Dl Virgil
Am rasfoit acum pe forumul de cercetare si am gasit, ca dumneata ai postat desenul cu prisma prin care, trecand lumina, se produce dispersia luminii. Si ai postat teoria oficiala a dispersiei. Care mie mi se pare ca nu explica mecanismul interactiunii luminii cu sticla prismei. Pe undeva pe aici, imi pare ca pe la sfarsitul articolului care se refera la trecerea luminii prin mediul dens si transparent, era o teorie care explica dispersia luminii prin cuplajul densitatii fotonilor cu densitatea sticlei. Cuplaj care ar fi mai puternic pentru fotonii de frecventa mai mare. Si de aceea fotonii de frecventa mai mare se propaga cu viteza mai mica prin mediul dens si transparent. Spune ca exista un strat gradient care face trecerea de la densitatea aerului la densitatea sticlei. Un strat format doar din cateva straturi de atomi. La incidenta normala, interactiunea fotonilor cu stratul gradient ar fi simetrica si raza de lumina trece nedeviata. La incidenta oblica, interactiunea razei cu stratul gradient nu ar mai fi simetrica. Si de aceea raza de lumina ar urma un drum curbat, mergand dupa un arc de cerc. Razele de frecventa mai mare, care se cupleaza mai puternic cu stratul gradient, parcurg un arc de cerc mai lung si de aceea sunt deviate mai puternic decat razele de frecvente mai mici, care avand densitate mai mica se cupleaza mai slab cu densitatea sticlei si de aceea parcurg un arc de cerc mai scurt, fiind deviate mai putin. Dar dupa cum spune dl Cavasi; Explicatiile necantitative nu sunt explicatii. Daca am vazut postata ecuatia relativista a gravitatiei, m-am gandit ca atata timp cat astepti un raspuns de la un internaut, specialist, agatat printro strategie a acelui personaj care nu vrea sa mai fie pomenit in postari, care sa vada lucrarea dumitale, daca vrei sa ai o activitate pe forum, ai putea sa pui in pagina de la cercetare, problema dimensiunilor fizice ale termenilor din ecuatie si problema efectelor fizice ale suprafetelor. Zic ca ar fi cu adevarat subiecte serioase de cercetare fizica. Aici dl Cavasi pare sa fie maestru la curburi si torsiuni. Poate lamureste si dimensiunile fizice ale tensorilor.