Nedumerirea mea era legata de aceasta abordare in ansamblu si anume: lumina suferă deviația datorita atracției gravitaționale sau merge " drept " si urmează un spațiu curb ? 
Urmatoarele doua puncte de vedere sunt echivalente:
- lumina merge "drept" in spatiu-timpul "curbat" de faptul ca Soarele are masa.
- lumina este "deviata" in spatiul nostru tridimensional pentru ca Soarele are masa. Astfel, lumina are masa dinamica (a nu se confunda cu masa inertiala, adica masa de repaus, care este tot zero pentru foton, iar in Modelul Standard aceasta este explicat de faptul ca fotonul nu este franat de campul Higgs care nu exista deloc in Univers).
Astfel, teoria generala a relativitatii spune ca de fapt forta gravitationala nu este o forta, ci de fapt atractia gravitationala este data de o proprietate a spatiuliu care spune ca o masa gravitationala curbeaza spatiul.
Eu as adauga ca teoria campului Higgs ne spune ca masa inertiala este data de o alta proprietate tot a spatiului, anume faptul ca acesta, chiar si cand e vid, e umplut de un camp Higgs care ofera vascozitate particulelor astfel incat acestea se freaca cu campul si sunt incetinite.
Stim experimental ca masa gravitationala este egala la numar cu masa inertiala (si de aceea toate corpurile cad in vid cu aceeasi acceleratie, descoperire facuta de Galilei si care sta la baza teoriei lui Newton).
Poate ca vom afla ceva nou despre spatiu in viitor, ceva ce va putea uni teoria cuantica cu teoria relativitatii generalizate pornind de la unirea masei inertiale (cuantica, Higgs) cu masa gravitationala (relativitate, Einstein). Cine stie ...