumină într-o parte (să zicem că din ACEA parte venim, conform unui Bang), dar cum de văd un alt corp, tot cam pe la o distanţă de 8-9 mld. ani-lumină, în direcţia opusă unde nu ar fi trebuit să fie nimic într-acolo.”
Nota mea:Raspunsul dat de electron invoca celebra explicatie intuitiva cu balonul care se umfla , adica imaginea punctelor de pe un balon care se umfla caci aceasta analogie este singura care raspunde la nedumerirea lui Ktulu iar Electron explica foarte bine acest aspect: „Daca luam un balon pe care sunt desenate puncte la oarecare distanta unul de altul, pe masura ce umflam balonul, aceste puncte se departeaza unul de altul. Ei bine, daca stai sa te gandesti, masurate pe suprafata balonului, toate distantele cresc exact la fel de repede (cu acelasi factor, in functie de distanta-nota mea: legea lui Hubble), orice punct am lua ca referinta. Asta inseamna ca pentru suprafata balonului nu exista nici un "centru" de expansiune, ci toate punctele pot fi luate la fel de bine ca "centru" pentru ca fata de fiecare punct toate celelalte puncte se departeaza la fel de repede in toate directiile. Aceasta situatie in doua dimensiuni(nota mea : eu as spune pe o suprafata curba sferica)este analoaga cu situatia spatiului tridimensional in care ne aflam noi”
Dar atentie Electron subliniaza ca este vorba doar de o analogie, caci noi de fapt suntem in spatiul cu trei dimensiuni si nu in cel de doua dimensiuni, plat pentru cei din el(de pe suprafata balonului) dar curb pentru cei care l-ar observa din trei dimensiuni insa si cei din doua dimensiuni pot, masurand suma unghiurilor intr-un triunghi de pe suprafata balonului pe care se afla(spatiul lor) sa constate ca aceasta suma fiind mai mare de doua unghiuri drepte (ceea ce corespunde in geometrie unei curburi pozitive) „adica daca ar putea masura suficient de precis acele unghiuri, sau desena un triunghi suficient de mare, ar obtine aceasta confirmare empirica a faptului ca spatiul lor nu este euclidian, fiind curb, desi nu ar avea nici o metoda sa gaseasca centrul de curbura, pentru ca nu au acces la alte dimensiuni, decat la suprafata lor 2D. In mod analog, masuratori si observatii din Universul nostru au dus la concluzia ca spatiul este de fapt curb (si nu plat, Euclidian), si tocmai astfel de observatii sprijina modelul actual. Altfel spus, modelul actual a fost acceptat tocmai pentru ca descrie cel mai bine observatiile disponibile pana acum.”Daca inteleg eu bine cu alte cuvinte acelasi lucru se intampla si cu spatiul nostru tridimensional care este echivalentul real al suprafetei care constituie spatiul analogiei si care din spatiul cu patru dimensiuni poate fi privit ca o „suprafata curba” dar centrul de unde se poate privi din patru dimensiuni acest spatiu de trei dimensiun nu e determinabil pentru noi cei traitori in trei dimensiuni ???Asadar orice punct din Universul nostru vede ca restul se indeparteaza de el, exact ca punctele de pe balonul din analogie. Asta face ca Universul nostru sa fie izotrop, fara "centru" si evident curbat. Daca Universul ar fi plat, ceea ce observam nu are nici o explicatie decat ca eventual noi suntem tocmai centrul Universului, egocentrism ultim care de mult a fost inlaturat din stiinta.(nota : daca ar exista dovezi clare ca Universul este plat atunci ar trebui sa acceptam egocentrismul respectiv) ”
Referitor la aceasta analogie Electron mai spune : „Faptul vedem ca cercul e un spatiu 1D curb este pentru ca avem la dispozitie un spatiu 1D plat (dreapta Euclidiana) pentru comparatie cand le desenezi pe un plan (2D). La fel, "vedem" ca suprafata balonului e curba pentru ca ai la dispozitie un spatiu 2D plat (planul Euclidian) pentru comparatie, cand le construiesti in 3D. Dar la spatiul 3D curb, nu mai avem nici o posibilitate vizuala directa de comparatie cu un spatiu 3D plat (spatiul Euclidian) pentru ca nu avem acces intuitiv la un spatiu 4D. De aceea e nevoie de analogii pentru intelegere, matematic insa aceste lucruri sunt foarte clar stabilite si se pot face pentru orice numar de dimensiuni, chiar mai mari decat 3. „
Si Adi spune undeva: Suprafata balonului nu are grosime. Exista doar suprafata balonului. Doar doua dimensiuni. Nu exista interiorul balonului, nu exista exteriorul balonului, nu exista sa sapi in grosimea balonului. Nu exista decat suprafata balonului.
Aceasta ar fi analogia cu Universul nostru real, daca Universul nostru real ar avea si el tot doua dimeniuni, nu trei. Cum are trei, analogia nu este perfecta. Adica trebuie sa ne inchipuim o sfera cu suprafata in trei dimeniuni (nu doua) si nu exista decat suprafata acelei sfere. Si raza acelei sfere tot creste. Acesta aste analogia cu Universul nostru real.
Nu se stie cat de mare e Universul. Ii stim doar varsta si stim ca este in expansiune accelerata. Universul poate fi infinit, sau finit, dar curbat ca si balonul incat sa iti para infinit (adica daca mergi drept inainte sa revii de unde ai plecat la un moment dat).
Referitor la masura curburii universului Adi indica doua linkuri:
http://www.cnrs.fr/Cnrspresse/n387/html/en387a06.htm http://map.gsfc.nasa.gov/universe/uni_shape.html (de citit tot
http://map.gsfc.nasa.gov/universe/ )
Sokolon rezuma cele prezentate acolo ca fiind dovezi ale faptului ca Universul are densitatea egala cu cea critica si ca deci este plat lucru prevazut si de teoria inflatiei la inceputul BB (
http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_cosmo_infl.html)
De vazut si
http://en.wikipedia.org/wiki/Horizon_problemNota daca este clara conceperea unui Univers pe o linie (dreapta sau curba), cat si in doua dimensiuni plan sau suprafata curba,un spatiu cu patru dimensiuni in care universul nostru 3D sa fie o suprafata este de neintuit ci exista doar ca un
dat matematic
Se spune ca avem determinari in spatiul nostu D care confrma ca am fi scufundati intr-un 4 D, dar care sunt alea, adica doar curbura din TRG confirmata de niste masuratori sa die sufcienta sa ne consideram sufundati intr-un spatiu cu patru dimensiuni spatiale?
Electron da cel mai tare argument in favoarea teoriei BB si anume ca daca deplasarea spre rosu a condus la legea Hubble si la aparitia posibila a unei teorii BB, aceasta teorie este verificata prin prezicerea radiatiei de fond masurata apoi cu mare precizie
Nota: Nu stiu daca astea doua masuratori implica spatiul 4D.
CONCLUZII
Lasand deoparte ideile filozofico-matematice ale lui Cavasi putem rezuma cele prezentate in cateva propozitii esentiale:
1) Teoria BB este confirmata in principal de legea lui Hubble si de existenta radiatiei de fond
2) Universul este plat cufundat in patru dimensiuni spatiale si a suferit o inflatie in primul moment(se considra confirmare masuratori facute de astronomi ,vezi
http://www.cnrs.fr/Cnrspresse/n387/html/en387a06.htmhttp://map.gsfc.nasa.gov/universe/uni_shape.htmlhttp://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_cosmo_infl.html3) Cei care se indoiesc asupra teoriei BB vor gasi un set de 30 de intrebari „incurcatoare” la nivel de 2002:
http://metaresearch.org/cosmology/BB-top-30.asp
