Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: Raymond Moody revival?  (Citit de 8562 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Sieglind

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 995
  • Popularitate: +153/-25
Răspuns: Raymond Moody revival?
« Răspuns #15 : Noiembrie 04, 2012, 10:48:46 a.m. »
Octombrie 2010:

Across all 23 countries, 51% believed in God or a supreme being, 18% disbelieved and 30% were undecided. Disbelievers numbered 34% in Great Britain, exceeded only by France (39%), Sweden (37%) and Belgium (36%). The proportion was a mere 7% in the United States and 3% or less in Brazil, India, Indonesia, South Africa and Turkey. British disbelievers were especially concentrated among men (43%) and persons with a high household income (42%).

Globally, 51% believed in some form of life after death, albeit not necessarily in heaven and hell, while 23% stated that one simply ceased to exist and 26% were uncertain. In Britain far fewer adults (37%) believed (13% in heaven or hell, 5% in reincarnation, 19% in some other form of afterlife), 31% regarded the present life as the end, and 32% expressed no opinion.

R: "I believe you simply cease to exist": 14% in North-America, 31% in Europe  :P

Nu ştiu cum să introduc tabelul  :'(

http://www.ipsos-na.com/download/pr.aspx?id=10669

(p.34)

Şi se coroborează cu: The pro-religion vote was led by Muslim Saudi Arabia (92%) and Indonesia (91%), with the United States one of several countries around the two-thirds mark.

Şi te mai miri de unde?




Si'u next! ;D

Vin, da, da  :D



P.S. Vezi că din cauza ta nimeni n-are curajul să răspundă pe topic?  Le e teamă că .... ???

Mersi, nea' Gugăl: "Does God Exist?" Astronomy, The Big Bang & DNA Science Provides New Evidence  ;D
« Ultima Modificare: Noiembrie 04, 2012, 11:25:38 a.m. de Sieglind »

Offline Sieglind

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 995
  • Popularitate: +153/-25
Răspuns: Raymond Moody revival?
« Răspuns #16 : Noiembrie 06, 2012, 08:58:31 p.m. »
Da, un subiect prea serios ca să te poţi apăra cu-o persiflare. Mai cu seamă când trezeşte amintiri dureroase.

Dacă s-ar putea demonstra că şi după moarte va dăinui ceva din noi (că-i spunem suflet, conştiinţă ori informaţie, termen adecvat raţionalităţii lui homo scientificus), atunci ar însemna că acest "ceva" are o existenţă distinctă, separată. Or, din moment ce ar transcende, ne-ar succeda, de ce atunci nu ne-ar fi precedat? Ar mai fi nevoie de-o arhitectură atât de complexă, suport al viului conştient, de tiparul individual, desenat prin prisma personalităţii noastre, dacă unicitatea n-ar fi decât o copie oarecare pe durată determinată, expendable, după caz?

Credinţe, religii, filozofii, în toate poţi găsi un răspuns: ca ieşire (ori trecere) pentru singura experienţă inexorabilă – şi tocmai de aceea ar fi absurd să-l denegi cuiva care şi-l doreşte. Iar statisticile arată că, indiferent de continent, de structura demografică, opţiunea "I believe you simply cease to exist" rămâne una minoritară, chiar şi în rândul societăţilor pe care le numim "avansate".    

Fenomenul NDE tinde să demonstreze că balansul "peripatetic" la hotarul dintre viaţă şi moarte ar fi dovada neperisabilităţii unei realităţi incorporale, intangibile: conştiinţa, desprinsă de orice suport material. Dar asemenea experienţe nu pot depăşi pragul morţii cerebrale, care-i ireversibilă! Până acolo pot exista anumite grade de comă, de stare vegetativă, însă odată ce survine necrozarea neuronilor şi încetează complet toate funcţiile cerebrale nu mai există cale de întoarcere (from whose bourn / No traveller returns), deşi organismul îşi poate continua o vreme activitatea somatică (miocardul). Orice practician va spune acelaşi lucru.    

Revolta mea împotriva zisei "teorii" nu-i doar refuzul abordării reducţioniste într-un domeniu atât de complex încât se confundă cu inefabilul. Mai mult decât orice e repulsia faţă de "comerţul cu amăgiri" de pe urma căruia profită nu teoreticienii în cauză, ci droaia crescândă de şarlatani, pletora de experţi în paranormal şi tot soiul de para, cârdăşia de speculanţi ai ignoranţei, vulnerabilităţilor şi traumelor noastre, profesioniştii iluziilor, ai căilor drepte sau strâmbe, pe seama spaimelor, disperării, dar şi a speranţelor noastre că, la sfârşit de tot, acel ceva din noi ori din cei pe care-i iubim nu va pieri. Fără a mai socoti câte din experienţele ND relatate nu sunt altceva decât efecte ale dezirabilităţii, proiecţia subiectivă a alegoriilor extrase dintr-un "inconştient colectiv" (Jung), peste care se suprapun, hrănite asiduu de cotidian, false amintiri. Întocmai ca şi visele.    

Din punct de vedere fiziologic, activitatea neurală NDE poate fi explicată prin scăderea aportului de oxigen ca urmare a reducerii vitezei de circulaţie a sângelui, ceea ce determină celulele cerebrale să emită un ultim impuls electric. Intens. De aceea, unii o asimilează mecanismului REM (rapid eye movement): faza viselor intense.    




Un ţinut imagistic ce ţine de realismul magic, dacă-i citit în cheia lui Gabriel García Márquez ("Un domn foarte bătrân și cu niște aripi enorme"), după cum poate fi rememorat afectiv în viziunea lui Caravaggio ... iar aici pun punct.                            
« Ultima Modificare: Noiembrie 06, 2012, 09:45:50 p.m. de Sieglind »