Dl Virgil
si trebuie sa intreb; cine l-a facut pe acest ou?
Pai oul este facut de gaina. Fiindca in programul genetic al gainii apare la sfarsitul evolutiei algoritmul intoarcerii la inceputurile viului.
asa ca particulele nu intra niciodata in contact direct.
Dar in teoria lui Einstein a efectului fotoelectric, nu se spune ca fotonul incident ciocneste direct electronul, caruia ii transfera energia cinetica.
insa o particula poate avea asociate mai multe campuri de interactiune,
Asa am inteles si eu, ca o particula poate avea asociate; un camp electric, un camp magnetic, un camp inertial, un camp centrifugal si un camp gravific.
Deci a egala sarcina cu masa este o eroare.
Exact asa am zis si eu. Am combatut mereu aceasta idee. Nu se poate sa fie egala sarcina cu masa. Fiindca sarcina electrica este data de campul electric pulsator generat prin rotatia foarte rapida a semiundelor componente ale undei stationare de mare amplitudine a electronului. Iar masa inerta este data de patratul inductiei magnetice produse de curentii eterici radiari si diametrali opusi din componenta semiundelor. Curenti eterici sustinuti de potentialul electric gigantic al semiundelor. Campul centrifugal, aparut din cauza rotatiei foarte rapide, inpreuna cu campul electric al semiundelor, este compensat de campurile magnetice de sensuri contrare, produse de curentii diametrali opusi. Patratul inductiei magnetice produse de acesti curenti da densitatea masei ro, care inmultita cu volumul electronului da masa elctronului. Daca acei curenti eterici radiari produc camp magnetic, este foarte clar, ca prin rotatia lor genereaza un moment magnetic. Ce este clar, este ca structura care genereaza sarcina electrica, coexista in sanul particulei cu structura care genereaza masa. Dar in cazul particulelor grele apare campul gravific, care ar fi dat de un flux eteric de aspiratie, adica centripet, sau indreptat inspre substanta, cu viteza foarte mica, flux generat de suprapunerea campului centrifugal peste campurile electrice ale semiundelor din sistemul de 1840 de unde stationare de amplitudine gigantica. Potentialul acestor unde stationare, fiecare avand masa unui electron, sustine curentii radiari puternici, a caror inductie magnetica la patrat face densitatea masei, densitate care face masa inerta a nucleonului, densitate in care este stocata energia de repaus gigantica a nucleonului. De aici cred ca reese clar ca nu exista nicio egalitate intre masa si sarcina. Dar efectele fizice produse in spatiul din jurul lor, fiind acceleratii, rezulta ca masa si sarcina au aceleasi dimensiuni fizice.
In ultima parte deja at.i intrat in domeniul fictiunii, asa ca nu pot comenta nimic.
Asa este. Am ramas cu niste idei de la un domn profesor care tot sustinea ca singularitatea universului ar fi aparut intro zona, in care prin nu stiu ce mecanism, liniile de camp magnetic, sosind din spatiul hiperbolic, care materializeaza infinitul, ar fi fost franate pana la viteza luminii. In aceasta sfera in care toate circulatiile se desfasurau cu viteza luminii, s-ar fi produs stratificari si incrucisari ale circulatiilor magnetice gigantice. Din acele incrucisari ale circulatiilor magnetice ar fi aparut primele cuante de energie din care s-ar fi nascut structurile de substanta ale universului. Iar substanta ar fi evoluat in continuare catre viteze din ce in ce mai mici.