Fizică, astronomie şi aerospaţiale > Teoria relativităţii, astronomie si astrofizica

EINSTEIN si HUBBLE

(1/13) > >>

atanasu:
Nota: Gandindu-ma la ce  scrie Calahan pe firul de sub acesta, referitor la "O alta teorie a efectului fotoelectric;
 
Si Einstein si Hubble au avut dreptate: o parafraza la un articol mai vechi la care poate ca m-am mai referit pe acest forum.

b] Einstein a avut dreptate[/b]
 O sa dau  si eu un raspuns personal la confirmarea formulei lui Einstein: E=mc^2, raspuns, pe care avandu-l,  mi-am permis ca in 2011 sa pariez alaturi de altii contra grupului de cercetatori fiziieni de la CERN care au considerat ca au demonstrat experimental ca viteza luminii nu este o limita universala absoluta asa cum sustine fizica actuala.
Reiau problema: la un experiment facut in Italia numit OPERA, unde s-a masurat viteza unui fascicul de neurtrino creati in acceleratorul de la CERN a rezultat ca viteza acestora a depasit viteza luminii. Asta in primul experiment comunicat in 22 septembrie 2011, dar reconfirmat prin repetarea lui si in noiembrie 2011.
Imediat lumea fizicii s-a impartit in doua: cei ce credeau ca este posibil asa ceva si cei care nu credeau fiecare cu argumente si motivatii stiintifice.
O fizicina romanca credea ca este posibil ca experienta sa fie consistenta si concludenta si citez :
" Articolul a fost publicat deoarece se obținuse de 15.000 de ori acelasi rezultat (pana pe 22 sept.)
Sincer, nu pot să cred ca 179 (!) dintre cele mai strălucite minti ale fizicii din acest moment de pe Pământ puse la un loc ar putea sa lase să le scape ceva, vreo eroare, asa cum încercau sa îsi motiveze reactia scepticii"

Ei bine, sub acest comentariu al ei facut in decembrie 2011, eu in 10 martie 2012 cand l-am citit pe blogul ei chiar in ziua cand descoperisem blogul, tocmai informandu-ma cu referire la experimentul OPERA, am postat foarte scurt si categoric:
 
atanasu  spunea...
 VITEZA LUMINII ESTE CU SIGURANTA O CONSTANTA UNIVERSALA SI VITEZA MAXIMA   POSIBILA IN UNIVERSUL NOSTRU SI NU POATE FI DEPASITA

Si nu este intamplator ca asa cum s-a dovedit ulterior eu aveam dreptate si motivele mele erau destul de confirmate de aceasta dreptate.

Oricum cred ca am avut noroc ca am publicat articolul meu si ca am avut acele discutii cu acea dna xxxxx inainte ca sa se certifice dreptatea mea si deci greseala celor 179 cercetatori invocati de ea, intrucat rezultatele noi, publicate online la 15 martie 2012 „ sunt compatibile cu sosirea simultană a tuturor evenimentelor cu o viteză egală, respetiv aceea a luminii”. Aici însă nu este vorba de o verificare sau repetare a experimentului OPERA, ci de experimentul ICARUS, care a măsurat neutrini pe același traseu CERN - Gran Sasso, dar a folosit un nou tip de detector numit Liquid Argon Time Projection Chamber. Asadar experimentul ICARUS arată că neutrinii nu pot depăsi viteza luminii (vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Neutrino) , lucrurile reintrand in matca lor si racind entuziasmul tineresc al unor fizicieni, entuziasm care mie imi place foarte mult dar care ulterior si-au descoperit si eroarea.

Pe ce m-am bazat eu cand am afirmat  categoric imposibilitatea depasirii vitezei luminii?

Convingerea  asta mi-am format-o demult, prin anii 80`, ani fertili pentru unele meditatii si preocupari ale mele inafara obligatiilor curente, care nu erau din acest domeniu al fizicii.
Ce am gandit pe atunci ?
Ca intalnirea dintre un om ca Eminescu (http://www.icf.ro/individual/lab04/osiceanu/Eminescu_Studiu_Eedition.pdf ), un rafinat cunoscator in ale gandirii  si probabil familiarizat , via  Schopenhauer-Upanisade, cu problema intuita de vechii indieni, anume  a identitatii, care transpusa in termeni existenti in stiinta post newtoniana , ar fi fost exprimata ca fiind intre  materie si energie,  la care adaugandu-se cunostinte de baza din fizica privind omogenitatea dimensionala intre cei doi membrii ai unei egalitati fizice, ar fi putut destul de usor conduce la nivelul unui olimpic la fizica in ultima clasa ultima de liceu, la relatia posibila si deocamdata doar ipotetica, E=mc^2 cu  implicatiile ei, respectiv  constatza  vitezei luminii si limitarea vitezelor din lumea materiala la aceasta din urma.

Voi prezenta mai detaliat acest rationament transcriind aici textul publicat in 10 martie 2012 pe blogul xxxxxxxx, text la care am facut trimitere si in discutia cu distinsa dna dr in fizica  asa cum am spus inainte.

Asadar textul articolului :

Einstein are dreptate
Nu este prima data cand afirm public adica pe cate un blog acest adevar, pentru mine indubitabil. Din pacate nu am atras atentia cu motivele mele altele decat cele ale lui Einstein sau eventual am fost gratificat de catre o "suficienta aroganta" cu ceva ce la ea se numeste misto. Acestora nu le prea raspund.
Astfel pe blogul unui peronaj destul de plin de propriul sau ego(um sunt si mai toti ce-i ce se produc pe aici) , vrand totusi sa-i fac un cadou, dlui ocupand-se de o mare scriitoare franceza, Marguerite Yourcenar,respectiv de cartea acesteia tradusa la noi sub titlul Piatra Filozofala, am citat ceva din aceasta excelenta carte iar pasajele de acolo, nu toate, rezumate ar fi:

On 25 septembrie 2009 at 19:09 atanasu  said: Dle xxxxxxxx, "cititi in carte nota de subsol in care autoarea vorbeste de un pasaj obscur din Paracelsus si vedeti ce intelegeti?"
Neprimind mult timp raspuns, revin cu:
On 1 ianuarie 2010 at 16:39 atanasu  said:  "xxxxxxxx, vad ca nu ai observat cea mai importanta postare cu care a fost onorata tema ta, dar probabil ca si postarea este la fel de obscura ca si pasajul din Paracelsus la care se refera aceasta fantastica scriitoare -ganditor."
apoi raspunsul :
On 3 ianuarie 2010 at 04:25 xxxxxxxx said:  Am observat-o. Din pacate nu am gasit nota de subsol. Stiu ca Marguerite Yourcenar face mai multe trimiteri la Paracelsus (care, in parte, a fost luat drept model pt. personajul romanului respectiv numit Zénon) , retin in special una prin care realiza o distantare in idei intre personajul principal si Paracelsus. Poate imi impartasesti si mie informatia gasita, atat de pretioasa, dupa cum spui. Sau macar da-mi numarul paginii unde o pot gasi (asta daca avem aceeasi editie).
Raspund exact:
On 4 ianuarie 2010 at 19:44 atanasu said:  "In nota autorului de la sfarsitul volumului, M.Y. spune la a 5-a pg din respectiva Nota: "Fraza despre identitatea materiei , a luminii si a fulgerului rezuma doua pasaje ciudate semnate de Paracelsus., a se vedea: das Buch Meteororum, Colonia, 1566 "
Raspuns: On 26 noiembrie 2010 at 13:24xxxxxxxx said: atanasu, eu recunosc – sunt incapabil sa iti inteleg abordarea. Probabil ca facem parte din lumi diferite. In privinta “cadoului frumos si dezinteresat”, iti multumesc; fraza cu pricina o observasem si eu, nu stiam insa la ce anume te referi. Este o foarte veche idee a alchimistilor dar nu numai a lor – ma refer la identitatea materiei si a energiei.
Răspund eu si mai detaliat : On 27 noiembrie 2010 at 12:42 atanasu said: Atunici xxxxxxxxx draga, sa-ti mai fac un cadou explicandu-ti. Asadar celebra E=m*c^2, ca IPOTEZA, si repet doar ca ipoteza, era pe vremea lui Einstein destul de la indemana unui fizician sau chiar a unui elev de liceu in clasa superioara, odata ce omogenitatea dimensionala se cunostea in fizica alaturi insa, de aceasta senzationala si anticipativa sustinere alchimista, despre care autoarea analizata de tine spune ca este o exprimare destul de absconsa, deci nu prea se plimba pe toate cararile alchimice, ci poate asa ca la Paracelsus, pe o poteca mai obscura si in care nici el nu afisa chiar formal aceasta identitate.
Trebuia sa ai si altceva in cap decat memorari de cunostinte ca sa sezizezi implicatia. Oricum cred ca acum odata ce ti-am spus si asta, inafara de a-ti raspunde la o eventuala intrebare punctuala, cred ca subiectul este foarte incheiat.

Apoi cand cu CERN-ul si OPERA, mi-am adus aminte de acesta discutie si i-am mai transmis un ultim  mesaj :
On 27 februarie 2012 at 18:01 xxxxxx said: Comentariul tău e în așteptare. Dle xxxxxxx , Cred ca esti convins in baza celor relevate aici in 2009-2010, ca in toamna lui 2011, cand la CERN s-a sustinut ca s-a depasit viteza luminii, eu le-am spus: Baieti verificati-va experientele, ipotezele si calculele ca nu e cum spuneti voi. Se pare ca cei care gandesc asemenea incep sa fie confirmati .
PS. Pe un alt blog oarecum fiind intepat prosteste, in sept 2011 am scris:
atanasu  said, on septembrie 25, 2011 at 11:08 am  Si totusi echivalenta masa energie este veche, o au si vechii indieni si o are si Parcelsus. Posibil sa fie si in Biblie. Din aceasta echivalenta se poate deduce cu cunostinte de fizica elementara (de liceu) ipoteza relatiei
E=m *c^2 si c=constant. Evident diferenta gasita la CERN este prea mica si eu cred ca este eronata. Eu am motive sa cred ca c=constant =viteza luminii in vid. Nici Tesla invocat aici, nu combate ideea exceptionala privind constanta vitezei luminii. Si acum cititorule fiindca mi-ai cerut explicatii suplimentare, le dau, desi asta reprezinta o contributie originala nepublicata si care chiar si de pe un blog care maine dispare poate fi furata de altcineva. Mentionez ca aceasta demonstratie imi apartine si este realizata in perioada 1980-1988.
Primul pas: Asadar daca acceptam ca lumina si materia una sunt(ipoteza alchimica si vedica) atunci transcrierea acesteia in limbajul fizicii de azi, ar fi echivalenta energiei cu masa. Adica E identic M, care omogen dimensional s-ar scrie in relatia cea mai simpla posibil: E=M*k**2 (1)   Intelegandu-se aici ca unitatea de masa se poate transforma sau contine 1/(k**2) unitati de energie, unde k este o marime cu dimensiunea de viteza(spatiu/timp) Atentie este altceva decat relatia care da energia cinetica a unui corp de masa m in miscare cu viteza v adica E=m*v^2/2 Se vede acum ca asta deja este exprimarea fizica a unui fel de transmutare a materiei sau o identitate divina in punctul primordial, in acel BINDU al indienilor vedici si al filozofiilor lor yoga (In metaphysical terms Bindu is held to be the point at which begins creation and the point at which the many becomes the unity. It is also described as "the sacred symbol of the cosmos in its unmanifested state) (nota mea azi 09 august 2020: un fel de Big-Bang)
Al doilea pas: Daca ne patrundem de sensul acestei relatii magnifice, trebuie sa ajungem la concluzia irefutabila ca daca energia (lumina) si materia una sunt, atunci acel k nu poate fi decat viteza luminii caci materia se transforma in lumina ajungand la viteza acesteia si ca deasemeni aceasta viteza datorita conservarii nu poate fi decat ultima viteza posibila si in acelasi timp constanta adica  constanta universala simbolizata cu litera c. Asadar relatia (1) devine : E= M*c^2 (2) Adica exact celebra relatie a relativitatii restranse.
Nota: cred ca daca poetul care a scris La steaua, ar mai fi trait, poate ca ar fi propus si el aceasta relatie caci nici Einstein in teoria relativitatii restranse nu a facut  altceva decat sa o propuna desigur avand totusi la baza un experiment , cel al lui Michelson-Morley explicat astfel teoretic. Ce am facut noi mai sus nu se bazeaza pe experiment ci este doar un simplu rationament fizico-metafizic sustinut cu cunostinte elementare de fizica.
Celui care a ajuns pana aici sper sa nu-i para rau de timpul folosit.
atanasu "

Asadar repet si acum in august 2020: Celui care a ajuns pana aici sper sa nu-i para rau de timpul folosit.
atanasu

Se vede de aici ca in discutia din 2009-2010 cu xxxxxxx, nu am mai folosit trimiterea la filozofia indiana utilizata de mine initial, caci de la Marguerite Yourcenar de care se ocupa si xxxxxx aflasem ca celebrul alchimist european Paracelsus vorbea  despre identitatea materiei , a luminii si a fulgerului in doua pasaje ciudate semnate de el in  "das Buch Meteororum, Colonia, 1566 ".

PS.  Cred ca am saturat promisiunea din titlu cu referire la Einstein si va urma ceva poate si mai interesant in care este implicat in primul rand astronomul Hubble dar si alte nume mari in stiinta secolului trecut.
Sa vad ce ma va provoca la asta. Cine stie poate tot o postare de a dnei xxxxxx care-i-a din nou ii multumesc cu multa admiratie si afectiune pentru tot ce face.

UPDATE 2 octombrie 2013 Despre expansiunea accelerata a universului sau legea fundamentala de constitutie a macroUniversului

Si chiar asa s-a intamplat, caci m-a inspirat un filmulet gasit pe blogul xxxxxxx referita mai sus intitulat «Un-univers-sau-mai-multe-multiversuri » mi-a lamurit un lucru care ma facea sa aman postarea privitoare la expansiunea universului si la ceea ce eu am denumit legea de constitutie fundamentala a Universului sau altfel spus relatia spatiu -timp pentru macroUnivers.
Asadar, undeva prin 2012, cand am aflat ca premiul Nobel pentru fizica a fost primit de trei fizicieni-cosmologi , respectiv Saul Perlmutter (Laboratorul Naţional Lawrence Berkeley, S.U.A.), Brian Schmidt (Universitatea Naţională din Australia) şi Adam Riess (Universitatea John Hopkins, S.U.A.) pentru descoperirea prin observatii astronomice, in 1998, a faptului că Universul este in expansiune accelerata, lucru care literamente  m-a uimit , intrucat eu, desigur un amator insuficient informat, consideram a fi o evidenta si asta de prin anii `80 ai secolului trecut
De ce consideram eu astfel, in timp ce lumea stiintifica credea ca dupa Big Bang va urma un Big Crunch(marea implozie)?
Fata de toti acestia descoperirea celor trei considerata epocala s-ar putea califica colocvial astfel: 
"Unii spun că lumea se va sfârşi în foc, alţii spun că în gheaţă". Care va fi destinul final al Universului? Probabil îşi va termina existenţa în gheaţă, potrivit studiilor laureaţilor Nobel în fizică, din 2011. Ei au studiat zeci de stele care au explodat, denumite supernove şi au descoperit că Universul se măreşte din ce în ce mai  rapid. Descoperirea a fost o surpriză chiar şi pentru laureaţi.

Dar nu si pentru mine, care chiar m-am mirat ca descoperirea lor experimentala ar fi o surpriza.
De ce era un lucru pe care-l consideram, in lipsa mea de informare, ca fiind deja stabilit?
Pentru ca asa cum  spuneam, prin anii `80 cand s-a intamplat sa-mi pun intrebarea fundamentala daca Universul ar putea, daca ar trebui sa aiba o lege stabila de evolutie , atunci cum ar fi ea ? Si mi-am raspuns pornind de la ideea fundamentala ca o asemenea lege nu ar putea fi decat de forma unei relatii spatiu-timp, aceste doua marimi fiind nu numai fundamentale pentru fizica dar si pentru filozofie, Kant spunand ca ne sunt date aprioric si eu credeam ca relatia ar trebui sa aiba o exprimare divina adica transcedentala, ori singura functie transcedentala pe care o cunosc este y=e^x unde e este numarul transcendent e , baza a logaritmilor naturali.
Este imediat evident ca in acest caz ar trebui sa caut sau sa ma astept la o relatie de forma S=f(e^t) unde S este spatiul si t este timpul.
Atunci mi-am adus aminte ca auzisem de o lege de miscare in spatiu a galaxiilor care se indeparteaza una de alta, descoperita in 1928 de astronomul american Edwin Hubble, care in 1929 prin masuratori astronomice publicase descoperirea ca galaxiile se indeparteaza una de alta cu o viteza care creste odata cu cresterea spatiului dintre ele, relatia gasita fiind liniara, adica cresterea fiind proportionala si in consecinta exprimabila matematic prin relatia v=H*S unde v este viteza de recesiune , S distanta dintre galaxii si H , factorul constant in unitati de timp inverse(t^(-1) ) primind denumirea de constanta lui Hubble.
Nestiind nimic mai mult, am integrat relatia data de Hubble si am gasit exact exponentiala care speram si credeam in mod oarecum mistico-filozofic ca ar trebui sa fie, adica S=e^(H*t).
Ulterior am aflat ca preotul catolic belgian Georges Lemaitre, fizician in acelasi timp, publicase cu doi ani inaintea lui Hubble intr-un jurnal stiintific belgian obscur , intitulat Analele societatii stiintifice din Bruxelles, opinia ca date de tipul celor masurate de Hubble dar si de alti astronomi dadeau substanta concluziilor ce puteau decurge din relativitatea generala privind un Univers in expansiune dupa o relatie precum legea lui Hubble , Lemaitre devenind astfel primul care s-a referit la un fenomen de tip Big-Bang la care se ajunge daca se deruleaza inapoi filmul expansiunii, constanta lui Hubble permitand calcularea varstei Universului.
Nu pot sa parasesc acest expozeu istoric, fara sa amintesc, ca primul care a intuit aceasta expansiune a fost matematicianul rus, mort tanar, Alexandre Friedmann care in 1922 la 33 ani, a intrevazut primul ca teoria relativitatii generalizate amestecand gravitatia, spatiul si timpul, va permite intelegerea si studiul universului in ansamblul sau cat si expansiunea acestuia pornind de la o singularitate initiala, momentul ZERO, deci Big-Bang-ul de mai tarziu.
Pentru cine accepta ca lege de evolutie a Universului relatia exponentiala indicata de mine, rezulta imediat ca Universul nu ne comunica matematic nimic despre el decat ce in limbaj natural ne comunica direct si Divinitatea adica ca „El este cel care Este” caci ce ne spune exponentiala asta divina despre Univers prin infinitatea derivatelor sale, decat ca toate au aceiasi expresie exponentiala transcedentala si ca deci nu putem sa spargem aceasta nuca trancscendenta. Originea fiind acum(t=0) si deci Universul prezent este UNU, cel viitor merge spre nu stim unde ne va duce exponentiala, comod putand invoca infinitul iar pentru singularitatea de la inceptul timpului (minus infinit fata de prezent ) o singularitate reprezentata prin acel ZERO al lui Friedmann.
Este deci evident ca nu avem nu numai o acceleratie de ordinul unu dar si cate dorim noi pana la infinit.

De ce nu a fost sesizat acest aspect, desi eu am fost convins ca era pe deplin cunoscut, pana cand experimentele celor trei a obligat sa fie acceptat?
Foarte simplu si asta am aflat-o din filmuletul referit mai sus gasit la xxxxxx, care lamurindu-ma, mi-a permis sa si public aici si acum aceste lucruri sub aceasta forma, caci sub forma unor observatii privind natura transcedentala a relatiei  fundamentale pentru univers, care ar trebui sa fie relatia spatiu- timp am mai facut-o mai succint de cateva ori adica prin anii `90 odata, in 2000 si in 2009 cat si pe cateva bloguri in mod tangential crezand ca vorbesc despre lucruri deja cunoscute.
Si ce anume m-a lamurit ? Pai e vorba de faptul ca lumea stiintifica considera ca viteza chiar daca creste cu spatiul creste decelerat in timp si deci nu putem avea o expansiune spre infinit ci spre un Big Crunch. Aceasta simpla idee si lipsa intelegerii transcendentei divine nu le-a permis sa vada ce eu vazusem de mult si in schimb a permis ca celor trei, pe deplin meritat. sa li se acorde  Nobelul.
As putea spune ca si eu in raport cu ei ma aflu intr-o situatie similara cu Lemaitre fata de Hubble care din pacate nu a primit in viata premiul Nobel desi il merita cu prisosinta si desi dupa moarte s-a pus problema,  a fost insa imposibil, acest premiu neacordandu-se post mortem.
  Si nu pot incheia fara sa arat ca a existat un precursor de forta, acela fiind profesorul roman, matematicianul Octav Onicescu care in 1974 in cartea sa Mecanica invariantiva introduce o forta de respingere tot de natura gravitationala, care, la distante mari o poate depasi pe cea newtoniana de atractie si deci explica si matematic si fizic expansiunea accelerata. Nici profesorul Onicescu daca mai traia, nu s-ar fi mirat de gasirea si prin masuratori,  a celor anticipate de dlui pe cale teoretica. El ar fi fost in aceasta analogie, spre gloria stiintei romanesti, exact in pozitia lui Friedmann.

Si mai spun odata : Celui care a ajuns pana aici sper sa nu-i para rau de timpul folosit.

A.Mot-old:

--- Citat din: atanasu din August 09, 2020, 10:35:18 p.m. ---Pentru ca asa cum  spuneam, prin anii `80 cand s-a intamplat sa-mi pun intrebarea fundamentala daca Universul ar putea, daca ar trebui sa aiba o lege stabila de evolutie , atunci cum ar fi ea ? Si mi-am raspuns pornind de la ideea fundamentala ca o asemenea lege nu ar putea fi decat de forma unei relatii spatiu-timp, aceste doua marimi fiind nu numai fundamentale pentru fizica dar si pentru filozofie, Kant spunand ca ne sunt date aprioric si eu credeam ca relatia ar trebui sa aiba o exprimare divina adica transcedentala, ori singura functie transcedentala pe care o cunosc este y=e^x unde e este numarul transcendent e , baza a logaritmilor naturali.
Este imediat evident ca in acest caz ar trebui sa caut sau sa ma astept la o relatie de forma S=f(e^t) unde S este spatiul si t este timpul.
Atunci mi-am adus aminte ca auzisem de o lege de miscare in spatiu a galaxiilor care se indeparteaza una de alta, descoperita in 1928 de astronomul american Edwin Hubble, care in 1929 prin masuratori astronomice publicase descoperirea ca galaxiile se indeparteaza una de alta cu o viteza care creste odata cu cresterea spatiului dintre ele, relatia gasita fiind liniara, adica cresterea fiind proportionala si in consecinta exprimabila matematic prin relatia v=H*S unde v este viteza de recesiune , S distanta dintre galaxii si H , factorul constant in unitati de timp inverse(t^(-1) ) primind denumirea de constanta lui Hubble.
Nestiind nimic mai mult, am integrat relatia data de Hubble si am gasit exact exponentiala care speram si credeam in mod oarecum mistico-filozofic ca ar trebui sa fie, adica S=e^(H*t).
--- Terminare citat ---
Fals!
Dacă t este timpul , atunci conform formulei S=eHt rezultă că distanța S dintre galaxii nu are unitate de măsură adică este adimensională , ceea ce este absurd...

atanasu:
Scuze nu am observat ce ai scris sa-ti raspund mai repejor: constanta Hubble, H este dimensionala si eu am folosit-o in firul in care am cantarit Universul destul de exact fata de ce zice cosmogonia astazi dar si neutrino-ul fata de ce spune cuantica.

PS Dar nu-i asa ca tu un crestin convins si poate si practicant te bucuri cand poti scre asa de apasat un:FALS !.
Ma gandesc ca fara pacate cum esti nu vrei chiar sa fii imaculat la spovedanie?

A..Mot:

--- Citat din: atanasu din August 23, 2020, 10:42:58 a.m. ---Scuze nu am observat ce ai scris sa-ti raspund mai repejor: constanta Hubble, H este dimensionala si eu am folosit-o in firul in care am cantarit Universul destul de exact fata de ce zice cosmogonia astazi dar si neutrino-ul fata de ce spune cuantica.

PS Dar nu-i asa ca tu un crestin convins si poate si practicant te bucuri cand poti scre asa de apasat un:FALS !.
Ma gandesc ca fara pacate cum esti nu vrei chiar sa fii imaculat la spovedanie?

--- Terminare citat ---
Deoarece atunci rezultă că distanța propusă de tine este adimensională ceea ce este absurd...Gasește altă formulă...
Eu, păcătosul , încerc să respect cât mai mult Cuvântul lui DUMNEZEU din Biblia Ortodoxă! 

atanasu:
@A.Mot si Iuliian,
Este interesanta observatia voastra. Dar ce parere aveti voi de ea? Aveti asa ceva si doar in temeni de mecanica cereasca sau in fine de cinematica cereasca sau nu ca sa nu mergem spre religie desi eu i-am spus metaforic exponentiala divina si pot motiva asta.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare