Welcome, Guest. Please login or register.

Mesaje Recente

Pagini: [1] 2 3 4 5 6 7 8 ... 10
1
Princehansolo
Eu nu am ce identitati sa inventez sau sa le demonstrez. Sunt cateva identitati dimensionale argumentate in sistemul bidimensional al marimilor fizice. In sistemul bidimensional temperatura este viteza, inductia magnetica este frecventa, densitatea masei este patratul inductiei magnetice, fiindca este patratul frecventei, presiunea este patratul acceleratiei, campul electric este acceleratie, campul magnetic este acceleratia ori viteza, masa si sarcina sunt acceleratia ori suprafata inchisa, tensiunea este viteza la patrat, curentul este viteza la a treia, forta este viteza la a patra, iar puterea este viteza la a cincea. Toate astea sunt identitati care nu se gsesc date in manuale. Mie tocmai de asta mi-au placut. Fiindca sunt cu adevarat originale si nemai intalnite in manuale. Eu daca le-am scris de zeci de ori, nu mai pot sa mi le sterg din memorie. Le-am fixat si le stiu foarte bine. Si nu este deloc asa cum spunea un universitar ca vine neica nimeni sa rastoarne toata fizica. Toate identitatile astea nu rastoarna de loc teoria fizicii, ci vine doar in completarea sistemului teoretic, acoperind lacunele din sistemul teoretic al fizicii.
2
Calahan
M-am gandit că n-ar fi rău să demonstrezi și alte identități dimensionale, de exemplu temperatură-lungime. Se prea poate ca dumneata să fi scris deja despre o asemenea identitate dimensională, deci nu cer drepturi de autor.
3
Princehansolo
Masa luminii vrea sa insemne msa inerta a luminii vazuta ca particula de substanta. Masa luminii, respectiv masa fotonului, este data de produsul volum ori densitate, in conformitate cu ce scrie in manuale ca este o masa. Dar din fisiere eu am vazut ca densitatea masei este data de patratul inductiei magnetice din unda fotonului. Asta nu mai scrie in manuale. Energia in schimb, este data de produsul presiune ori volum. Iar presiunea fotonului este presiune dinamica data de produsul densitate ori patratul vitezei. Asa cum se arata si la tensorul energiei. Si se vede ca volumul de la masa fotonului este acelasi ca si volumul de la energia fotonului. Asta nu poate sa fie o coincidenta. De aceea spune ca masa este forma de energie potentiala. Si scria pe undeva ca energia masei inerte, care este stocata in campul magnetic al undelor stationare ale particulelor, este asemenea cu energia scanteii de la bujie, care este intai stacata in campul magnetic al bobinei de inductie. Dumneata ai vrea sa spui ca nu este dovedit experimental ca energia poate fi stocata in campul magnetic. Si teoria oficiala spune ca energia este data de produsul fortei cu deplasarea. Iar in cazul fotonului, forta care actioneaza in contra inertiei, pe durata fiecarei semiunde, este forta electromagnetica. Curentii electro-eterici transversali din structura dinamica a fotonului, sunt asimilati unor pistoane, care produc un lucru mecanic, consumat pentru accelerarea fotonului de la repaus la viteza luminii, in cursul unei semiperioade, cand asupra lor actioneaza forta electromagnetica. Forta electromagnetica, propulsoare a fotonului, este demonstrat intrun fisier, ca ar fi un efect hidrodinamic de tip Magnus, in eter. De aceea spune ca lumina, fotonul, de fapt nu se propaga ci luneca hidrodinamic prin vid, cu viteza luminii. Dar translatia fotonului, cu viteza uniform rectilinie, prin spatiu, face sa apara ca propagarea undelor.     
4
Eu am vazut in fisier ca masa luminii este dedusa din egalitatea mf.c2=h.ff. Dar am vazut ca la descifrarea lui h, gaseste ca masa unei singure unde, a oricarui foton, este egala cu fractiunea k din masa electronului. mlu=me/k. Masele astea sunt sigur ca nu pot fi masurate si nu sunt date in manuale.
Masa luminii este de fapt energia luminii, dar conform celebrei ecuații a lui Einstein (găsită în manuale) E=mc2 se deduce m. Eu nu sunt de acord cu echivalarea dintre masă și energie, dar și la prezentarea bosonilor (de exemplu) măsurați la LHC se vorbește despre masa acestora (în realitate senzorii măsoară energia particulelor). Nu știu cum să-ți explic felul în care văd eu identitatea dimensională. Eu văd energia diferită de forță și diferită de masă. Utilizând formulele în mod convenabil și nu conform experimentelor, unii cercetători trag concluzii ca și cea prezentată de tine în acest topic fără ca formulele să fie susținute de activitatea experimentală.

Calahan, eu o sa ma opresc aici din discuția noastră pentru că văd o atitudine răuvoitoare din partea ta privind manualele, manuale pe care se bazează de fapt toate concluziile "care nu sunt date în manuale".
5
Princehansolo
Cred ca trebuie sa fac o rectificare. Eu am inteles ca Fresnel, mare inginer optician, de lentile si oglinzi, a dedus cumva, un coeficient de antrenare a luminii de catre un mediu optic transparent, aflat in miscare (in translatie) fata de Pamant. Iar Fizeau, printrun experiment interferential, a gasit, din deplasarea figurii de interferenta, un coeficient de antrenare a luminii de catre mediul transparent in miscare, in concordanta perfecta cu relatia lui Fresnel.
Citat
adică pentru Fresnel: indicele de refracție n își păstrează valoarea pentru apa care stă și apa care curge?
Parca spune, pe undeva ca formula lui Fresnel ar reflecta tocmai variatia indicelui de refractie al luminii, cu viteza mediului transparent in miscare. Si spune ca atunci cand mediul este in repaus fata de Pamant, indicele de refractie al mediului (indicele dat in tabele) este dat de suma intre indicele de refractie al mediului si indicele produs de campul de densitate emanat din masa planetei. Cand mediul transparent este in miscare se separa cuplajul liminii cu densitatea mediului de cuplajul luminii cu densitatea planetei. Cuplajul luminii cu campul de densitate al planetei, care este solidar cu planeta, va da termenul negativ din formula, deoarece fiind in repaus produce o franare, o micsorare a vitezei luminii, care nu mai este total antrenata de mediul transparent in miscare. Spune ca acest cuplaj al luminii cu campul de densitate al planetei, face ca viteza luminii sa fie aceeasi in toate directiile din planul orizontal. Fapt care explica simplu rezultatul negativ al experimentului M-M, fara a apela la metafizica relativista. In legatura cu experimentul Hoek, imi aduc aminte ca era pe undeva un fisier, in care se propunea un experiment interferential, de tip Fizeau, modificat, in care ar fi montata doar pe o singura cale de lumina, o bara de sticla, care ar permite determinarea starii de miscare, adica a vitezei, unei nave aeriene, numai dupa deplasarea figurii de interferenta din miscare, din timpul zborului, fata de figura de interferenta din repaus, pe baza separarii cuplajului luminii cu densitatea mediului de cuplajul luminii cu densitatea planetei. Si ar parea ca masuratoarea se face fara a apela  la un reper exterior sistemului. Numai ca campul de densitate al planetei este un reper exterior sistemului. Eu am vazut in fisier ca masa luminii este dedusa din egalitatea mf.c2=h.ff. Dar am vazut ca la descifrarea lui h, gaseste ca masa unei singure unde, a oricarui foton, este egala cu fractiunea k din masa electronului. mlu=me/k. Masele astea sunt sigur ca nu pot fi masurate si nu sunt date in manuale. 
6
Calahan
Mi-ai recomandat fișierul, pe care l-am mai descărcat și înainte. Aș începe cu începutul fișierului. Formula pe care se bazează toată demonstrația (de la început) este luată din manuale. Fresnel a găsit conform experimentelor formula de propagare a luminii în medii cu indice de refracție diferit care au viteze diferite de mișcare față de sursa de lumină.

Am o întrebare pentru cei care au prezentat rezultatele experimentului, adică pentru Fresnel: indicele de refracție n își păstrează valoarea pentru apa care stă și apa care curge? Apa care curge are turbioane, care sunt asemănătoare aerului cald față de aerul rece. Dau ca și exemplu aerul pentru că este evident că avem indici de refracție diferiți privind o șosea încinsă.

Am căutat și am găsit pe Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Fizeau. Citez de acolo: "Cu alte cuvinte, lumina părea într-adevăr să fie trasă de apă, dar fenumenul era mult mai mic decât era de așteptat."

Nu am studiat întregul document pe care mi l-ai recomandat, iar din link-ul Wikipedia dat de mine nu am citit decât până la experimentul Hoek. Nu am înțeles încă din Wikipedia de ce explicația relativistă ar fi adevărată.

Tot la începutul documentului dat de tine (nesemnat și fără dată) am găsit o afirmație: "Dacă amplificăm formula lui Fresnel-Fizeau cu masa luminii...". Dacă îmi spui cine a găsit și prin ce experiment a dedus masa luminii, o să citesc mai departe docuemntul propus de tine.
7
Princehansolo
Fisirul in care se face deducerea formulei lui Fresnel, de compunere a vitezelor, se gaseste la linkul de mai jos.
https://forum.scientia.ro/index.php/topic,5368.0.html
Acolo este o inbarligatura mare, care se intinde pe noua pagini. Nu pot eu sa o rezum in doua fraze. Singurele idei pe care le-am retinut sunt ca formula lui Fresnel rezulta din insumarea densitatii mediului transparent in miscare, cu densitatea fotonului dar si cu un camp de densitate emanat din masa planetei si ca nu are nevoie de antrenarea eterului sau de metafizica relativista. Formula lui Fresnel a fost dedusa (gasita) pe baza parametrilor fizici de la structura dinamica a fotonului, modelat ca motor electric liniar. Ba la sfarsit face comparatia intre formula lui Fresnel si formula relativista de compunere a vitezelor, unde se gaseste ca nu sunt egale. Si am ramas cu ideea ca daca formula lui Fresnel este dedusa pe baza structurii dinamice a fotonului, experimentul interferential al lui Fizeau ar fi o confirmare experimentala a modelului dinamic al fotonului.
8
Calahan
Așa cum Ilasus a tras o demonstrație la "Relații ilasusiene" și eu am înțeles din demonstrație de unde vine Teoria Relativității, sper să faci o prezentare a formulei lui Fresnel și să descrii experimentul lui Fizeau. Sigur am de învățat din așa ceva. și sigur mai sunt câțiva ca și mine, interesați.
9
Princehansolo
Eu m-am bazat pe, si am folosit, logica formulelor, fiindca tot mi se cereau argumentari la afirmatiile postate. Si pe atunci chiar eram sustinut de un domn profesor care sustinea hotarat ca logica formulelor este sfanta si nu poate fi rasturnata. Tot se cereau argumente ale afirmatiilor postate si eu in afara de formule, nu aveam nimic cu ce sa argumentez. Dar dl profesor si-a schimbat atitudinea. Si acum sustine cu aceeasi hotarare ca toate formulele sunt doar metafizica. Fiindca nu se poate dovedi experimental nimic. La momentul acelei discutii, nu mi-a venit in minte de loc sa ii spun ca formula lui Fresnel, care este verificata cu precizie de experimentul lui Fizeau, dovedeste experimental structura dinamica a fotonului, similara cu a unui motor electric liniar, fiind propulsata de forta electromagnetica. 
10
Calahan
Este greu ca cineva să vină cu idei noi în zilele noastre: pentru experimente este nevoie de laboratoare performante, iar pentru învârtit formule de pe o parte pe alta - sunt destui care o fac, fără a fi recunoscuți pe plan mondial. Oricum, dacă privim istoria științei, vedem că și cei care au venit cu idei inovatoare s-au bazat de fapt pe ideile înaintașilor lor. Dau exemplu pe Einstein care s-a bazat în emiterea Teoriei Relativității pe transformările Lorentz. Vreau să spun că este greu să vii cu o teorie recunoscută mondial fără să te bazezi pe teorii deja cunoscute (adică din manuale...). Teoria (teoriile) expusă (expuse) pe Forum de Virgil pornesc de la postularea constantei lui Planck ca fiind o mărime absolută și de la ideea că electronii se mișcă conform unor legi mecanice în jurul nucleului. Asta-i din manuale, dar a reusit să arate că aceste lucruri "absolute" se contrazic pe undeva :)

Ceva asemănător ai demonstrat și dumneata prin identitatea dimensională masă-sarcină. Din punct de vedere al formulelor, dacă ignorăm dimensionalitatea constantelor, ai dreptate. Dar formulele sunt abstractizarea unor experimente (pornirea de la cazurile particulare până la abstractizare). Această abstractizare nu permite întotdeauna o particularizare nouă - validă în toate cazurile, în special dacă nu ținem seamă de felul în care s-a ajuns la abstractizarea pomenită (adică ce a dus la găsirea formulelor care sunt folosite ca abstractizare). Asta apropo de epistemologie (mi se împleticește limba în gură pronunțând asta :) )
Pagini: [1] 2 3 4 5 6 7 8 ... 10