Forumul Scientia

Fizică, astronomie şi aerospaţiale => Gedankenexperiment (experimente imaginare) => Subiect creat de: Teodor Sarbu din Decembrie 15, 2011, 09:35:51 a.m.

Titlu: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 15, 2011, 09:35:51 a.m.
Să presupunem că absolut din întâmplare pe lângă pământ şi din sens opus trece o planetă de dimensiunea planetei Marte, şi cu o orbită paralelă cu pământul. Deci puteţi să luaţi masa planetei Marte care are viteza pământului. Distanţa dintre cele două corpuri cosmice este suficient de mică pentru a o considera nulă, dar suficient de mare pentru a nu fi chiar o ciocnire similară cu cea care a condus la crearea lunii.
Întrebare: ce se petrece după ce corpul cosmic trece pe lângă pământ? Ar fi de preferat o apreciere calitativă cu un minim de calcule.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Electron din Decembrie 15, 2011, 10:55:36 a.m.
Distanţa dintre cele două corpuri cosmice este suficient de mică pentru a o considera nulă,
Adica orbitele se intersecteaza? Mai inainte ziceai ca sunt paralele. Cum e?

Citat
dar suficient de mare pentru a nu fi chiar o ciocnire similară cu cea care a condus la crearea lunii.
Cum adica ?

e-
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 15, 2011, 11:06:31 a.m.
Adică trec foarte aproape din sensuri opuse. Traectoriile lor nu se intersectează, dar sunt paralele.
Adică trec foarte aproape dar nu are loc un contact fizic nici la nivel de atmosferă.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Electron din Decembrie 15, 2011, 11:09:21 a.m.
Adică trec foarte aproape din sensuri opuse. Traectoriile lor nu se intersectează, dar sunt paralele.
Adică trec foarte aproape dar nu are loc un contact fizic nici la nivel de atmosferă.
Atunci nu putem considera distanta dintre ele nula. Hotaraste-te ce vrei, fa un desen sau ceva care sa explice parametrii acestei "catastrofe".

Pana nu definesti clar conditiile problemei, nu se poate "rezolva" nimic.

e-
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: florin_try din Decembrie 15, 2011, 03:47:30 p.m.
 Se poate calcula distanta minima functie de viteza relativa a celor 2 corpuri, asa incit gravitatia sa nu duca la ciocnire.

 Banuiesc ca intrebarea lui era: La aceasta distanta minima, gravitatia e suficient de puternica sa duca la dezastre pe Tera?

 Intr-o prima aproximatie eu as privi problema altfel: As incerca sa inteleg care ar fi efectele cimpului gravitational asupra pamintului generat de o planeta de masa lui Marte, functie de distanta de Pamint.  As privi problema doar static, 'ce se intimpla la distanta d', ignorind miscarea relativa a corpurilor. Pe urma trec la partea a 2-a cu miscarea in sensuri opuse cum se vrea in intrebarea initiala.

 Oricum, interesanta intrebare.

PS. Banuiesc ca se vor genera valuri f. mari (tsunami).
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 15, 2011, 04:00:33 p.m.
De fapt ceeace doresc eu este: ce se îmtâmplă cu orbita pământului după ce corpul în cauză trece aproape de el?
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Electron din Decembrie 15, 2011, 05:36:01 p.m.
De fapt ceeace doresc eu este: ce se îmtâmplă cu orbita pământului după ce corpul în cauză trece aproape de el?
Orbitele planetelor din Sistemul Solar vor fi afectate de prezenta unei planete in plus, in functie de distanta la care se afla 'intrusul'. Efectele exista indiferent de distanta, dar cu micsorarea distantei fata de o planeta in particular (de ex fata de Pamant), efectul va fi mai pronuntat pentru acea planeta.

La intrebarea ta nu se poate raspunde in nici un fel in mod relevant, pana nu se stabilesc parametrii situatiei: distante, viteze, mase etc. Pana atunci, raspunsul este: da exista efecte in functie de distanta, viteza, masa etc. La asa intrebare, asa raspuns.

e-
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 15, 2011, 06:10:37 p.m.
Să zicem că diatanţa minimă dintre suprafeţele în cauză este de 300km. Restul datelor mase şi viteze le-am scris deja, dar dacă ţii neapărat le pot mai scrie o dată, ca să nu mă acuzi de sâcâială inutilă.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Electron din Decembrie 15, 2011, 06:34:05 p.m.
Eu as prefera sa faci o figura care sa arate orbitele luate in considerare, pentru ca, repet, efectul prezentei unei planete noi in apropierea Pamantului exista si inante de "trecerea razanta" si va continua dupa. Deci, trebuie specificat "de unde apare planeta noua" si "unde se duce" la scara mai mare, nu doar in ce priveste distanta minima pe care acum o fixezi la 300 km.

Si inca ceva : esti sigur ca o planeta cu masa lui Marte si cu viteza Pamantului poate avea orbita despre care vorbesti? Ia verifica.

e-
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 15, 2011, 07:30:34 p.m.
Probabilitatea ca un corp ceresc să treacă pe lângă pământ o apreciez intuitiv o dată la 5 miliarde de ani, mai repede mai mult. Iar ca acest corp să aibă viteza pământului este imposibil. Deci ce am presupus este doar un exerciţiu de fizică. Din acest motiv cred că subiectul îşi avea locul la fizică. Dar este bine şi aici. Totuşi cred că am dat mult mai multe date despre problemă ca să mai aibă farmec. Există toate datele ca să se aprecieze calitativ ce se va întâmpla. florine poate ne ajuţi şi tu puţin, nu cu calcule ci cu o apreciere calitativă a fenomenului. Prima a fost corectă, dar am vrut să te aduc în mod artificial aici. Scuze.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 16, 2011, 11:10:40 p.m.
Haide să vă mai dau ceva. Ce se întâmplă dacă între corpul în cauză şi pământul are loc o ciocnire elastică? Poate aşa veţi avea mai multe date ca să apreciaţi fenomenul. Poate aşa subiectul va fi trecut acolo une îi este locul. Credeţi-mă că merită să faceţi acest exerciţiu. Veţi avea mari surprize. Inclusiv despre istoria pământului şi a sistemului solar.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: AlexandruLazar din Decembrie 16, 2011, 11:32:13 p.m.
Poate am eu o imaginaţie limitată dar cum exact s-ar putea produce o ciocnire elastică între două planete de densităţi şi mase comparabile?
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 17, 2011, 09:07:18 a.m.
Alexandre. Fă te rog frumos aceste calcule elementar de simple şi apoi vei vedea unde se va ajunge. Nu are importanţă că un asemenea fenomen, ciocnirea elestică a două planete, este imposibilă, ne poate conduce la aprecierea calitativă a fenomenului.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: virgil 48 din Decembrie 17, 2011, 10:48:10 a.m.
Tocmai mi-ai raspuns ca planeta de apa lichida este un caz "mult prea improbabil".


o planetă de dimensiunea planetei Marte, şi cu o orbită paralelă cu pământul.
Pentru acest topic era mai veridic daca scriai "cu o TRAIECTORIE paralela ...
intr-un anumit moment".
Despre posibilitatea unei ciocniri ELASTICE intre cele doua corpuri, eu consider ca este
improbabila de tot .Masa planetei Marte este de cca. 9 ori mai mica decat a Terrei.
De aceea, vreau sa raspund  ceva pentru varianta anterioara, cu trecera la o distanta de 300 km.
Numai ca evaluare calitativa, eu presupun ca un astfel de eveniment ar aduce o anumita
modificare a orbitei terestre, in sensul apropierii de Soare, ca urmare a scaderii
vitezei lineare .Acasta modificare, produsa intr-un timp scurt, nu ar ramane fara urmari.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 17, 2011, 11:08:47 a.m.
În afârşit un răspuns foarte bun. Întradevăr pământul se va apropia de soare. Mulţumesc virgile 48, 48 ca să nu fie confuzii. Ei acum vei înţelege de ce am presupus o ciocnire elastică. Dacă consideri o ciocnire elastică poţi afla la ce distanţă de soare se va afla pământul după ciocnire. Sigur că se poate considera şi o ciocnire plastică, nu ştiu dacă se foloseşte acest termen, când cele două corpuri devin unul singur. Dar hai să mergem mai departe cu ipoteza unei ciocniri elastcie. Poate calculezi şi la ce distanţă de soare ajunge pământul.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Electron din Decembrie 17, 2011, 01:12:05 p.m.
În afârşit un răspuns foarte bun. Întradevăr pământul se va apropia de soare. [...]
O fi foarte bun pentru tine, Teodor Sarbu, dar atata timp cat el, raspunsul, se bazeaza pe niste ipoteze nu doar nelamurite, dar mai grav, neargumentate, acest raspuns nu este bun deloc. Nu pentru un forum serios dedicat stiintei.

e-

PS: Apropo, "Pamantul" si "Soarele" sunt nume proprii si se scriu cu majuscula.

Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 17, 2011, 02:08:15 p.m.
Pentru mine este suficient că virgil 48 a spus că Pământul îşi încetineşte viteza de rotaţie în jurul Soarelui. Deci Pământul se va mişca accelerat pe o spirală către Soare până ce vitaza sa şi distanţa de Soare va satisface relaţia Rv^2=kM unde R este distanţa faţă de Soare, v vitaza Pământului, K constanta de atracţie universală şi M masa soarelui. Evident că Pământul îşi va incetini aceeleraţia până la zero. Personal cred că virgil 48 a răspuns foarte bine, cu atât mai mult cu cât am cerut o apreciere calitativă.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Electron din Decembrie 17, 2011, 02:17:46 p.m.
Personal cred că virgil 48 a răspuns foarte bine, cu atât mai mult cu cât am cerut o apreciere calitativă.
Am inteles asta deja, ai spus-o clar si mai inainte. Faptul ca nu intelegi ca acest raspuns calitativ este gresit, tu considerandu-l "foarte bun", e de asemenea foarte clar.

Greseala consta in presupunerea eronata ca orbita Pamantului este circulara. Ea nu este nici acum si nu ar fi (cu sau fara "spirala" despre care vorbesti mai sus) nici in cazul unei "catastrofe" ca cea din experimentul imaginat de tine.

e-
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 17, 2011, 03:29:15 p.m.
La o excentricitate de cca 0,017 datele problemei nu se schimbă cât de cât serios. Dar dacă nu mă crezi poţi să le calculzi. Pe mine nu mă interesează în acest moment decât rezolvarea calitativă a problemei, chiar dacă ceva mai târziu vor fi necesare şi nişte clcule aproximative care să ne arate amploarea fenomenului. Sigur că pentru callcule mai excte trebuie să se ţină cont şi de excentricitatea orbitei iniţiale şi a celei finale, orbită finală care poate să aibă o excentricitate mai mare, dar repet nu are importanţă pentru ceeace voi încerca să argumentez mai târziu.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Electron din Decembrie 17, 2011, 04:01:16 p.m.
[...] dar repet nu are importanţă pentru ceeace voi încerca să argumentez mai târziu.
Incearca ...


e-
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: virgil 48 din Decembrie 17, 2011, 06:25:41 p.m.
Pentru a contura mai bine ipotezele, ar trebui sa precizezi daca traiectoria "intrusului" trece printre Pamant
si Soare sau prin exteriorul orbitei Pamantului. Este un aspect important, mai ales in cazul unei coliziuni.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 18, 2011, 08:26:49 a.m.
Virgile. Să presupunem că ciocnirea este perfict coliniară şi că cele două corpuri se mişcă în sensuri opuse. Fă te rog calculele, dacă nu te deranjează, pentru o ciocnire perfect elastică şi pentru o ciocnire perfect plastică, adcă aituaţia în care cele două corpuri se comportă ca două bille de plastilină şi după ciocnire rămân lipite unul de altul.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 18, 2011, 06:42:00 p.m.
Uite. Din calculele mele rezultă o orbită a Pământului finală după ciocnire de 0,62UA, în cazul unei ciocniri perfect elastice şi de 0,74UA în cazul unei ciocniri perfect plastice. Evident în cazul unei ciocniri liniare. Virgile poate verifici şi tu rezultatele. Sunt bineveniţi şi alţi utilizatori şi nu numai. UA este o unitate astronomică egală cu cca 149000000km, distanţa medie de la Pământ la Soare.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Electron din Decembrie 19, 2011, 05:51:12 p.m.
Uite. Din calculele mele rezultă o orbită a Pământului finală după ciocnire de 0,62UA, în cazul unei ciocniri perfect elastice şi de 0,74UA în cazul unei ciocniri perfect plastice.
Te invit sa prezinti aici calculele facute si ipotezele folosite in obtinerea acestor valori.

Citat
Evident în cazul unei ciocniri liniare.
Pai, mai devreme ziceai asa :
Adică trec foarte aproape din sensuri opuse. Traectoriile lor nu se intersectează, dar sunt paralele.
Adică trec foarte aproape dar nu are loc un contact fizic nici la nivel de atmosferă.
Pana la urma traiectoriile se intersecteaza sau nu?


e-
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 19, 2011, 06:00:29 p.m.
Mai bine citeşte cu atenţie toate răsounsurile şi vei vedea că ai toate datele. Nu este o problemă pentru elevii de liceu, deşi cei mai avansaţi pot să o rezolve. Cât despre calcule dacă vrei să verifici rezultatele poţi aplica legea conservării energiei şi a impulsului. Iar invitaţia este cam imperativă aşa că o ignor.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Electron din Decembrie 19, 2011, 06:10:58 p.m.
Mai bine citeşte cu atenţie toate răsounsurile şi vei vedea că ai toate datele.
Problema este ca datele de pana acum sunt contradictorii. Se bat cap in cap. Sunt incoerente logic. Daca nu doresti sa le clarifici, treaba ta.

Citat
Iar invitaţia este cam imperativă aşa că o ignor.
::)


e-
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: mircea_p din Decembrie 19, 2011, 06:19:25 p.m.
@Teodor Sarbu

Intr-adevar calculele nu sant la nivel de liceu, chiar si in cazul supersimplificat in care neglijezi interactiunea dintre corpuri pana in momentul ciocnirii.
Din cele prezentate pana acum am senzatia ca ideea ta este ca miscarea orbitala a planetelor e cumva similara cu miscarea electronilor in atom, adica cu orbite (circulare) discrete. Deduc asta din afirmatia ca in urma perturbarii planeta trece de pe orbita circulara pe alta, printr-o "miscare spiralata".
Unul din punctele esentiale, pe care se pare ca il neglijezi, este acela ca orbita circulara este doar un caz (foarte) particular al orbitelor planetare. O perturbare a orbitei (aproape circulara) a pamantului va rezulta intr-o schimbare a excentricitatii orbitei si nu intr-o alta orbita circulara cu o raza mai mare sau mai mica. Presupunand din nou cazul oversimplificat de mai sus, adica presupunand ca la un moment dat, cand pamantul se afla intr-un punct P al vechii orbite,  viteza (si poate masa) pamantului se modifica "instantaneu" (neglijam interactiunea dintre corpuri inainte de ciocnire) , noua orbita va fi o elipsa care trece prin punctul P.
Datele despre noua distanta fata de Soare nu au sens deci.  Poate doar daca vorbesti de semiaxa mare a elipsei.

Daca vrei sa iti formezi o idee despre miscarea corpurilor sub actiunea gravitatii as sugera sa cauti un program gratuit de simulare. 
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 19, 2011, 07:14:25 p.m.
mircea_p. Dacă am prezentat simplificat la maxim posibil fenomenul a fost pur şi simplu pentru a vedea ce se poate întâmpla în principiu, motiv pentru care am presupus şi cazul unei ciocniri plastice. Nu doresc, cel puţin în faza aceasta, un calcul cât de cât precis, ci doresc o apreciere calitativă a fenomenului. În acest caz se poate aproxima că orbita Pământului va fi între o,7 şi 0,9UA. Este supra suficient să putem aprecia că nu este imposibil ca ipoteza formării Lunii, în urma unei coliziuni a Pământului cu un corp cosmic de dimensiunea planetei Marte să fi condus şi la modificarea esenţială a orbitei Pământului. În acest caz apariţia vieţii pe Pământ nu se datorează atât mareelor create de Lună cât de modificarea orbitei Pământului. Aceasta a condus fie la apropierea de Soare sau la îndepărtare de Soare. Personal cred că în urma coliziunii Pământul s-a apropiat de Soare. Zona propice vieţii pe Pământ este de fapt redusă, respectiv distanţa de Soare. Nu exclud nici ipoteza, destul de probabilă de altfel, ca orbita Pământului înainte de coliziunea de acum cca 4,5 miliarde de ani să fi fost chiar în actuala centură de asteroizi. Sincer ideea aceasta mi-a venit după ce am făcut primele calcule. Cred că este o ipoteză credibilă. Resturile coliziunii, respectiv centura de asteroizi are o masă totală de cca 4% din masa Lunii, deci nu pot fi resturile unei planete distruse de gravitaţia lui Jupiter, cum am citit mai demult. Poate nu este o ipoteză atât de hazardată. Calculele necesare pentru această ipoteză cred că nu pot fi făcute decât cu programe speciale şi cu calculatoare performante. Ambele mă depăşesc. Cu stimă.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: AlexandruLazar din Decembrie 19, 2011, 07:21:44 p.m.
Mai bine citeşte cu atenţie toate răsounsurile şi vei vedea că ai toate datele. Nu este o problemă pentru elevii de liceu, deşi cei mai avansaţi pot să o rezolve. Cât despre calcule dacă vrei să verifici rezultatele poţi aplica legea conservării energiei şi a impulsului. Iar invitaţia este cam imperativă aşa că o ignor.

Pentru mine principalele impedimente în a efectua calculele a fost că nu am reuşit să găsesc două traiectorii care să nu se intersecteze, dar totuşi corpurile să se ciocneasca, nici să scriu relatiile pentru o ciocnire care se produce fără contact fizic, aşa cum ai precizat în datele problemei.

Nu mai vorbesc de faptul ca încă nu mi-e clar cum ai putea avea o ciocnire perfect plastică sau perfect elastică între două corpuri ca cele despre care vorbeşti.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 19, 2011, 07:35:29 p.m.
Haide Alexandru Lazar. Citeşte cu atenţie toate răspunsurile şi nu numai ale mele şi te vei lămuri. Poate pe ultimul nu ai apucat să-l citeşti. Nu scăpa din vedere că este vorba de o apreciere calitativă. Am acceptat în final, pentru a mai uşura inţelegerea a ceea ce doresc să considerăm o ciocnire liniară, elastică şi una plastică.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Electron din Decembrie 19, 2011, 07:53:01 p.m.
Dacă am prezentat simplificat la maxim posibil fenomenul a fost pur şi simplu pentru a vedea ce se poate întâmpla în principiu, motiv pentru care am presupus şi cazul unei ciocniri plastice. Nu doresc, cel puţin în faza aceasta, un calcul cât de cât precis, ci doresc o apreciere calitativă a fenomenului.
Cu alte cuvinte, ai propus un exmeriment imaginar imposibil (adica ale carui conditii initiale nu pot sa existe fizic), apoi ai facut niste calcule cu niste ipoteze care nu corespund realitatii (orbite circulare inainte si dupa "catastrofa", ciocniri liniare elastice / plastice), ca sa vezi "ce se poate intampla in principiu" ? Din pacate nu ai reusit, nimic din ce ai prezentat in acest topic nu e posibil fizic si ca atare nu e relevant pentru realitate, nici macar in principiu. Mai incearca.

Citat
În acest caz se poate aproxima că orbita Pământului va fi între o,7 şi 0,9UA.
Fals. Pe ce iti bazezi aceaste afirmatii?

Citat
Este supra suficient să putem aprecia că nu este imposibil ca ipoteza formării Lunii, în urma unei coliziuni a Pământului cu un corp cosmic de dimensiunea planetei Marte să fi condus şi la modificarea esenţială a orbitei Pământului.
Orbita actuala aproape circulara a Pamantului exclude un asemenea scenariu, din motivele descrise de mircea_p mai sus.

Citat
În acest caz apariţia vieţii pe Pământ nu se datorează atât mareelor create de Lună cât de modificarea orbitei Pământului. Aceasta a condus fie la apropierea de Soare sau la îndepărtare de Soare. Personal cred că în urma coliziunii Pământul s-a apropiat de Soare. Zona propice vieţii pe Pământ este de fapt redusă, respectiv distanţa de Soare. Nu exclud nici ipoteza, destul de probabilă de altfel, ca orbita Pământului înainte de coliziunea de acum cca 4,5 miliarde de ani să fi fost chiar în actuala centură de asteroizi. Sincer ideea aceasta mi-a venit după ce am făcut primele calcule. Cred că este o ipoteză credibilă
Crezi gresit.

e-
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: mircea_p din Decembrie 19, 2011, 08:27:41 p.m.
mircea_p. Dacă am prezentat simplificat la maxim posibil fenomenul a fost pur şi simplu pentru a vedea ce se poate întâmpla în principiu, motiv pentru care am presupus şi cazul unei ciocniri plastice. Nu doresc, cel puţin în faza aceasta, un calcul cât de cât precis, ci doresc o apreciere calitativă a fenomenului. În acest caz se poate aproxima că orbita Pământului va fi între o,7 şi 0,9UA.
Mi-e teama ca inca nu ai inteles ideea de baza. Poate ma insel.
Daca orbita Pamantului este acum aproximativ circulara, cu o raza de 1UA, o modificare brusca a vitezei de genul celei propuse (tangentiala la tariectorie)  va rezulta probabil intr-o orbita eliptica cu atat mai excentrica cu cat modificarea e mai mare. La periheliu pamantul se va afla tot la aproximativ 1 UA de Soare.
Nu stiu ce calcule ai facut, as fi curios cum de ai obtinut acele valori cantitative (dintr-o evaluare calitativa?).

Spre exemplificare am atasat doua imagini obtinute cu un program de simulare.
Prima imagine arata o orbita aproximativ circulara (excentricitate 0.1).
In punctul in care se afla planeta in imagine, am operat o modificare brusca de viteza, in sensul scaderii cu 30%, si o crestere a masei.  Cam ce s-ar obtine prin ciocnirea plastica cu un alt corp care se misca in sens opus vitezei tangentiale a planetei in punctul respectiv.
Orbita rezultanta este aratata in figura 2. Cum s-ar aplica valorile date de tine la aceasta orbita finala?

Poate ar trebui sa schimbi conditiile problemei daca nu asta e ceea ce ai in vedere.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Decembrie 19, 2011, 09:06:31 p.m.
mircea_p.  Mie teamă că ai dreptate. Totuşi Pământul în acea perioadă a supus unui bombardament meteoric important. Evident că acesta s-a produs poate din toate direcţiile. Deci nu a fost afectată prea mult excentricitatea orbitei Pământului. Mă întreb dacă în cazul ipoteticei ciocniri care a condus la formarea Lunii, excentricitatea orbitei Pământului nu a fost afectată. Sper că s-au făcut calculele necesare. Poate că există condiţii iniţiale care să permită cât de cât ca afirmaţiile mele să se apropie de realitate, dar mă îndoiesc.
În final o ipoteză demontată cu eleganţă. Mulţumesc.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: Teodor Sarbu din Ianuarie 19, 2012, 05:24:11 p.m.
          Mircea_p. M-am gândit destul de mult la demonstraţia ta.. Mi-am adus aminte că demult un profesor de fizică ne-a făcut o demonstraţie similară. Păcat că nu mi-am amintit-o când trebuia. Am ajuns la concluzia că pentru ca scenariul propus de mine să se poată întâmpla, adică să existe posibilitatea ca Pământul să treacă de la o orbită circulară la alta tot circulară este necesar ca Pământul să sufere cel puţin două coliziuni majore. Evident nu simultan. Dar să mă explic. Să presupunem că Pământul se afla pe o orbită în actuala centură de asteroizi. Acolo are loc o ciocnire care transformă orbita pământului într-una eliptică şi care la periheliu ajunge tot pe prima orbită. Din acea coliziune ar fi rezultat centura de asteroizi. Pe noua orbită are loc o nouă ciocnire care  conduce Pământul la o altă orbită aproape circulară care funcţie de datele iniţiale ale celor două ciocniri poate fi chiar orbita actuală a Pământului. Noua coliziune trebuie să aibă loc atunci când Pământul se află la afeliu. În urma noii coliziuni ar fi rezultat Luna. Cred că acest scenariu, dacă este posibil teoretic, este puţin probabil.
         Apropo. M-am gândit unde am greşit. Nu am ţinut cont de energia potenţială pe care ar fi avut-o Pământul pe vechea orbită şi care ar fi condus la o accelerare prin apropierea de Soare şi în final la o orbită eliptică.
Titlu: Răspuns: O posibilă catastrofă cosmică.
Scris de: puriu din August 11, 2012, 04:39:51 p.m.
   Experimentul este imaginar. Planetele nu se pot roti in jurul Soarelui in sensuri contrare. Planetele provin, ca si Soarele, din aceeasi nebuloasa si impart momentul cinetic originar cu toate corpurile din Sistem. Doua planete cu orbite ce se intersecteaza se pot ciocni, dar cu viteza reletiva mai mica, egala cu diferenta vectoriala dintre cele doua viteze orbitale.
   Revenind la experiment, putem reformula ipoteza: consideram ca de Pamant se apropie din sens contrar un corp cu diametrul si masa planetei Marte (diametrul 1/2 si masa 1/9 din cele ale Pamantului) pe o traiectorie aproape tangenta la orbita Pamantului, dar fara ca cele doua corpuri sa ajunga in contact. Corpul trece prin imediata apropiere a Pamantului, dupa care se indeparteaza. Ce se intampla pe Pamant si care va fi noua traiectorie a Pamantului?
   Cele doua corpuri se apropie cu viteza relativa egala cu dublul vitezei orbitale a Pamantului, adica cca. 60 km/s. Intre ele actioneaza numai forta de atractie gravitationala, aceeasi pentru ambele corpuri. Aceasta forta variabila are o componenta tangentiala la orbita Pamantului si una perpendiculara pe ea, in planul ce contine corpul strain. Componenta tangentiala creste la apropierea corpului si accelereaza miscarea Pamantului si scade la indepartarea corpului si franeaza miscarea Pamantului care revine la viteza orbitala (energia cinetica) initiala. Componenta perpendiculara creste si scade la trecerea corpului pe langa Pamant fara sa-si schimbe semnul, deci ii aplica un impuls net ce modifica orbita acestuia. Orbita corpului "vagabond" se modifica de 9 ori mai mult. Din cauza vitezei relative foarte mari durata de actiune a fortei perpendiculare este mica, iar impulsul transmis corpurilor este mic (mv = Ft). Noua traiectorie a Pamantului va fi o elipsa ce trece prin punctul de interactiune. Daca interactiunea a avut loc in planul orbital se modifica excentricitatea, daca a avut loc lateral se modifica inclinarea orbitei. In cazul general se modifica amandoua, dar modificarile sunt minore. Mult mai mare ar fi modificarea traiectoriei daca pe langa Pamant ar trece in mod repetat si in acelasi sens o miniplaneta, chiar la distanta mai mare.
   Ce se intampla pe Pamant? Pentru scurt timp (zeci de minute) in zona de maxima apropiere si in zona diametral opusa are loc o scadere masurabila a acceleratiei gravitationale. Aceasta produce efecte mareice in atmosfera, in apa oceanelor si in scoarta terestra. In minutele de maxima apropiere efectele sunt intr-adevar catastrofale.