Aveţi idee de vreun „experimentum crucis” care ar putea discerne între modelul actual al gazelor şi modelul elicoidal? Cum am putea stabili experimental (nu teoretic) care este forma traiectoriilor moleculelor gazelor?
Acest gen de experiente din care se pot trage concluzii cum se misca moleculele s-au facut pe la inceputul sec. XX.
Cel mai cunoscut poate este cel al lui Einstein cu particulele de polen care se misca dezordonat pe suprafata unui lichid. O alta confirmare experimentala a teoriei, a fost facuta de Jean Perrin.
cateva link-uri utile:
1.
http://nrich.maths.org/6127 despre miscarea browniana + istoric
2. Experimentul Jean Perrin, pe la pag. 5 al articolului:
http://www.koyre.cnrs.fr/IMG/pdf/bigg_evident_atoms_shps.pdf3. O versiune "macro" a experimentului de la Univ. Nottingham
Logic nu are sens ideea de traiectorie speciala (fie ea si elicoidala) intre 2 ciocniri consecutive ale moleculelor. Moleculele nu ar avea timpul fizic necesar sa parcurga o distanta asa de mare intre doua ciocniri. Prin urmare nu se poate discuta de modele complexe ale traiectoriei moleculelor intre 2 ciocniri, oricare ar fi acesta.
O exceptie de la aceasta situatie, ar putea fi luata in calcul in cazul mediilor extrem de rarefiate, dar atunci ai avea nevoie de
o forta care in mod constant sa actioneze in sensul modificarii continue a traiectoriei moleculei. Ca de ex. cea data de miscarea unui glonte datorita ghidarii lui pe teava ghintuita de santul elicoidal prelucrat in mod special. Chiar si atunci, in miscarea lui (o elice extrem de alungita) odata ce iasa din teava armei, ciocnirile cu moleculele de gaz, vor reduce efectul miscarii pe o astfel de elice. Un alt fenomen asemanator este cel al artificiilor care se rotesc in timp ce inainteaza. Dupa cum vezi, toate miscarile complexe, tind sa convearga catre miscari simple, rectilinii. Naturii nu-i place sa consume energie... degeaba.