Probabil mult dintre voi v-ati pus aceasta intrebare si probabil ati gasit unele raspunsuri la ea ...EI bine eu am citit unele articole si printre ele s-a numarat si acesta->
Ce este Timpul (http://aira.astro.ro/2004/Venus2/7/ce%20e%20timpul.htm)
Sper sa va palca si voua la fel de mult ca si mie!
Multumesc, am trecut linkul catre Observatorul Astronomic Bucuresti la linkurile noaastre. Ar fi util sa publicam si noi pe site un articol despre timp in acel stil ...
Nu mai merge linkul. Am probleme cu TIMPUL. As vrea si eu articolul
Merge linkul. Speram mai mult.
Eagle, dpua articolul indicat de tine, interesant de altfel, definitia timpului ar fi : Toata lumea stie ce este timpul si totusi nimeni nu poate spune ce este.
Poate imi spui tu. Dar nu ma trimite la alte linkuri. Te rog.
Buna Mircea. Dupa un lung timp de absenta mi-am gasity timp de a reveni aici. Ce este timpul....O definitie nu iti pot da ci iti pot spune ce cred eu: Timpul este o notiune inventata de om si este un lucru ce ne delimiteaza activitatile pe care le facem. Este o delimitare creata de om pentru a ingradi unele notiuni si pentru a-l ajuta sa inteleaga ce se afla in jurul sau
Wow, ce fain subiect! :o
Părerea mea în legătură cu timpul este următoarea:
Timpul este mulţimea tuturor stărilor Universului. Această mulţime este de puterea continuului. Fiecărei stări a Universului îi putem asocia un număr real, numit ,,moment", iar acest număr poate fi utilizat ca un parametru independent în calculele matematice.
Cam aşa văd eu începutul discuţiei despre timp.
Einstein s-a maturizat mai greu ca altii, in sensul ca chiar si atunci cand era om adult isi punea intrebari pe care si le pun copiii. Una din ele era "ce este timpul". Desigur, si noi punand aceste intrebari, poate descoperim ceva nou despre Univers, sau inteleg mai bine ce a zis Einstein.
Personal am o intuitie cum ca intuitia altor oameni ar fi corecta. Marimea fundamentala din Univers ar fi informatia, nu materia, energia. Atunci eu as vedea "totul" ca un algoritm de calcul, sau ca un calcul. Astfel timpul ar reprezenta pasii derulati de program. Timpul ar fi dat de fiecare calcul. Fiecare calcul ar reprezenta evolutia universului. Desigur, ce zici aici este filosofie amatoriceasca, nu fizica. Dar are sens in mintea mea.
Poti intelege timpul atunci cand ajungi in gara dupa 5 minute de cand a plecat trenul, poti simti timpul pe parcursul trecerii anilor, il poti vedea in ochii batranilor, il poti atinge in momentul cand mori... Dar toate acestea se intampla in mod indirect. Faptele, evenimentele, fenomenele stau intre noi si timp. Timpul este mijlocit de aceste intamplari, el nu ne apare in mod direct. Timpul nu se poate atinge, nu se poate vedea, simti sau intelege in mod direct. EL EXISTA DOAR IN MOD INDIRECT! Timpul este de fapt o notiune fictiva!
In ochii mei, timpul este o inventie, este ca o formula de calcul in Excel, de fapt, TIMPUL ESTE O METODA DE ORGANIZARE A VIETII, o metoda de a tine evidenta.
Frumoase cuvinte, Cristian. Par mai mult filosofie decat fizica, insa. In viziuna stiintei, timpul este notiune fundamentala a Universului, asemenea spatiului.
Citat din: Adi din Iulie 16, 2008, 06:34:15 AM
Frumoase cuvinte, Cristian. Par mai mult filosofie decat fizica, insa. In viziuna stiintei, timpul este notiune fundamentala a Universului, asemenea spatiului.
Ce iese daca inlocuiesti litera rosie cu cea albastra si viceversa? ;D :D :D :D
Marturisesc ca initial asa am citit. :P
:) m-ai prins ... viziunea stiintei, bat-o vina, se fereste de ochiii nostri indiscreti :) ...
Hmm, nu cred ca timpul este o noua dimensiune. Practic el nu exista ca si dimensiune asa cum a zis Einstein, ci este o consecinta a unor procese fizice! De fapt si secunda care defineste timpul este o consesincta a unor procese fizice si anume durata a 9 192 631 770 de perioade ale radiaţiei ce corespunde tranziţiei dintre cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu 133 în repaus la temperatura de 0 K.
Exista o diferenta intre timp ca si concept si intervalul de timp. Tu ai dat definitia secundei, adica a unui interval de timp (de o secunda). Desigur, cine stie ce o fi de fapt timpul. Dar deocamdata, spatiul si timpul impreuna ca si spatiu-timp care este curbat este o teorie bine pusa la punct, verificata de toate faptele experimentale.
Da, timpul si spatiul formeaza o a patra dimensiune. Acum eu stiu un lucru!
Viteza luminii c este constanta in aceasta dimenisune! Deci orice corp se misca cu viteza luminii...
Viteza cu care ne deplasam in spatiu timp se descompune pe doua axe, axa timpului si cea a spatiului!
Daca eu ma misc cu 100 km/ora cu o masina bineinteles atunci eu ma misc astfel:
»100km/h in spatiu si
»300,000kmps*3600s/h-100km/h(viteza din spatiu) in timp
Corect?
De aceea se spune ca daca stau pe loc in spatiu, timpul trece pentru mine cu viteza luminii iar daca ma deplasez in spatiu cu viteza luminii atunci timpul pentru mine sta pe loc (este 0)! Eu asa stiu...poate gresesc!
Uite si de unde vine ideea ca daca depasesti viteza luminii, timpul curge inapoi. Daca m-as deplasa cu viteza de 400,000kmps in spatiu atunci in timp m-as deplasa cu -100,000kmps.... Intelegi acum Adi? Sau nu inteleg eu...
;)
Citat din: Osmiumbin din Septembrie 30, 2008, 10:57:33 PM
Da, timpul si spatiul formeaza o a patra dimensiune. Acum eu stiu un lucru!
Gresit. Formeaza cele patru dimensiuni, nu a patra dimensiune!
Citat din: Osmiumbin din Septembrie 30, 2008, 10:57:33 PM
Viteza luminii c este constanta in aceasta dimenisune! Deci orice corp se misca cu viteza luminii...
Nu e vorba doar de o dimensiune, ci de mai multe. Nu orice corp se misca cu viteza luminii, ci doar particulele cu masa invarianta zero fac asta.
Citat din: Osmiumbin din Septembrie 30, 2008, 10:57:33 PM
Viteza cu care ne deplasam in spatiu timp se descompune pe doua axe, axa timpului si cea a spatiului!
Viteza este tocmai variatia a ceva in timp. Variatia timpului in timp nu are sens. Deci viteza nu se descompune pe doua axe: timpul si spatiul, ci pe una, a spatiului, sau eventual pe trie, cele trei axe spatiale.
Citat din: Osmiumbin din Septembrie 30, 2008, 10:57:33 PM
Daca eu ma misc cu 100 km/ora cu o masina bineinteles atunci eu ma misc astfel:
»100km/h in spatiu si
»300,000kmps*3600s/h-100km/h(viteza din spatiu) in timp
Corect?
Fals. Conceptul de viteza in timp nu are sens!
Citat din: Osmiumbin din Septembrie 30, 2008, 10:57:33 PM
De aceea se spune ca daca stau pe loc in spatiu, timpul trece pentru mine cu viteza luminii iar daca ma deplasez in spatiu cu viteza luminii atunci timpul pentru mine sta pe loc (este 0)! Eu asa stiu...poate gresesc!
Nu are sens expresia "timpul trece cu o anumita viteza". Viteza inseamna tocmai variatia a ceva in timp!
Citat din: Osmiumbin din Septembrie 30, 2008, 10:57:33 PM
Uite si de unde vine ideea ca daca depasesti viteza luminii, timpul curge inapoi. Daca m-as deplasa cu viteza de 400,000kmps in spatiu atunci in timp m-as deplasa cu -100,000kmps.... Intelegi acum Adi? Sau nu inteleg eu...
;)
Inelegi atunci de ce intregul tau rationament pleaca de la concepte care nu au sens, precum "viteza de curgere a timpului".
Timpul este relativ la viteza (TGR) deci si timpul are o viteza "de curgere", nu?
Am o intrebare... De ce a considerat Einstein viteza luminii o viteza suprema, care nu poate fi depasita? De ce tocmai a luminii. Sa nu imi spui ca era cea mai mare viteza cunoscuta ca asta nu e explicatie. Daca sunetul era cea mai mare atunci se considera asta, nu? :)
Citat din: Osmiumbin din Septembrie 30, 2008, 11:26:59 PM
Timpul este relativ la viteza (TGR)
Viteza e relativa la timp.
Citat din: Osmiumbin din Septembrie 30, 2008, 11:26:59 PM
deci si timpul are o viteza "de curgere", nu?
Nu!
Citat din: Osmiumbin din Septembrie 30, 2008, 11:26:59 PM
Am o intrebare... De ce a considerat Einstein viteza luminii o viteza suprema, care nu poate fi depasita? De ce tocmai a luminii. Sa nu imi spui ca era cea mai mare viteza cunoscuta ca asta nu e explicatie. Daca sunetul era cea mai mare atunci se considera asta, nu? :)
Einstein a dezvoltat teoria relativiatii pentru materie si electromagnetism. Viteza de propagare a electromagnetismului este viteza luminii. Einstein a facut doua postulate (pe care trebuie sa le stii deja, daca nu, cauta-le) si apoi a rezultat din aceste postulate ca de fapt materia nu depasete acesta viteza a luminii. Apoi, experimentele au confirmat aceasta predictie, precum si altele alte teoriei relativitatii. De aceea credem in teoria relativitatii, asa merge metoda stiintifica.
Citatdeci si timpul are o viteza "de curgere"
Nu, nu; ideea e oarecum de-a-ndoaselea. Adi a spus deja ca viteza de curgere a timpului nu are sens; de ce?
In primul rand, gandeste-te la definitia termenului de viteza: este variatia unei pozitii in raport cu timpul (adica... distanta/timp, ca in liceu, sau, mai corect, scriind asta asa cum trebuie, daca ne imaginam miscarea de-a lungul axei x a unui reper tetradimensional (x-y-z-t, x-y-z pentru spatiu, t pentru timp, este dx/dt, sau f'(x) in raport cu t).
Mai putin abstract: ca sa masori, sa zicem, viteza de deplasare a unei masini, ce faci? Iti iei doua repere, dai drumul la cronometru cand masina trece prin dreptul primului reper, apoi opresti cronometrul dupa ce a trecut de al doilea (presupunem, desigur, ca deplasarea se face cu viteza constanta ca sa simplificam treburile).
Viteza de curgere a timpului ai masura-o in raport cu ce?
Mai mult: termenul de viteza in sine se refera la variatia unei marimi
in raport cu timpul. Cum ai masura variatia timpului -- in raport cu ce?
De aceea, nu poti spune ca timpul are o anume viteza de curgere. Nu in sensul asta trebuie sa interpretezi ideea de dilatare a timpului din teoria relativitatii restranse (formularea in sine nu mi se pare foarte fericita, si am dat si eu peste ea in carti de fizica). Ideea nu e ca timpul e relativ la viteza (in sensul ca merge mai repede sau mai incet), ci ca
observatiile referitoare la variatia marimilor in raport cu timpul depind de sistemele de referinta considerate si de viteza lor de deplasare unul fata de celalalt.
Cum a ajuns Einstein la ideea ca viteza luminii e cea limita: pe de-o parte pe baza unor idei experimentale obtinute mai devreme de predecesorii lui. Au fost mai multi care au contribuit -- nu ti-as putea spune care a fost cel decisiv, insa probabil ca cel mai important rol l-a avut experimentul lui Mitchelson si Morley. Pe scurt, Einstein stia deja, la momentul respectiv, de urmatorul fenomen: indiferent de directia de miscare a unui SR si a unui fascicul luminos, viteza luminii este intotdeauna aceeasi. Altfel spus, daca ai trimite un fascicul de lumina (curbat cumva... ne imaginam si noi ca e asa :-) ) de la Beijing la New York, si apoi de la New York la Beijing, timpul necesar pentru a efectua calatoria e tot timpul acelasi; ceea ce e oarecum neintuitiv -- logic ar fi ca, atunci cand trimiti fasciculul in sensul New York -> Beijing, sa mearga mai repede decat invers, pentru ca celor 300,000,000 km/s ai lumini i se mai adauga si viteza de rotatie a Pamantului. Ceea ce nu se intampla.
Ce ti-ar trebui tie, pe langa explicatiile mai mult sau mai putin lamuritoare pe care Adi (sau eu) le putem da, e o introducere buna in teoria relativitatii, pentru ca nu rationamentele tale sunt gresite, ci baza de pe care pornesc :).
Alexandru, vine ai venit la noi pe forum!
deci totusi, din teoria relativitatii lui Einstein, ce este timpul?
PS:foarte tare forumu! si foarte util.
Tineti-o tot asa ;)
Dutz, bine ai venit pe forum. Pe langa acest forum, avem si siteul de actualitate stiintifica StiintaAzi.ro, iar stiri ale noastre sunt deja preluate de televiziuni si ziare nationale.
Timpul este doar o parte din spatiu-timp. Timpul nu mai este independent de spatiu, ci cele doua sunt unificate in acest spatiu-timp ce nu este plat, ci este curbat de prezenta unei mase.
Vrei sa te alaturi echipei StiintaAzi.ro ca si voluntar? Poti scrie si tu articolase scurte de stiinta (sumare la stiri mai ample) si apoi sa fii preluat de ziare si cateva mii de oameni sa il citeasca. Plus ca avem 1300 de cititori pe zi. Ce zici?
Citatdeci totusi, din teoria relativitatii lui Einstein, ce este timpul?
Este un parametru.
CitatTimpul este doar o parte din spatiu-timp. Timpul nu mai este independent de spatiu, ci cele doua sunt unificate in acest spatiu-timp
Aceasta afirmatie ar fi mai completa daca s-ar lua in considerare ca "unificarea" respectiva cuprinde in plus energia si masa. Aceasta completare se refera la relatia dintre doua situatii (sisteme de coordonate atasate unor "corpuri") in care toate cele patru, spatiul (vector), timpul, energia si masa sunt diferentze. (Cantitati diferenta intre cele doua situatii , situatii caracterizate prin intermediul celor patru "indicatori".)
Intrucat topicul intra la categoria "popularizare", indraznesc sa insist eu, chiar si dupa 120 de zile de la ultima postare, asa cum constat ca ma avertizeaza softul.
Ca nespecialist si cu un nivel in domeniu al omului oarecare de pe strada, intreb: Ce este totusi timpul? Din punctul meu de vedere e ceva inventat de om, e o unitate de masura a evenimentelor de tot felul.
Are timpul vreo valoare in univers independent de vointa omului, exista oare timpul daca nu era inventat de om?
Timpul e un parametru nu imi zice nimic.
Ne bucuram ca si topicuri in care nu a scris nimeni de 120 de zile sa fie reactivate, sigur. Concret, tu faci confuzia intre timp si unitatea de masura a timpului. Si daca nu existau oameni, ba chiar daca nu exista viata deloc, timp tot ar fi existat, dovada ca a si existat de la inceputulu Universului incoace, iar asta a permis evolutiei Universului prin formarea stelelor, planetelor, etc. Oamenii au descoperit notiunea de timp si au gasit o metoda de a o masura.
Intrucat eu inca nu inteleg ce este timpul din punct de vedere stiintific si nu numai, cer ajutorul forumistilor pentru a intelege aceasta.
Pentru edificare expun punctul meu de vedere actual.
Timpul este o rezultanta a gandirii umane menita sa cuantifice consumarea evenimentelor, e o parcelare, o segmentare a realitatii in calupuri ce pot fi masurate conform unitatilor de masura temporale pe care noi le/am inventat.
Timpul nu a existat vreodata ca modelator sau creator de realitate, nu a produs vreun eveniment in univers, ceea ce afecteaza realitatea micro si macrocosmica, o metamorfozeaza permanent, este comsumarea si transformarea formelor, starilor, energiilor, informatiei, materiei, vietii, psihicului, acestea pe masura aparatiei lor au contribuit la evolutie la crearea de noi momente de realitate, mereu si mereu cu o frecventa si intro cantitate naucitoare ce nu poate fi masurata in vreun fel.
Ca să transpun în limbaj ceva mai formal, ideea ta e practic că timpul este un fel de măsură a variației entropiei. E o idee cu care eu unul, cel puțin la nivel intuitiv, simpatizez destul de mult. Într-un univers 100% static, fără nicio transformare, chiar dacă s-ar (mai) putea defini, în principiu, noțiunea de interval de timp, aceasta ar fi redundantă.
(NB: "transformare" aici l-aș lua în sensul larg, adică orice fenomen care presupune modificarea unei mărimi -- mișcarea unui corp prin spațiu de exemplu).
Mi se pare improbabilă ideea de a fi ceva ce ține strict de un observator uman. Nu numai observatorii umani au, de pildă, distincția între simultaneitate și nesimultaneitate. O ilustrare simplă: imaginează-ți ca la un moment dat, o stea care are în jur o planetă ce orbitează la 300,000,000 km de ea dispare pur și simplu. Ceea ce un observator uman ar vedea ar fi faptul că, după 1,000 de secunde, planeta ar zbura ca dintr-o praștie. Asta nu înseamnă că dacă nimeni nu se uită, planeta zboară instantaneu.
1 Asta cu simultaneitatea sau nesimultaneitatea e numai o exprimare literara sau e vreo teorie?
2 Probabil ca te referi la disparitia campului gravitational al acelei stele, lipsa lui fiind resimtita de planeta la un interval temporal ce era necesar "campului", la viteza sa de deplasare, sa afecteze planeta.
Categoric planeta nu zboara instantaneu, dar nici nu inseamna ca timpul contribuie cu ceva, pur si simplu fiecare element existential, de la om la piatra si de la galaxii la particule elementare consuma realitatea proprie, adica planeta si/a consumat momentele de realitate (de zbor ca din prastie) pe masura desfasurarii lor, deasemeni observatorul respectiv a trait realitatea disparitiei stelei atunci cand lumina a ajuns la el si realitatea zborului planetei peobabil dupa 1,000 secunde, daca viteza foton=viteza "graviton", cum a afectat timpul toata aceasta realitate?
CitatCategoric planeta nu zboara instantaneu, dar nici nu inseamna ca timpul contribuie cu ceva, pur si simplu fiecare element existential, de la om la piatra si de la galaxii la particule elementare consuma realitatea proprie, adica planeta si/a consumat momentele de realitate (de zbor ca din prastie) pe masura desfasurarii lor, deasemeni observatorul respectiv a trait realitatea disparitiei stelei atunci cand lumina a ajuns la el si realitatea zborului planetei peobabil dupa 1,000 secunde, daca viteza foton=viteza "graviton", cum a afectat timpul toata aceasta realitate?
Dacă timpul este o noțiune a observatorului uman, cum anume arată realitatea planetei? Dacă nu există timp, care să separe de exemplu momentul când încă mai orbitează și un moment, 1,000 de ore mai încolo, când deja e la mama nabii, atunci planeta se află simultan și în orbită, și la mama naibii -- și mai mult, e la fel de corect și să spui că ea nu există, de vreme ce nu este separat temporal nici măcar momentul în care planeta s-a format de momentul când orbitează.
De asemenea, cum anume au trăit toate obiectele acestea momentele de realitate pe măsura desfășurării lor? Dacă nu există timp decât din punctul de vedere al observatorului uman, nu există noțiunea de moment -- toate evenimentele sunt simultane.
Mi se pare improbabilă o asemenea situație -- asta ar însemna că nu există, de exemplu, o relație de precedență între cauză și efect (de vreme ce nu există un interval de timp care să le separe).
Dealtfel noțiunea de viteză în sine ascunde existența unui timp; dacă ești de acord că realitatea este influențată de diferențe de viteză între două fenomene, oricare ar fi ele, atunci timpul are totuși o influență
Aia cu simultaneitatea și nesimultaneitatea e pur și simplu un mod de a caracteriza diferențele de timp; dacă timpul ar fi doar o proprietate a observației umane, atunci toate evenimentele din Univers s-ar produce, din punctul lor de vedere, simultan.
Cred ca am inteles.
Timpul nu afecteaza existentialitatea, cum dealtfel nici cele trei componente spatiale nu o fac, ele sunt insasi dimensiunile, "functiile", care fac posibila existentialitatea.
Ramane totusi dilema, care, la un momentdat, m/a indus in eroarea de a considera ca nu exista timpul, cum se numeste fenomenul care la toate nivelurile existentiale produce transformarea, degradarea, ciclicitatea, marea si totala metamorfoza micro si macro cosmica, frenetica formatare, dar si reformatare, a informatiei, energiilor si materiei, in existentialitati mai mult sau mai putin complexe,
colosalul freamat de momente de realitate al intregii lumi? Noi nu cred ca ne "consumam" datorita trecerii timpului ci datorita participarii la noi momente de realitate.
Entropie?
Exact, cam la asta mă refer. Informal, entropia e o măsură a "dezordinii" dintr-un sistem (e un pic mai complicat de atâta dar cred că-i destul pentru ce ne trebuie acum). Într-un sistem care nu se modifică deloc, din niciun punct de vedere, variația entropiei este zero. Într-un asemenea sistem și noțiunea de timp este redundantă; indiferent cum ar fi definit, practic n-ar avea nicio implicație (în sistem nu se întâmplă nimic, nu de alta). Dacă alegem ca etalon un proces, oricare ar fi el (să zicem propagarea luminii pe o distanță de 1 kilometru), între mai multe ocurențe ale acestui proces, vedem că s-au mai schimbat lucruri prin jur (și chiar dacă nu le-am vedea, ele tot s-ar schimba). Asta înseamnă că există o ordine de desfășurare a proceselor -- altfel spus, că ele nu se desfășoară simultan.
Faptul că o caracteristică a acestui mod de desfășurare este cauzalitatea mă face să cred că timpul este de fapt o componentă a Universului, nu ceva adăugat artificial de noi ca să nu spunem că toate lucrurile se întâmplă deodată. Dacă ar fi așa, atunci n-ar fi nimic care să oprească, de pildă, radiația cauzată de explozia unei stele să ajungă la noi înainte de producerea exploziei. Faptul că între anumite evenimente există o relație de precedență înseamnă că producerea unuia presupune producerea și terminarea altuia, deci există o "axă" pe care se poate defini "înainte de evenimentul X" și "după evenimentul X" fără a include prezența unui observator pentru ca axa să aibă sens.
Multumesc pt. clarificari.
Daca tot suntem la acest subiect:
Eu consider ca omul si oricare alta fiinta, nu poate sa traiasca in trecut si cu atat mai putin in viitor, chiar daca te gandesti la evenimente trecute, evenimentele pe care le traiesti moment de realitate dupa moment de realitate constituie prezenta, prezentul, singura forma posibila de a vietui.
Traind din amintiri nu faci altceva decat sa umpli prezentul cu parti ale unor evenimente trecute dar e imposibil sa traiesti altceva decat prezentul, iar momentul de realitate, momentul de prezent, "cuanta matriciala reala de prezent" se consuma cu viteza fantastica si chiar mai multe odata (daca ne gandim numai la faptul ca inconstientul (incluzand si subconstientul), functioneaza in paralel cu constientul.
Ce inteleg eu (fara a lua in considerare deloc teoria cuantica): o concluzie a Teoriei Relativitatii Speciale este faptul ca timpul nu "curge" ci exista (trecut, prezent si viitor simultan) bazat pe relativitatea simultaneitatii in
spatiutimp. Din moment ce consideram spatiutimpul un singur sistem (4 dimensiuni), si luam in considerare spatiul in totalitatea lui, atunci trebuie sa acceptam si ca timpul exista in totalitate (adica trecut, prezent si viitor simultan). Accentuez ca este vorba de spatiutimp si nu spatiu sau timp luate separat. Se pare ca Einstein avea astfel convingerea ca diferenta dintre ce percem noi ca trecut, prezent si viitor este doar o iluzie. ("For we convinced physicists, the distinction between past, present, and future is only an illusion, however persistent" – Albert Einstein and Michele Besso: Correspondence 1903-1955, P. Speziali, ed. Paris: Hermann, 1972). Practic spatial si timpul este perceput diferit de fiecare observator in relatie fata de miscarea relative dintre ei.
Citat din: Osmiumbin din Septembrie 30, 2008, 10:57:33 PM
Viteza cu care ne deplasam in spatiu timp se descompune pe doua axe, axa timpului si cea a spatiului!
Daca eu ma misc cu 100 km/ora cu o masina bineinteles atunci eu ma misc astfel:
»100km/h in spatiu si
»300,000kmps*3600s/h-100km/h(viteza din spatiu) in timp
Corect?
'Osmiumbin' a incercat sa explice/verifice ceva mai sus dar cred ca s-a exprimat/inteles putin gresit si a fost inteles gresit de asemenea. Astfel, cred ca putem sa ne imaginam ca ne deplasam fata de un alt observator cu anumita viteza. Pentru acest observator timpul nostru va incetini, iar daca am merge cu viteza luminii s-ar opri. Astfel ca exista o relatie intre viteza noastra relativa fata de observator si timpul parcurs pentru noi perceput de observator (cu cat avem viteza mai mare fata de observator cu atat timpul nostru incetineste) Cred ca asta incerca 'Osmiumbin' sa descrie. Am citit o descriere asemanatoare care face referire la descompunerea "vitezei" (in sensul descris mai sus, adica un fel de viteza+timp pentru spatiutimp) in planul spatial si in cel temporal in "The Fabric of the Cosmos" de Brian Greene, astfel explicand viteza luminii ca fiind constanta pentru ambii observatori.
Potrivit fizicii clasice orice fenomen fizic se poate produce si exact invers decat consideram noi normal din punct de vedere al cauzalitatii, toate formulele fiind perfect valabile si in directie inversa). Se pune atunci problema de ce fenomene care au o cauzalitate clara nu se intampla si invers (un ou se sparge cand pica pe podea dar nu se rentregeste). Se pare ca singura explicatie ar fi legea a doua a termodinamicii care spune ca entropia unui sistem tinde sa creasca in timp (exprimat mai simplu, lucrurile au cauzalitatea pe care o percepem pentru ca e mai usor sa se intample asa decat invers) Asta indica ca universul a avut o entropie extrem de mica la formare (Big Bang), astfel permitand continua crestere a entropiei pe parcursul expansiunii sale.
Toate observatiile de mai sus nu iau in calcul teoria cuantica care complica mult aceste interpretari.
Inainte de a fi luat prea in serios trebuie sa precizez ca sunt un umil amator de stiinta, fara educatie specializata in fizica si fara a lucra in domeniu, in schimb fascinat de fizica.
Brian Greene (fizician la Columbia University si autor de carti de popularizare) considera ca stiinta nu are un raspuns la aceasta intrebare intr-un interviu aparat in Bloomberg:
"Lundborg: What do you wish you could still discover?
Greene: I'd like to really understand where time comes from. It's so familiar and dictates so much of how we live and what we do. Science still doesn't have an answer to the question: 'What is time?' "
http://www.bloomberg.com/news/2011-03-02/columbia-s-greene-says-you-have-an-evil-doppelganger-interview.html
CitatGreene: I'd like to really understand where time comes from. It's so familiar and dictates so much of how we live and what we do. Science still doesn't have an answer to the question: 'What is time?' "
Daca pui asa problema, stiinta nu are nici o idee nu numai despre timp, dar si despre spatiu, despre dragoste sau despre prajituri...
Cred ca intrebarea corecta este nu "Ce este timpul", ci "De ce percem noi timpul in maniera in care il percepem?
Citat din: cristi din Martie 21, 2011, 06:00:20 PM
CitatGreene: I'd like to really understand where time comes from. It's so familiar and dictates so much of how we live and what we do. Science still doesn't have an answer to the question: 'What is time?' "
Daca pui asa problema, stiinta nu are nici o idee nu numai despre timp, dar si despre spatiu, despre dragoste sau despre prajituri...
Cred ca intrebarea corecta este nu "Ce este timpul", ci "De ce percem noi timpul in maniera in care il percepem?
Eu consider ca stiinta are o idee despre timp, spatiu, dragoste si prajituri. Doar ca in cazul timpului si spatiului consider ca stiinta este in contrast semnificativ cu intuitia noastra. Sau exprimat altfel intuitia noastra este in contrast semnificativ cu realitatea (adica este limitata). Eu interpretez afirmatia lui Green in sensul ca mai este loc destul in stiinta pentru explorarea notiunii de timp.
Hai sa ma bag si eu aici .asta o mai fac atunci cand uitandu-ma la lista celor care urmaresc subiecte, mai vad un titlu care ma atrage. Nu vreau sa relansez discutia, caci daca eram la lansarea ei pe aici, incercam sa o inchid de atunci spunand ca dupa Kant Timpul si spstiul sunt categorii filozofice date aprioric intuiei noasrte si la asta ce poti adauga ? Ei bine am spus eu zilele astea, pe unde nici nu mai stiu, ca poate mai adanci decat acestea doua ar putea fi unele legate de ele sau fiind o alta exprimare a lor, dar mi se pare mie mai aproape de adancul ultim si anume ar fi Miscarea si Repaosul si ma gandesc si la Eminescu cu Luceafarul lui.
Mai pot spune ca spatiul de fapt fiind ceva ce n-l putem constata in simultaneitatea sa in sensul locului geometric al tuturor existentelor in acest moment, pot insa spune ca spatiul constatabil in orice moment este infauratoarea pe axa timpului a tuturor acestor simultaneitati ajungand deasemeni la Eminescu cu poezia lui La Steua.
Noapte buna tuturor celor ce vor da navala sa ma citeasca in noaptea asta si in rest tuturor numai bine. :)