Fiind in stadiul enuntarii ipotezei, examinarea obiectiva a assertiunilor la care ajunge presupune a cerceta daca in rationamentele care le-au generat s-au strecurat incalcari ale legilor cunoscute ale fizicii. Aceasta ar fi sarcina (preocuparea) analistilor bine intentionati.
Cred că ați înțeles greşit ceea ce vă cere Electron. Normal că la acest moment, este absurd să vi se ceară o dovadă experimentală. Ceea ce vi se cere insistent de câteva pagini încoace este
o metodă prin care afirmațiile dumneavoastră să poată fi confirmate experimental. Nu vă cere nimeni să efectuați experiența respectivă, ci să imaginați o metodă prin care concluziile dumneavoastră pot fi testate
experimental -- asta pentru că ele se referă efectiv la lumea fizică, nu la o mână de formule de pe o foaie.
Ideea e că o ipoteză referitoare la lumea fizică este valoroasă numai în măsura în care ea poate fi testată. Dacă ea nu are niciun impact testabil asupra lumii în care trăim, ea poate la fel de bine să fie şi adevărată, şi falsă, fără să simțim vreun impact.
Deci -- cum propuneți să testați experimental ipotezele dumneavoastră?
Edit: ca să încerc să explic mai clar; dacă eu afirm, de pildă, că am o piatră în buzunar, asta se poate verifica experimental în destule moduri (inclusiv, de exemplu, uitându-vă la mine în buzunar). Dacă în schimb afirm că am în buzunar o piatră invizibilă şi fără greutate, asta e o afirmație lipsită de substanță, pentru că e netestabilă. Nu numai că, de vreme ce piatra e invizibilă şi fără greutate, nu o să îi poată verifica nimeni prezența, dar ori că aş avea-o, ori că n-aş avea-o, impactul asupra lumii fizice ar fi nul. De aceea, este foarte important ca orice ipoteză emisă
să poată fi testată. Normal că în etapa de concepție, nimeni nu are cum să efectueze testul -- dar este foarte important ca acesta să poată fi totuşi efectuat.