TR vs formula lui Fresnel

[Electron]

Nu are rost sa incerci sa te ascunzi dupa unitati (dimensiuni). Consideratiile astea sant triviale (cand nu sant gresite). Vrei ca permitivitatea sa fie adimensionala? Nu ar nimeni ceva impotriva (cred) doar ca nu are nici o relevanta pentru validitatea teoriei.
Problema e cand afirmi ca este adimensionala in SI, ceea ce intamplator e eronat.

mircea_p, ceea ce e mai trist este ca "gheorghe adrian" are totul impotriva dimensionalitatii lui epsilon zero, pentru ca daca nu e adimensional (si in SI nu e adimensional) atunci dupa propriile sale spuse fabulatiile lui pe care le numeste "teorie" ar putea fi rasturnate in totalitate:

(de pe pagina anterioara)

[...] Eu m-am oprit numai la  S.I.. Poate vom gasi ca epsilon zero si capa (k) au niste dimensiuni fizice specifice si nu sunt adimensionale fizic, asa cum am gasit eu. O astfel de constatare, ar fi un argument puternic, care ar putea rasturna toata teoria mea.

Cel mai amuzant (daca nu trist, in fond) este ca "gheorghe adrian" nu a inteles inca esentialul: o teorie a carei valabilitate depinde de alegerea sistemului de unitati este din start invalida (sau mai pe sleau irelevanta).

e-

[gheorghe adrian]

Domnul Harap Alb!
Precizez acum, inca o data, ca teoria mea este mecano-eterica, fiindca nu poate exista miscare fizica fara suport material, asa cum preconizeaza TR. In toate translatiile fizice, ale structurilor dinamice (particule si sisteme de particule) nu exista (nu avem) antrenarea eterului, ci avem doar pompajul eterului de catre structurile dinamice. Prin pomparea eterului, apare pe fata anterioara a structurilor, depresiunea care determina alunecarea, de tip hidrodinamic, a structurilor prin eter.
Ma bucura foarte mult faptul ca admiti, ca acel cuplaj al luminii cu mediul, explica foarte simplu formula lui Fresnel, fara vre-o legatura cu antrenarea eterului. Eu am aratat in lucrare, cum se deduce acel impuls suplimentar pe care il capata lumnia de la mediul transparent in miscare. Eu gasesc ca este absolut normal, ca la suprafata Pamantului, sa existe o anvelopa de camp electromagnetic, cu care se cupleaza lumina, in experimental lui Michelson. Cuplaj care explica egalitatea timpilor si rezultatul negativ al experimentului. Si nu mai este necesara TR pentru egalizarea timpului longitudinal cu cel transversal.
Domnul Mircea_P!
Daca iau permitivitatea electrica (epsilon) in F/m, si scriu faradul F in  SI ;
 F = A^2 * s^4 * Kk^-1 * m^-2 , in care inlocuim  A * s = Q , obtinem ;
F = (Q^2 * s^2)/(Kg * m^2) = (Q * s^2)/(m^2) . Si scriind sarcina ca in S.B.M.F. ;
Q = L^3 * T^-2 = (m^3)/ (s^2) rezulta ca  F = m = L . In continuare rezulta ca permitivitatea  Eps = m/m = L/L = adimensional.
Formula lui Fresnel despre care discutam, este chiar aceea pe care ai scris-o dumneata. La -formula lui Fresnel- din lucrare eu am facut un rationament prin care am dedus impulsul suplimentar capatat de lumina, la trecerea prin mediul transparent, bazat pe structura dinamica a fotonului (a luminii), structura pe care am gasit-o pe baza concluziilor la care duce ipoteza identitatii dimensionale masa-sarcina, (fara sa am nevoie de antrenarea eterului, de catre mediul in miscare, asa cum a presupus Fresnel) . Vezi si dumneata daca este vre-o gresala in acel rationament. Daca aceasta formula este verificata cu precizie de experienta, nu se poate spune deloc ca ar fi incorecta si aproximativa. Eu am argumentat in acel articol de la -cercetare- , tocmai pe baza postulatului vitezei maxime, de ce formula relativista de compunere a vitezelor nu reflecta o realitate fizica. Aratami ca argumentarea mea este gresita.     

   

[HarapAlb]

Precizez acum, inca o data, ca teoria mea este mecano-eterica, fiindca nu poate exista miscare fizica fara suport material, asa cum preconizeaza TR. In toate translatiile fizice, ale structurilor dinamice (particule si sisteme de particule) nu exista (nu avem) antrenarea eterului, ci avem doar pompajul eterului de catre structurile dinamice. Prin pomparea eterului, apare pe fata anterioara a structurilor, depresiunea care determina alunecarea, de tip hidrodinamic, a structurilor prin eter.

Ma tem ca iar o luam de la inceput, cand e eter, cand nu e... cred nici tie nu-ti este clar ceea ce afirmi, unele mesaje anterioare ale tale contind argumente contradictorii.

Ma bucura foarte mult faptul ca admiti, ca acel cuplaj al luminii cu mediul, explica foarte simplu formula lui Fresnel, fara vre-o legatura cu antrenarea eterului.

Te bucuri degeaba pentru ca nu intelegi semnificatia formulei lui Fresnel si modul cum a fost ea derivata. S-a ajuns la acea formula plecand de la ipoteza ca mediul in miscare (apa) antreneaza eterul, indicele de refractie n fiind dat de raportul densitatii apei si eterului, deci nici vorba de disperie si dependenta indicelui de refractie in functie de lungimea de unda a luminii.
 Printr-un artificiu ai putea prelua indicele de refractie calculat in teoria lui Maxwell si sa-l inlocuiesti in formula lui Fresnel, ar rezulta o formula valida la care se ajunge plecand de la compunerea vitelezor din teoria relativitatii, nicidecum de la teoria eterului. In sensul asta se poate stabili o legatura formala dar lipsita de rigurozitate stiintifica (doua formule care se aseamana ca expresie), asa cum am specificat mai sus, intre formula lui Fresnel si teoria lui Maxwell, probabil ca asta te pune in incurcatura.

 Apoi mai avem si efectele de ordin superior pe care formula lui Fresnel nu le prezice corect. Prin urmare nu vad la ce bun sa dezvoltam teorii bazate pe aceasta formula cand stim ca nu este in concordana cu datele experimentale.

[mircea_p]

Domnul Mircea_P!
Daca iau permitivitatea electrica (epsilon) in F/m, si scriu faradul F in  SI ;
 F = A^2 * s^4 * Kk^-1 * m^-2 , in care inlocuim  A * s = Q , obtinem ;
F = (Q^2 * s^2)/(Kg * m^2) = (Q * s^2)/(m^2) . Si scriind sarcina ca in S.B.M.F. ;
Q = L^3 * T^-2 = (m^3)/ (s^2) rezulta ca  F = m = L . In continuare rezulta ca permitivitatea  Eps = m/m = L/L = adimensional.

Chiar nu intelegi ca nu ai ce sa arati sau sa demonstrez in privinta astai? Exista chiar mai multe sisteme in care permitivitatea vidului e adimensionala.
De exemplu, uita-te aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Centimetre_gram_second_system_of_units

Nu e nevoie sa amsteci SI cu nu stiu ce alt sistem ca sa obtii asa ceva.   

Formula lui Fresnel despre care discutam, este chiar aceea pe care ai scris-o dumneata. La -formula lui Fresnel- din lucrare eu am facut un rationament prin care am dedus impulsul suplimentar capatat de lumina, la trecerea prin mediul transparent, bazat pe structura dinamica a fotonului (a luminii), structura pe care am gasit-o pe baza concluziilor la care duce ipoteza identitatii dimensionale masa-sarcina, (fara sa am nevoie de antrenarea eterului, de catre mediul in miscare, asa cum a presupus Fresnel) . Vezi si dumneata daca este vre-o gresala in acel rationament. Daca aceasta formula este verificata cu precizie de experienta, nu se poate spune deloc ca ar fi incorecta si aproximativa. Eu am argumentat in acel articol de la -cercetare- , tocmai pe baza postulatului vitezei maxime, de ce formula relativista de compunere a vitezelor nu reflecta o realitate fizica. Aratami ca argumentarea mea este gresita.     

Daca....

[gheorghe adrian]

Domnul Harap Alb!
Pe mine nu ma intereseaza deloc cum a fost dedusa formula lui Fresnel. Eu vad ca reflecta o realitate fizica, verificata experimental cu precizie, care poate fi explicata rational si fara antrenarea eterului si fara incalcarea postulatului relativist al vitezei maxime. Eu am inteles (din formula) ca la trecerea luminii prin mediul dens si transparent in miscare, lumina capata un impuls suplimentar, fata de trecerea luminii prin acelasi mediu aflat in repaus. Sunt convins ca asta spune formula lui Fresnel.  Ce altceva ar trebui sa ne spuna formula aceasta?. Trecand prin mediul in repaus, lumina sufera o franare, se misca mai incet (nu mai este total independenta), din cauza interactiunii cu mediul. Am considerat ca indicele de refractie al mediului  n  reflecta tocmai aceasta interactiune a luminii cu mediul transparent. Am dedus ca interactiunea luminii cu mediul se datoreaza cuplajului c.e.m. al luminii, cu c.e.m. intermolecular al mediului, camp solidar cu mediul. Prin acest cuplaj, lumina ar capata un impuls suplimentar, de la mediul in miscare. Am admis in continuare existenta unei anvelope de c.e.m terestru, cu care se cupleaza lumina in experimentele de tip Michelson, explicand egalitatea timpilor transversal si longitudinal, fara a recurge la TR. Camp care ar determina functionarea principiului relativitatii.  Se punea doar problema de a verifica, daca rationamentele prin care am ajuns la aceste concluzii sunt corecte. 
Domnul Mircea_P!
Nici nu am ce sa demonstrez, fiindca sistemul C.G.S. este continut in  S.I. Si deoarece intr-unul capacitatea electrica  C  este lungime  L  si  constanta circuitului  RC este timp  T  in ambele sisteme, la fel rezistenta R este invers de viteza in ambele sisteme, se gaseste imediat ca si permitivitatea electrica  Eps  este adimensional  fizic in ambele sisteme. Cand am pus conjunctia -daca- era pentru constatare, nu pentru conditionare, fiindca am scris – daca este verificata- , nu daca -ar  fi verificata-.

[HarapAlb]

Pe mine nu ma intereseaza deloc cum a fost dedusa formula lui Fresnel. Eu vad ca reflecta o realitate fizica, verificata experimental cu precizie, care poate fi explicata rational si fara antrenarea eterului si fara incalcarea postulatului relativist al vitezei maxime.

Ar trebui sa te intereseze, formulele din fizica nu-s niste cutii negre pe care le folosesti cand si cum vrei pentru au si ele un domeniu de aplicabilitate.
 
Ti-am atras atentia ca formula lui Fresnel asa cum a fost ea dedusa de Fresnel si la modul cum o folosesti tu este contrazisa de rezultatele exprimentale. Nu inteleg de ce continui sa ignori aceste constatari: ori nu esti capabil sa intelegi conceptele cu care operezi, ori ne crezi prosti si speri ca repetand de nenumarate ori niste afirmatii false ne vei convinge ca de fapt ai dreptate.

[gheorghe adrian]

Domnul Arap Alb!
Dumneata cand citesti formula aceasta, ce iti spune?. De ce ar trebui sa ma intereseze deducerea formulei in ipoteza antrenarii eterului de catre mediul in miscare?. Antrenare a unui eter, a carui existenta este respinsa de teoria oficiala. Cand formula se explica foarte simplu prin cuplajul luminii cu mediul (prin intermediul c.e.m.) Cuplaj pe care l-ai admis logic, mai inainte. Numai ca acest cuplaj, eu l-am dedus pe baza structurii dinamice a fotonului. Iata aici niste citate in care este pomenit c.e.m. din sanul substantei.

;-În 1895, Lorentz a elaborat o teorie electromagnetica în care pleaca de la ipoteza ca eterul este complet imobil; el a tinut seama de existenta electronilor în corpuri si a admis ca miscarea electronilor produce în eter un câmp electromagnetic.-;
;-Este interesant faptul ca teoria lui Lorentz regaseste formula (I.1) în ipoteza imobilitatii eterului. Formula la care ajunge Lorentz are însa o semnificatie fizica complet diferita: termenul al doilea din relatia (I.1) nu mai este legat de antrenarea eterului, ci de câmpul magnetic produs de electronii corpului în miscare. În aceste conditii, singura dovada experimentala a antrenarii eterului, exprimata prin formula lui Fresnel, îsi pierde valabilitatea.-;
Daca in toate lucrarile se spune ca formula este verificata cu exactitate in experimentul de tip Fizeau, nu se poate spune ca formula este incorecta.
;-Valoarea calculata a coeficientului k pentru apa (n=1,33) este k=0,434 iar cea gasita experimental de catre Fizeau k = 0,460, deci o concordanta apreciabila. Experienta lui Fizeau a fost reluata si perfectionata în 1886 de catre Michelson si Morley, care au gasit k = 0,434.-;

[Electron]

Nici nu am ce sa demonstrez, fiindca sistemul C.G.S. este continut in  S.I.

"gheorghe adrian", era vorba ca nu mai emiti minciuni despre stiinta oficiala. Ai ajuns deja la ultimul averstisment, sper ca stii ce ai de facut.


e-

[gheorghe adrian]

Domnul Electron!
Daca am scapat cumva minciuni, zau ca nu-mi dau seama de asa ceva si regret foarte mult acest fapt. Daca as aduce extrase din lucrari publicate, care sa ateste acest lucru tot nu ar avea nici-o importanta, fiindca doar ai contrazis intodeauna afimatiile demonstrate. Eu m-am gandit ca centimetru C, gram G, secunda S, inseamna, lungime L masa M si timp T. Se poate spune ca aceste marimi nu sunt incluse in SI?. In indreptarul –stiintific si tehnic- care l-am gasit pe aici, am vazut, ca SI si CGS sunt postate pe o pagina intr-o coloana comuna. Dar oricum se poate verifica imediat ca SBMF nu vine in contradictie cu nici-un sistem. Adica SBMF nu duce la incoerente dimensionale. SBMF ar ramane doar ca un sistem teoretic universal  valabil, fiindca marimile tehnice nu se vor masura nici-o data in doua dimensiuni. Dar fiindca dialogul s-a cam epuizat si oricum cauti un pretext ca sa ma blochezi, vreau sa spun ca orice dialog se incheie undeva. Dialogul acesta contradictoriu, pe langa momentele de indignare pe care mi le-a produs, mi-a adus si cateva invataminte. Am inteles ca nu am o retorica convingatoare si ca pentru clarificarea sensului unor afirmatii din lucrare, ar trebui sa adaug unele specificari. Fiindca subiectul topicului este -formula lui Fresnel- , care nu este nici identica, nici egala cu cea relativista, eu sustin in continuare ca este adevarata (valabila) si la vitezele mici ale mediului si la viteze relativiste ale mediului prin care trece lumnia. Si deoarece este verificata cu precizie de experienta, nu este deloc aproximativa. Dar fiindca discutia, a deviat spre natura luminii, in incheierea dialogului nostru, postez acum cateva citate extrase din articole postate pe internet.       

“A rămas însă întrebarea: dacă privim lumina ca fiind formată din particule cuantificabile de energie, de unde caracteristicile sale de undă? Dacă un număr impresionant de atomi de apă pot genera un comportament de undă pe suprafaţa unui lac, poate că există o explicaţie asemănătoare şi pentru lumină şi componentele sale, fotonii.”

„Există câteva constante fundamentale în fizică: sarcina electronului (notată e), constanta lui Planck împărţită la 2π (notată h-barat - ħ) şi viteza luminii (c).  Folosind aceste constante fundamentale se poate construi următorul număr, care reprezintă o cantitate adimensională: ħ*c/e2 (o cantitate care nu reprezintă o unitate de măsură a vreunei mărimi fizice, ci este un simplu număr, definit de obicei ca produs ori raport al unor cantităţi ce pot reprezenta fiecare în parte unităţi de măsură, dar care în combinaţia respectivă se anulează reciproc – n.tr.). S-a stabilit experimental că valoarea acestuia este foarte apropiată de 137 (inversul aşa-numitei constante a structurii fine;”

„Cred că este rezonabil să presupunem că imaginea despre Univers pe care fizica o va oferi cândva în viitor va îngloba constantele fundamentale e şi c, iar ħ va fi o mărime derivată.”

[Electron]

Domnul Electron!
Daca am scapat cumva minciuni, zau ca nu-mi dau seama de asa ceva si regret foarte mult acest fapt. Daca as aduce extrase din lucrari publicate, care sa ateste acest lucru tot nu ar avea nici-o importanta, fiindca doar ai contrazis intodeauna afimatiile demonstrate.

Aici intreci masura. Unde am contrazis eu afirmatii demonstrate? Si sa ai tupeul sa minti ca o fac intotdeauna !?!

Daca in urmatorul mesaj nu aduci probe care sa sustina aceasta acuza la adresa mea, atunci va fi ultimul tau mesaj pe acest forum.

e-

[Electron]

Userul "gheorghe adrian" a ignorat acest ultim avertisment, ca atare va fi banat definitiv. Rusine sa-i fie!

e-