Virgil,
Acesta este textul trimis de mine si sunt curios ce se va intampla?
Dle dr. X.Y. in cele ce urmeaza va trimit raspunsul dlui Virgil Ioan la observatiile dvs insotit de lucrarea sa la care mi-a spus ca a lucrat cca 40 de ani, cele trei linkuri trimise in continuarea introducerii lucrarii si a primului capitol, fiind doar niste extrase din lucrare cu caracter ilustrativ care sa va provoace un oarecare posibil interes pe care eu cunoscand cate ceva din profilul deosebitelor dvs preocupari de cercetare stiintifica l-am presupus a fi posibil si l-am sfatuit sa procedeze astfel.
Marturisesc ca lucrarea dlui m-a impresionat in mod deosebit chiar si numai citind tabla de materii si introducerea pe care v-am trimis-o deja si vazand si abordarea problemei pe care si dvs ati tratat-o referitoare la sirul Titus -Bode pe care o face in capitolul 10 dar si in capitolele anterioare fundmentand aceste calcule, lucru care mi-a crescut nivelul de incredere in lucrare, nivel care daca as fi mai sanatos si mai liber de alte preocupari si urgente din cauza sanatatii destul de dificile din acelas motiv m-ar determina sa studiez si eu acest text foarte dens dar pe care indraznesc sa-l supun atentiei dvs si cine stie sa nu-i fac un serviciu numai dlui Virgil ci sa vina si el cu aceata lucrare in intmpinarea si a unor preocupari stiinifice ale dvs.
Asadar lucrarea este integral la linkul pe care il postez in continue urmat de raspunsul autorului la observatiile pe care ati avut bunavointa sa i le transmiteti prin mine::
https://drive.google.com/file/d/1Z9bhc-fSe4J7LnU0z5nhQeWyjNJrwg4V/viewRaspunsul dlui Virgil Ioan :din 11.12.2022
"Stimate Domnule X.Y (el nu va cunoaste numele ci doar ca sunteti un cercetator de mare valoare care l-ar putea ajuta asa ca eu am pus X.Y.)
La rezumatul 1, observațiile sunt:
-este adevărată tendința spre echilibru a sistemelor, dar caracteristica comună principală a celor doup sisteme comparate: al atomului de H și al sistemului solar, este echilibrul dinamic, adică rotația pe orbite de rază cvasi-constantă pe durate de timp relativ mici, și mai puțin oscilația pe traiectorie, (care există la electronii atomici dar prea puțin la planetele sistemului solar. Dacă există cazuri de oscilație a unor corpuri cerești similară oscilației masei unui oscilator armonic, acestea trebuie indicate prin trimitere la referințe bibliografice pertinente. Mișcarea periodică de rotație a unei mase mai mici în jurul uneia mai mari nu trebuie confundată și deci nici asimilată mișcării unui oscilator armonic, aceasta din urmă fiind una liniară și nu rotațională.
Virgil a raspuns;
Trebuie sa amintesc ca fiecare corp ceresc parcurge o traiectorie eliptica si nu circulara, motiv pentru care are loc o miscare periodica de apropiere si departare de nucleul sistemului,. Tocmai aceasta miscare periodica in care raza orbitei se modifica si nu este o constanta, confera sistemului un caracter de oscilator armonic, pentru ca are loc o transformare periodica a unei cantitati de energie cinetica in energie potentiala si invers, iar campul central tine locul unei forte cvasi-elastice, si am spus "cvasi" pentru ca acea forta elastica nu este proportionala cu alungirea, ci scade cu patratul distantei conform legii lui Newton sau a lui Coulomb.
Dvs.: În ceea ce privește emisia de unde, la corpurile masice masive, tip black hole, ambele mișcări pot genera unde gravitaționale, dar de fapt tot rotația unui cuplu de astfel de stele în jurul centrului de masă comun explică emisia de unde gravitaționale.
Virgil a raspuns;
Emisia de unde gravitationale se face de catre un corp ceresc sau de catre un sistem cosmic atunci cand acesta isi modifica starea energetica. Ori starea energetica a unui sistem se modifica atunci cand apare un dezechilibru energetic prin intermediul unor cauze externe precum interactiunea cu alte unde gravitationale, sau forte care scot sistemul din starea initiala.
Dvs. : Astfel de sisteme rotaționale sunt mai degrabă sisteme periodice decât sisteme armonice, și forța electrică sau gravitațională ce dă atracția care compensează forța centrifugă de inerție nu este o forță elastică, deoarece aceasta crește cu distanța, conform legii Fe = kx, în timp ce forța electrică și cea gravitațională scade exponențial cu distanța, deci câmpul nu generează forță cvasi-elastică (excepție făcând o ipotetică forță tare nucleară, considerată aca existentă între cuarci- de către modelul standard al particulelor elementare, dar care se explică mai natural printr-un model sacoșă de interacție între cuarci).
-Deci forțele gravitaționale și electrostatice sau magnetice nu pot explica singure stabilitatea sistemelor numite de dvs. sisteme armonice, ca în cazul oscilației masei unui oscilator armonic, fiind vorba de fapt de un echilibru dinamic între forța electrică sau gravitațională (atractivă) și forța centrifugă de inerție (pseudo-repulsivă).
Virgil a raspuns ;
Caracterul armonic al sistemelor gravitationale nu rezulta din egalitatea fortelor de atractie cu fortele de respingere centrifuge, care de fapt nici nu exista in realitate, ci din caracterul pulsator al campului gravitational adica al spatiului patru-dimensional deformat a lui Einstein. Un corp ceresc poate fi atras sau respins in functie de pozitia pe care o ocupa in sistem, cat si de energia cinetica pe care o are. Toate corpurile de pe suprafata pamantului sunt atrase pentru ca pozitia pe care o ocupa nu corespunde cu starea energetica a lor. Nu trebuie confundata forta centrifuga ce apare la rotirea unui corp legat cu o sfoara, cu miscarea unui corp ceresc intr-un spatiu curb gravitational. Desigur pentru calculul orbitelor din punct de vedere dinamic legea lui Keppler si a lui Newton sunt perfect aplicabile, dar din punct de vedere fenomenologic trebuie tinut seama de TRG a lui Einstein.
Dvs.:Cât despre exprimarea sarcinii electrice prin masă - nu este posibil la nici o particulă, fiind caracteristici care nu depind una de alta (aproape orice particulă elementară poate avea o variantă încărcată electric dar cu aceeași valoare ca a electronului).
Virgil a raspuns;
Sarcina electrica nu este exprimata prin masa statica ci printr-o masa dinamica care inseamna produsul dintre masa si viteza luminii, adica sarcina electrica este echivalenta cu un impuls.
Dvs.: În schimb, în așa-numita exprimare electrogravitică, forța gravitațională poate fi asimilată cu o forță electrostatică prin atribuirea fiecărei mase -în mod convențional, a unei sarcini electrogravitice dependentă de valoarea masei. Această exprimare e însă doar convențională, fiind folosită pentru a exprima unitar interacția electrică și interacția gravitațională.
Din punctul mei de vedere, abordarea Dvs. trebuie regândită deci, pe baza diferențelor anterior menționate. De asemenea, trebuie evidențiată utilitatea sau particularitatea rezultată din abordarea filosofică sau teoretică rezultată,
Sper că observațiile vă vor fi de folos,
Cu stimă și urări de bine,"
Virgil: Multumesc d-lui profesor pentru aceste observatii cu rugamintea de a parcurge mai mult din lucrarea mea care sper va aduce si alte lamuriri.
Cu respect,
La niste intrebari de ale mele referitor la discutia dintre voi, Virgil a raspuns:
Din observatiile primite am observat ca s-a interpretat gresit legatura dintre sarcina si masa, intrucat sarcina la mine este echivalenta cu un impuls adica e=M,c/pi , in care M este masa protonului.
Deasemeni nu a fost de acord ca este corect ca sistemele materiale sunt sisteme armonice. Precis in linkul trimis nu a primit nici o explicatie despre aceasta, dar nu este nici o problema. Cred ca mai degraba ar trebui sa-i trimiteti toata lucrarea si apoi vom mai vedea.
Da, am revazut linkul trimis, si l-am recitit. Era vorba doar de un exercitiu de imaginatie pentru a face o introducere in acest studiu dupa cum se vede si aici;
"Intrebarea este, daca pot exprima sarcina electrica in functie de masa; desi sunt doua proprietati ale aceleiasi particule apartinand la doua medii diferite, putem face o legatura intre ele si anume; raportul intre sarcina si masa ne da densitatea de sarcina a particulei, adica un electron de exemplu cu sarcina "e" se va comporta la fel in spatiul electromagnetic, cu o particula care are masa electronului "m" in spatiul masic daca acest spatiu ar fi caracterizat de o constanta de interactiune "ka", diferita si mult mai mare decat constanta gravitationala "K". Cu alte cuvinte imi creez imaginar un spatiu virtual in care electronul ar avea doar masa. Acest exercitiu de imaginatie imi serveste sa inteleg ce asemanari pot exista intre structuri de particule (atomi), si sistemele macro cosmice"
Poate domnului profesor i s-a parut bizar faptul ca fac o astfel de discutie, asa ca imi insusesc observatia d-lui si spr sa-l intereseze lucrara ma ampla.despre "STUDIUL SIMILITUDINII SISTEMELOR MICRO SI MACROCOSMICE"
Cu deosebita consideratiune,
Dr X.Y
