Oricat de mare e universul asta daca a plecat dintr-un punct inseamna ca e finit doar ca nu il putem noi cuprinde ( timpul de cand s-a format x viteza de deplasare= distanta) vrei sa imi spui ca dincolo de cea mai departata particula fata de centrul universului nu este nici macar vid?
Pai partea cu bold nu e chiar exacta, in sensul ca daca inmultesti timpul de cind s-a format universul (13.5 miliarde ani), cu "viteza de deplasare" (care este viteza lumini) ar rezulta ca raza universului e de 13.5 miliarde ani-lumina.
Dar asta nu e asa, caci universul insusi se extinde, iar raza universului de azi nu e de 13.5 ci de vre-o 50 miliarde ani lumina.
Nu exista un "centru al universului", deoarece nici un punct al universului nu e mai special ca altul.
Daca ne plimbam pe suprafata unei sfere nu vom ajunge niciodata la "marginea" suprafetei. Cam la fel ar fi si cu universul doar ca in loc de suprafata 2D e spatiu 3D dar cu o astfel de geometrie ca daca pornim dintr-un punct si mergem la nesfirsit, ajungem in punctul de plecare.
Chestia cu vidul nu o inteleg nici eu. Clar vidul e "ceva" si nu "nimic".
Ceea ce ma lasa total in ceata e de ce observatorul Rindler vede particulele virtuale ale vacuumului, ca REALE?

?