Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.  (Citit de 4085 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Virgil

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 608
  • Popularitate: +2/-15
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #45 : Septembrie 30, 2020, 08:30:10 a.m. »
Interesant mesajul tau, esti de toata lauda.

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1982
  • Popularitate: +20/-173
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #46 : Septembrie 30, 2020, 11:52:11 a.m. »
Dar  din pacate nu te ajuta efectiv cu nimic pe tine. Dar vad ca te intelegi destul de bine cu Calahan si daca veti avea fiecare rabdare si nu veti practica ce tu mai demut mi-ai spu  ca te-a retinut sa mai intri , respectiv incercarea aia de a-ti infunda coechipierul in are forumului ...va fi util pentru amandoi. Succes!

Offline Virgil

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 608
  • Popularitate: +2/-15
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #47 : Septembrie 30, 2020, 01:38:12 p.m. »
Eu nu sunt aici pentru a ma rafui cu cineva, asa ca nu trebuie sa te superi ca pot sa raspund oricui mi se adreseaza civilizat. Nu ma supar daca primesc din partea cuiva o critica constructiva fara atacuri la persoana.

Offline calahan

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 909
  • Popularitate: +0/-230
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #48 : Octombrie 02, 2020, 12:20:24 p.m. »
Virgil
Dumneata ai vazut topicul acela, deschis de mine, cu -intrebari fara raspuns- Dumneata cum ai raspunde la chestiunile alea?  Fiindca savantii la care m-am adresat nu mi-au raspuns. Ori adresele de e-mail sunt nefunctionale, ori nu se complica dumnealor sa-si piarda timpul ca sa posteze raspunsuri la intrebari banale. Dumnealor, daca cumva se implica, trebuie neaparat sa sustina un expozeu. Sa intoarca chestiunea pe toate fetele. Si asta este treaba grea. Nu este ceva simplu. Fiindca trebuiesc trecute in revista toate teoriile cunoscute. Ca doar de ai a sunt savanti.

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1982
  • Popularitate: +20/-173
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #49 : Octombrie 02, 2020, 04:17:07 p.m. »
@Virgil,
Cum sa ma supar ca discuti in tematica blogului cu cineva care se comporta civilizat indiferent daca te aproba sau nu.
Intreb din simpla  curiozitate: las o astfel de impresie?

Offline Virgil

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 608
  • Popularitate: +2/-15
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #50 : Octombrie 02, 2020, 08:20:29 p.m. »
Mi s-a parut mie ca ceva te framanta, dar e lipsit de importanta.

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1982
  • Popularitate: +20/-173
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #51 : Octombrie 02, 2020, 09:59:25 p.m. »
Ok. Este doar o parere si deci ai dreptate. :)

Offline Virgil

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 608
  • Popularitate: +2/-15
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #52 : Noiembrie 01, 2022, 08:05:21 p.m. »
Ok. Este doar o parere si deci ai dreptate. :)

Revin la tematica  privitoare la similitudinea sistemelor armonice naturale micro si macrocosmice, atasez mai jos linkul lucrarii mele pe care doresc sa o sustin in comentariile urmatoare.
https://drive.google.com/file/d/1Z9bhc-fSe4J7LnU0z5nhQeWyjNJrwg4V/view?usp=share_link

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1982
  • Popularitate: +20/-173
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #53 : Noiembrie 02, 2022, 04:04:50 p.m. »
Virgil, constat ca propunera mea era superflua existand firul dorit de mine asa ca mut aici cele crise aolo unde nu au ce cauta si daca pot voi sterge acolo:

Oricum uitandu-ma dn nou prin Cuprins la cap 10 am gasit pomenit Sirul lui  Titus Bode .
 Iti trimit ceva .Te intereseaza?daca da o sa-ti propun ceva inainte de orie comentariu pe care ai dori sa-l faci. Raspunde cu DA/Nu la intrebarea mea.

Explicarea relației Titius-Bode a distanțelor Soare-Planetă prin modelul Kant-Laplace de formare a sistemului solar

                                              Dr.ing.    xxxx O.S.I.M. –București,
                                                     
1. Introducere

Este cunoscută relaţia empirică Titius-Bode privind distanţa Soare - planetă:

(1)      d = 0,4 + 0,3x2n (u.a);  (n = -, 0,1,2,...7); (u.a. - unitate astronomică),
   
Vom arăta că această relație poate fi explicată prin intermediul teoriei Kant-Lapace (1755 şi 1796) despre geneza sistemului Solar, teorie ce presupune formarea planetelor în centri de vortex ai unor “inele” materiale desprinse pe rând din o nebuloasă protoplanetară în rotaţie.                                                 
În prezent, variantele explicative în acest sens presupun o lege anume de distribuţie a centrilor-vortex ce au generat planetele.
În acest sens este cunoscută teoria lui Karl Weizsacker (1944), ce propune legea:
(2)  rn = r0(1,894)M,    cu: r0 = 0,3 u.a.
                                                                     
 
                                                 Fig.1                             
                                                             

Acestei teorii i-au fost aduse amendamente de către Chandrasekhar (1946), D. der Haar (l950) şi Victor Vilcovici (1954), [1]. Acesta din urmă porneşte de la ipoteza Kant-Laplace completată de V.G. Fesenkan care presupune că Soarele a fost iniţial o stea cu rotaţie proprie foarte  rapidă ce a făcut să se rupă din când în când, din masa acestuia, porţiuni de materie sub formă de discuri, (fig.1).
 V. Vîlovici presupune că ejecţia Soarelui a fost pulsatilă şi a produs vibraţii în interiorul discului, apărând în acesta linii nodale circulare ce au favorizat acumularea de materie în corpuri din ce în ce mai mari (ipoteza discului vibrant). Ipoteza îşi are şi ea insuficienţele ei (pentru planetele gigant, de exemplu, se presupune întâlnirea cu un nor material masiv ).                                     
 
2. Explicarea relației Titius-Bode prin teoria Kant-Laplace [2]

            Să presupunem că, conform ipotezei Kant-Laplace, din nebuloasa primară protoplanetară, devenită lenticulară şi relativ incandescentă, prin contracţie, au început să se desprindă la o valoare a  vitezei de rotaţie suficient de mare, inele de materie în interiorul cărora prin mişcări vortexiale s-au produs acumulări de materie ce au format mai apoi planetele, (fig. 1).
          În conformitate cu observaţiile lui A.M. Kolmogorov, Ogorodnikov, Charlier-Lambert [3], există o similitudine între modul de formare a unui sistem planetar şi modul de formare al unei galaxii, care poate prezenta o distribuţie a vitezelor de rotaţie conform legii: r - constant (cu excepţia unei mici părţi centrale).
       În baza similitudinii menţionate, putem considera că nebuloasa protosolară avea, cu excepţia unei mici părţi centrale, o viteză de rotaţie ωr = v - constantă, ce s-a păstrat şi în urma divizării acesteia în inele materiale protoplanetare, ca urmare a conservării energiei cinetice a particulelor nebulare pe direcţia tangenţială rotaţiei (mp v2/2 = constant).
     Fie k numărul protoplanetei în sensul depărtării de Soare a acesteia. Inelul material de ordin k s-a stabilizat, conform ipotezei, la distanţa RK, dată de echilibrul dintre forţa de atracţie gravitaţională exercitată de restul nebular MN-K (rămas după desprinderea inelului material de ordin k) şi forţa centrifugă de inerţie:
(3)         
(Mn - masa nebuloasă iniţială), Această relație face abstracție de atracția gravitațională exercitată de inelele protoplanetare anterior desprinse (k+1, k+2…9)  prin concluzia că la stabilizarea inelului de ordin k aceste inele anterioare de ordin superior s-au aflat la o distanță Rk+p considerabil mai mare decât distanța Rk de stabilizare a inelului de ordin k, RK rezultând în acest caz conform relaţiei:
(4)         
Fie k = 9, (primul inel desprins).  Rezultă: R9 = λ .MN-9,  dar: MN-9 = M0 + M1 + M2 + ... + M8,  deci în general:
       
(5)          RK = λMN-K  = λ.(Mo + M1 + M2 + ...+ MK-1)

Pe de altă parte, conform relaţiei Titius-Bode, putem scrie:

(6)       R = 0,4 + 0,3 x 2K-2 = 0,1 + 0,3 x 2K-1 u.a.

Din relaţiile (5) şi (6) rezultă în consecinţă că:

                R1 = 0,4 = λ.M0
                R2 = 0,4 + 0,3 = λ.(M0 + M1)
(7)          R3 = 0,4 + 0,3 + 0,3 = λ.(M0 + M1 + M2)
                R4 = 0,4 + 0,3 + 0,3 + 0,6 = λ.(M0 + M1 + M2 + M3)
                 •
                 •
   
                  •
                  RK = 0,4 + 0,3 (1 +1+ 21 + 22 +... + 2K-3 )  = λ.ΣMK-1
                  •
                  •
                  R9 = 0,4 + 0,3 (1 + 1+ 2 + 22 + ...+26)

adică:
sau, la modul general:
(8)                                               (pentru k  2)
              Modelul Kant-Laplace de formare a sistemului solar pare a fi confirmat de descoperirea în 1992 a unui sistem planetar în formare în jurul stelei Beta Pictoris (ce apare înconjurată de un disc de praf cosmic de 360 u.a. diametru).
             Interpretarea relaţiei (8) este aceea că procesul de formare a inelelor a avut loc prin înjumătăţirea masei nebulare ce înconjura iniţial masa protosolară M0 (nucleul nebular).
 În continuare, procesul a presupus concentrarea materiei inelelor în protoplanete, prin vortexuri, şi dispersarea în spaţiu a restului particulelor sub influenţa vântului protosolar, sub formă de “praf cosmic”.
     Până la dispersarea totală a acestuia, mişcările aleatorii din pseudo-inelele materiale au frânat mişcarea de rotaţie orbitală a acestora, într-o măsură mai mare pentru protoplanetele periferice (mai mari) aflate mai mult timp sub acţiunea prafului cosmic în dispersie. 
      Este de presupus şi că din materia unui inel protoplanetar s-au format mai multe protoplanete, pe orbită stabilă rămânând doar planeta (planetele) a cărei viteză a corespuns condiţiei de echilibru dinamic dintre forţa centrifugă de inerţie şi forţa atracţiei gravitaţionale a materiei protosolare. În acest caz, sateliţii naturali ai planetelor (Luna, Titan, etc.) ar putea reprezenta protoplanete formate independent, care întâlnind planeta mai mare (aflată pe orbită de echilibru dinamic stabil) au fost atrase de aceasta şi păstrate în jurul ei pe orbită stabilă.
              Printre sistemele cosmice caracterizate de legea: ωT = constant, se numără, în afară de unele galaxii, şi unele roiuri stelare pentru care s-a observat o viteză constantă de rotaţie a periferiei în dilatare (de exemplu la galaxia NGC 5055) [4]. De asemenea, fotografierea supernovei 1987A după explozie a arătat existenţa a două inele de materie concentrice care se rotesc ca două cercuri.
          Explicația valabilității acestei legi în formarea sistemului solar (și nu a legii lui Kepler: Mvr = constant),  constă în concluzia că sistemul solar (planetele și soarele) s-a format foarte lent,  astfel încât particulele de praf cosmic din nebuloasa protoplanetară și-au menținut în general (în medie) impulsul inițial (p = mv) conform legii I a dinamicii newtoniene, (conform legii conservării impulsului) și în procesul expansiunii nebuloasei protoplanetare.
        Această concluzie infirmă unele ipoteze privind formarea soarelui și a planetelor din materia expandată și masa stelară remanentă a unei supernove care a explodat.
             Există de asemenea, observaţii astronomice care arată o generalitate mai mare a fenomenului de formare de discuri de materie dispersă în jurul unor stele.
Astfel, prin observaţiile unei echipe belgiano-olandeză efectuate cu telescopul european ISO, a fost pusă în evidenţă existenţa în jurul unei stele bătrâne din constelaţia Licornului a unui imens disc de cenuşă (cristale de olivină), apă şi gaz (O2), materie asemănătoare materiei protoplanetare, dar care, conform teoriei Kant-Laplace, putea exista în această stare doar în jurul unei stele tinere (revista “Nature”). Se pune în acest caz întrebarea dacă procesul de formare de structuri cosmice din discuri sau pături de materie cosmică, provenite din divizarea unei mase cosmice de materie nebulară în rotaţie, nu reprezintă un fenomen existent şi la o scară cosmică mai mare (Metagalaxie, Univers).
           
3. Explicarea relației: v = constant

Revenind la cazul unei galaxii în rotație, se observă că- presupunând existența unui vortex proto-galactic de materie vizibilă și ‚întunecată’ în jurul unui quasar central de rază R0 cu ‚corp tip ‚gaură neagră’ masiv în interior, precum și o variație a densității totale dată de legea constanței masei unui inel material de rază R expandat:

 (9)   dM(R) =  2HRdR·m(R) = 2HR0dR·m0  = const. ;  (m = M +DM )  R-1,                                     
                     
(H  2R0 – grosimea vortexului proto-galactic, considerat cvasi-cilindric) , putem explica legeea: v =constant a rotației masei M protogalactice prin ecuațiile :
 (10)                                         
 (11)                                                               
Rezultă  din ecuația (11) că– la fel ca în cazul formării sistemului solar, viteza de rotație v a masei proto-galactice MG s-a menținut constantă în timpul expansiunii, concluzia fiind concordantă cu observațiile astronomice care arată o cvasi-invarianță a vitezei de rotație a stelelor în galaxie, cu distanța de la centrul galactic.
Acest rezultat: v = constant, e obținut– conform ecuației (11), prin faptul că asupra unei particule de masă m  aflată la distanța R de centrul proto-galactic, vortexul proto-galactic acționează gravitațional cu toată masa M(R)  conținută de volumul V(R)  2R0·R2 , considerat cvasi-cilindric.
După formarea stelelor prin rotația și formarea unor vortexuri locale în nebuloasa de hidrogen gazos cu eventuale particule de praf cosmic, în mai multe părți ale unui inel material  de rază R, atracția gravitațională între stele adiacente în corelație cu masa protogalactică rămasă M’(R) a determinat formarea brațelor spirale galactice, în cazul galaxiilor spirale.
    În cazul clusterilor stelari sferici cu periferie în expansiune, relativ la care a fost de asemenea observată legea v=r = constant, această lege poate fi explicată similar , prin relațiile (10), (11), prin echivalarea unei distribuții cvasi-cilindrice a materiei conținută de o masă totală M(R) cu o distribuție sferică a materiei masei totale M(R), conform ecuației:
 (12)                   
4. Alte observații:

        Fenomenul înjumătățirii succesive a cantității de materie a unei nebuloase proto-planetare discoidale, dedus din explicația găsită pentru legea Titius-Bode a distanțelor Soare-Planetă prin intermediul modelului Kant-Laplace de formare a sistemului solar, pare a fi specific și sistemului de inele ale planetei Saturn, în sensul că inelele saturniene A și B, separate de diviziunea Cassini, par a avea cantități de particule aproximativ egale și sunt fragmentate în mai multe ‚inelușe’ separate de mici spații libere–ceea ce indică repetitivitatea fenomenului de divizare, ca urmare a instabilității generată la macro-inelul inițial de rotația acestuia, (instabilitate demonstrată de Cassini, Laplace și Maxwell). 
         Un argument privind posibilitatea generalizării modelului Kant-Laplace de geneză a sistemului planetar şi pentru un scenariu de cosmogeneză presupunând formare de Metahallouri (“pături”) de Univers, alcătuite din ansambluri de galaxii, îl constituie şi descoperirea relativ recentă a unei echipe de astronomi englezi şi americani a unei organizări de 13 pături de galaxii pe o distanţă de 7x109 a.l. (aproximativ 1/3 din raza Universului), egal distanţate, fapt neexplicat de modelul cosmologic “big-bang” de Univers. La o concluzie similară a ajuns şi un grup de astronomi de la observatorul Tarto din Estonia, condus de Lian Einasto; (391 milioane a.l. distanţă între pereţii galactici, faţă de 420 milioane a.l. distanţă rezultată din observaţiile englezo-americane). De asemenea, măsurători recente de precizie privind radiaţia de fond cosmic confirmă ipoteza Universului plat.
            Formarea concentrărilor de materie, fie de tip inelar, fie de tip globular sau discoidal, este conformă şi principiului newtonian conform căruia un mediu cu gravitate uniformă, neechilibrată de o altă forţă (ca cea de presiune), este instabil (nu poate fi în repaos [5]). Ipoteza a fost folosită de Jeans pentru explicarea formării stelelor.
            Rolul genezic al unor cuantovortexuri în formarea planetelor, în corelaţie cu natura cuantic vortexială a câmpului magnetic, presupusă în special de teorile tip ‚eteronice’, concordă cu faptul că nu doar planetele ci şi unii sateliţi naturali ai lor posedă câmp magnetic, observaţie susţinută şi de înregistrarea unei magnetizări a unor roci selenare [6]. Specialiştii institutului pentru magnetism al Academiei de ştiinţe din Leningrad, care au studiat magnetismul rocilor selenare, apreciază că Selena a avut un magnetism propriu, de câteva ori mai slab ca al Terrei, care - conform părerilor, s-ar fi putut forma ca “magnetism de şoc” sub acţiunea bombardamentelor Lunii cu meteoriţii, parte din ei magnetizaţi.
        Din explicațiile prezentate privind formarea sistemului planetar solar, în corelație cu explicarea legii v=r = constant și în cazul clusterilor stelari sferici, permite concluzia unei posibile generalități a acestei legi și în cazul rotaței unor super-clusteri galactici (cu galaxii).

Bibliografie

[1]  “Din cuceririle secolului XX”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, (1965)
[2]  M. Arghirescu, ,,Geneza structurilor materiale și efecte de câmp’’,
                                               Ed. MatrixRom, București, (2006)
      M. Arghirescu, ‚The cold Genesis of Matter and Fields’, Ed. SciencePG, (2015)
[3]  George Gamow, ”O stea numită Soare”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, (1969).
[4]  V. Ghinzburg, Astrofizica contemporană, Ed. Encicl. Română, Bucureşti, (1972).
[5]  Isaac Newton, Principiile matematice ale filosofiei naturale, (trad.),
                                                               Ed. Acad. R.P.R., (1956).
[6]  Rev. Ştiinţă şi Tehnică, nr. 7/(1984).
Modifică mesajul

Tu ai aspuns : daca ai sa ai rabdare sa citesti ce am scris eu ai sa vezi ca  teoria lansata de mine este  logica si mai interesanta pentru ca demonstreaza ca si sistemele macrocosmice sunt cuantificate, ceia ce schimba mult teoriile cosmogonice privitor la aparitia sistemului solar si nu numai.

Iar eu am comentat suplimentar la acest punct de disutie: "Eu l-am intrebat pe autor fara sa primesc raspuns, daca crede ca ce observa el se poate extinde la Galaxie sau Cosmos si deci Kant - Laplace sa devina universla insa separat de asta"


Asadar de acum incolo se poate continua discutia despre  continutul cartii tale dar in princpiu doar despre asta aici pe acest fir deja existent si de care vad ca eu uitasem desi vad ca am  postat si in trecut pe el.
« Ultima Modificare: Noiembrie 02, 2022, 04:07:04 p.m. de atanasu »

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1982
  • Popularitate: +20/-173
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #54 : Noiembrie 02, 2022, 04:10:32 p.m. »
Acum in continuarea discutiei la subiectul relatiei Titus-Bode vreau sa spun ca ce spui tu ca sustii in carte este desul de aproape de ideea mea ca Teoria  Kant-Laplace ar fi cu aplictie universala. Am dreptate?

Offline Virgil

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 608
  • Popularitate: +2/-15
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #55 : Noiembrie 02, 2022, 06:23:29 p.m. »
Acum in continuarea discutiei la subiectul relatiei Titus-Bode vreau sa spun ca ce spui tu ca sustii in carte este desul de aproape de ideea mea ca Teoria  Kant-Laplace ar fi cu aplictie universala. Am dreptate?
Teoria mea nu are nici o legatura cu modul cum explica Kant-Laplace sirul lui Titus Bode. Dupa cum vezi se porneste de la un sir in care primul termen este 0,4, fara sa stabileasca mai intai o constanta a momentului cinetic specifica sistemelor solare asa cum am stabilit eu. Din capul locului eu am "postulat" ca sa zic asa, ca orice sistem micro sau macro cosmic este un oscilator armonic care functioneaza dupa aceleasi legi, pentru ca D-zeu sau natura nu a facut legi speciale pentru micro si altele pentru macrocosmos.
Extras din mesajul tau;
"Pe de altă parte, conform relaţiei Titius-Bode, putem scrie:

(6)       R = 0,4 + 0,3 x 2K-2 = 0,1 + 0,3 x 2K-1 u.a.

Din relaţiile (5) şi (6) rezultă în consecinţă că:

                R1 = 0,4 = λ.M0
                R2 = 0,4 + 0,3 = λ.(M0 + M1)
(7)          R3 = 0,4 + 0,3 + 0,3 = λ.(M0 + M1 + M2)
                R4 = 0,4 + 0,3 + 0,3 + 0,6 = λ.(M0 + M1 + M2 + M3)
"
Eu am stabilit mai intai relatiile de similitudine si apoi le-am confirmat valabilitatea verificandu-le pentru sistemele de sateliti ale planetelor cat si pentru sistemul solar in intregime.

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1982
  • Popularitate: +20/-173
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #56 : Noiembrie 02, 2022, 07:45:40 p.m. »
Virgil,
Nu este  mesajul meu este al autorului. Eu nu am treaba cu ce scrie el acolo dar am citlt foarte  in mare . Dar daca nu e nici-o legatura, nu este  asa dar ok. Terminat subiectul.
PS Totusi nu stiu daca vrei, desi cred ca acest autor are toata pregatirea si ar  putea sa urmareasca cartea ta si eu profitand de chestia cu Titus Bode as putea sa i-o transmit sau pote doar capitolul rspectiv (cap 10) dar nu vreau sa-ti ia el vre-o idee sau stiu eu ? Eu nu-l cunosc pe autor nici cat te cunosc pe tine, asadar deloc.
« Ultima Modificare: Noiembrie 02, 2022, 07:49:25 p.m. de atanasu »

Offline Virgil

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 608
  • Popularitate: +2/-15
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #57 : Noiembrie 03, 2022, 04:58:14 p.m. »
Virgil,
Nu este  mesajul meu este al autorului. Eu nu am treaba cu ce scrie el acolo dar am citlt foarte  in mare . Dar daca nu e nici-o legatura, nu este  asa dar ok. Terminat subiectul.
PS Totusi nu stiu daca vrei, desi cred ca acest autor are toata pregatirea si ar  putea sa urmareasca cartea ta si eu profitand de chestia cu Titus Bode as putea sa i-o transmit sau pote doar capitolul rspectiv (cap 10) dar nu vreau sa-ti ia el vre-o idee sau stiu eu ? Eu nu-l cunosc pe autor nici cat te cunosc pe tine, asadar deloc.
Teoria mea nu poate fi inteleasa daca este citita pe sarite, pentru ca nu se intelege de unde au aparut aceste relatii de similitudine. Cine este interesat trebuie sa o studieze cu rabdare in ordinea scrisa de mine, altfel risca sa nu inteleaga rostul acestor relatii si nici cum am ajuns la ele. Cat priveste autorul mentionat mai sus, ramane la alegerea ta daca vrei sa-i transmiti linkul lucrarii mele, pentru ca eu nu-l cunosc nici cat tine. Cred ca ar fi mai util sa-l transmiti unor persoane pe care le cunosti mai bine si care sunt pasionati de astfel de subiecte inedite.

Offline calahan

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 909
  • Popularitate: +0/-230
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #58 : Noiembrie 03, 2022, 06:20:45 p.m. »
Dl Virgil
Citat
Teoria mea nu poate fi inteleasa daca este citita pe sarite, pentru ca nu se intelege de unde au aparut aceste relatii de similitudine. Cine este interesat trebuie sa o studieze cu rabdare in ordinea scrisa de mine, altfel risca sa nu inteleaga rostul acestor relatii si nici cum am ajuns la ele.
Trebuie sa recunosc ca exact asta mi se intampla si mie. Nu mai am rabdare sa le buchisesc si nu inteleg nimic de acolo. Acum vroiam sa spun ca am vazut pe forumul de cercetare, cineva a postat formula relativista a gravitatiei, cu specificarea intro lista de dedesubt a tensorilor din ecuatie. Dar ca in totdeauna nu se dau dimensiunile fizice ale tensorilor si a celorlalti factori din ecuatie. Cat am cautat pe internet, nu m-am lamurit. Am ajuns la dilema asta care ma obsedeaza. Unii spun ca tensorii ar fi energii si atunci ecuatia relativista ar fi o ecuatie de presiuni. Si deci ar fi o ecuatie fizica. Altii spun ca toti termenii din ecuatie ar fi invers de suprafete. Si in cazul asta nu ar mai fi ecuatie fizica, fiindca suprafetele sunt marimi geometrice metafizice, care nu produc niciun efect fizic. Daca ai cumva intrare pe forumul de cercetare, poate le pui problema dimensiunilor fizice ale tensorilor din ecuatie. Poate careva,  bine cunoscator al TRG-ului, sa ne lamureasca aceasta chestiune. Si in ce priveste momentele de rotatie ale sistemelor cosmice, ca si ale particulelor elementare, nu trebuie sa existe o presiune care pune substanta in rotatie si in translatie? Crezi ca ar fi o eroare sa credem ca aceasta presiune ar fi produsa de forta electromagnetica?

Offline atanasu

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1982
  • Popularitate: +20/-173
Re: Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.
« Răspuns #59 : Noiembrie 03, 2022, 07:27:00 p.m. »
Virgil,
Ma abtin deocamdata. Poate ca voi reusi sa citesc lucrarea ta si atunci voi mai vedea.