O stire a progresului realizat in producerea de petrol in mod natural cu ajutorul bacteriilor care absorb minerale si CO2!
Ca acvarist amator, pornind de la experienţa şi cunoştinţele mele în acest domeniu, ridic cel puţin două obiecţiuni, cu răspunsul excamotat de către BFS.
1. Procesul lor de producţie necesită nu numai cantităţi mari de CO2 ci şi o concentraţie mare a acestuia în gazul folosit. Ei folosesc, la Alicante, CO2 transportat prin conducte (piperline) de la fabrică de ciment. Tot ei vorbesc,
pe siteul lor despre folosirea de astfel de instalaţii în apropierea centralelor termoelectrice sau altor unităţi industriale mari producătoare de CO2.
Cel puţin din câte înţeleg eu, utilizarea CO2 direct din atmosferă, via separarea de Co2, ar fi ineficientă economic.
(Ca acvarist amator folosesc butelii de CO2 pentru a furniza plantelor din acvarii necesarul de CO2.)
2. Necesarul de lumină, pentru procesul de fotosinteză, pare a fi foarte mare. Aici se ridică, la rândul ei mai multe probleme. Se pare că instalaţiile BFS folosesc doar lumină naturală.
Folosirea luminii artificiale nu pare să fie în atenţia lor şi nici nu este imputabilă vreo neglijenţă atât din motive de randament cât şi, acolo unde randamentul este bun - LED-uri, din motive de spectru a luminii utile în fotosinteză.
(Ca acvarist amator folosesc tuburi de neon cu mare randament (T5), cu spectul luminii emise special adaptat necesităţilor plantelor şi reflectoare care să dirijeze lumina spre acvariu. Chiar şi în condiţiile astea, iluminatul dat de 10 tuburi, 6*80 + 4*24 = 576W, este insuficient pentru un acvariu având cca 500 l apa. LED-urile existente pe piaţă, chiar dacă au un randament flux lumină/Watt consumat mult mai bun, au probleme de utilizare în acvaristică, pentru fotosinteză, datorită spectrului luminii pe care-l dau.)
Utilizarea luminii naturale ridică la rândul ei probleme cantitative, similare celor întâlnite la folosirea celulelor solare pentru producerea de curent electric, încălzirea apei etc. Nu-i suficientă doar existenţa luminii naturale ci trebuie ca aceasta să aibă o intensitate mare şi ponderea zilelor însorite să fie mare. Alegerea zonei Alicante, sub aceste aspecte, nu pare deloc întâmplătoare.
Absorţia luminii, făcută de apă şi mai ales de fitoplancton, face ca grosimea stratului de fitoplancton (mai ales dacă densitatea acestora este mare) să fie drastic limitată. Folosirea unei suprafeţe iluminate mari este o cerinţă care derivă natural din aceste considerente. Înţeleg că BFS foloseste un mediu închis (tuburi) în care este ţinut fitoplanctonul, prin aceasta diminuând suprafaţa pe orizontală a instalaţiilor, dar această împrejurare induce şi absorţia luminii de către tuburi şi întreţinerea (curăţarea) tuburilor. Se pare că BFS a soluţionat cu brio aceste probleme.
3. Un ultim considerent ţine de temperatură dar asupra lui nu insist, dată fiind evidenţa implicaţiilor. Alicante este o zonă în care temperaturile medii nu coboară sub 6°C iarna.
Informaţii asupra
climei din zona Alicante se găsesc pe wikipedia.
Dar, dincolo de aceste considerente, soluţia oferită de către
BFS, chiar dacă este aplicabilă doar în unele părţi ale globului şi în anumite circumstanţe (apropierea de fabrici care produc CO2), este un mare pas înainte în domeniul specific. A devenit realitate ceea ce în anul 2006 era
anunţat doar la nivel de intenţie.