A TREIA CALE
I. Stimate dle Gabriel Liiceanu
Stimate dle Editor,
Stimati colegi de activitate(postare sau doar urmarire) de pe firul
http://www.xxxxxxxx, doresc sa-mi cer scuze pentru ca am reusit, evident fara voie, sa determin prin lungimea unor postari cat si a pozitionarii lor, unele ca replici la cea pe care o continua, sa se blocheze firul si sa dispara din acest motiv toate postarile incepand cu postarile mele, adica data 30.04.2014 ora 16:38, cand am postat prima oara pe acest fir.
Acele postari mai lungi se datoreaza faptului ca atunci apreciind foarte mult articolul dlui Liiceanu, gasindu-l foarte util si apropiat unor preocupari mai vechi, am dorit sa intervin, fiind intr-un fel incitat si de observatia dlui Sipos care cerea niste solutii chiar si doar filozofice sau macar utopice la problemele ridicate de dl Liiceanu.
Din acest motiv am inceput sa prezint ceea ce eu consider ca este o solutie, intuita filozofic si economic in bazele ei si nu cred ca utopice, inainte de 1989, pentru ca ulterior sa constat ca s-ar incadra in ceea ce se denumeste „A treia cale” incepand cu Norberto Bobbio in Left and Right Significance Political Distinction(1994) [http://cnqzu.com/library/Politics/Bobbio-Norberto-Left-and-Right-Significance-Political-Distinction.pdf] unde la pg 8 Bobbio precizeaza ca „A treia cale transcende polii de stânga si de dreapta, spre deosebire de centru, care este pur si simplu între stânga si dreapta. Cele doua cai stanga si dreapta sunt reunite întro interdependență si suprimate ca afirmații unilaterale, în loc să fie separate si lăsate să supraviețuiască în opoziție între ele. Ele inceteaza sa fie două ansambluri care se exclud reciproc, cum ar fi cele două fețe ale unei monede care nu pot fi observate simultan; ele devin două părți ale unui întreg, o totalitate dialectică, fara a mai fi antitetica. Această sinteză nu este un compus, si reprezintă ceva cu totul nou.
Dar mai cunoscuta este contributia lui Antony Gidens care in1994 in Beyond Left and Right: The Future of Radical Politics, crede ca a treia cale este dincolo de stanga si de dreapta iar in The Third Way (1998) foloseste chiar in titlu termenul de „A treia cale”
Personal consider ca lucrarea lui Bobbio da cea mai buna definitie gasita de mine pentru aceasta A treia cale, despre care desi se crede ca poate avea mai multe feluri de a fi , consider ca nu poate avea la baza decat un unic fundament teoretic principial asa cum si capitalismul sau marxismul au deasemeni unul singur, si ca cele gandite de mine inainte de 1989 ar putea sa constituie un inceput, un set de idei dezvoltabile in viitor.
Din acest motiv acum reiau prezentarea celor gandite atunci, asa cum a fot postata si pe firul blocat.
Spuneam in introducerea acelui text ca Ludwig von Mises remarca tocmai lipsa de combativitate fata de fondul teoriei marxiste si citez „The outstanding fact in all this is that the Marxian doctrine of historical change has never received any judicious critique. It could triumph because its adversaries never disclosed its fallacies and inherent contradictions” (
http://mises.org/daily/4542) si ca deci nu trebuie sa ne multumim doar cu genul de critica cel mai frecvent, adica cu o critica a socialismului/comunismului bazata in principal pe descrierea si evidentierea cat mai completa a abjectiei la care s-a ajuns peste tot pe unde a fost aplicat acest “mod de productie”. Asadar ca sa nu se mai poata spune ca “cei care au murdarit nobile idealuri sunt de vina” , trebuie sa atacam frontal marxismul din care se trage direct si fara rest ideologia comunista, si sa-l atacam din punct de vedere teoretic, astfel incat sa se elaboreze o teorie care sa-l reduca la absurd asa cum legile conservarii au redus la absurd sustinerea posibilitatii unui perpetuum mobile.
Asadar fata de cele doua cai de dezvoltare economica la care a ajuns stiinta economica si anume pe de o parte socialismul(marxismul) cu proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie, abolirea legii valorii si deci a pietii , cu partid unic si dictatura politica si capitalismul pe de alta parte, cu proprietatea privata asupra mijloacelor de productie si democratia politica, consider ca este posibila si o cale a treia despre care vorbesc multi dar nu se stie exact cum ar trebui sa fie.
Sunt convins ca omenirea nu este inca pregatita sa accepte axiomele pe care le propun pentru a fundamenta aceasta a Treia Cale de dezvoltare economico-sociala, dar sunt la fel de convins ca daca nu le adopta risca sa dispara intrun fel sau altul, nu neaparat total dar distrugand civilizatia, precum tot vedem in diverse filme fantastice si apocaliptice.
Sa prezentam dezideratului social cel mai adanc si de aplicarea caruia se poate arata, ca a depins implicit dezvoltarea pozitiva a civilizatiei.
Acesta apare explicit in secolul 19 mai intai in USA la parintii fondatori, care prin Philip Mazzei au afirmat „All humans are created equal” pentru ca sa si legifereze acesta propozitie in Introducerea Declaratiei de Independentă a Statelor Unite ale Americii, scrisă de Thomas Jefferson în 1776, care spune textual:
„We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the Pursuit of Happiness.”.
Ulterior textul devine mai precis si mai aproape de formularea juridica: „Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi” si ”Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.”
Aceste cuvinte stau în fruntea a doua dintre cele mai importante texte ale umanitătii, si anume Declaratia drepturilor omului si ale cetăteanului, adoptată de Adunarea Natională Franceză la 26 august 1789, respectiv Declaratia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948.
Eu sustin ca desi acestea raman inca un deziderat, dezvoltarea pozitiva a civilizatiei a depins de proportia in care s-au aplicat si evident ca acest lucru s-a petrecut maximal unde a si aparut, adica in USA si in occidentul european.Este suficient sa urmarinm istoria evolutiei societatilor omenesti ca sa vedem ca cele mai evoluate societati, cele considerate superioare altora cum este civilizatia euroatlantica le-au incalcat cel mai putin.
Stiinta economica nu a reusit inca sa fundamenteze aceste deziderate ale ratiunii si inimii omenesti, fiind totusi atat de simplu sa le fundamentezi economic incat totul devine un fel de ou al lui Columb la care eu m-am gandit, cand la noi comunismul aproape le abolise in fapt, ca in vorbe si teorie se lauda cu o deplina realizare.
Asadar axiomele care fundamenteaza economico-juridic dezideratul de mai sus punand bazele dezvoltarii stintei economice a ceea ce vom numi A Treia Cale de Dezvoltare a Omenirii, sunt:
Oamenii se nasc liberi si egali in demnitate si in drepturi pentruca se nasc si raman pana la moarte in mod absolut si inalienabil proprietari asupra fortei lor de munca si egali proprietari asupra resurselor naturale in componentele acestora neatinse de exploatarea sau prelucrarea omului.
Desigur ca este sarcina specialistilor in stiinta economica sa aplice aceste axiome, daca le accepta, pentru ca o axioma nu se poate demonstra ci doar accepta si aplica, si sa creeeze baza teoretica de implementare sociala a Celei de a Treia Cai care este fata umana a globalizarii, cealalta fiind ranjetul had al ipocriziei diavolesti distructive.
