Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.

Creat de Virgil, Mai 30, 2021, 06:25:25 AM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

calahan

#195
Dl Virgil
Presiunea dinamica apare la circulatia fluidelor. Efectul Toriceli, nu este presiune dinamica? Efectul Magnus nu este presiune dinamica? Este demonstrat pe undeva ca forta electromagnetica este efect hidrodinamic de tip Magnus, in sanul eterului. Efect care apare la rotatia foarte rapida a particulelor, in fluxul generat de alte particule. Doar ca dumneata nu admiti ce spun formulele. Si formulele asa spun. Ca factorul electric k si cel gravific G, sunt adimensionali. Nu o sa poti sa admiti ca forta electromagnetica este un efect hidrodinamic in sanul eterului. Si in general, cam toate fortele fizice, in cea mai profunda intimitate a lor sunt efecte hidrodinamice in eter. 

Virgil

Citat din: calahan din Martie 27, 2023, 08:35:56 PM
Dl Virgil
Presiunea dinamica apare la circulatia fluidelor. Efectul Toriceli, nu este presiune dinamica? Efectul Magnus nu este presiune dinamica? Este demonstrat pe undeva ca forta electromagnetica este efect hidrodinamic de tip Magnus, in sanul eterului. Efect care apare la rotatia foarte rapida a particulelor, in fluxul generat de alte particule. Doar ca dumneata nu admiti ca spun formulele. Si formulele asa spun. Ca factorul electric k si cel gravific G, sunt adimensionali. Nu o sa poti sa admiti ca forta electromagnetica este un efect hidrodinamic in sanul eterului. Si in general, cam toate fortele fizice, in cea mai profunda intimitate a lor sunt efecte hidrodinamice in eter.
Ce legatura are cirdulatia fluidelor cu ceia ce ai afirmat mai inainte?
"Durata in care presiunea capatata prin ciocnirea cu alt mobil, se transfera mobilului si devine presiunea dinamica a mobilului. Presiune care face energia cinetica si inertia mobilului. Presiunea dinamica ro.v2, apare din circulatia materiei inponderale in jurul fiecarei particule a sistemului. Circulatia materiei inponderale este determinata de interactiunea substantei cu spatiul fizic si produce un gol de spatiu pe fata dinainte, gol in care cade sau luneca substanta, producanduse translatia substantei prin spatiu."

calahan

Dl Virgil
Eu cred ca legile gasite la circulatia fluidelor se aplica si la circulatia materiei inponderale, care cred ca este un fluid perfect, incompresibil, fara inertie, fara vascozitate, fara structura dinamica proprie. Ceeace face ca materia inponderala sa fie insesizabila. Este materia primordiala care materializeaza spatiul fizic. Si este suportul absolut necesar miscarilor fizice. Nu poate exista miscare fizica fara existenta suportului material. Prin intermediul acestei materii inponderale se transmite miscarea intre sisteme. De exemplu se stie ca fluxul mareic al oceanului planetar este direct legat de pozitia Lunii pe cer. De la Luna se transmite prin oceanul materiei inponderale, inspre Pamant, o stare dinamica, care umfla oceanul planetar. Aceasta stare dinamica, in spatiul dintre Luna si Pamant, s-ar datora suprapunerii fluxului eteric de aspiratie al Lunii peste fluxul de aspiratie al Pamantului. Din intalnirea acestor doua fluxuri apare in spatiu, depresiunea, adica golul de spatiu, care face atractia gravifica reciproca dintre cele doua corpuri. Dar totodata, in jurul axei comune, in zona proiectiei geometrice a Lunii, apare un deficit de spatiu. Fiindca Luna sustrage materie inponderala, din fluxul de aspiratie terestru. Din cauza deficitului de spatiu, din masa planetei, planeta sufera o comprimare transversala, in planuri perpendiculare la axa comuna. Comprimarea transversala a planetei, este resimtita mai puternic de oceanul planetar. Comprimarea transversala a planetei, face sa se umfle oceanul planetar, face sa apara fluxul mareic, cu aceeasi ampltudine si pe fata indreptata spre luna, dar si pe fata opusa. Daca ar fi doar presiunea data de forta de atractie a Lunii, atunci oceanul planetar ar trebui sa se umfle doar pe fata indreptata spre Luna.

Virgil

Citat din: calahan din Martie 28, 2023, 10:46:47 AM
Dl Virgil
Eu cred ca legile gasite la circulatia fluidelor se aplica si la circulatia materiei inponderale, care cred ca este un fluid perfect, incompresibil, fara inertie, fara vascozitate, fara structura dinamica proprie. Ceeace face ca materia inponderala sa fie insesizabila. Este materia primordiala care materializeaza spatiul fizic. Si este suportul absolut necesar miscarilor fizice. Nu poate exista miscare fizica fara existenta suportului material. Prin intermediul acestei materii inponderale se transmite miscarea intre sisteme.

Virgil a raspuns;
Pana aici avem puncte de vedere comune.


De exemplu se stie ca fluxul mareic al oceanului planetar este direct legat de pozitia Lunii pe cer. De la Luna se transmite prin oceanul materiei inponderale, inspre Pamant, o stare dinamica, care umfla oceanul planetar. Aceasta stare dinamica, in spatiul dintre Luna si Pamant, s-ar datora suprapunerii fluxului eteric de aspiratie al Lunii peste fluxul de aspiratie al Pamantului. Din intalnirea acestor doua fluxuri apare in spatiu, depresiunea, adica golul de spatiu, care face atractia gravifica reciproca dintre cele doua corpuri. Dar totodata, in jurul axei comune, in zona proiectiei geometrice a Lunii, apare un deficit de spatiu. Fiindca Luna sustrage materie inponderala, din fluxul de aspiratie terestru. Din cauza deficitului de spatiu, din masa planetei, planeta sufera o comprimare transversala, in planuri perpendiculare la axa comuna. Comprimarea transversala a planetei, este resimtita mai puternic de oceanul planetar. Comprimarea transversala a planetei, face sa se umfle oceanul planetar, face sa apara fluxul mareic, cu aceeasi ampltudine si pe fata indreptata spre luna, dar si pe fata opusa. Daca ar fi doar presiunea data de forta de atractie a Lunii, atunci oceanul planetar ar trebui sa se umfle doar pe fata indreptata spre Luna.

Virgil a raspuns;
Mareele se datoreaza si se intretin datorita efectului de rezonanta cosmica intre pulsatia campului gravitational Pamant-Luna si apa oceanelor care se comporta ca o masa vibranta de rezonanta. Interesant este de unde se asigura aceasta energie.



calahan

Dl Virgil
Interesanta aceasta teorie a dumitale, referitoarea la aparitia mareelor. Ma gandesc ca daca dumneata ai gasit relatii pentru frcventa campului gravific si a moleculelor apei, ai putea sa gasesti o relatie care sa prezica amplitudinea fluxului mareic. Daca predictiile ar fi comparabile cu datele observatiilor, teoria imaginata de dumneata ar avea un castig de credibilitate. Eu unul nu am inteles niciodata cum functioneaza rezonanta. Am inteles ca ar fi un fenomen de amplificare a amplitudinii vibratiilor. Presupun ca ar fi vorba de vibratiile mecanice ale moleculelor. Vibratii care in zona proiectiei geometrice a Lunii, ar ajunge la amplitudine maxima si ar genera o slaba repulsie intre molecule. Repulsie care ar face sa se umfle oceanul planetar. Si inseamna ca rezonanta asta moleculara se produce si pe fata indreptata spre Luna, dar si pe fata opusa. In orice caz, ar fi ceva extraordinar daca s-ar gasi o demonstratie matematica a mecanismului mareelor. Fiindca prin fisiere nu am gasit nicio abordare matematica a mareelor. Acolo este doar un text scurt imaginat, explicativ la aparitia fluxului mareic, bazat pe teoria asta, argumentata cumva, a fluxului eteric de aspiratie al substantei. Asta vroiam sa verifice careva, daca este corecta demonstratia de acolo. Acum in legatura cu vibratia moleculelor de apa, am citit undeva, ca un mare savant, creatorul scanerului cu  RMN, ar fi facut o teorie in care respinge radiatia de fond a cosmosului, zicand ca toata radiatia de fond, identificata in toate directiile, ar proveni de la moleculele apei din oceanul planetar.

Virgil

Fenomenul de rezonanta se bazeaza pe un cumul de energie absorbit de masa rezonanta care este acordata pe frecventa oscilatorului. Astfel in timp amplitudinea oscilatiilor masei rezonante devine suficient de mare incat poate produce fenomene mecanice. Ati vazut experimentele cu paharele de sampanie goale asezate pe un pian, care dupa un anumit timp cand pianul atinge  notele specifice, paharul vibreaza pana se sparge.
Nu cred ca este cineva in stare sa calculeze rezonanta oscilatiilor campului Pamant-Luna cu apa oceanelor pamantului.
In ce priveste radiatia de fond care are lungimea de unda de 1,9 mm nu cred ca poate proveni din apa oceanelor, pentru ca sonda respectiva a captat din toate directiile aceasta radiatie, in timp ce radiatia apei oceanelor  avea o directie din spre pamant emisa radial. Deci cand sonda inregistra radiatia din directia opusa sursei (oceanelor pamantului) inseamna ca nu ar fi trebuit sa perceapa nimic.

calahan

#201
Dl Virgil
Se vede ca dumneata ai o viziune asupra  fenomenului de rezonanta, bazata cumva pe un mecanism de acumulare energetica. Eu aveam in vedere doar insumarea impulsurilor mecanice. Dar fara sa am idee de cum se produc si cum se aduna impulsurile. Am vazut pe;-cercetare- la topiocul cu;-ce este foipul- , postata de Abel Cavasi, o pagina din cartea lui Feynman cu;-sase lectii usoare-, se spune la pagina 147 ca;
CitatNu a fost niciodată imaginat vreun me­canism care să "explice" gravitaţia şi care să nu prezică de asemenea alte fenomene inexistente.
. Vreau sa spun ca de asta mi-a placut si m-a sedus cartea d-lui inginer. Fiindca era singura teorie, in care era imaginat si argumentat, un mecanism al gravitatiei, bazat pe dinamica particulelor nucleare, modelate ca rotoare foarte-multipolare, care ar pompa materia inponderala. Numai ca rotoarele astea foarte-multipolare, pare sa fie doar o fictiune, fara corespondenta in realitate. Dar au fost imaginate, in asa fel, ca sa explice eliberarea energiilor gigantice, in reactiile nucleare. Am inteles ca energiile eliberate in reactiile nucleare, ar fi de fapt doar energiile de legatura ale particulelor nucleare, in edificiul nuclear. Si deci particulele nucleare nu se prea sparg prin ciocniri atomice. La pagina 135 este explicata aparitia fluxului mareic pe ambele fete ale planetei. Explicatia pleaca de la rotatia sistemului Pamant-Luna in jurul centrului de masa comun. Si la forta centrifuga, de pe fata indreptata spre centrul comun, se adauga si forta atractiva a Lunii. Iar pe fata opusa, forta centrifuga este mai mare, fiindca este la distanta mai mare, de centru. In felul acesta, oceanul planetar se umfla si pe o parte si pe cealalta. Nu am avut timp si rabdare sa citesc toata teoria gravitatiei a lui Faynman. Poate o citesti dumneata si imi spui care sunt chestiunile interesante ale acelei teorii. Cum explica Faynman mecanismul gravitatiei. Cartea lui Fayman se gaseste la link-ul de mai jos;  https://kupdf.net/download/richard-feynman-350-ase-lec-355-ii-u-351-oare_58d97b3edc0d605127c34670_pdf

Virgil

Despre Campul Gravitational.
In lucrarea mea fac o asemanare dintre campul electrostatic al nucleului atomic si campul gravitational al unei galaxii. Ceia ce difera intre acestea este doar scara de dimensiune.
Stim din fizica relatia care de da intensitatea campului electric pentru atom notat cu "Ea";
Ea=(1/4pi .eps).e/Ra^2 ;
in care ; eps. este permitivitatea vidului din spatiul atomic.
e este sarcina electrica a nucleului atomic.
Ra este raza orbitei unui electron aflat in primul orbital.
Stim din fizica ca fiecare marime are unitati de masura proprii. eps [F/m]; iar faradul reprezinta raportul dintre Coulomb pe Volt. F[C/V]
Deci pentru epsilon avem; eps [C/V.m]
Sarcina electrica se masoara in Coulombi; e[C];
Raza orbitei se masoara in metri; Ra[m];
Introducem aceste unitati de masura in relatia de mai sus, facem simplificarile si obtinem pentru campul electric Ea se masoara in Volti /metru; Ea [V/m]
Acum intervin eu si arat ca unitatea de masura a intensitatii curentului in SI este Newtonul adica o forta, iar din fizica stim ca puterea electrica Pe este produsul dintre intensitatea curentului si tensiune Pe=I.U;
si tot din fizica puterea mecanica Pm este produsul dintre o forta si viteza.
Pm=F.v;
Puterea se masoara in Jouli pe secunda sau in Wati.
Din cele doua relatii ale puterii vedem ca primul termen este o forta deci si al doilea termen trebuie sa fie o viteza, adica tensiunea electrica are dimensiunile unei viteze V[m/s];
Revenim asupra unitatii de masura a intensitatii campului Ea [V/m]; si exprimam voltul ca o viteza si avem; Ea [V/m] =[m/s.m]; simplificam metrul de la numarator cu metrul de la numitor si rezulta ca intensitatea campului electric se masoara in [1/s] adica in Herti fiind o frecventa. Ea[1/s]; sau Ea[Hz];
Notati ca aceasta mica demonstratie nu exista in fizica, si ca o demonstratie asemanatoare se poate face si pentru campul gravitational rezultand ca si Eg [1/s]; dar pentru aceasta este nevoie de teoria mea privind similitudinea sistemelor micro si macrocosmice.

calahan

Dl Virgil
Eu am pierdut ceva timp sa citesc articolul lui Faynman, referitor la gravitatie, care parea sa promita descrierea unui mecanism subtil al gravitatiei. Si nu descrie niciun mecanism. Asa ca tot teoria d-lui inginer, ramane singura teorie care incearca o explicatie a mecanismului gravitatiei, bazat pe dinamica nucleonilor. Numai ca se bazeaza pe niste modele fictionale, a caror existenta fizica reala nu o sa poata fi demonstrata niciodata. Spune ca pleaca de la teoria mecanicii ondulatorii, care ar fi fost inventata si dezvoltata de cei trei mari teoreticieni. Schrodinger, Heisenberg si Dirack. Nici nu mai stiu daca aceasta teorie a mecanicii ondulatorii, mai este valabila, sau a fost devansata de alte teorii mai noi. Parca in aceasta teoriie apare ideea undelor stationare de mare amplitudine. Dar cum trebuiesc imaginate aceste unde stationare, nu am nicio idee. Ca miscare sau vibratie liniara, sau ca miscare turbionara. Modelul dumnealui, de rotoare foarte-multipolare, nu se potriveste nici cu teoria quarcilor. Cum s-ar putea explica existenta in sanul rotoarelor inelare, a sarcinilor electrice fractionare?. Nu se poate stabili nicio legatura. Si chiar vroiam sa te intreb daca dumneata admiti modelul particulelor nucleare de forma inelara, sau esti fixat in modelul de bilute rigide compacte al nucleonilor. Eu am admis de la bun inceput acest model fiindca eram convins ca toate campurile fizice, care pleaca de la particulele elementare, sunt produse de circulatii ale materiei inponderale. Circulatii care nu ar fi posibile in cazul unor bilute rigide compacte. Daca ar functiona cu adevarat modelul bilutelor compacte, atunci trebuie sa admitem ca starile dinamice, numite campuri fizice, care pleaca de la particulele elementare, au o cu totul alta natura, inaccesibila cunoasterii noastre. Acum vad ca dumneata ai dat relatia asta pentru intensitatea campului electric:
Ea=(1/4pi .eps).e/Ra^2.  Adica calculezi pe Ea impartind sarcina elementara la patratul distantei. Eu stiam ca E se afla impartind potentialul U la distanta d.; E=U/d; Dumneata admiti ca potentialul sarcinii elementare este distribuit uniform pe toata suprafata particulei. Eu am inteles ca potentialul sarcinii elementare, de fapt ar fi fixat doar in ventrele undei stationare de mare amplitudine. Si numai prin rotatia foarte rapida ar apare potentialul sarcinii ca fiind distribuit uniform pe toata suprafata particulei. Relatiile de putere sunt scrise la fel si in fisiere.;  Pe=I.U; si Pm=F.v; Dar gaseste cumva ca puterea mecanica este egala cu puterea electrica. F.v=U.I. Iar cand face calculul valoric ajunge la niste valori care par elucubratii. Zice ca inmulteste diferenta de potential de 6,75 V , pe lungimea fiecarui curent radiar si laminar, asupra caruia actioneaza forta electromagnetica, cu curentul de semiunda al nucleonului de 3680 A si obtine o putere de cam 248 KW pe fiecare semiunda. Si inmultind puterea pe semiunda cu numarul 3680 de semiunde al rotorului nucleonic, ajunge la puterea de cam; 915 MW pe nucleon. La puterea asta, este clar ca nucleonul este indestructibil.

calahan

Dl Virgil
Asteptam de la dumneata un raspuns, cu un comentariu la postarea din 2 aprilie ac, postare care eu zic ca nu este chiar lipsita de continut. Nu se poate spune ca este meta-limbaj sau, meta-clivaj, cum se intampla in postarile acelui savant modest, care nu vrea sa fie pomenit, dar spera sa fie recunoscut dupa marile idei impartasite pe forum.

Virgil

#205
 Intrebare d-nul Calahan;
Si chiar vroiam sa te intreb daca dumneata admiti modelul particulelor nucleare de forma inelara, sau esti fixat in modelul de bilute rigide compacte al nucleonilor.
Raspuns Virgil;
Particulele nucleare protoni si neutroni sunt niste formatiuni cu structura interna asemanator unor molecule de apa formate la randul lor din trei atomi, dar care prin legaturile lor interne la temperatura normala se comporta ca o "biluta"neutra, dar la temperaturi mai scazute se comporta diferit formand cristale de gheata datorita asimetriei atomilor de hidrogen. Tot astfel si nucleonii sunt formati din trei quarci care pot avea doua stari diferite neutron sau proton. Desigur problemele sunt mai complexe in cazul nucleonilor dar pe ansamblu aceste particule nu sunt niste "bilute" ci niste scheme complicate de puncte materiale in continua vibratie, forte tari, culori, adica stari ale acestora, si interactiuni cu exteriorul.
https://phys.ubbcluj.ro/~grigore.damian/cursuri/fn/curs5.pdf

calahan

#206
Dl Virgil
Mi-ai facut o mare bucurie cu postarea acestui curs de fizica. Este minunat. Este o concentrare foarte judicioasa de informatie stiintifica. L-am descarcat imediat. Sa fi avut cursul asta acum 30 de ani, cand eram manat de o mare curiozitate, cred ca as fi invatat pe de rost mecanica nucleara.Tot odata cursul vine si cu niste rectificari sau revizuiri, care le credeam definitive si batute in cui. Vad ca electronii au aceeasi dimensiune cu cuarcii si sunt cu un ordin de marime mai mici decat stiam (10-16cm in loc de 10-15 m). Dar si nucleele sunt mai mari, de 10-13 cm si au densitate masica mai mica de numai 1011 Kg/cm3, nu de 1017 Kg/m3, cum stiam. Eu am retinut din ce spui dumneata ca admiti hotarat ca nucleonii si toate particulele elementare ar fi ca niste bilute. Dar nu ar fi rigide compacte, ci ar fi elastice, contractile si vibreaza in spatiu ca niste inimi. Prin aceste vibratii, contractii sau pulsatii ale particulelor elementare, ar fi generate in spatiul din jurul lor, campurile fizice, care ar genera fortele de interactiune dintre particule, la nivelul microscopic si dintre sisteme, la nivelul macroscopic. Dar ca sa admitem nasterea campurilor fizice in spatiu, trebuie sa admitem ca spatiul fizic nu este un spatiu vid gol sec, cum sustine relativitatea, ci este un spatiu ocupat de materia inponderala si insesizabila. Acum stau si ma gandesc cum s-ar produce pulsatia particulelor elementare. Imi imaginez ca in sanul lor ar fi niste bilute, plasate excentric, care prin rotatia lor, in sanul particulelor, ar face ca particulele sa se comporte ca niste pompe peristaltice. Dar si in acest caz ar trebui sa existe o presiune asimetrica, care sa le puna in miscare. Se spune ca particulele elementare sunt structuri monolitice, fara structura dinamica interna proprie. Eu cred ca cercetarile viitoare vor descifra structurile dinamice ale particulelor elementare. In curs nu se face nicio pomenire la undele stationare. Se vede ca nu este nicio compatibilitate a particulelor elementare cu modelul undelor stationare, in rotoare foarte-multipolare.  Dar teoria asta a mecanicii ondulatorii mai este valabila?. Mie imi pare ca nu mai este valabila si deci trebuie renuntat la modelul undelor stationare. Vorba este ca modelul asta este argumentat cu formule matematice din electromagnetism. Oare cu modelul pulsatoriu al particulelor s-ar putea gasi argumentari matematice pentru interactiunile dintre particule si pentru nasterea campurilor fizice si s-ar putea determina valorile constantelor fizice universale.?

Virgil

Raspuns Virgil;
Particulele nucleare protoni si neutroni sunt niste formatiuni cu structura interna asemanator unor molecule de apa formate la randul lor din trei atomi, dar care prin legaturile lor interne la temperatura normala se comporta ca o "biluta"neutra, dar la temperaturi mai scazute se comporta diferit formand cristale de gheata datorita asimetriei atomilor de hidrogen. Tot astfel si nucleonii sunt formati din trei quarci care pot avea doua stari diferite neutron sau proton. Desigur problemele sunt mai complexe in cazul nucleonilor dar pe ansamblu aceste particule nu sunt niste "bilute" ci niste scheme complicate de puncte materiale in continua vibratie, forte tari, culori, adica stari ale acestora, si interactiuni cu exteriorul.

calahan

Dl Virgil
Eu eram fixat in ideea ca fortele fizice ar fi generate de circulatii ale materiei inponderale, pompata de structurile dinamice ale particulelor. Si am socotit ca nu poate exista circulatie a materiei inponderale, prin niste particule compacte rigide. De aceea tineam sa stiu cum vezi dumneata fenomenul. Dumneata spui ca sunt puncte materiale in permanenta vibratie. Asta inseamna ca admiti ca miscarea exista numai cu suport material, ca nu poate exista miscare fara suport material, cum sustine relativitatea. Si daca in particulele, de forma sferica, sunt vibratii, inseamna ca sunt semiunde centrifuge si semiunde centripete. Pe modelul acesta al particulelor vibratorii, ai putea sa faci o argumentare matematica, din care sa rezulte nasterea fortelor de interactiune dintre particule si sa se deduca constantele fizice universale. Fiindca intrun fisier, plecand de la modelul rotoarelor foarte-multipolare, este argumentata aparitia fluxului eteric de aspiratie al substantei, flux care ar sta la baza atractiei gravifice intre mase. Dumneata ai mai gasit pe undeva o teorie care sa explice mecanismul atractiei gravifice, plecand de la dinamismul nucleonilor? Mie mi se pare ca asta este singura teorie care incearca o explicatie a mecanismului subtil al gravitatiei, pe baza dinamicii nucleonilor. Teorie care este argumentata la nivel elementar si deci este foarte accesibila absolventilor de liceu.

Virgil

Citat din: calahan din Aprilie 20, 2023, 05:49:29 PM
Dl Virgil
Eu eram fixat in ideea ca fortele fizice ar fi generate de circulatii ale materiei inponderale, pompata de structurile dinamice ale particulelor. Si am socotit ca nu poate exista circulatie a materiei inponderale, prin niste particule compacte rigide.

Virgil a raspuns;
Nu exista particule absolut rigide, pentru ca fiecare particula la randul ei este formata din subparticule apartinand unui nivel cosmic inferior tot asa cum planetele sunt formate din atomi, iar atomii din particule subatomice si tot asa pana la ultimul nivel cosmic numit de mine hipocosmos ce reprezinta ultimul nivel in care materia este organizata in sisteme armonice binare asemanatoare hidrogenului dar infinit mai mici. Sub acest nivel probabil materia exista doar sub forma de particule ce nu mai sunt organizate.


De aceea tineam sa stiu cum vezi dumneata fenomenul. Dumneata spui ca sunt puncte materiale in permanenta vibratie. Asta inseamna ca admiti ca miscarea exista numai cu suport material, ca nu poate exista miscare fara suport material, cum sustine relativitatea. Si daca in particulele, de forma sferica, sunt vibratii, inseamna ca sunt semiunde centrifuge si semiunde centripete. Pe modelul acesta al particulelor vibratorii, ai putea sa faci o argumentare matematica, din care sa rezulte nasterea fortelor de interactiune dintre particule si sa se deduca constantele fizice universale.

Virgil a raspuns;
Eu am dedus constantele de interactiune universale in lucrarea mea, si cine este interesat poate citi aici la cap.20, pag.90.

https://drive.google.com/file/d/1Z9bhc-fSe4J7LnU0z5nhQeWyjNJrwg4V/view?usp=share_link


Fiindca intrun fisier, plecand de la modelul rotoarelor foarte-multipolare, este argumentata aparitia fluxului eteric de aspiratie al substantei, flux care ar sta la baza atractiei gravifice intre mase.

Virgil a scris;
Nu cred ca exista un flux eteric, ci doar campuri cu gradient de vibratii, asemanator cu campul termic creat de o piatra incinsa aruncata in apa unui lac. In jurul pietrei se formeaza un camp termic in care moleculele de apa vibreaza foarte repede in apropierea pietrei si din ce incet mai incet pe masura departarii de piatra. Acesta este campul ce prezinta un gradient al frecventei.


Dumneata ai mai gasit pe undeva o teorie care sa explice mecanismul atractiei gravifice, plecand de la dinamismul nucleonilor? Mie mi se pare ca asta este singura teorie care incearca o explicatie a mecanismului subtil al gravitatiei, pe baza dinamicii nucleonilor. Teorie care este argumentata la nivel elementar si deci este foarte accesibila absolventilor de liceu.