Dupa mine exista o singura cale de progres, cea naturala, bazata pe mutatii si selectie. Aceasta cale a functionat dintotdeauna si ne-a adus acolo unde ne aflam. Natura umana corespunde pe deplin caii naturale si are unele atribute pe care le consideram defecte (violenta, lacomia, siretenia, egoismul, etc.) si altele pe care le consideram calitati (mila, solidaritatea, spiritul de sacrificiu, etc.). Totul este discutabil. Consideram unele atribute bune pentru indivizi, altele bune pentru colectivitati. Oricum, in lipsa constrangerilor din partea societatii, natura umana se va manifesta in toata plenitudinea. Aparitia feudalismului si a Bisericii a introdus constrangeri ce au dus la un mileniu intunecat. Reforma a redus constrangerile religioase si a permis dezvoltarea tarilor protestante. Frumoasele pricipii ale revolutiei franceze doreau de fapt eliberararea din constrangerile societatii feudale. Aplicarea lor (cu ghilotina) a dus la dezvoltarea capitalismului "salbatic" si a permis spectaculoasa dezvoltare economica din sec. XIX. Probabil aceasta cale se apropia cel mai mult de calea naturala. Principiile democratice (dictatura celor slabi) nu mai permit intoarcera la aceasta cale si trebuie gasite compromisuri si constrangeri convenabile, deci o cale "ideala". Socialismul a fost o cale nenaturala, dictatoriala, care in momentul eliberarii de dictaturi a sarit automat la o cale capitalista. O a treia cale nu poate fi decat un alt compromis care va avea aceeasi soarta. Parerea mea!
Principalul carcater al capitalismului este:
concurenta (care apare ca rezultat al proprietatii private, adica concurenta intre proprietari, statul fiind doar ca arbitru).
La comunisti nu exista asa ceva, din contra este exclus, nici nu poate aparea.
Eu nu am trait in periada comunista, ci imediat post. Din chite am auzit, vazut si tin minte acele timpuri, am ramas la concluzia caci imi e mai mult pe plac acel sistem de guvernare.
Socialistii sunt mai conservatori, ei intradevar nu progreseaza cu pasi mari ca capitalistii.
La socialisti nu exista goana dupa bani, goana dupa avutii, concurenta si vesnica foamite de intreceri.
La socialisti te deprinzi cu una, totul devine
costant , statul are grija de tine. Statul iti gaseste de lucru, iti da gratis lecuire, studii, etc. Statul apoi iti da si pensiile si totul.
Oamenii lucreaza in colectiv. In colectiv intradevar apar deseori unele cazuri neplacute ca: certa, unul lucreaza mai mult si altul mai putin, etc.
Insa, in colectiv lucrul este mult mai interesant.
Viata la capitalisti mi se pare ca este una mai posomorita, mai inchisa.
Omul chit nu iai da ca tot nu ii ajunge. Unii se orentiaza psihologic in asa fel inchit 200 grame piine ii ajunge pe o zi, ba ii pare ca e prea mult.
Altii (capitalistii) din contra, sa aiba o masa intinsa cu bucate, si tot putin ii pare ca are.
Educatia si cultura la comunisti ramine totus de invidiat.
Parerea mea e: sa nu fugim vesnic dupa ceva, ci mai bine sa traim viata (e drept ca si fara unele lucruri nu te poti multumi deplin, dar ne intoarcem iaras la aceea ca mult depinde de faptul cum te orientiezi psihologic).