@ Electron
Excelent! Omul cu care doream sa discut ...
In primul rand imi pare bine ca mai esti activ. In al doilea rand, un prieten cu care discutam subiectul pe care l-am descoperit recent aici si care a citit raspunsul tau impreuna cu mine m-a rugat sa iti transmit felicitari asa ca ma conformez: "Felicitari!". Raspunsul tau l-a entuziasmat. Se pare ca si el a incercat sa articuleze lipsa de "stiintificozitate" insa nu i-a iesit atat de bine cum ti-a iesit tie.
OK, multumesc, acum inteleg mai bine pozitia ta!
Inteleg si ca thread-ul a fost deschis ca urmare a unor dicutii cu cineva privind creationismul si ca atare exista deja un background pe care insa nu il cunosc foarte bine. Simt nevoia sa arat cum vad eu problema asta.
Nu stiu sa existe o varianta "oficiala" de creationism (sau variante) asa cum exista de exemplu in cazul stringurilor. Prima cu care am luat eu contact era foarte fantezista dar, desigur, la indemana unui dumnezeu puternic. Am avut senzatia ca rigoarea stiintifica lipseste si ca ipoteza a fost formulata doar pentru ca era ceruta. Personal am apreciat efortul cam in acelasi mod in care profesorul apreciaza faptul ca elevul a scris o prostie dar ... macar a incercat. In orice caz, prelegerea era interesanta ... cumva ca un SF.
Sunt curios sa aflu cum ar trebui sa arate o ipoteza creationista ca sa poata fi considerata ipoteza stiintifica. Nu stiu daca este posibil. In general, genul asta de ipoteza este catalogata ca prostie pe motiv ca face apel la divinitate. Am spus prostie, nu nestiintifica in sensul mentionat de tine, pentru ca ar fi nefalsificabila. Abordarea ta mi se pare corecta. Din ce spui tu, inteleg ca nu negi posibilitatea ca o ipoteza care nu a fost formulata conform rigorilor stiintifice sa fie adevarata, doar ca nu se poate spune nimic despre faptul ca ar fi adevarata sau falsa prin mijloace stiintifice si orice afirmatie in acest sens ar fi doar o expresie a unei credinte personale. Aceasta ar fi o abordare cu care si eu sunt de acord.
Nu cred ca naratiunile religioase privind creatia ar trebui tratate ca si ipoteze stiintifice si supuse acelorasi rigori doar de dragul de a sustine un punct de vedere ateist si anume ca: "daca erori, atunci nu exista dumnezeu". Rolul social al religiei este in primul rand acela de a crea un etos care sa permita cat mai multor oameni sa traiasca intr-o societate care nu este fragmentata de valori diferite, eventual chiar opuse. Predictibilitatea valorilor membrilor unei societati este ceea ce ajuta la coeziunea acesteia. Cred ca naratiunile biblice au fost scrise avand in vedere acest tel, chiar daca telul nu a fost formulat astfel de cei care au scris. Cred ca naratiunile au fost scrie in ceea ce s-ar putea considera paradigma stiintifica a vremii si ca au suferit modificari prin transmitere orala si mai apoi scrisa.
Nu incerc sa spun ca naratiunile din Biblie au valoare de adevar stiintific intrinseca care nu ar putea fi contestata de nimeni ci doar ca de la bun inceput nu a existat intentia de a fi riguroase din punct de vedere stiintific (asa cum intelegem noi astazi stiinta). A avea asteptari in acest sens este nerezonabil. Ca sa ilustrez acest aspect voi spune ca inclusiv in cazul in care sunt prezentate date cu caracter stiintific, tot nu ar trebui tratate ca atare pentru ca datele respective nu au fost prezentate cu acest scop. De exemplu (citind o cartulie despre erori in biblie) am gasit o referinta privind dimensiunile unui vas rotund din templu ale carui diametru si circumferinta erau legate prin valoarea lui pi. Marea eroare stiintifica mentionata consta in faptul ca lui pi i se atribuia valoarea "3" in loc de "3,14" care ar fi fost "cea corecta". Din punctul meu de vedere, prin utilizarea unui astfel de criteriu (precizia), si valoarea "3,14" este gresita pentru ca "3,14159" are o precizie mult mai ridicata si ... in cele din urma devenim ridicoli incercand sa demonstram astfel lipsa caracterului stiintific.
Cred ca pentru a fi onesti din punct de vedere intelectual nu ar trebui sa avem pretentia ca cei care au scris niste carti despre cum ar trebui sa ne purtam in lume si care este rostul vietii, sa le fi scris astfel incat noi sa le putem supune astazi unor teste stiintifice riguroase. Nici macar astazi oamenii nu simt nevoia de a se exprima intr-un mod riguros din punct de vedere stiintific. Acest tip de exprimare (si gandire) are o raspandire foarte restransa si o aplicabilitate specifica. Pentru oamenii de atunci, care masurau cu pasul, "3" era mai mult decat suficient. Faptul ca au scris 3 in loc de 3,5, pe mine, daca nu ma impresioneaza, ma satisface complet din punct de vedere tehnico-stiintific! Pentru scopuri practice, la nivelul tehnologic din vremea respectiva, valoarea 3 are o incertitudine suficient de mica.
Daca cineva emite o ipoteza bazata pe o naratiune religioasa si pretinde ca este stiintifica, mi se pare normal ca aceasta sa fie judecata conform uzantelor stiintifice! Sunt convins ca aceste ipoteze vor evolua cel putin pana la nivelul la care desi nefalsificabile, nu contrazic teoriile stintifice curente. Vor fi plauzibile, dar nu verificabile prin mijloace stiintifice. Astfel, vor lasa loc pentru credinta fara sa contrazica paradigma stiintifica.
De exemplu, s-ar putea spune ca Biblia nu este cuvantul verbatim al lui Dumnezeu, care nu a dictat precum un director secretarei ci doar a inspirat, iar scriitorii au exprimat revelatiile respective prin mijloacele lingvistice disponibile atunci, la nivelul de cunoastere stiintifica disponibil lor. Altii au transmis oral mai departe, altii in cele din urma au scris, au copiat, au gresit si au modificat de-a lungul mileniilor. Astfel, ceea ce a ajuns la noi ar putea fi considerata o metanaratiune continand valori si reguli sociale arhetipale ce formeaza fundatia etosului civilizatiei in care traim. Daca intelegem lucrurile macar din aceasta perspectiva, eu cred ca nici nu mai are rost sa formulam ipoteze creationiste sau sa numaram erori, pentru ca ceea ce conteaza este metanaratiunea care devine fundament pentru etos.
Privind facerea omului din aceasta perspectiva, ideea ca Dumnezeu a facut omul din tarana si i-a suflat in nari ca sa il aduca la viata nu este nimic altceva decat o abstractizare a faptului ca omul este alcatuit din aceeasi materie care ne inconjoara, exprimata in termeni care acum "X" mii de ani puteau fi usor priceputi. Daca metanaratiunea spune ca Dumnezeu a decis sa nu se mai amestece in problemele oamenilor si sa ii lase sa se descurce singuri ca sa afle pe pielea lor cum e sa decizi ce este bine si ce este rau si sa suporti consecintele, faptul ca unele carti biblice pot suferi schimbari in timp nu este deloc surprinzator. Daca pe de alta parte metanaratiunea ar fi spus ca Dumnezeu isi face simtita prezenta, autoritatea si puterea printre oameni, atunci ne-am fi asteptat sa avem de a face cu un Dumnezeu foarte ... falsificabil!?
Spuneai tu:
In ipoteza nestiintifica a Creationismului, afirmatia cum ca "creatorul este etern si nu are nevoie de explicatie" e ceva explicit, si constituie doar o afirmatie "ad hoc" pentru a evita regresia infinita a "meta-creatorilor".
Daca afirmatia este adevarata, cu siguranta permite evitarea regresiei infinite! Pacat ca nu poti testa. In cel mai bun caz poti afla prin experienta directa: mori si iei contact cu Dumnezeu care ti-ar putea spune in mod direct (daca doreste!).
Problema regresiei este insa reala, pentru ca "dovezile" existentei ipoteticului "creator" sunt de genul "complexitatii ireductibile", a "design-ului (inteligent sau nu)" si a "reglajului fin". Iar ipotetica solutie este un "creator" care, inevitabil e complex, inteligent si reglat fin, ceea ce constituie prin logica creationista "dovezi" ca si acesta a fost "creat" la randul sau. Deci problema creationistilor este inconsistenta logica, ei vor sa aplice "regulile" si "dovezile" doar acolo unde le convine, ceea ce e un perfect exemplu de atitudine non-stiintifica.
Corect! Pot intelege perfect de ce pe tine te nemultumeste asta. Si pe mine ma nemultumeste dar nu am ce sa fac, nu e ipoteza mea.
Dar, asa cum tu ii spui creationistului ca trebuie sa fi fost un dumnezeu si mai mare care sa il preceada pe cel curent, un creationist ar putea sa iti spuna ca inainte de BB (Big-Bang) trebuie in mod similar sa fi fost "ceva" pentru ca "nimic nu se pierde ... totul se transforma", ca inainte de acel "ceva" a fost fara indoiala "altceva" si tot asa ... existand o problema a regresiei si de cealalta parte a baricadei. Solutia la o astfel de problema este existenta eterna a divinitatii de o parte si "universul etern" de cealalta parte, insa de cand cu BB-ul aceasta varianta a picat si a fost inlocuita de "nu stiu, poate se va afla la un moment dat". Pe mine nici varianta asta nu ma multumeste pentru ca nu aduce nimic nou. De asemenea, ar trebui sa fie OK sa nu stiu ce a fost inainte in ambele cazuri. Nu snt sigur ca am priceput de ce e ok sa nu stii ce a fost inainte de BB, dar nu e OK sa nu stii cum poate fi Dumnezeu etern.
Acesta este motivul pentru care am optat pentru varianta cu "nimic" inainte de BB, ca sa nu ajungem la universul etern sau la universul precedat de un carnat de alte cauze.
Inteleg perfect de ce varianta cu "nimic" este neplacuta insa s-ar putea sa fi ramas fara optiuni:
1. univers etern ... nu merge pentru ca avem BB,
2. univers cauzat de ceva ... avem problema regresiei infinite,
3. univers din "nimic" ... este incomprehensibil.
Daca sunt corect informat, stringurile si multiversul sunt incercari de a rezolva aceasta problema si sunt la fel de netestabile precum creationismul. Au insa un aparat matematic in spate iar creationismul, inca nu. Probabil ca va avea, in viitor. Sunt convins ca cineva isi va imagina un spatiu cu suficiente dimensiuni in care timpul nu va functiona asa cum functioneaza in universul nostru si in care este foarte posibil sa existi etern pe un subset al acelui spatiu si in acelasi timp sa creezi un univers nou, pe un alt subset, avand capacitatea de a opera cel putin in spatiul in care existi atemporal dar si in cel creat. Singura problema ar fi sa se gaseasca cineva capabil sa puna matematic asta pe hartie.
Bun! Sper ca si eu am reusit sa fiu clar. Daca nu, voi incerca sa explic, sa rectific. Sper ca nu am spus vreo prostie din oboseala.