Radio simplu de realizat ! Home made !

[1Q-D3XT3R]

Pe net gasim tot felul scheme ...Fireste ca nu toate sunt functionale . Eu va voi prezenta o schema foarte usor de realizat , cu putine componente . Cu ajutorul circuitului veti prinde posturile cu frecventa mai joasa si anume AM . Daca aveti o antena foarte mare de 3-4 m nu mai e nevoie sa legati la inpamantarea la sol . Dioda trebuie sa fie de germaniu , sunt mai vechi, se gasesc in radiourile vechi , invelisul e din sticla .Condensatorul de din baza tranzistorului va fi de 100nF , acesta il gasiti prin radiorui,televizoare,amplficicatoare, de preferat sa fie ceramic. E de culoare galbena si scrie 104 pe el! Tranzistorul poate fi un 2N2222 sau un 2N3904 . Bobina sa fie pe ferita cu diametru de de 1,2cm ,~ 50 spire .Condensatorul variabil il gasiti in radiorui , e cel care il invartiti pt a prinde postul de radio dorit ! Rezistorul baza colector sa fie de 100 K (Maro Negru Galben Auriu) si cel dintre baterie si tranzistor sa fie de 1K (Maro Negru Rosu Auriu) .Rezistoarele le gasiti aproape in orice aparat electronic .SUCEES !

[Adi]

Foarte interesant. Ma bucur ca mi-ai sugerat sa deschid si o sectiune de electronica pe forumul nostru si imediat ai si postat chestii faine.

[valangjed]

Nu merge si cu o dioda pe siliciu(BA 157 de exemplu).

[1Q-D3XT3R]

Nu stiu ! Eu am incercat cu dioda de germaniu ! Functioneaza foarte bine .... le gasesti in radiouri mai vechi ... de sticla sunt... Incerca sa vezi !

[HarapAlb]

In principiu se poate utiliza si o dioda cu siliciu, dar in cazul de fata nu va functiona pentru ca are tensiunea de deschidere mai mare decat o dioda cu germaniu. Dupa cum se vede in schema dioda detecteaza/redreseaza direct tensiunea pe care o capteaza o antena, adica este foarte mica si nu poate deschide o dioda cu siliciu.

[AlexandruLazar]

Într-adevăr -- ăsta e un circuit foarte simplu şi cred că e destul de util pentru începători pentru că e foarte uşor de realizat (piese puține şi uşor de recuperat din aparate vechi).

Pentru nelămuriți, receptoarele mai noi (sau cel puțin mai complexe), bazate pe diode cu siliciu, nu detectează direct tensiunea de pe antenă, care este foarte mică. Diodele cu siliciu intră în conducție la o tensiune directă mai mare decât cele cu germaniu (la diodele cu siliciu, tensiunea de deschidere este de 0.5-0.6 V), astfel încât semnalul de pe antenă trebuie întâi amplificat.

[1Q-D3XT3R]

In timp ce astea de germaniu se deschid la o tensiune de sub 0,2 V

[valangjed]

Greseala mea.Pe vremuri am facut si eu un radio de genul acesta dar cu 2 tranzistoare(unul era un BF 200) care amplificau semnalul receptionat.Dioda BA 157 venea pe urma(adica dupa etajul de amplificare HF).
P.S.Am observat ca in ultima vreme fac cam multe greseli.Va rog!Mai trageti-ma de atentie .

[1Q-D3XT3R]

hmmm... BF200 se foloseste in televizoare vechi ca amplificator de semnal video ... Asta functioneza la frecvente ff mari:D .... Nu am pus niciodata dioda dupa primul etaj .... De preferat o pui inainte si pui 2 etaje deca vrei sa fie mai amplificat sunetul , in unele locuri nu e nevoie de nici un tranzistor , numai de o antena mare

[George]

Postul acesta mi-a trezit mii de amintiri. In copilaria mea petrecuta prin anii 80' am fost electronist inrait iar radiourile cu dioda de germaniu ofereau cea mai mare satisfactie (si ce greu gaseam diodele astea "de sticla" - cum le numeam noi atunci) 

Vorbeam super-frumos cu tanti de la chiosc ca sa-mi tina revista Tehnium si sa nu ma uite sa-mi tina unul din cele 2-3 exemplare ale almanahului Tehnium pe care le primea anual. Corodam placute pentru circuite toata ziua si eram in mana numai cu pistolul de lipit.
Ce mandru am fost cand am facut rost de 3 tiristori si am facut o orga de lumini pe care am prezentat-o la discoteca clasei , cuplata la magnetofonul unui coleg ... ce uluiti erau colegii ca muzica clipea in ritmul lui "Modern Talking"...  Si cate si mai cate montaje faceam!  De ce oare cred ca eram mult mai fericit decat copii din ziua de azi ?

Din pacate n-am mai atins pistolul de lipit din debara de peste 15 ani. El asteapta acolo cuminte dar eu n-am mai avut timp de asta....
Poate cine stie, intr-o zi ma apuc sa caut printre piese si dupa 25 de ani ma apuc din nou sa fac un radio pentru medii . Daca o fac va anunt!  :-)

[Adi]

Foarte frumos ai scris, George. Ne bucuram sa formam aici o comunitate de oameni pasionati de stiinta, la cel mai mare portal de promovare a stiintei din Romania, Stiinta Azi.

[mircea_p]

Mi-a placut measajul lui George. Ca o scurta calatorie inapoi in timp.

Se pare ca anumite trasaturi sant comune pentru mai multe generatii din acea perioada. Cel putin eu ma regasesc in multe din ele.
- orga de lumini - visul oricarui electronist amator
- "colectia" de piesele electronice
- revistele greu de procurat; vanzatoarea de la ziare - o zeita careia trebuie sa-i castigi bunavointa - eu am stat si la coada la Pif intr-o perioada, dimineata de la 4-5.
- corodarea circuitelor imprimate si cautarea de alternative la clorura ferica care era greu de procurat (apa oxigenata + acid sulfuric merge, ceva mai lent)
- pistolul de lipit
- schemele din Tehnium si almanahul Tehnium

Cam pe langa topic...
Dar mai la subiect, pentru cei (inca) interesati, o buna parte din colectia Tehnium se poate gasi pe forumul "Romania Inedit". Are cel putin valoare istorica.

[Adi]

Mie imi place si completarea frumoasa a lui Mircea.

[mircea_p]

Multumesc pentru apreciere.
Si postul tau despre cartea lui Aisberg (Fizica in viata de toate zilele) a fost ca o intoarce in trecut.
Uitasem de cartea asta, citita cu multa vreme in urma.

Si in legatura cu electronica, acelasi autor are o intreaga serie de carti despre electronica, cu aceeasi structura, dialoguri intre doua sau trei personaje -din care unul stie electronica bine si unul vrea sa invete (modelul preluat de la Galieli, probabil). Din pacate nu am dat de ele online pana acum.
Sant de genul "Radioul - nimic mai simplu", "Televiziunea- nimic mai simplu" etc

[Adi]

Da, si la astfel de carti merita sa le facem o recenzie pe site si sa le facem rezumatul sau sa reluam cateva povestiri de acolo, cu cuvintele noastre, daca le-am gasi, desigur.