Salutari
M-am tot intrebat :oare oamenilor de stiinta le plac poeziile?Oare cercetatorii cand se lovesc de diverse provocari ,cum isi alinta sufletul?Stiu ca acest forum este dedicat pt stiinta si tehnologie,totusi arta este la fel de misterioasa ca si stiinta.
In speranta ca ,cineva este interesat de acest topic si vrea sa raspunda cu vre-o poezie preferata ori de ce nu,creatie propie,ii multumesc anticipat.
Una dintre poezii care imi place este :
La steaua
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.
Mihai Eminescu.
Ion Barbu
Riga Crypto si Lapona Enigel
Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,
Mult îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Şi Crypto, regele-ciupearcă!
- Nuntaş fruntaş!
Ospăţul tău limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aş,
Cu Enigel şi riga Crypto.
- Zi-l menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vară;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunţii, în cămară.
*
Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă,
La vecinic tron, de rouă parcă!
Dar printre ei bârfeau bureţii
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.
Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.
În ţări de gheaţă urgisită,
Pe-acelaşi timp trăia cu el,
Laponă mică, liniştită,
Cu piei, pre nume Enigel.
De la iernat, la păşunat,
În noul an, să-şi ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
La Crypto, mirele poienii.
Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă:
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:
- Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.
- Rigă spân, de la sân,
Mulţumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.
-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.
-Te-aş culege, rigă blând...
Zorile încep să joace
Şi eşti umed şi plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. - Aşteaptă de te coace.
-Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare.
- Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,
Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele-nţelept.
La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cercetează.
Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.
La soare, roata se măreşte;
La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt şi umbră iar o umflă...
Frumos vorbi şi subţirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.
- Plângi, preacuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface uşurel
De Enigel,
De partea umbrei moi, să treacă...
Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.
Şi sucul dulce înăcreşte!
Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;
Că-i greu mult soare să îndure
Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă,
Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:
Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.
Miezul iernii
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
Vasile Alecsandri.
Zdreanţă
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din calţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.
- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mâncat!"
"Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte."
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.
Când se uita la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
"S-a făcut a dracului!"
Tudor Arghezi.
Testament literar
Urmaşilor mei Văcăreşti!
Las vouă moştenire:
Creşterea limbei româneşti
Ş-a patriei cinstire.
Ienăchiţă Văcărescu
Prima intalnire cu Mos Craciun
Mădălina-i aşa mică!
Este la grupa pitică.
Are doar un anişor.
Şi deodată în pridvor
Vine,vine Moş Crăciun.
Nici n-am apucat să-i spun.
Ea, mirată,îl priveşte.
Moşul tandru îi zâmbeşte.
Parcă-l ştie, parcă nu,
Parcă ar fi bunicu!
Dar ce barbă lungă are!
Şi cojocul din spinare
Dar de ce să aibă sac?
Toate gândurile-i tac
Şi se face şi mai mică
În braţele de bunică.
Însă Moşu,bată-l vina,
O ştie pe Mădălina.
Îi întinde-o păpuşică,
Îi ofer-o bombonică,
Sus în braţe o ridică:
Tâta mare, tâta mare!
Fata-i dă o sărutare
Aşa-n fugă,pe mustaţă,
Că şi bunul o răsfaţă
Tot aşa. Iar la plecare
Îi mai dă şi-o-mbrăţişare.
Cornelia Turlea-Chifu
CitatCatelus cu parul cret
Catelus cu parul cret,
Fura rata din cotet.
El se jura ca nu fura
Si l-am prins cu rata-n gura
Si cu ou-n buzunar,
Hai la Sfatul Popular.
Nu ma duc c-am fost o data
Si am cazut cu nasu'-n balta.
Asta te imbata de tot.
Ultima oră - Ion Minulescu
lui Horia Furtună
La Circ...
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Şi...
Acrobatul nu s-a mai sculat...
Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au ţipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat...
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat...
Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
Sau când pe bara fixă se-nvârtea
Ca o morişcă de cafea
Cu balerina lângă el!...
Dar balerina nu-l iubea!...
Povestea lui?
Hm!...
Povestea mea –
A mea,
A ta
Şi-a altora!...
Acelaşi accident de circ, banal...
O zi relâche,
Şi-apoi, la fel,
Cu-aceeaşi balerină lângă el,
Alt acrobat...
Alt salt mortal!...
Nu sunt ce par a fi-Ion Minulescu
Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!...
Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moşneni
Şi orăşeni -
Strămoşii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii aşa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat şi ei pe el...
Şi cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...
Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgăşani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu minţile
Şi datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Şi ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezeşte
Şi se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...
La fel şi eu, ca orice bun creştin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot aşa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...
" Eu nu voi fi un loc,
Nici apa care zace,
Caci m-am nascut din foc
Si-n foc ma voi intoarce.
Si voi privi din Cer,
Cu ochiul meu cuminte,
Blestemele ce pier
Sub raza mea fierbinte.
Dureri si amagiri
Trainte-n lumea voastra
Vor fi doar amintiri,
Sub steaua mea albastra.
Voi veti primi noroc
Din Crestele Carunte,
Din sacrul vostru foc
Ascuns in Sfantul Munte"
Pavel Corutz.
Din nefericire, poeziile lu Pavel Corut sunt bazate pe un nationalism extremist.Pentru cineva care nu i-a citit cartile pot parea frumoase, pentru mine sunt doar "cireasa de pe tort"a extremismului sau nationalist.
Gerul - Vasile Alecsandri
Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.
Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte
Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.
Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe fete de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.
Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scotând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule năprasnic, vin', îndeasnnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!
Valangjed ,
Am auzit de ofiterul de CI, Pavel Corutz devenit dupa 1989 scriitor. Cred ca scrie romane de aventuri.Vad ca este si poet. Dar nu vad ce anume este nationalism exacerbat sau extremist in aceasta poezie care reflecta mai degraba o stare de spirit egocentrica decat una patriotica in mos special. Un fel de replica la Luceafarul lui Eminescu.
Asa dar care este problema cu aceasta poezie? Ca doar nu poza lui Corutz a postat-o Sumi.
Oricum daca Corutz este sau are o stea albastra, cu ce poate sa deranjeze asemenea metafore.
A spus el undeva Romania uber alles sau Romania first? Daca a spus-o si nu doar demagogic, adica chiar o crede, bravo lui. Daca ar crede mai multi astfel poate ca am fi in alt punct pe scara. :)
Sumi , ultimul vesrs din poezia lui Alecsandri in locul sau il scriam:
Să mă poarte ca săgeata unde ştie el, şi....
Stiu si eu!
"Sunt ivar catre celalalt taram
Cu trupul meu va voi deschide cale
In urma voastra, eu am sa raman
O seara albastra intr-o blanda vale."
Pavel Corutz
@atanasu Pavel Corutz are mai multe "serii" de carti.Una dintre ele este seria "Octogonul".Cartile din aceasta serie, cred ca sunt peste 100, sunt compuse din doua parti.Prima parte este o fictiune(recunoscuta de autor) in care o grupa de spioni romani dejoaca planurile "bubulilor" sau (mai nou) "ocultei mondiale" iar in partea a doua, domnul Corutz isi exprima ideile nationaliste(dacii au fost primul popor de pe pamant, secuii se trag din daci si sciti, "dovezi" ale existentei oamenilor de acum 500 de milioane de ani, etc.).Domnul Pavel Corutz se contrazice singur.In primele cca. 40 de carti(nu le-am citit pe toate) "merge" pe ideea ca Iisus a fost roman(dac) apoi se intoarce impotriva religiilor abrahamice si devine un fel de agnostic pentru care Iisus este doar un Jeshua nascut "din flori" care nu are nicio treaba cu divinitatea.Pentru mine, asta se numeste ipocrizie.Poate gresesc!Multe poezii(recunosc! poeziile au rima, ritm, epitete, metafore, hiperbole si cam tot ce e necesar unei "versificatii" pentru a se numi poezie) sunt incluse, la "momentul" oportun manipularii, in cartile sale.
Are domnul Corutz si volume de poezii, mai are o serie de SF-uri despre cum au ajuns oamenii pe Pamant, o serie numita "Succesul" in care domnia sa "ne explica" cumsa "dezvoltam" o afacere profitabila(chestii de bun-simt pe care le cunosc 90% dintre cei capabili sa faca un ban cinstit).
Referitor la poezia postata de Sumi am o intrebare:La ce munte se refera domnul Corutz in ultimul vers?
Daca toate acestea ar ramane la stadiul "Suntem o natiune asemenea altor natiuni are si "verzituri" si "uscaturi" ar fi bine dar cand incerci sa "imprimi" ideea ca noi suntem "buricul pamantului" fara argumente concrete(stiintifice) ... imi pare rau!Nu pot accepta "Magister dixit!"
P.S.Imi plac atat muntii cat si "serile albastre".
Strofa ultima postata este frumoasa , este in stilul celorlalte. Este in stilul mai putin modern al unei poezii clasice patriotico-mistice cu eroul un fel de personaj ales, fiind scrisa la persoana I.
Nu vad nimic nationalist sovin deranjant nici aici . Personal nu-mi repugna termenul de nationalist in masura in care reflecta o dragoste fata de tara si limba. Pentru mine sunt etnici romani toti cei nascuti si crescuti in limba romana indiferent de limba in care s-au nascut parintii lor, daca acestia nu o transmit ca materna copiilor lor. Cam asa fac emigrantii romani in SUA, adica copii lor chiar daca invata si romaneste, sunt educati si crescuti in limba engleza americana.
Patriotul isi iubeste patria ca loc geografic de nastere dar nu neaparat si limba oficiala a acelei patrii . Nu pot sa neg ca secuii ar fi patrioti in sensul asta, dar daca e vorba de nationalismul lor atunci acesta conform definitiei mele este cel maghiar si personal nu am nimic impotriva acestui aspect. Sovinismul adica ura fata de cei nascuti in alta parte si /sau in alta limba imi repugna si-l alatur rasismului in sens larg , rasa in cazul asta capatand semnificatia unei specificitati asociata locului si limbii vorbitorilor la care ne referim.
Ca sa-ti pot raspunde mai documentat pentru ca consider ca ai ridicat o problema importanta si de principiu, am urmarit informatii pe net si redau aici esentialul cu comentariile mele:
1) Pavel Coruț este un scriitor român. A debutat în 1992 și de atunci a publicat peste 160 de cărți. Wikipedia
Născut: 17 iunie 1949 (vârsta 67), Glăvănești, Iași.
Cariera militarã:
1971 - 1972, ofiţer cu navigaţia în Divizionul 50 Vânãtoare de submarine.
1972 - 1978, ofiţer de contrainformaţii în Serviciul de contrainformaţii al Marinei Militare.
1978 - 1980, specialist în contraspionaj, în Direcţia de Contrainformaţii Militare (Direcţia a IV a, din D.S.S.)
1980 - 1985, ofiţer de relaţii externe în Secţia Legãturi Externe a Ministerului Apãrãrii Naţionale.
1985 - 1989, şef birou contrainformaţii, în Direcţia Informaţii din Marele Stat Major al Armatei.
1990, ofiţer deplin conspirat (spion) în fosta URSS, cu misiunea de a asigura desprinderea Moldovei din imperiul roşu. Misiunea a fost continuatã pe cont propriu, pânã în august 1991, când Republica Moldova şi-a declarat independenţa.
15 decembrie 1990, trecut în rezervã la cerere, fãrã drept de pensie, cu gradul de locotenent-colonel (cãpitan comandor).
Nota mea: Deci un lucrator in Octogon.
Din 1990-1992, presa
Din 1992-prezent, scriitor
In 2012 si-a schimbat numele in Cortutz adica in opinia mea sa-si adapteze numele la lipsa lui tz dupa t din modul in care scrim azi pe net nemai omorandu-ne cu diacriticile. E o prostie sa crezi ca vrea sa-si piarda urma(asa au scis unii ziaristi, fie cretini fie platiti (de cine oare?) cand primele carti scrise incepand cu 1992 cu Quinta sparta din seria Octogonul care junge cum spui la 101 si care cel putin la inceput (nu am urmarit si asta) au fost publicate sub numele de Pavel Corut unele chiar in editura acestuia cu acelasi nume:editura Corut.
Cred ca el a patentat reteta politisto -esoterica- blasfematorie fata de crestinism-ufologica etc adica toate temele de succes de public ale acestei "ere New Age"(miscare care pleaca de la Teozofia Elenei Blavatski si a germanului Rudolf Steiner) preluata cu mare succes si cu multi bani in portofel si de alde Dan Brown . Cred ca bani buni a castigat si Corutz, dar aria lui de succes se rezuma la teritoriul vorbitor de limba romana atat prin limba cat si prin nationalism . Dan Brown alegand caracterul universal si anational pentru actiunile sale are sansa unor munti de bani in timp ce dl Corutz doar a unor gramajoare. Deh una este sa te nasti in limba engleza si alta in cea romana :).
A intrat apoi in cartile de "invatatura " pentru succes de tipul "Reteta Succesului in... toate alea" unde patentul cred ca este vechi in SUA si in acest sens functioneaza si feisul dlui.
Dar tot nu gasesc nimic sovin caci exaltarea patriotismului in sens de iubire de patrie sau a nationalismului in sens de iubire de natiune(definita asa cum o definesc eu adica nu pe criterii sanguinare stupide) fara a fi indreptate contra nimanui nu are de ce sa fie condamnata decat ca semn de anume saracie mentala. . Nu are nimic rau in sine decat poate ca exista riscul ca niste ratati absoluti sa preia unele din idei si sa-si imbrace ratarea, rautatea si dusmania fata de aproape in asemenea propozitii. Dar asta este un risc pe care in numele libetatii de expresie trebuie sa-l acceptam si cu care putem lupta nu prin "corectitudine politica", alta forma de new ageism tampit dar si periculos de data asta, caci pretinde sa normeze si inregimenteze, ci doar prin instructiune corecta si bine facuta si justitie sanctionatorie a incalcarii drepturilor omului si nu ale unor minoritati aberante in pretentii.. Fara asta, de o parte vom avea imbecili legionaroizi sau imbecili comunistizi(socialistoizi) de cealalta si la mijloc cateva fiinte rationale prin propria lor forta intelectuala si de invatare, strivte de masa gretoasa a celor doua tabere de antropoizi sub evoluati.
E drept ca sperante mai exista caci mai exista si poezia lui Arghezi cu aceste versuri minunate:
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Somnoroase păsărele - Mihai Eminescu
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie -
Noapte bună!
Rondelul beat de roze -Alexandru Macedonski
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află imprejur
E beat si cerescul azur,
Si zizâie, beată, albina.
Se clatină parcă lumina,
Un tunet e simplu murmur.
De roze e beată gradină
Cu tot ce se află-mprejur.
Dar iată... -- A mea nu e vina...
Chiar eu, in gentil trubadur,
Visind, lânga-al apei susur,
Mă schimb, asteptându-mi regina... -
De roze e beată grădina.
Trei feţe -Lucian Blaga
Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"
Tânărul cântă:
"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"
Lupta vietii - George Cosbuc
Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.
E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.
Cantecul nebunului - Ion Minulescu
Ei sunt cuminti...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate ca cel cuminte-s Eu -
Desi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...
Eu ma urasc ca nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc ca nu-s ca Mine...
Ei beau
Si mint fara rusine -
Si-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... ca nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei vad cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...
Dar cum din Ei toti numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am sa ma duc
De voia mea la balamuc -
Si fiindca nu-mi va parea rau,
Cumintele voi fi tot Eu!...
Proverbe si zicatori romanesti.
Sa iubesti invatatura,dar si munca s-o iubesti;
Numai cunostinta-nganfa - tu cu munca s-o unesti.
Proverbe si zicatori romanesti.
Înţelepţi sunt doar aceia ce 'nainte văd şi ştiu,
Căci în urmă văd toţi proştii... numai ca e prea târziu.
Proverbe si zicatori romanesti.
Eşti plugar? Să ari ogorul!
Eşti soldat? Să-ţi aperi ţara!
Cine-şi face datoria află cinstea şi comoara.
...........................................................
Nu fi dintre-aceia care ii gasesti oricand la bine
Dar la rau nu vezi niciunul ca se-opreste langa tine,
Ci fii dintre-aceia care cand e bine nu se-ndeasa
Dar la rau le simti aproape dragostea mereu duioasa.
Proverbe si zicatori romanesti.
Cine vrea să ştie multe, trebuie-a dormi puţin:
Cunoştinţele cu muncă, nu cu lenevie vin.
.............................................................
Dragostea suferă toate
Fără a se supăra,
Dragostea rabdă cât poate
Fără a se micşora
Un Phoenix e o pasare-n vechime -Mihai Eminescu.
Batranul Phoenix arde in vapaie
Si din cenusa proprie renaste,
Dar, spre-a-nvia mai mandru el din moaste,
Ii trebui lina vantului bataie.
As vrea sa fiu ca pasarea aceea,
Ca Phoenix care arde bland in para
Pierind in vant ca glasul care zboara,
Ca un suspin, ca unda, ca scanteia.
Dar din cenusa reinvie iara,
Minune scump-a lumii acesteia.
El moare azi, in forma-i, dar ideea
Chiar si de vrea nu poate sa mai moara.
Cand altii urasc poeziile si il dispretuiesc pe Eminescu ori urasc arta si cultura romaneasca ,din varii motive.Eu ,imi doresc sa-l vad pe Batranul Phoenix cum arde in vapaie si din cenusa propie renaste.
Buna dimineata
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă. Mihai Eminescu
Le spun amicilor care vor astepta poate sa intervin in subiecte pe care le-am "nasit" ca ma retrag o perioada din activitatea forumistica.Le voi citi mesaje atunci cand timpul imi va permite din diverse subiecte cu un foarte mare entuziasm.