Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.

[Virgil]

Sunt mai intai cercetator dar si cadru didactic uiversitar pensionar si sprijin total greva profesorilor adica o revolta  facuta contra hotilor ticalosi care ne guverneaza cu votul unei majoritati pomanagie, smchere, mincinose si  descurcarete dar si mafiot ticaloase a acestui popor care are insa in contrapatida o minoritate absolut minunata si pe care o iubesc mult.

De acord cu cu greva profesorilor, dar trebuia sa fie selectiva, astfel ca sa nu afecteze examenele elevilor de la bac. Cum vine asta, sunt suparat pe guvern dar ma razbun pe elevi.
In 32 de ani profesorii i-au pupat si votat pe guvernanti, iar acum cand rusii si-au propus destabilizarea tarilor foste comuniste, taman acum au devenit asa intransigenti si au pus de o greva generala. Nu m-as mira cca si PSD-ul sa fie implicat aici.
Capii sindicatelor sunt manipulati direct sau indirect de rusi, daca nu crezi, spune-mi ce cautau steagurile de la HAUR printre manifestanti.
De ce nu au manifestat cand au crescut salariile functionarilor publici. a primariilor, sau impotriva pensiilor speciale ale magistratilor si a celor din aparatul de stat?
Ca peste tot in Romania este un rahat amestecat. Fata de perioada din timpul lui Ceausescu cand erau 5 milioane de elevi si 200 mii de profesori iar acum sunt 3,5 milioane de elevi si 230 mii de cadre didactice.

[Virgil]

Dl Virgil

Logica formulelor poate fi corecta. dar daca pornesti de la premize gresite nu poti avea rezultate care sa exprime adevarul.

Si dupa cum spui dumneata ar trebui sa consider o premiza gresita interactiunea gravifica a doua mase egale, fiindca nu poate decat sa conduca la concluzia eronata ca constanta gravifica  G  ar fi adimensionala. Dar cum demonstram treaba asta matematic?. Zicem ca nu exista nicio interactiune gravifica intre doua mase egale si foarte mici si nu se poate scoate din socoteli dimensiunile lui G. Sau poate vii dumneata cu o argumentare mai riguroasa, bazata pe mai multe premize gresite, care numai dumneata le vezi.

Constanta gravitationala a fost determinata expermental, si odata cu ea s-au stabilit si unitatile de masura. Orice alta incercare de a modifica ceva este sortita esecului.

[calahan]

Dl Virgil

Constanta gravitationala a fost determinata expermental, si odata cu ea s-au stabilit si unitatile de masura. Orice alta incercare de a modifica ceva este sortita esecului.

1) Eu cred ca nu s-a determinat experimental nimic. Fiindca o valoare de 10^-11 (N), practic este nimic. Nu se poate masura si deci nu exista interactiune intre mase. Si atunci dumneata spui corect ca interactiunea gravifica dintre mase este o premiza gresita, care nu poate decat sa duca la concluzii gresite. Numai ca dumneata nu ai mentionat de loc care sunt premizele gresite de la care pleaca acea demonstratie. Iar matematic nu ai demonstrat nimic. Trebuie sa te cred pe cuvant. 2) Dumneata spui ca unitatile de masura s-ar fi stabilit experimental. Eu eram convins ca unitatile de masura s-au stabilit prin conventii. 3) Dumneata esti convins ca ar fi o incercare de modificare a ceva.  Despre ce incercare de modificare crezi ca ar fi vorba?. Eu nu am pomenit nimic despre unitatile de masura. Eu am vrut doar sa lamurim, cu logica matematica, care sunt greselile din acea demonstratie, din care rezulta ca G-ul nu are nicio dimensiune fizica, aparand doar ca un numar, adica ceva metafizic, care nu produce niciun efect fizic. Poti sa spui ce efect fizic ar produce constanta gravifica  G? Dar dumneata ocolesti mereu raspunsurile la chestiunile puse. Nu pot sa cred ca nu intelegi chestiunile puse.

[Virgil]

Fxperimentul lui Cavendich; https://www.telework.ro/ro/experimentul-cavendish-pentru-legea-gravitatiei-universale-a-lui-newton/
"Constanta G se numește constantă gravitațională universală și Cavendish a determinat-o ca fiind G = 6,67×10−11 N⋅m2/kg2. Cuvântul ,,universal" indică faptul că oamenii de știință cred că această constantă se aplică maselor de orice compoziție și că este aceeași în tot Universul. Valoarea lui G este un număr incredibil de mic, ceea ce arată că forța gravitațională este foarte slabă. Atractia dintre mase la fel de mici precum corpurile noastre, sau chiar obiecte de mărimea unor zgârie-nori, este incredibil de mică. De exemplu, două mase de 1,0 kg situate la 1,0 metru una de cealaltă exercită o forță de 6,7×10−11 N una asupra celeilalte. Aceasta este greutatea unui grăunte tipic de polen."

[calahan]

Dl Virgil
Dumneata ai dat definitia de pe -wiki- a lui G. Daca ar fi asa cum zici dumneata, ar insemna ca substanta ar interactiona cu spatiul fizic. Dar dumneata nu poti sa admiti interactiunea substantei cu spatiul fizic. Interactiune din care ar aparea campurile fizice, constatate macroscopic. Aici nu ma pricep, nu ma bag, nu ma amestec. Eu am insistat doar sa imi arati premizele gresite, din demonstratia aceea, care premize duc la concluzia ca  G-ul ar fi adimensional. Asta vroiam sa imi spui. Ca sa gasesc greselile din acea demonstratie. Fiindca pe dumneata te oboseste sa mi le arati. Aici ne-ar ajuta opinia de specialist cercetator academician, prieten al cadrului didactic, cercetator si pensionar, care a promis candva sa prezinte niste articole de cercetare originala, la domnul X.

[atanasu]

Vrgil desigur  ca ai dreptate si cred ca la experimentul Cavendish m-am referit si eu mult mai demult, dar nu stiu daca atunci am spus ca suplimentar am  ipoteza cum ca daca exista un camp gravitational creat de substata care are masa inerta  adica de masele din Uivers el are diferite valori in spatiul universal si ca oriunde in acest spatiu finit sau infinit(inca nu se stie), exeprimentul Cavenish va determina constanta G a locului.
Vezi si: https://forum.scientia.ro/index.php?topic=5497.msg73894#msg73894
Dar asta nu conteaza  caci la scara noastra umana  de timp si spatiu, G este consatanta(si de acea facand-o unitara am cantait universul local(asa l-am botezat azi)  si modificarile ei in timp nu sunt cosologi sensibile ci legat doar de precizia masuratorilor.
Suplimentar un link interesant unde se vorbeste de gravitatie: http://www.magazin.ro/content/view/17438/4/

[calahan]

Dl Virgil
In legatura cu natura (semnificatia fizica si efectul fizic produs de G) lui G, dumneata ai doar o atitudine negativista. Nu admiti interactiunea substantei cu spatiul fizic, nu admiti adimensionalitatea lui G, nu prezinti premizele gresite care duc la concluzia ca G-ul este adimensional si nu prezinti efectele fizice care stii dumneata sigur ca le produce G-ul in mecanismul interactiei gravifice. Vreau sa mai spun ca in doua fisiere ale d-lui Gheorghe se dau raspunsuri clare, simple si intuitive la aceste chestiuni. Raspunsuri care sunt argumentate cu formule matematice simple. Nu sunt doar fraze goale fara acoperire. Si eu unul sustin numai teoriile bine argumentate matematic. Fiindca nu am nicio fantezie a fabulatiei. Nu stiu sa inventez nimic.

[Virgil]

Vrgil desigur  ca ai dreptate si cred ca la experimentul Cavendish m-am referit si eu mult mai demult, dar nu stiu daca atunci am spus ca suplimentar am  ipoteza cum ca daca exista un camp gravitational creat de substata care are masa inerta  adica de masele din Uivers el are diferite valori in spatiul universal si ca oriunde in acest spatiu finit sau infinit(inca nu se stie), exeprimentul Cavenish va determina constanta G a locului.
Vezi si: https://forum.scientia.ro/index.php?topic=5497.msg73894#msg73894
Dar asta nu conteaza  caci la scara noastra umana  de timp si spatiu, G este consatanta(si de acea facand-o unitara am cantait universul local(asa l-am botezat azi)  si modificarile ei in timp nu sunt cosologi sensibile ci legat doar de precizia masuratorilor.
Suplimentar un link interesant unde se vorbeste de gravitatie: http://www.magazin.ro/content/view/17438/4/

Orice sistem de doua sau mai multe mase este un sistem armonic oscilant acordat pe o frecventa fundamentala si o serie de armonici, in timp ce mediul inconjurator are propria gama de frecvente. Astfel in jurul fiecarui corp se naste un mediu ce prezinta un gradient de frecvente, in mod asemanator dar nu identic cum se intampla intre un corp fierbinte si aerul inconjurator. Din combinatia acestor frecvente se naste campul gravitational din jurul nucleului unui sistem. orice alt corp aflat in acest camp se va pozitiona in spatiu acolo unde frecventa corespunzatoare energiei lui corespunde un frecventa campului acelui loc geometric care este de regula o elipsa. Daca nu ar fi asa, emisiunea laser nu ar functiona, in cazul atomilor, si prin similitudine si in cazul sistemelor macrocosmice. In emisiunea laser, are loc un pompaj energetic de o anumita frecventa care in combinatie cu frecventa campului intraatomic are ca rezultanta o alta frecventa caeia ce face ca electronii sa sara de pe orbita initiala pe o orbita exterioara corespunzatoare frecventei rezultante, In momentul opririi pompajului, electronii revin pe vechea orbita. Deci totul este un fenomen oscilant, in care particulele se pozitioneaza in camp acolo unde pot rezona cu campul. Acelasi lucru se intampla in orice sistem armonic oscilant fie galaxie sau sistem solar, numai ca in macro aceste fenomene sunt foarte diluate in timp comparativ cu sistemul atomic motiv pentru care nu observam aceste efecte ce pot dura milioane de ani pentru o tranzitie. Pe acest principiu poate functiona un OZN daca este capabil sa produca un camp gravitational acordat pe frecventa orbitei locului unde vrea sa ajunga.

[atanasu]

Interesant!

[calahan]

Dl Virgil
Iar vii cu fabulatii teoretice, fara nicio argumentare. Toate sistemele oscilante vibreaza pe frecventa fundamentala. Din frecventa fundamentala se desprind armonicele superioare de frecvente mari, multipli ai frecventei fundamentale. Dar in cazul sistemelor cosmice lucrurile se intampla altfel. Astrul central se roteste pe frecventa fundamentala si corpurile satelitare se misca pe frecvente tot mai mici ca submultipli ai frecventei fundamentale. La acest fenomen, probabil s-a ajuns in urma stratificarii in sanul nebuloasei primare. Cand intre straturile nebuloasei ar fi aparut diferente intre vitezele tangentiale de orbitare si vitezele unghiulare. Cu toate ca vitezele tangentiale sunt tot mai mari cu cresterea razei, vitezele unghiulare insa sunt tot mai mici si deci perioadele de rotatie sunt tot mai mici, corespunzand armonicilor inferioare. Sistemele stelare nu sunt sisteme oscilante vibratorii, cu translatie rectilinie, ci sunt sisteme cu translatie sau lunecare helicoidala, determinata de actiunea simultana a cel putin trei forte rectangulare, in aceeasi zona. Chiar nu stiu de ce apar orbitele eliptice, adica cu excentricitate. Este interesant de vazut daca excentricitatile orbitelor apar toate pe aceeasi parte a astrului, sau cumva excentricitatile orbitelor planetare sunt distribuite simetric fata de astrul central. In ce priveste absorbtia fotonilor in atomi, este o teorie, argumentata cu o suma de formule, in care se arata ca fotonul incident, patrunzand in atom, in mediul atomic de foarte mare densitate energetica, se contracta longitudinal de 137 de ori si transversal de 4 ori si se refracta la 360 de grade, constituind prin interferenta constructiva, o unda stationara de mare amplitudine, din toate undele componente ale fotonului incident, in tocmai ca la nasterea electronilor din fotonii gama. Unda stationara bipolara de mare amplitudine, care se roteste in atom cu viteza  c/137 (m/s) se comporta exact ca o sarcina electrica elementara, foarte dilatata, ca un electron dilatat, care impimge cu o presiune electronul de la margine, pe o orbita mai indepartata, de raza mai mare. Fotonul absorbit in atom, contractat si refractat, se comporta exact ca o sarcina electrica elementara care se roteste pe o orbita de raza intermediara intre raza orbitei initiala si cea a orbitei finale, pe care a facut salt electronul. Toate lucrurile aste sunt argumentate intrun fisier, cu formulele in care este descrisa structura dinamica a fotonului absorbit in atom.

[Virgil]

Dl Virgil
Iar vii cu fabulatii teoretice, fara nicio argumentare. Toate sistemele oscilante vibreaza pe frecventa fundamentala. Din frecventa fundamentala se desprind armonicele superioare de frecvente mari, multipli ai frecventei fundamentale. Dar in cazul sistemelor cosmice lucrurile se intampla altfel. Astrul central se roteste pe frecventa fundamentala si corpurile satelitare se misca pe frecvente tot mai mici ca submultipli ai frecventei fundamentale. La acest fenomen, probabil s-a ajuns in urma stratificarii in sanul nebuloasei primare. Cand intre straturile nebuloasei ar fi aparut diferente intre vitezele tangentiale de orbitare si vitezele unghiulare. Cu toate ca vitezele tangentiale sunt tot mai mari cu cresterea razei, vitezele unghiulare insa sunt tot mai mici si deci perioadele de rotatie sunt tot mai mici, corespunzand armonicilor inferioare. Sistemele stelare nu sunt sisteme oscilante vibratorii, cu translatie rectilinie, ci sunt sisteme cu translatie sau lunecare helicoidala, determinata de actiunea simultana a cel putin trei forte rectangulare, in aceeasi zona. Chiar nu stiu de ce apar orbitele eliptice, adica cu excentricitate. Este interesant de vazut daca excentricitatile orbitelor apar toate pe aceeasi parte a astrului, sau cumva excentricitatile orbitelor planetare sunt distribuite simetric fata de astrul central. In ce priveste absorbtia fotonilor in atomi, este o teorie, argumentata cu o suma de formule, in care se arata ca fotonul incident, patrunzand in atom, in mediul atomic de foarte mare densitate energetica, se contracta longitudinal de 137 de ori si transversal de 4 ori si se refracta la 360 de grade, constituind prin interferenta constructiva, o unda stationara de mare amplitudine, din toate undele componente ale fotonului incident, in tocmai ca la nasterea electronilor din fotonii gama. Unda stationara bipolara de mare amplitudine, care se roteste in atom cu viteza  c/137 (m/s) se comporta exact ca o sarcina electrica elementara, foarte dilatata, ca un electron dilatat, care impimge cu o presiune electronul de la margine, pe o orbita mai indepartata, de raza mai mare. Fotonul absorbit in atom, contractat si refractat, se comporta exact ca o sarcina electrica elementara care se roteste pe o orbita de raza intermediara intre raza orbitei initiala si cea a orbitei finale, pe care a facut salt electronul. Toate lucrurile aste sunt argumentate intrun fisier, cu formulele in care este descrisa structura dinamica a fotonului absorbit in atom.

Observ ca nu stii cum functioneaza un laser, si nu cunosti ca  planetele ca si electronii de altfel, au perioadele de orbitare pe o armonica inferioare fata de perioada orbitei fundamentale. De fapt pe aceasta se bazeaza cuantificarea sistemelor naturale micro si macro cosmice.

[calahan]

Dl Virgil.
1)

Iar vii cu fabulatii teoretice, fara nicio argumentare.

Aici eu spun doar mincini. Fiindca toate teoriile imaginate de dumneata sunt temeinic argumentate, adica cu o logica riguroasa insusita din manuale.
2)

Toate sistemele oscilante vibreaza pe frecventa fundamentala. Din frecventa fundamentala se desprind armonicele superioare de frecvente mari, multipli ai frecventei fundamentale.

. Aici este o alta minciuna, izvorata doar dintro intelegere gresita a teoriei ascilatorilor.
3)

Astrul central se roteste pe frecventa fundamentala si corpurile satelitare se misca pe frecvente tot mai mici ca submultipli ai frecventei fundamentale.

. Aici iar este o aiureala care nu se otriveste cu stiinta sau modelele dumitale. Fiindca dumitale iti apare altfel.

planetele ca si electronii de altfel, au perioadele de orbitare pe o armonica inferioare fata de perioada orbitei fundamentale.

Aici chiar nu stiu. Astrul central, steaua, soarele, se roteste pe armonica fundamentala sau nu?
4) In ce priveste functionarea laserului, eu am inteles ca lumina, doar de o anumita frecventa, selectata dintro multime de radiatii, de catre un mediu activ, este absorbita puternic de mediul activ, care se imbiba ca un burete. Si apoi, la un impuls de stimulare, toti fotonii sunt eliberati, emisi sincron, in faza, insumanduse intro radiatie de intensitate de miliarde de ori mai mare decat a radiatiei solare.

[Virgil]

Frecventa fundamentala a unui sistem cosmic nu depinde de viteza de rotatie a nucleului, sau a Soarelui, ci aceasta oscilatie este mult mai profunda. Daca totusi va intereseaza acest lucru, il aflati din lucrarea mea; https://drive.google.com/file/d/12sT1vI2_btdzLMM2vVtwkxPK5ujqVq74/view?usp=drive_link
Capitolul 12 pag; 58
Determinarea relatiei de calcul pentru pulsatia proprie a unui corp ceresc .

[calahan]

Dl Virgil

Frecventa fundamentala a unui sistem cosmic nu depinde de viteza de rotatie a nucleului, sau a Soarelui, ci aceasta oscilatie este mult mai profunda

Eu chiar am crezut ca ar exista o legatura intre frecventa fundamentala a unui sistem cosmic si perioadele de rotatie ale corpurilor componente. Fiindca era undeva o socoteala, care spunea ca frecventa fundamentala a sistemului solar ar fi de 112,5 zile. Si era dedusa cumva din frecventa rotatiei electronilor. Spunea ca perioada de rotatie a lui Mercur, in jurul Soarelui, ar trebui sa fie pe frecventa fundamentala de 112,5 zile. Dar este mai mica, cu vreo 24 de zile fiindca Mercur tot cade inspre Soare. Dar Venus are perioada de rotatie de exact 225 de zile, adica de doua ori perioada fundamentalei. Perioada de rotatie a Pamantului, de 365 de zile, ar fi cu 27 de zile mai mare decat perioada armonicei a treia, findca Pamantul s-ar indeparta de Soare. Aceste variatii ale perioadelor de rotatie ar avea rostul sa compenseze momentele de rotatie ale sistemului. Se pare ca si perioadele de rotatie ale planetelor mai indepartate ar fi in buna aproximatie multipli ai perioadei fundamentale. Dumneata ai o viziune oscilatorie vibratorie a campului gravific, care dupa socotelile dumitale te duc la alta fundamentala a sistemului solar, care ar duce la perioade cam de 4 ori mai mici. Eu am inteles ca dumneata nu admiti originea campului gravific in structurile dinamice ale nucleonilor. Dar atunci, dupa dumneata care sunt acele structuri care genereaza campul gravific, in spatiul cosmic?

[Virgil]

Referitor la viteza de rotatie a planetelor in jurul axei proprii trebuie sa cititi in studiul meu la capitolul 15 pag,71- 75 unde sunt date sub forma tabelara vitezele periferice ale planetele mari. Pentru planetele mici relatiile respective nu sunt valabile.