Forumul Scientia

Diverse => Critici ale paradigmei curente in stiinta => Subiect creat de: Adi din Iulie 21, 2008, 05:42:14 p.m.

Titlu: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Iulie 21, 2008, 05:42:14 p.m.
Domnul Adrian Gheorghe ne ofera la acest link pe www.ipoteza.com o idee de ipoteza stiintifica care insa nu este acceptata spre publicare pentru ca contrazice teoria relativitatii. Dumnealui insa ne roaga sa oferim critici si sugestii la teoria aceasta, care este prezentata cu capitole, ca o carte.

http://ipoteza.com/Cuprins.php

Va multumesc pentru timpul acordat. Iata mai jos emailul dumnealui.
Adi

***

Domnule Adrian Buzatu! Incerc acum sa reiau legatura cu dumneavoadtra. Va reamintesc ca am postat in paginile site-ului "ipoteza.com" o intreaga teorie in care expun citeva consecinte pe care le produce o ipoteza noua in fizica precum si incercarea de explicitare a constantelor fizice universale si de modelare a structurilor dinamice ale particulelor elementare. Astept cu nerabdare parerea dumneavoastra ca specialist in domeniu. Adrian
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din August 05, 2008, 03:08:13 p.m.
Am inceput sa citesc ipoteza propusa, si inca de pe prima pagina ("In loc de introducere") apar niste afirmatii cel putin "ciudate":
Citez:
(http://img167.imageshack.us/img167/4074/cap1p1rw2.gif)

Cum vine asta? Ce dimensiune in S.I. are frecventa? Dar densitatea? Cum poate cineva, in mod serios, sa scrie prima fraza citata?

Apoi, la aplicarea ei (partea a doua din citat), apare un factor sub fractie (la puterea a treia ???), care contine si litera "k", despre care nu se spune nimic, deci trebuie sa fi o constanta adimensionala (altfel nu ar fi consistenta aceasta aplicare cu prima fraza citata). Eu am facut calculul dimensional si egalitatea prin care e inlocuit pfv cu fractia e gresita la nivel calitativ. De asemenea, la nivel cantitativ, as fi curios de unde a scos factorul de proportionalitate cu valoarea 1/(4*Pi*k)^3, si evident ce valoare are "k"?

Daca domnul cu ipoteza e dispus sa raspunda la intrebari, as fi incantat, pentru inceput, sa citesc aici ce are de spus despre problema "minora" de mai sus.

e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din August 05, 2008, 03:29:58 p.m.
Multumesc ca te-ai uitat pe aceasta, Electron. Ii scriu un email domnului Adrian sa il informez ca are un prim raspuns la ipoteza dumnealui, daca doreste sa initieze o discutie.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din August 20, 2008, 11:59:09 a.m.
                   Pentru  domnul Electron am raspunsuri punctuale:

1)   In  S.I. frecventa se masoara in herti (cicluri sau perioade in unitatea de timp, adica intr-o secunda) (Hz=1/t), iar densitatea masica ρm se masoara in  kilograme pe metru cub (Kg/m³).  In sistemul bidimensional al marimilor fizice (s.b.m.f. care este prima consecinta a ipotezei adoptate) masa are dimensiunea (l³/t²). Dar masa  este data de produsul  volum ( l³) x densitate. Deci daca impartim masa la volum obtinem densitatea; adica avem:
 ρm  = m/V = (l³/t²)/(l³)= 1/ t² =f² ;[Kg/m³=Hz²}
 
2)    constanta k din formule este constanta interactiunilor electrice si reflecta o data raportul intre suprafata integratoare a campului electric (suprafata sferica –inchisa- pe care se insumeaza toate contributiile de camp ale sarcinilor unui corp electrizat) si suprafata generatoare –deschisa- de camp a acelor sarcini, apoi reflecta gradul de multiplicare a tensiunii electrice (a potentialului electric) a(l) undei stationare a electronului in raport cu potentialul unei unde a fotonului in vid si tot odata este numarul de unde (al trenului de unde) al fotonului (gama indice fae) Yfae    de la anihilarea electronului. Adica avem:
 k = Sint/Sgen  = Uese/Uλfv = (5,17 x 10 exp 5)/(5,687 x 10 exp -5)=
      = nλfaev   =  9 x 10 exp 9 (unde)]=  adimensional. 
3 ) Factorul [1/(4∙π∙k)]³  rezulta la calculul presiunii fotonului  in  vid cu
      relatia: pfv  =  εo∙ (Efv)²=(Bfv)²/μo ; (din formula lui Poynting,   formula care  arata fara de indoiala ca undele electromagnetice, deci si lumina sunt unde de presiune in eter). Intensitatea campului electric  E  in  s.b m.f.  are dimensiunea fizica a acceleratiei  a (E = a= l/t² si reflecta  acceleratia eterului intr-o perioada a fotonului tf, pentru a ajunge din repaus la viteza data de admitanta vidului (Yo). Deoarece admitanta vidului este inversul impedantei vidului (Zo) care are dimensiune fizica la fel  ca rezistenta electrica R, si anume a inversului de viteza; adica:
(legenda: √ = radical)
Yo  = 1/ Zo  = √εo/uo   = √(1/4∙π∙ k)∙c²/(4∙ π ∙ k)= c/(4∙π∙ k) =
= 2,65 x 10 exp -3 (m/s) = 2,65(mm/s);

       si Z = R = 1/v = t/l; → Y=1/Z = v = l/t
       Deci intensitatea campului electric al fotonului in vid este:
  Efv = Yo /tf) = c/(4∙ π ∙ k)∙tf   = c∙ ff  /(4∙ π ∙ k)=(V/m=l/t²);

 iar presiunea fotonului in vid este:
 pfv = εo ∙ (Efv)² = (1/4∙ π ∙ k) ∙ [c∙ ff  /(4 ∙ π∙ k)]² =
=c²∙ff ²/ (4∙ π ∙ k)³=Pfv ∙ (vlv)² = Pfv ∙  c²
 De aici rezulta densitatea fotonului in vid ρfv prin impartirea     presiunii fotonului in vid la patratul vitezei de translatie (propagare) a fotonului in vid. Avem deci ca:
 Pfv= pfv /(vlv)² = pfv /c²= ff ²/(4∙π∙ k)³ ;
Presiunea  p  si densitatea  ρ apar si in formulele care dau viteza de propagare a undelor fie longitudinale fie transversale;
vulg=vutr =√(p/ρ )=√a²/ρ = √ [(l/t² )]²/f²=√l²/t² = l/t =v;(m/s)
In  s.b.m.f. presiunea  p are dimensiunea  acceleratiei la puterea a 2-a (la patrat) (p=a² =a ∙ a=a1∙ a2).


<M1: reparat format vizual. Cu aceasta ocazie am inlaturat si repetitiile care nu mai erau necesare.>
 
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din August 20, 2008, 03:26:23 p.m.
                   Pentru  domnul Electron am raspunsuri punctuale:

1)   In  S.I. frecventa se masoara in herti (cicluri sau perioade in unitatea de timp, adica intr-o secunda) (Hz=1/t), iar densitatea masica ρm se masoara in  kilograme pe metru cub (Kg/m³).  In sistemul bidimensional al marimilor fizice (s.b.m.f. care este prima consecinta a ipotezei adoptate) masa are dimensiunea (l³/t²). Dar masa  este data de produsul  volum ( l³) x densitate. Deci daca impartim masa la volum obtinem densitatea; adica avem:
 ρm  = m/V = (l³/t²)/(l³)= 1/ t² =f² ;[Kg/m³=Hz²}
     Buna,
   Imi este destul de greu sa citesc tot ce ai scris la link-ul postat de Adi. Ai putea te rog sa imi explici pe scurt cum ai obtinut ca masa are dimensiunea l3/t2 ? Pentru mine este putin ciudat pentru ca in S.I. kilogramul, metrul si secunda fac parte din grupul unitatilor de masura fundamentale ceea ce inseamna ca ele nu se pot exprima unele in functie de altele.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din August 20, 2008, 04:22:38 p.m.
Subscriu la ce spune Ionut. Adrian, ne poti explica mai bine?
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din August 20, 2008, 04:27:56 p.m.
Eu as merge mai departe, in acest "prim pas": Cum se exprima, in ipoteza dumneavoastra, marimile fundamentale din Sistemul International? Nu doar masa, ci si celelalte?

e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din August 20, 2008, 05:56:01 p.m.
Sunt de acord si cu Electron.

Domnul Adrian, care sunt ipotezele clare de la care plecati? Porniti prea brusc cu aceste formule, cu frecventa fotonului si altele, luati-o cu bazele ...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cristi din August 21, 2008, 11:23:46 p.m.
Citat
Pentru mine este putin ciudat pentru ca in S.I. kilogramul, metrul si secunda fac parte din grupul unitatilor de masura fundamentale ceea ce inseamna ca ele nu se pot exprima unele in functie de altele.
Si totusi, in teoria relativitatii timpul si distanta se masoara cu aceeasi unitate! Aici se ia in calcul viteza luminii (pe care unii fizicieni o scriu simplu c=1). Cu toate acestea, cum stim ca exista spatiu-timp, iese in mod necesar ca spatiul si timpul se masoara cu aceeasi unitate in final, altfel nu ar putea fi puse la un loc... In felul acesta se pot amesteca o gramada de constante. Daca de exemplu campul electric este o manifestare a unei a cincea dimensiuni (cum zicea Kalutza-Klein), atunci nu m-as mira ca si curentul, care se masoara in SI in amperi (pentru ca este independent), sa se poate masura apoi in metri...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din August 21, 2008, 11:29:31 p.m.
De acord ca in teoria relativitatii este mai convenabil sa se foloseasca un alt sistem de unitati din punct de vedere practic, dar si cel SI este valabil in teoria relativitatii. In orice caz, il rugam pe Adrian sa faca un rationament similar celui facut de tine, care sa demonstreze unitatile de masura folosite de el.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cristi din August 21, 2008, 11:38:02 p.m.
Da, m-am uitat si eu din nou pe site (stiam de el mai de mult...) Daca nu ma insel, incep sa prind idea.  Dar s-ar putea sa ma insel :)


Dupa mine, ea este asa: nu exista decat spatiu-timp (care se masoara in metri), si particule miscatoare. Acum, deoarece aceste particule se misca, si noi nu stim cum, noi percep interactiile dintr ele sub forma unor forte "necunoscute": electrica, magnetica, tare, slaba, etc... De aceea pentru fiecare din acestea vom avea constante fundamentale.... Daca insa am sti miscarea, am vedea ca forta electrica nu este decat miscarea de un anume tip. Consecinta logica: orice constanta electrica (curent, sarcina, etc.) se exprima prin constantele miscarii (care ar fi metri si secunde, dar de, in spatiu-timp sunt numai metri), deci numai prin metri!

Acum, pe undeva, domnul Gheorghe merge mai departe, si urmeaza o sugestie nefinalizata a lui Einstein (nu stiu care e primul...) ca de fapt si particulele in miscare n-ar fi decat manifestari ale curburii spatiu timpului... Si atunci ce ramane din tot modelul standard? Un spatiu gol, cat se poate de torsionat... Desigur, ignoram ecuatia lui Einstein care spune ca un spatiu gol nu poate fi torsionat, la urma urmei suntem in cautarea unor relatii mai adanci..

In rest, nu pot sa nu remarc intr-adevar greutatea textului. Asta insa nu anuleaza eferotul dansului si eventualele idei adevarate... La urma urmei, un cercetator nu este mereu si un profesor bun (de cele mai multe ori nu, cred...).. De aceea probabil greutatea textului... Dar poate ca el contine si idei mai interesante!
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din August 22, 2008, 12:12:07 a.m.
Foarte interesanta explicatia ta, Cristi, cum fiecare forta nu ar fi decat un altfel de tip de miscare. Tot cam asa era cred si ideea lui Abel, despre miscarea elicoidala a particulelor elementare. Pana la urma, poate toate interactiile sunt miscari de un anume fel in un anume spatiu. De asta e fascinanta cautarea relatiilor fundamentale din Univers ...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din August 25, 2008, 12:14:00 p.m.
Citat
Pentru mine este putin ciudat pentru ca in S.I. kilogramul, metrul si secunda fac parte din grupul unitatilor de masura fundamentale ceea ce inseamna ca ele nu se pot exprima unele in functie de altele.
Si totusi, in teoria relativitatii timpul si distanta se masoara cu aceeasi unitate! Aici se ia in calcul viteza luminii (pe care unii fizicieni o scriu simplu c=1). Cu toate acestea, cum stim ca exista spatiu-timp, iese in mod necesar ca spatiul si timpul se masoara cu aceeasi unitate in final, altfel nu ar putea fi puse la un loc... In felul acesta se pot amesteca o gramada de constante. Daca de exemplu campul electric este o manifestare a unei a cincea dimensiuni (cum zicea Kalutza-Klein), atunci nu m-as mira ca si curentul, care se masoara in SI in amperi (pentru ca este independent), sa se poate masura apoi in metri...
  Buna Cristi,
   Teoria relativitatii nu are nici o treaba cu conventia c=1. Conventia c=h=1 (h este constanta Planck) este definitia sistemului natural de unitati care este corect doar in ipoteza enuntata la inceputul frazei. Si oricum, sistemul natural respecta sistemul international. Chiar daca o sa vezi de multe ori ca energia, masa si impulsul sunt exprimate in GeV sau ca spatiul si timpul se exprima in fm asta nu inseamna ca ele se masoara cu aceeasi unitate. Sistemul natural este facut pentru usurarea scrierii formulelor si de aceea viteza luminii si constanta Planck sunt omise la orice putere din formule. Daca se face transformarea in S.I. a diferitelor observabile atunci factorii h si c trebuie adaugati la loc in mod corect. In faza asta se pot face adeseori greseli. Impulsul se exprima in GeV/c, masa in GeV/c2 iar timpul in fm/c. Asta e forma corecta.
    Adrian nu a precizat o astfel de conventie care sa lamureasca lucrurile, de asta am intrebat. Afirmatia lui este una foarte puternica si trebuie argumentata serios inainte sa mergem mai departe cu disecarea teoriei lui pentru ca altfel putem ajunge sa nu stim ce discutam.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din August 26, 2008, 05:16:00 a.m.
Foarte corect zice Ionut. Acum aseptam si ca Adrian sa contribuie cu explicatii mai departe.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cristi din August 26, 2008, 06:16:27 a.m.
Citat
Teoria relativitatii nu are nici o treaba cu conventia c=1.
Eu raman la parerea mea  :), ca forma compacta a spatiu-timpului ne permite sa folosim c=1 pe buna dreptate. Tot asa cum inaltimea si lungimea se masoara in aceeasi unitate, tot asa se va masura si timpul, caci face parte din spatiu-timp. Cu restul ramane de vazut (vezi ideeile mele precedente). P.S. Sper ca nu am suparat pe nimeni daca am ramas putin incapatanat  :)
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din August 26, 2008, 09:10:15 a.m.
Deducerea dimensiunii fizice a masei.
Pentru deducerea dimensiunii fizice a masei avem in vedere ipoteza de la care am pornit aceea a identitattii dimensiunii fizice a sarcinii electrice  q  cu dimensiunea fizica a masei 
  m (a sarcinii gravifice mg care este dovedit ca este egala cu masa inerta mi; mg=mi=m). din egalitatile  Fi=m·a; si  Fe=q·E ; daca (doar dpdv dimensional)  q≡m  , rezulta identitatea   E ≡ a (unde Fi este forta de inertie, m este masa inerta,    Fe este forta electrica q este sarcina electrica, E este intensitatea campului electric). Adica  intensitatea campului electric are dimensiunea fizica a acceleratiei. Sarcina electrica se calculeaza cu legea lui Gauss:   q=εo·E·So (unde: εo este permitivitatea electrica a vidului, iar  So este soprafata inchisa, in general sferica, pe care se face integrarea campului electric normal la acea suprafata). Asta inseamna ca si masa gravifica se poate determina cu aceeasi lege in care lui E ii corespunde acceleratia gravitationala normala la suprafata corpului  agn=g  iar lui εo ii va corespunde un  εg gravitational ; adica: mg = εg· agn·So . Cum masa inerta este egala cu masa gravifica si  εo este adimensional fizic (deoarece  Farad/m= l/l =adim) rezulta ca:  mi = mg =m = ad·a·So  care dimensional inseamna  (l/t²)·l²=l³/t²=(m³/s²) Chiar masa Pamantului s-a calculat cu legea lui Gauss cunoscandu-se  dimensiunile geometrice ale Pamantului din observatii astronomice si acceleratia gravitationala normala la suprafata Pamantului din masuratori directe si apoi s – a determinat densitatea medie a Pamantului prin raportarea masei gasite la volum . O argumentatie a identitatii intre dimensiunea fizica a sarcinii electrice si dimensiunea fizica a sarcinii gravifice (a masei  gravifice) se gaseste in capitolul 20 din lucrarea expusa pe site-ul “ipoteza.com”
 Si fiindca discutam aici despre dimensiunea fizica a masei am sa postez capitolul in care tratez despre ; Structura de masa a electronului, care este capitolul 9 al lucrarii . Principalele marimi fizice exprimate in sistemul bidimensional al marimilor fizice (s.b.m.f.) se gasesc in capitolul 11 din cuprinsul lucrarii. (Este regretabil ca nu pot fi postate in pagina de forum nici tabele nici formulele care ar inlesni intelegerea celor spuse. Astfel ca utilizatorii sunt nevoiti sa puna mina pe ceva de scris si sa reconstitue formulele.) 

   Structura masei electronului

Pentru a descifra structura masei electronului pornim de la energia eliberată în reacţia de anihilare a electronului cu pozitronul  Wa, energie data de legeile (formulele) lui Einstein şi Planck ;  Wa=me· c² =h·ffae   
unde :  me  este masa de repaus a electronului
      c²   este viteza luminii (în vid) la puterea a doua = potenţialul de translaţie   al
            fotonului în vid.
      h    este constanta de acţiune (constanta lui Planck).
     ffae  este frecvenţa fotonului gama generat la anihilarea electronului.
Din această relaţie putem exprima masa electronului;  me= (h · ffae)/c²
cum  c²=1/(εo·μo)→me=(h · ffae)/( 1/(εo·μo))= h · εo·μo·ffae=ko·ffae ;(Kg)
unde;  εo   este permitivitatea electrică a vidului.
           μo   este permeabilitatea magnetică a vidului.
Aşadar masa elactronului poate fi exprimată ca produsul unei constante fizice (ko) (care fiind un produs de constante este tot o constantă) cu frecvenţa fotonului de la anihilarea electronului  ffae. Cercetăm în continuare dimensiunile fizice al constantei   ko  rezultată din produsul constantei de acţiune  h  cu permitivitatea electrică a vidului εo  şi cu permeabilitatea magnetică a vidului  μo.  Întrucât  εo   este adimensional fizic,  μo  are dimensiunea fizică a inversului vitezei la pătrat iar constanta de acţiune  h  poate fi scrisă ca produsul cuantei de energie  Wh   cu  o cuanta de timp  tk, şi energia  W  poate fi scrisă ca lucru mecanic  L : W=L=F·l = (v exp 4) ·l   putem scrie că :
ko= h · εo·μo=Wh·th· εo·μo = v exp 4·l·t·(1/v²)=
= (l exp 4/t exp 4) · l·t·(l²/t²)=l³/t=Q ;(m³/s) 
Deci am obţinut că dimensiunile fizice ale constantei  ko  rezultată din raportarea constantei de acţiune  h  la pătratul vitezei luminii  c² sunt acelea ale unui debit volumic  Q.  Aşadar masa electronului  me  este dată de produsul unui debit (specific masei electronului)  Qme  cu frecvenţa  ffae  a fotonului  γfae de la anihilarea electronului.  me=Qme·ffae (Kg) . Cum între sarcina electrică si masa gravifică (egală cu masa inertă) avem identitatea dimensiunilor fizice, rezultă ca şi sarcina electrică a electronului este dată de de produsul unui debit specific structurii de sarcina a electronului  Qqe  cu frecvenţa   ffae.  qe=Qqe·ffae (C).  Dacă generalizăm această constatare pentru toate particulele elementare (deoarece fiind demonstrată existenţa antiparticulelor pentru toate particulele elementare, există susceptibilitatea reacţiei de anihilare pentru toate particulele elementare), ajungem la concluzia foarte importantă, că sursele câmpurilor fizice (electric  E  şi gravific   ) sarcina electrică  q  şi masa gravifică  m   = particulele elementare pulsează în eter cu frecvenţe  f  şi debite  Q  specifice, generând unde de presiune în eter. Din însumarea (interferenţa) acestor unde de presiune (pulsaţii) în eter apar (iau naştere) forţele fizice care se manifestă (se constată experimental) ca presiune a eterului asupra surselor (asupra particulelor). Relaţiile de structură dimensională ale masei şi sarcinii se pot scrie (la nivel macroscopic) şi ca produsul dintre suprafaţa închisă în jurul sarcinii  q   sau masei  m  şi acceleraţia normală la acea suprafaţă. Adică avem :   m=a·So ; sau q=E·So . Deci din punctul de vedere al  dimensiunilor fizice masa şi sarcina se scriu identic :  m≡q=l³/t² (m³/s²).   Acum apare problema comportării parametrilor fizici ai electronului accelerat spre viteza luminii. În sistemul de referinţă al  electronului teoria relativităţii (T R) spune că spaţiul relativist din structura masei electronului în translaţie cu  viteză apropiată de viteza luminii (lungimea  lr) suferă numai pe direcţia de translaţie o contracţie cu coeficientul relativist :; √(1-(v²/c²))= √(1-β²) ; (√ =radical) ;  adică : lr=lo·√(1-β²) ; (lo este spaţiul = lungimea din structura masei electronului în repaus, v  este viteza de translaţie a electronului, c este viteza luminii), timpul din structura masei electronului în translaţie cu viteză apropiată de viteza luminii suferă o dilatare (o majorare) cu coeficientul relativist :  1/·√(1-β²)  la puterea a doua; adică avem : (tr)²=(tr=to/·√(1-β²))² ; (to este timpul din structura masei electronului în repaus), iar masa electromului accelerat spre viteza luminii ar trebui să crească, să sufere o majorare cu acelaşi coeficient  relativist dar la puterea întîi ; adică :
 mr=(mo/√(1-β²)) > mo  . Creşterea masei electronilor acceleraţi până la viteze apropiate de vitreza luminii este un fapt dovedit experimental.  Ceşterea masei înseamnă (implică) creşterea inerţiei (a forţei de inerţie, a rezistenţei la creşterea vitezei). Adică este un proces inerţial. Dar inerţia (forţa de inerţie) se manifestă (apare) doar la acceleraţie (în cazul de faţă la creşterea vitezei de translaţie a electronilor). Aşadar creşterea  masei particulelor accelerate spre viteza luminii are loc (se produce) numai pe durata accelerării şi se datorează mecanismului (procesului) de accelerare, şi nu se produce în cursul (pe durata) translaţiei uniform rectilinii.   Dacă în structura dimensională a masei electronului (accelerat spre viteza luminii) punem parametrii fizici relativişti obţinem : 
mr=(lo)²·lr/(tr)²=((lo)²· lo·/√ (1-β²) )/ ((to/·√(1-β²))²=
=((lo)³· (1-β²) · √(1-β²))/(to)²=mo·(√(1-β²))³<mo
.  Acest rezultat este în total dezacord cu prevederile teoriei relativitaţii. Fapt ce poate duce la concluzia falsităţii structurii de masă la care am ajuns.
Dacă în  relaţia de structură a masei electronului înlocuim constantele prin relaţiile de explicitare a lor ; (h=k·(qe)²/re·ffae ; εo=1/4·π·k ; μo=c²/4·π·k )  obţinem  că :
me=h· εo·μ·ffae=((qe)²/re·ffae)·(1/4·π·k) · (4·π·k/c²)·ffae ; si fiindca  qe=(c²·de)/k avem

me=((k·(c²·de)²/re ·k²·c²)=((cexp 4) ·(de)²/re·k· c²)=((c²·(de)²)/(re·k)) =
=(4·π²·(ffae)² · (re)² ·(nα)² ·(de)²)/k·re=(4·π²·(ffae)² · (nα)² ·(de)² ·re)/k (Kg)
cum  de≈re/2· π²·k ; →me≈((4·π²·(ffae)² · (re)² ·(nα)² ·re)/4·(π exp 4) ·k²·k)=
=(c²·re/(4·(π exp 4) ·k³)=16· c²·re/(4· π·k)³ · π (Kg)   
               

Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cristi din August 26, 2008, 09:20:33 a.m.
Eu, fidel principiului meu de raspuns la obiect, de prezentare a esentei unui argument (ca un fel de abstract) , va las pe voi sa continuati discutia de aici daca credeti ca e necesar... Raspunsul domnului Gheorghe nu urmeaza linia argumentatiei de pe Forum, si nu raspunde sumar intrebarilor esentiale, cele legate de dimensionalitate. Esenta porneste insa de aici:
Citat
ipoteza de la care am pornit aceea a identitattii dimensiunii fizice a sarcinii electrice  q  cu dimensiunea fizica a masei 
S-ar putea ca teoria dansului sa contina ceva, insa mie imi este greu sa aflu ce. Asa ca, pe curand, prin alte locuri :)
 Numai de bine,
cristi
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din August 26, 2008, 10:23:26 a.m.
Citat
Teoria relativitatii nu are nici o treaba cu conventia c=1.
Eu raman la parerea mea  :), ca forma compacta a spatiu-timpului ne permite sa folosim c=1 pe buna dreptate. Tot asa cum inaltimea si lungimea se masoara in aceeasi unitate, tot asa se va masura si timpul, caci face parte din spatiu-timp. Cu restul ramane de vazut (vezi ideeile mele precedente). P.S. Sper ca nu am suparat pe nimeni daca am ramas putin incapatanat  :)
     Cristi poti sa crezi ce vrei dar c=h=1 este doar o conventie nu o concluzie. Cum crezi ca se poate ca o viteza sa fie egala dimensional cu actiunea (h are dimensiune de actiune) si ambele sa fie egale cu 1?
     Nu ma supar ca ai ramas incapatanat (asta cred ca e bine intr-o anumita masura :) ), m-as supara doar daca dupa discutia asta nu ai cauta o sursa de informatie ca sa te convingi cum stau lucrurile. Dar asta te priveste pana la urma.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din August 26, 2008, 11:06:16 a.m.
Deducerea dimensiunii fizice a masei.
Pentru deducerea dimensiunii fizice a masei avem in vedere ipoteza de la care am pornit aceea a identitattii dimensiunii fizice a sarcinii electrice  q  cu dimensiunea fizica a masei 
  m (a sarcinii gravifice mg care este dovedit ca este egala cu masa inerta mi; mg=mi=m). din egalitatile  Fi=m·a; si  Fe=q·E ; daca (doar dpdv dimensional)  q≡m  , rezulta identitatea   E ≡ a (unde Fi este forta de inertie, m este masa inerta,    Fe este forta electrica q este sarcina electrica, E este intensitatea campului electric).
    Salut Adrian,
   Egalitatea dimensionala E=a este adevarata doar daca q=m. Atunci trebuie sa intelegi ca tu lucrezi intr-un alt fel de Univers, cel putin pana cand teoria ta o sa calculeze ceva din natura. Mai trebuie sa intelegi ca in fizica actuala sarcina electrica nu este egala cu masa (dimensional si cantitativ) si totusi fizica actuala prezice o gama larga de fenomene din natura. Deci daca in ipoteza in care q difera de m, fizica explica fenomenele din natura, atunci in ipoteza q=m (care este exact contrariul) ar trebui sa prezica cu totul alte fenomene, care nu exista in natura. Este o concluzie cat se poate de logica, nu-i asa?
     Sarcinile si masele inertiale ale corpurilor au fost determinate la inceput din experimente simple ca niste constante de proportionalitate. Vad ca tu pornesti cu aceste formule empirice in teoria ta, ca apoi sa introduci alte lucruri in discutie fara demonstratie. De exemplu, sari imediat de la masa inertiala (pe care ipoteza ta se bazeaza) la masa gravifica. In ipoteza ta pornesti de la stiinta de pe vremea lui Newton, strecori ceva ipoteze de ale tale, si apoi ignori toata evolutia stiintei oficiale din secolele ce urmeaza ca in cele din urma sa accepti principii de-ale lui Einstein si Planck dar le folosesti in mod dubios.

     
   Structura masei electronului
Pentru a descifra structura masei electronului pornim de la energia eliberată în reacţia de anihilare a electronului cu pozitronul  Wa, energie data de legeile (formulele) lui Einstein şi Planck ;  Wa=me· c² =h·ffae   
      Uite, aici folosesti niste relatii intr-un mod absurd. Suntem cativa oameni aici care mai stim cate ceva despre fizica particulelor elementare. Dumneata ignori complet reguli de conservare. Ce proces folosesti aici? Ce intelegi prin anihilarea electronului? In fizica actuala, electronul are nevoie de un pozitron ca sa anihileze si din reactia asta rezulta nu un foton, ci doi. Ai luat in considerare asta? Cum justifici pozitronul? De ce pozitronul ar avea aceeasi masa ca si electronul, in teoria ta? Se stie ca pozitronul are toate sarcinile opuse electronului, doar masa e aceeasi. Deci daca exista sarcina si anti-sarcina, si avand in vedere echivalenta intre sarcina electrica si masa (pe care tu le presupui egale dimensional) de ce nu exista si anti-masa (masa negativa) in teoria ta?
    Oricum, daca ignoram criticile pe care le-am adus in paragraful precedent, mai ramane o mica problema. Masa electronului este o constanta universala. Dumneata incerci sa calculezi masa electronului in functie de frecventa fotonilor obtinuti prin anihilarea electron-pozitron. Fotonii pe lumea asta au o infinitate de frecvente si nu poti sa zici ca frecventa unui anumit foton este constanta universala, asa ca calculul masei electronului pe care o faci dumneata nu tine. Daca ai studia putin electrodinamica cuantica ai vedea ca niste persoane au calculat masa electronului stand la birou, fara sa masoare nimic. Masa electronului este o constanta si prin urmare daca vrei sa o calculezi trebuie sa o exprimi numai in functie de alte constante universale. Ceea ce incerci sa faci tu este calcularea empirica (din masuratori) a masei electronului. Te rog spune-mi daca ma insel.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cristi din August 26, 2008, 02:59:08 p.m.
Citat
Cristi poti sa crezi ce vrei dar c=h=1 este doar o conventie nu o concluzie.
Nu am zis nimic de h=1, dupa cate imi amintesc ... Despre faptul ca c=1 este poate mai mult decat o conventie as vrea sa zic cateva cuvinte. Desigur ca mult timp a fost o conventie... Dupa cum si h=1, si G=1 este o conventie, si tot asa... Desigur ca unele constante universale le putem pune egale cu 1, pentru ca fizica ne permite. La fel a fost si cu c.
Dupa Minkovski, cred eu, ceea ce parea doar o conventie s-a dovedit a fi (dupa parerea mea) o cheie de intelegere, ceva mai mult decat o conventie. Dupa cum , daca masuram lungimea cu stanjeni si inaltimea cu prajini este doar o conventie. Ca le putem masura pe amandoua cu prajina este mai mult de o conventie, este posibil pentru ca spatiul are 3 dimeniuni, si ca deci e compact, si are o metrica. Asa cred eu si cu Teoria relativitatii, care vorbeste de spatiu-timp, si de o metrica asociata ei, ori metrica se defineste pe un spatiu unde unitatea de masura a vectorilor de baza ce contruiesc spatiul este aceeasi. Unirea spatiului cu timpul (partiala, desigur, clar...) sugereaza ca spatiul are aceeasi structura ca si timpul (ori invers), si ca atare ele pot fi masurate cu aceeasi rigla (in afara de sens, de aceea am zis partial...). Ideea ca spatiul si timpul sunt de aceeasi esenta, deci ca practic pot fi puse împreuna, a aparut  înainte de Einstein . In cartea sa, "Masina timpului", H.G. Wells a scris (m-am documentat, ce e drept doar cu Wells...), cam cu 10 ani înaintea lui Einstein: "Nu este nici o diferenta intre timp si cele trei dimensiuni ale spatiului, exceptand ca constiinta noastra se misca de-a lungul directiei timpului...". El adauga: "Oamenii de stiinta stiu ca timpul este un fel de spatiu...". Acuma, daca sunt de aceeasi esenta, inseamna ca se pot masura cu aceeasi rigla, si deci valoarea lui c nu este intr-adevar numai o conventie, cum a fost raportul dintre stanjen si prajina, ci mai mult. Acum, desigur, lucrurile astea sunt doar partial dreptate, si aici iti dau dreptate. Cum ar putea fi masurata cu o rigla timpul, cand evenimentele de la capatul riglei sunt spatiale? Cum as putea masura distanta cu ceasul, cand el masoara mereu numai evenimente temporale? Sigur, sunt diferente, dar faptul ca pot face transformari Lorentz imi da mie increderea ca spatiul si timpul au mai mult in comun decat simpla conventie c=1. Dar da, asa este, c=1 a inceput cu o conventie, insa acum a devenit ceva mai mult... Parerea mea...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din August 26, 2008, 03:24:50 p.m.
Legat de conventia : "c=1". Nu inteleg cum se face saltul de la "conventie utilizata pentru a simplifica formulele" la "timpul si spatiul se masoara cu aceeasi rigla". Ne intoarcem la marimile fundamentale ale S.I.

cristi, pentru tine secundele si metrii sunt acelasi lucru? In transformarile Lorentz timpul e mereu inmultit cu o viteza (dimensional vorbind), pentru a fi pus in ecuatiile cu spatiul, chiar daca c=1.

Sau ca sa fiu mai clar: consideri ca diferenta dintre stanjeni si prajini e aceeasi cu cea dintre metri si secunde?

e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cristi din August 26, 2008, 03:40:57 p.m.
Citat
consideri ca diferenta dintre stanjeni si prajini e aceeasi cu cea dintre metri si secunde?
Numai jumatate, care jumatate este greu de definit, desigur. Cred insa ca diferenta dintre metri si secunda este mai mare decat intre stanjeni si prajini dar mai mica decat intre amperi si metri...  :) Sper ca e inteligibil ce am "scos" aici...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cristi din August 26, 2008, 03:45:38 p.m.
Citat
In transformarile Lorentz timpul e mereu inmultit cu o viteza (dimensional vorbind), pentru a fi pus in ecuatiile cu spatiul, chiar daca c=1.
Corect, doar ca nu exista transformari Lorentz intre timp si curent electric, intre temperatura si greutate, intre intensitate luminoasa si moli... Cumva, transformarile Lorentza intre spatiu si timp, metrica spatiului si timpului, imi sugereaza si mie, ca si lui Wells (si CRED ca si lui Minkovski) ca spatiul si timpul au o esenta mai apropiata decat o au curentul electric si temperatura...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din August 26, 2008, 04:04:06 p.m.
Principalele marimi fizice exprimate in sistemul bidimensional al marimilor fizice (s.b.m.f.) se gasesc in capitolul 11 din cuprinsul lucrarii.
Multumesc pentru referinta, dar ea nu raspunde complet la intrebarea despre Unitatile S.I.

Astept in continuare exprimarea marimilor "mol" si "cd" (candela) in sistemul "s.b.m.f." :)

e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din August 27, 2008, 06:23:13 a.m.
Parerea mea este ca faptul ca viteza luminii c nu este unu, ci este foarte mare (3 ori 10 la a 8-a metri pe secunda) este foarte important in natura!

a. Campul magnetic este mult mai slab decat campul electric (exact cu 3x10^8), exact cum vedem in viata de zi cu zi.
b. Energia continuta de o masa mica de materie este foarte mare (E=mc^2)

In alta ordine de idei, in relativitatea restransa distantele se masasoara cu ajutorului ceasului, presupunand viteza luminii fixa pentru orice sistem de referinta. E firesc ca distanta sa fie c inmultita cu intervalul de timp. De aceea e o corelatie intre spatiu si c inmultit cu intervalul de timp. Dar spatiul se masoara in o unitate, timpul in alta.

Apoi, cum spunea si Ionut, cand treci rezultatul final in SI, trebuie sa pui la formula finala factori de c si de h la puterea potrivita. Asta e primul capitol in orice carte de fizica particulelor.

c=1 si h=1 e doar o conventie, sa facem rationamente calitative mai usor. Asta e parerea mea ...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din August 27, 2008, 11:50:41 a.m.
     Cred ca de fapt nu avem nici un diferend cu Cristi aici. Din cate vad el e de acord ca c=1 este o conventie. Deasemenea banuiesc ca toti am citit ceva relativitate restransa macar si suntem de acord ca spatiul si timpul sunt 2 notiuni fizice intim legate. :)
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din August 27, 2008, 03:33:52 p.m.
Intr-adevar, asa este. Cred totusi ca zice Cristi ca c=1 este mai mult decat o conventie, tocmai pentru sa spatiul si timpul sunt legate cumva ... Eu zic ca spatiul timpul nu e format din spatiu si timp, ci din spatiu, spatiu, spatiu si timp inmultit cu c, sau din spatiu impartit la c, spatiu impatit la c, spatiu impartit la c si timp, pentru a avea toate aceleasi unitate de masura.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cristi din August 27, 2008, 06:10:43 p.m.
Daaaa, oricum am vazut ca discutia a ramas la acest punct c :) Discutia originala era insa daca noile dimensiuni ale domnului Adrian Gheorghe au semnificatie fizica... Aici insa domnul Adrian Gheorghe nu ne-a lamurit... Problema acestui subiect de forum ramane deschisa deci...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din August 28, 2008, 10:54:19 a.m.
Deoarece in articolul anterior am folasit o relatie de structura a constantei de actiune sunt dator sa arat cum am ajuns la ea. Si pentru asta am sa postez articolul in care tratez despre descifrarea constantei de actiune h.

         
       Descifrarea  constantei  de  acţiune  h  (constanta lui Planck)

   Constanta de acţiune (constanta lui Planck)  h  este considerată cea mai mică acţiune din universul fizic. Fiind acţiune este dată de produsul unei energii  Wh cu un timp  τh. Adică h=Ah=W·τh= constant. Pentru ca acest produs să fie constant, d.p.d.v. logic sunt două posibilităţi: Ori amândoi factorii sunt variabili şi în opoziţie, astfel încât, când unul creşte, celalalt să scadă proporţional; Ori amândoi factorii sunt constanţi în permanenţă. Prima posibilitate presupune un mecanism complicat care să controleze cei doi factori în cursul fenomenelor fizice (cuantice). De aceea admitem (postulăm) numai a doua posibilitate. Dacă am admis varianta factorilor constanţi trebuie să admitem că de fapt constanta universală  h  este compusă din alte două constante universale, şi rămâne să determinăm cele două componente ale constantei de acţiune  h. Pentru identificarea celor două componente (cuanta de energie Wh  şi cuanta de timp τh) 
 ale constantei de acţiune  h  facem următorul raţiomament. Ştim că produsul  h·ff=Wf     este energia unei cuante de lumină (energia unui foton). În acest produs factorul  ff  (frecvenţa fotonului) reflectă ceeace se întâmplă în unitatea de timp, într-o secundă. Dar produsul tot  h·ff  reflectă ceeace se petrece într-o fracţiune de secundă, adică exact pe durata emisiei fotonului. Înseamnă de aici că informaţia asupra duratei fotonului este conţinută în constanta de acţiune  h. Această informaţie este chiar durata fotonului τh   care este o cuantă de timp şi este o constantă universală ca şi constanta h. Înseamnă în continuare că avem şi o cuantă de energie Wh  tot ca o constantă universală. Urmează să identificăm această cuantă de energie. Deoarece fotonul este emis (se naşte) la interacţiunea dintre electron şi nucleu, energia implicată în această interacţiune este numai energia potenţială (totală, sau de repaus) a electronului. Fiindcă numai această energie putem spune că rămâne constantă pe durata emisiei fotonului. Putem să admitem pentru început că energia constantă Wo  componentă a constantei de acţiune este tocmai energia potenţială (totală, de repaus) a electronului (deşi este o energie mult prea mare pentru a fi componentă a celei mai mici acţiuni). Wpe=me·c²= k·(qe)²/re  ;  Dacă determinăm timpul cu care ar trebue înmulţită această energie ca să obţinem constanta h ,
τho= h/Wpe = h/ me·c²= h·re/ k·(qe)²= tfae= 8,082437·10exp –21 (s)  găsim că acest timp este chiar perioada  tfae  a fotonului γfae de la anihilarea electronului. Cu acest timp putem scrie constanta de acţiune sub forma;
 h= Who·tfae= (k·(qe)²/re) ·tfae = k·(qe)²/re ·ffae ;  Dar acest timp  tfae care este şi el o constantă universală  nu este durata fotonului  Δtf = τh  fiind mult prea mic. Trebuie să căutăm în structura (formula) constantei h un adimensional fizic (un număr) care să multiplice timpul (perioada)  tfae  astfel că să obţinem durata fotonului τh.  Factorul

 (qe)²/re este energie. Mai ramâne doar  k,  constanta interacţiunilor electrice. Dar   ;  k= 1/4·π·εo  în care εo  este permitivitatea electrică a vidului, şi se măsoară în farazi/metru. Dar faradul   F  ca unitate de măsură a capacitaţii electrice  (C) are dimensiunea fizică a lungimii (l) ca şi metrul  m , care este unitate de măsură a lungimii. Aşadar  εo  este un adimensional fizic. Stabilind adimensionalitatea lui εo   rezultă adimensionalitatea fizică a lui  k,  şi totodată dispare separaţia (ruptura dogmatică) dintre electromagnetism şi mecanică. (Fiindcă din formula vitezei luminii se vede că
 μo = permeabilitatea magnetică a vidului este invers de viteză la pătrat;
μo = 1/v² = 4·π·k/c² (H/m) ;  iar inductivitatea  L  este invers de acceleraţie
L(H) = 1/a (s²/m)  etc. Rezultă că multiplicatorul timpului (perioadei)  tfae  este chiar constanta interacţiunilor electrice  k. Aşadar durata fotonului este  τ = tfae  , şi este tot o constantă universală. Înseamnă de aici că trenul de unde al fotonului  γfae  de la anihilarea electronului conţine  k ≈ 9 · 10 exp 9  unde, fiecare undă conţinând (purtând) o cuantă de energie  Wh  şi o cuantă de masă  mh ;
Wh = Wλfv = (qe)²/re =(me/k) · c² . Cuanta de masă este deci masa unei singure unde a fotonului aflat în propagare (translaţie) prin vid mλfv
 mh = mλfv =me/k = 1,01211· 10 exp –40 (Kg). Când fotonul  γfae  este structurat ca electron (ca sarcină electrică elementară)  factorul  k  este multiplicatorul energiei unei singure unde a fotonului în vid. Din însumarea energiei tuturor undelor fotonului  γfae   (printr-un mecanism de interferenţa constructivă) rezultând energia potenţială (de repaus) a electronului  Wpe.
 (Wpe = k ·Wλfv = k·(qe)²/re = k·(me·c²/k) = me·c² = h·ffae). Putem prin urmare putem să spunem că sarcina electrică este forma de existenţă a fotonului în repaus, şi prin generalizare că particulele elementare sunt forma de existenţă a fotonilor (de anihilare corespunzători) în repaus.  Având durata fotonului  putem determina imediat şi lungimea fotonului în vid, care va fi de aseamenea o constantă universală
lfv = τh · c = k · tfae · c = k·λfae = 2,18· 10 exp –2 (m) = 2,18 (cm) .    În cazul unui foton oarecare putem scrie energia fotonului;  Wf = h·ff = (k·(qe)² · ffae)/re·ffae,  în care raportul  (ff/ffae) = θ   este gradul de interferenţă a pulsaţiei fotonului oarecare cu pulsaţia fotonului gama electronic iar adimensionalul  k·θ = k·(ff/ffae)    este chiar numărul de unde al fotonului care se propagă liber în spaţiu purtând în fiecare undă aceeaşi cuantă de energie  Wh şi aceeaşi cuantă de masă  mh ;
 Wh = Wλfv = (qe)²/re = mh· c² = (me/k) · c²      Formula de mai sus poate fi pusă sub forma;   Wf = h·ff = (k·(qe)²·tfae)/re·tfae = (qe/re) ·(qe/tf) ·k· tfae ;  în care  qe/re    este tensiunea electrică a fotonului în vid ;
 Ufv = qe/re = (1,602· 10 exp –19)/(2,87473· 10 exp –15) =5,686·10 exp –5 (V); qe/tf     este curentul fotonului (curent specific, plecând de la sarcina electrică, generat sau indus de sarcina electrică, dar fară sarcina electrică, curent care la nivel ultra ultra microscopic ar produce aceleaşi efecte ca şi curentul electronic la nivel macroscopic) în vid , şi 
 k·tfae =Δtfv = τh  este durata fotonului. Factorul  qe/re  este  de asemenea o constantă universală, şi anume este cuanta de tensiune Uh. Prin însumarea potenţialelor (tensiunilor) de undă ale celor  k  unde ale fotonilor  γfae   rezultă potenţialul electrostatic al electronului  Uese = k · (qe/re) = 5,17 · 10 exp 5 (V), potenţial la care electronii acceleraţi (în acceleratoare), ajung la energie cinetică egală cu energia potenţială, şi pot genera prin interacţiune cu nucleele fotoni  γfae  care la rândul lor pot genera sarcinile electrice elementare (perechile pozitron-electron). De asemene obţinem o cuantă de impuls Gh înmulîţind cuanta de masa mh cu viteza luminii  c;
Gh = mh· c = (me/k) · c = 3,03633 · 10 exp –32 (Kg · m/s)  . Putem spune că produsul 
 h· ff este eticheta (de produs) a fotonului, care conţine principalii parametri fizici ai fotonului. Prin coroborarea acestor  parametri cu legile (formulele) electromagnetismului şi ale mecanicii se pot determina toţi parametri fizici ai structurii dinamice a fotonului oarecare (structură similară motorului electric liniar) aflat în propagare (translaţie) în vid. Din considerentele de mai sus putem defini (şi scrie) constanta de acţiune  h  ca produsul energiei potenţiale a electronului  Wpe  cu perioada pulsaţiei  tfae   a fotonului  γfae  de la anihilarea electronului, sau (ceeace este echivalent şi pare perfect adevărat) că produsul între energia unei unde a fotonului (unei singure unde a unei cuante de energie)  γfae Wλfv = Wh   şi durata fotonului  τh  .  Constanta de acţiune  h  se mai poate scrie şi sub forma   h = k·me·qe/de·ffae ;   în care  (me/de) = (qe/re); de = 1,602· 10 exp –26 (m)  şi     rezultă din formula pentru viteza de propagare a undelor transversale, întrun mediu pe care îl modelăm ca o coardă alcătuită numai din sarcini electrice, în care forţa de tensionare  T  între două sarcini vecine la distanţa  de  este egală cu forţa electrostatică   Fes , iar în  locul masei unităţii de lungime  μ   avem sarcina unităţii de lungime.

 



Avem astfel;  vutr = c =√T/μ ; T = Fes = k·(qe)²/de ; μ = qe/de ;
 → c²=(k·(qe)²/(de)²)·(de/qe) = k·qe/de ;  → qe =(c²·de)/k ; si
de = (k·qe)/c² = (9·10 exp 9 · 1,602·10 exp –19)/9· 10 exo 16 =
=1,602·10 exp –26 (m) ; si  de ≈ re/2· π²· k     
Având în vedere că electronul se mişcă pe orbită asemănător unei unde (se propagă), şi ţinând cont că  α (=constanta de structură fină)  este raportul între viteza electronului pe prima orbită permisă (prima orbită Bohr; α = veo1/c = 1/137) şi viteza luminii în vid  c , putem asimila inversul constantei de structură fină ca pe un indice de refracţie al mediului atomic (mediu cu densităţi ale energiei câmpului electromagnetic foarte mari)
  nα = 1/α = 137. Dacă raportăm lungimea de undă a fotonului  γfae    în vid  λfae = c·tfae     la acest indice de refracţie, găsim o circumferinţă cu raza egală cu raza electronului  re = 2,87473·10 exp –15 (m). Acest  rezultat  ne arată că electronul (sarcina electrică elementară  qe) este o undă staţionară a fotonului  γfae   refractat la   după un  cerc cu raza egală cu raza electronului  re.  În această situaţie putem să scriem viteza luminii în vid în legatură cu parametrii fizici (cu constantele) ai electronului; avem astfel că
vl = vfv = c = 2· π· re· ffae· nα = √εo·μo      Utilizând această formă de scriere (structurare) a constantei de acţiune  h   şi a  vitezei luminii  c  în formulele în care acestea apar, se ajunge la scrierea simplificată a formulelor de mecanică cuantică, şi pentru aceasta ar putea constitui un mijloc de lucru foarte util cercetătorilor în domeniu.
În încheiere facem observaţia că în interacţiunile cuantice parametrii fizici ai electronului (constantele electronului; me, qe, Wpe, ffae, c) sunt referinţe (adică sunt parametri constanţi la care se raportează alţi parametri variabili). Chiar constanta efectului Compton   Λo  se vede ca este lungimea de undă a fotonului  γfae  de la anihilarea electronului ;
Λo = h/me·c =λfae = c·tfae ; fiindca  h = k·me·qe/de·ffae ; si  qe = c²· de/k .
   


Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din August 28, 2008, 11:06:50 a.m.
Astept in continuare exprimarea marimilor "mol" si "cd" (candela) in sistemul "s.b.m.f." :)

e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din August 28, 2008, 01:09:15 p.m.
Deoarece in articolul anterior am folasit o relatie de structura a constantei de actiune sunt dator sa arat cum am ajuns la ea. Si pentru asta am sa postez articolul in care tratez despre descifrarea constantei de actiune h.
         
       Descifrarea  constantei  de  acţiune  h  (constanta lui Planck)

   Constanta de acţiune (constanta lui Planck)  h  este considerată cea mai mică acţiune din universul fizic.
                  ...

    Buna Adrian,
   Nu stiu de ce iti mai publici pe acest forum cele scrise de tine daca nu interactionezi cu noi. Dupa cum vezi ti s-au adus niste critici la care se pare ca ai ales sa nu raspunzi. Ma asteptam sa avem o discutie nu sa asistam la monoloage. Daca continui asa, nu stiu ce ai avea tu sau noi de castigat. Eu si ceilalti de pe topic ne-am adresat tie si frumos ar fi sa raspunzi si sa ne lamuresti asupra a ceea ce vrei sa faci.
    Imi pare rau, dar nu am avut rabdarea sa citesc tot ce ai postat de data asta.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din August 30, 2008, 04:44:28 a.m.
Constanta de acţiune (constanta lui Planck)  h  este considerată cea mai mică acţiune din universul fizic. Fiind acţiune este dată de produsul unei energii  Wh cu un timp  τh. Adică h=Ah=W·τh= constant.

E ciudat ca pentru o notatie folosesti doua litere. Banuiesc ca e W indice h pentru energie si T indice h pentru intervalul de timp. Dar fie si asa. Atunci ce este Ah? si de ce ai W ori Th si nu Wh ori Th?
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din August 30, 2008, 10:44:08 a.m.

Deducerea catorva marimi fizice in  s.b.m.f.

1)viteza (de translatie rectilinie) v ; v = l/t (m/s)
2)tensiunea electrica (potentialul) U ; U=E x l =a x l=(l/t²)l=l²/t²=v²(m²/s²=V)
3)curentul electric I; I=q/t=U/R; R=1/v; I=(l³/t²)/t= l³/t³=v³; sau I= v²/(1/v)= v³=  l³/t³ ;(m³/s³=A)
4)forta F ;  F=m x a = q x E= (l³/t²) x (l/t²)=l exp4/t exp4=v exp4 (m exp4/t exp4 = N)
5)puterea  P; P= F x v =Ux I = v exp4 x v= v² x  v³=v exp5 l exp5/t exp 5 (m exp5/s exp5)       De unde se vede ca toate marimile fizice sunt masuri ale miscarii (fiindca in toate apare viteza = miscarea la diferite puteri).  Molul masoara cantitate de de substanta adica masa (l³/t²) in Kg sau in g. Candela masoara intensitatea fluxului luminos al unei surse mono cromatice de frecventa ff=5.4 exp 14 Hz, si anume 1 cd =(1/683) (W/steradian) , deci masoara putere P=v exp5 (m exp5/texp5)  Din  S.I. In  s.b.m.f.  Mai ramane doar metrul  m pentru lungimi si secunda s  pentru timp.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din August 30, 2008, 12:06:08 p.m.
Deducerea catorva marimi fizice in  s.b.m.f.
[...]
Molul masoara cantitate de de substanta adica masa (l³/t²) in Kg sau in g.
Mi-e teama ca nu prea stapanesti marimile din S.I. Molul nu e echivalent cu masa, deci "deducerea" ta e incorecta. Mai incearca.

e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din August 30, 2008, 06:22:01 p.m.
Subscriu la ce zice Electron. Molul nu reprezinta masa, ci cantitatea de substanta (oarecum numarul de particule). Pentru diferite substante, un mol reprezinta diferite mase.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din August 30, 2008, 09:46:20 p.m.
Deducerea catorva marimi fizice in  s.b.m.f.
1)viteza (de translatie rectilinie) v ; v = l/t (m/s)
2)tensiunea electrica (potentialul) U ; U=E x l =a x l=(l/t²)l=l²/t²=v²(m²/s²=V)
3)curentul electric I; I=q/t=U/R; R=1/v; I=(l³/t²)/t= l³/t³=v³; sau I= v²/(1/v)= v³=  l³/t³ ;(m³/s³=A)
4)forta F ;  F=m x a = q x E= (l³/t²) x (l/t²)=l exp4/t exp4=v exp4 (m exp4/t exp4 = N)
5)puterea  P; P= F x v =Ux I = v exp4 x v= v² x  v³=v exp5 l exp5/t exp 5 (m exp5/s exp5)       De unde se vede ca toate marimile fizice sunt masuri ale miscarii (fiindca in toate apare viteza = miscarea la diferite puteri).  Molul masoara cantitate de de substanta adica masa (l³/t²) in Kg sau in g. Candela masoara intensitatea fluxului luminos al unei surse mono cromatice de frecventa ff=5.4 exp 14 Hz, si anume 1 cd =(1/683) (W/steradian) , deci masoara putere P=v exp5 (m exp5/texp5)  Din  S.I. In  s.b.m.f.  Mai ramane doar metrul  m pentru lungimi si secunda s  pentru timp.

    Buna,
   Nu vad inca motivul pentru care ai eliminat kilogramul; ti s-au adresat cateva intrebari pe tema asta si tu nu ai raspuns. Deasemenea, poate ma insel, dar nu am vazut inca cum ai eliminat gradul Kelvin (temperatura).
   Daca tot nu ne-ai raspuns, si fiindca de data asta ai postat un mesaj mai mic, am reusit sa citesc tot. La punctul 4 folosesti F = ma = qE. Nu am sa te contrazic aici pentru ca in interiorul supozitiei tale de la inceput asta e intr-un fel corect (cu toate ca nu ai zis la ce fel de sisteme aplici tu chestia asta). Dar am niste intrebari. In teoria ta, ce masa au corpurile neutre electric? Deasemenea, in fizica normala, m este mereu pozitiv sau zero iar a q si E pot avea ambele semne. La tine cum e?
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din August 30, 2008, 09:55:15 p.m.
Subscriu la ce a intrebat Ionut. Poti explica inca o data, Adrian, de ce masa se masoara in l^3/t^2?
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Septembrie 01, 2008, 08:15:11 a.m.
Am postat articolul cu descifrarea constantei de actiune numai ca sa argumentez formula utilizata in articolul anterior. Fiindca domnul administrator a cerut ca ideile expuse sa fie argumentate. A indice h (Ah) =h inseamna cuanta(h) de actiune (A), tau indice h  (Th =delta tf) inseamna durata fotonului este o cuanta (h) de timp (T). Sarcina electrica este data de campul electric pulsatoriu cu semiunde de aceeasi polaritate fie pozitive fie negative si astfel sarcinile electrice sunt de doua tipuri. Masa este data de campul electromagnetic alternativ cu semiunde pozitive si semiunde negative, astfel ca masa este numai de un tip si apare intodeana neutra electric. Masa este doar masura ancorarii substantei in spatiu. Si de la structura de masa a electronului se vede ca este data de produsul unui debit volumic cu frecventa proprie de pulsatie a electronului  ffae. Acel debit volumic nu poate fi decat debitul eterului pompat in permanenta de structura dinamica a  electronului. Pompaj care asigura ancorare electronului in spatiu. Teoria desvoltata de mine permite determinarea parametrilor fizici ai structurilor dinamice ale particulelor elementare. As fi vrut sa exemplific cu structura dinamica a fotonului (in vid sau absorbit in atom) dar renunt ca sa nu plictisesc utilizatorii. Plus ca formulele care sustin asertiunile nu pot fi puse in pagina.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 01, 2008, 08:34:07 a.m.
Adrian, nici acum nu ai raspuns la intrebari. De ce se masoara masa in l^3/t^2? Ia-o de la cap la coada pana ne duci la aceasta formula dimensionala. Nu sari nici un pas. Scrie pe o foaie formulele, scaneaz-o sau fotografiaz-o si afiseaza aici. Apoi, cum exprimi Kelvinul in sistemul tau de masura? Tu tot ne eviti, sau nu esti capabil sa te exprimi? Ai aici oameni care isi iau din timpul lor sa iti ofere tie critici si tu nu explici deloc. Nu imi dau seama daca nu vrei, sau daca nu poti.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 01, 2008, 08:43:18 a.m.
Am postat articolul cu descifrarea constantei de actiune numai ca sa argumentez formula utilizata in articolul anterior.

Iti sugerez sa ne raspunzi punctual si pe scurt la intrebari, nu sa postezi "articole" de ale tale.

Fiindca domnul administrator a cerut ca ideile expuse sa fie argumentate.

Asta trebuia sa fie in aceeasi fraza, nu?


A indice h (Ah) =h inseamna cuanta(h) de actiune (A), tau indice h  (Th =delta tf) inseamna durata fotonului este o cuanta (h) de timp (T).

Stiinta oficiala inca nu are notiunea de cuanta de timp. Caci spatiul-timpul inca nu a fost cuantificat. De asemenea, nu am auzit notiunea de "durata fotonului". Fotonul este o particula elementara ce poate trai la infinit daca este lasata singura, adica nu se transforma in alte particule de una singura.

Sarcina electrica este data de campul electric pulsatoriu cu semiunde de aceeasi polaritate fie pozitive fie negative si astfel sarcinile electrice sunt de doua tipuri.

Nu inteleg ...

Masa este data de campul electromagnetic alternativ cu semiunde pozitive si semiunde negative, astfel ca masa este numai de un tip si apare intodeana neutra electric.

Asta cu atat mai putin nu inteleg.


Masa este doar masura ancorarii substantei in spatiu.

Ancorare in spatiu? Aici suntem la cursul de poezie? Dar fotonul si gluonii, care nu au masa, astia nu sunt ancorati in spatiu? Ei nu exista?!

Si de la structura de masa a electronului se vede ca este data de produsul unui debit volumic cu frecventa proprie de pulsatie a electronului  ffae.

Nu am inteles nimic, dar nimic. De asemenea, notatia ffae nu e definita.

Acel debit volumic nu poate fi decat debitul eterului pompat in permanenta de structura dinamica a  electronului.

Citesc eu bine, sau tu vorbesti de "eter"? Oare tu nu ai auzit ca eterul nu exista?


Pompaj care asigura ancorare electronului in spatiu.

Iara poezia ancorarii ...

Teoria desvoltata de mine permite determinarea parametrilor fizici ai structurilor dinamice ale particulelor elementare.

Crezi tu ca ai dezvoltat o teorie, nu ai dezvoltat decat o aruncatura de formule gresite ...

As fi vrut sa exemplific cu structura dinamica a fotonului (in vid sau absorbit in atom) dar renunt ca sa nu plictisesc utilizatorii. Plus ca formulele care sustin asertiunile nu pot fi puse in pagina.

Poti atasa orice fisier. Ai putea pune formulele in un pdf si sa le atasezi. Dar pana una alta, ar trebui sa raspunzi la intrebari de baza. Pe masura ce consum timp sa iti raspund, imi mai seama cat de departe e teoria ta de adevarul stiintific, ca sa ma exprim plastic ... Sa dea Domnul sa te trezesti odata la realitate din lumea asta fantasmagorica in care traiesti ...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din Septembrie 01, 2008, 10:34:30 a.m.
Adi, esti putin cam dur cu domnul Adrian Gheorghe. El incearca sa explice realitatea fizica altfel, el efectiv doreste sa faca o fizica alternativa in care sa poata calcula insasi constantele universale (ceea ce fizica oficiala nu poate face, deocamdata).

Trebuie tinut cont ca a pornit de la o ipoteza, sau o "axioma" daca vrei, si anume aceea ca masa si sarcina electrica sunt "de aceeasi esenta", ceea ce, printre alte consecinte, duce si reducerea numarului de marimi fundamentale. El spune ca le-a redus pe toate la doar doua: la spatiu (l) si timp (s), ceea ce in sine e interesant. De aceea prima mea intrebare de cand a sosit el pe site este cum a dedus transformarea marimilor din S.I. in sistemul sau "s.b.m.f.", pe baza ipotezei sale.
Pentru Kelvin, echivalenta o gasesti in pagina 11 a site-ului pe care l-ai dat chiar tu in primul post din topic.

Ramane de vazut daca si "mol"-ul il poate exprima in sistemul "s.b.m.f", daca nu ar trebui sa il adauge la cele doua marimi ale sale fundamentale.

Interesant ar fi daca, am reusi intr-un dialog cu domnul Ggeorghe, sa vedem pas cu pas cum a ajuns de la axioma sa la rezultatele pe care le prezinta. Si inainte sa ne toarne pagini intregi de formule si "articole" (disponibile deja pa pagina sa de web) eu propun sa ne explice (defineasca) notiunile pe care le foloseste, de la "cuanta de spatiu si/sau timp" pana la toate cele necesare intelegerii teoriei sale.

e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 01, 2008, 10:37:04 a.m.
Electron, admit ca am fost putin dur cu dl. Adrian Gheorghe. Sper atunci ca va raspunde la obiect, scurt si clar, rezolvand intai bazele. Mereu cand raspunde ofera informatii foarte laconice din care nu inteleg mare lucru. Sper sa explice mai bine pe viitor.
Titlu: Sarcina electrică nu depinde de viteză
Scris de: Abel Cavaşi din Septembrie 01, 2008, 10:47:38 a.m.
Trebuie tinut cont ca a pornit de la o ipoteza, sau o "axioma" daca vrei, si anume aceea ca masa si sarcina electrica sunt "de aceeasi esenta"
Mulţumesc, Electron, că ai reuşit să extragi axioma de la care porneşte Adrian.

Păi, dacă-i aşa, dacă Adrian porneşte de la identitatea dintre masă şi sarcină, atunci totul se duce de râpă din start. Şi iată de ce: masa depinde de viteză, pe când sarcina electrică nu.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din Septembrie 01, 2008, 11:48:31 a.m.
Am postat articolul cu descifrarea constantei de actiune numai ca sa argumentez formula utilizata in articolul anterior. Fiindca domnul administrator a cerut ca ideile expuse sa fie argumentate. A indice h (Ah) =h inseamna cuanta(h) de actiune (A), tau indice h  (Th =delta tf) inseamna durata fotonului este o cuanta (h) de timp (T). Sarcina electrica este data de campul electric pulsatoriu cu semiunde de aceeasi polaritate fie pozitive fie negative si astfel sarcinile electrice sunt de doua tipuri. Masa este data de campul electromagnetic alternativ cu semiunde pozitive si semiunde negative, astfel ca masa este numai de un tip si apare intodeana neutra electric. Masa este doar masura ancorarii substantei in spatiu. Si de la structura de masa a electronului se vede ca este data de produsul unui debit volumic cu frecventa proprie de pulsatie a electronului  ffae. Acel debit volumic nu poate fi decat debitul eterului pompat in permanenta de structura dinamica a  electronului. Pompaj care asigura ancorare electronului in spatiu. Teoria desvoltata de mine permite determinarea parametrilor fizici ai structurilor dinamice ale particulelor elementare. As fi vrut sa exemplific cu structura dinamica a fotonului (in vid sau absorbit in atom) dar renunt ca sa nu plictisesc utilizatorii. Plus ca formulele care sustin asertiunile nu pot fi puse in pagina.
    Adrian, imi pare rau daca iti parem mofturosi si obtuzi. Dar tu trebuie sa intelegi ca in posturile tale folosesti marimile fizice intr-un mod complet diferit fata de stiinta cu care cei mai multi dintre noi suntem obisnuiti. Este normal sa te bombardam cu intrebari si cred ca asta ar trebui sa iti doresti si tu, dar daca tu consideri ca ai deja indeajuns de multi parteneri de discutii pe ceea ce faci tu, atunci esti liber sa renunti...
    Mie inca mi-a ramas neclara echivalenta dintre masa si sarcina electrica sau dintre camp electric si acceleratie care sta la baza ipotezei tale. Este doar o egalitate calitativa (dimensionala) sau este mai mult de atat? Deasemenea, ai discutat despre "structura de masa a electronului" unde ai facut niste calcule simbolice pentru masa electronului. Cred ca stii ca electronul este o particula elementara adica este punctuala si fara structura. Asta se bate cap in cap cu "structura de masa a electronului". Ignorand asta, nu am vazut totusi nici o valoare absoluta a masei electronului obtinuta cu calculele tale. Sper ca stii ca in teoria electrodinamicii cuantice, masa electronului este calculata cu o precizie de vreo 10 cifre semnificative.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Septembrie 01, 2008, 11:54:56 a.m.
Cuanta de spatiu (lh) lindice h si cuanta de timp (Th) tau indice h ca si cuanta de masa (mh) m indice h , cuanta de energie (Wh) W indice h si cuanta de tensiune (Uh) U indice h rezulta la descifrarea constantei de actiune (Ah) A indice h si prin universalitate ei face ca si aceste constante sa fie universale. Am inteles ca respingeti existenta eterului. Or teoria alcatuita de mine este exclusiv eterica si mecanicista. Fiind eterica vin e in contradictie cu TR si asta o face nepublicabila. Totusi mie formulele imi arata ca  eterul trebue sa existe. Fiindca daca in formula lui einstein  W=m x c la a 2-a scriem masa ca produsul intre volum V si densitate  (ro) avem ca W=V x (ro) x viteza luminii in vid la a 2-a. Produsul (ro) x Vlv la a-2a este presiune dinamica, presiune ce apare la translatia corpurilor prin fluide. Despre ce fluid poate fi vorba?.
in legatura cu campurile fizice si cu fortele fizice am postat niste articole (ca raspunsuri) la:  http://www.astronomy.ro/forum.php?f=40&sid=0773a1ca34dc427e3b6f08f57db3a4ac
Eu inteleg ca fiind prins in sistem ul cercetarii aveti obligatia sa aparati dogmele in vigoare. Dar eu ca un liber cugetator am crezut ca am libertatea sa -mi expun opiniilein spatiul alocat criticii paradigmei stiintei curente. Toate bune!
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 01, 2008, 01:27:48 p.m.
Parerea d-lui Adrian , precum ca electronul e un foton in repaus , e sprijinita de un argument mai putin vehiculat . Acest argument este lipsa unei mase "de materie" a electronului (aflat in repaus fata de c. gravitational si nesupus actiunii c. electric sau magnetic) masa ce nu a putut fi dovedita prin nici un fel de experiment . Masa electronului , considerata de stiinta oficiala , apare doar la electronul in miscare adica atunci cand sarcina interactioneaza cu campurile .
Titlu: Re: Sarcina electrică nu depinde de viteză
Scris de: Adi din Septembrie 01, 2008, 05:32:00 p.m.
Trebuie tinut cont ca a pornit de la o ipoteza, sau o "axioma" daca vrei, si anume aceea ca masa si sarcina electrica sunt "de aceeasi esenta"
Mulţumesc, Electron, că ai reuşit să extragi axioma de la care porneşte Adrian.

Păi, dacă-i aşa, dacă Adrian porneşte de la identitatea dintre masă şi sarcină, atunci totul se duce de râpă din start. Şi iată de ce: masa depinde de viteză, pe când sarcina electrică nu.

Foarte buna observatia, Abel. Pe langa acesta, mai sunt multe probleme cu echivalenta masa si sarcina electrica, precum faptul ca masa e doar pozitiva si forta gravitationala e doar atractiva in timp ce sarcina electrica e sau pozitiva sau atractiva si forta electrica e ori atractiva ori repulsiva. Explicatia data de Adrian ma lasa rece.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 01, 2008, 05:35:00 p.m.
Sper ca stii ca in teoria electrodinamicii cuantice, masa electronului este calculata cu o precizie de vreo 10 cifre semnificative.

Buna Ionut, eu am impresia ca tocmai, teoria curenta nu poate prezice masa nici unei particule elementare pornind de la legile de baza ale Universului. Dar in mod indirect, prin fituri la alte masuratori, poate prezice ceva. In general in QED precizia are vreo 10 cifre semnificative, este drept. La sarcina electrica, la probabilitate, etc. Dar chiar e la masa? Ai putea sa imi oferi niste indicii (eventual chiar publicatii) sa ma puna pe drumul cel bun de investigat?

Mersi mult,
Adi
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 01, 2008, 05:39:51 p.m.
Cuanta de spatiu (lh) lindice h si cuanta de timp (Th) tau indice h ca si cuanta de masa (mh) m indice h , cuanta de energie (Wh) W indice h si cuanta de tensiune (Uh) U indice h rezulta la descifrarea constantei de actiune (Ah) A indice h si prin universalitate ei face ca si aceste constante sa fie universale. Am inteles ca respingeti existenta eterului. Or teoria alcatuita de mine este exclusiv eterica si mecanicista. Fiind eterica vin e in contradictie cu TR si asta o face nepublicabila. Totusi mie formulele imi arata ca  eterul trebue sa existe. Fiindca daca in formula lui einstein  W=m x c la a 2-a scriem masa ca produsul intre volum V si densitate  (ro) avem ca W=V x (ro) x viteza luminii in vid la a 2-a. Produsul (ro) x Vlv la a-2a este presiune dinamica, presiune ce apare la translatia corpurilor prin fluide. Despre ce fluid poate fi vorba?.
in legatura cu campurile fizice si cu fortele fizice am postat niste articole (ca raspunsuri) la:  http://www.astronomy.ro/forum.php?f=40&sid=0773a1ca34dc427e3b6f08f57db3a4ac
Eu inteleg ca fiind prins in sistem ul cercetarii aveti obligatia sa aparati dogmele in vigoare. Dar eu ca un liber cugetator am crezut ca am libertatea sa -mi expun opiniilein spatiul alocat criticii paradigmei stiintei curente. Toate bune!

Cum vine asta ca nu crezi in teoria relativitatii dar crezi in E=mc2? Pai si ea e obtinuta tot in teoria relativitatii. Si apoi teoria ta, ce chestii deja prezise in natura explica? Apoi, te inseli, teoria ta nu arata ca eterul exista, ci in cel mai bun caz sugereaza. Existenta eterului sau neexistenta sa e decisa de experiment, experiment facut de Michelson Moreley. Ma amuza afirmatia ta ca trebuie sa protejam sistemul. O folosesti ca scuza ca vezi Doamne, tu ai dreptul sa zici orice, iar din acele multe idei, poate tu o nimeresti pe cea adevarata. Pai raspunde-ne la intrebari, daca poti. Iar o dai pe langa. Vad ca tu vezi cuante pentru orice. Deci, sa inchei simetric:
Cum vine asta ca nu crezi in teoria relativitatii dar crezi in E=mc2?
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 01, 2008, 06:57:55 p.m.
Citat
forta gravitationala e doar atractiva in timp ce sarcina electrica e sau pozitiva sau atractiva si forta electrica e ori atractiva ori repulsiva.
Profesorul Octav Onicescu era de alta parere in privinta fortei gravitationale si a demonstrat foarte bine ca exista si forta gravitationala  repulsiva . Iata ce spunea acest mare savant in cartea sa Pe drumurile vietii :
Elie Cartan a demonstrat pentru sistemele conservative , ca legile mecanicii - asa cum ajunsesera dupa geniala prelucrare a lui Lagrange - se puteau prezenta tot in spiritul newtonian , afirmand ca derivata unui anume vector e nula . E vorba de un vector cu patru dimensiuni , vectorul impuls-energie . ....Am aplicat derivata in intelesul definit de Cartan vectorului cu patru dimensiuni , reprezentate de impulsul si energia unui punct material , scriind ca aceasta derivata este nula . Au rezultat fara artificii de nici un fel , toate relatiile cunoscute din ceea ce se numeste "relativitatea restransa" : contanta energiei si impulsului , cunoscuta relatie intre viteza si masa particulei in miscare si , in fine , relatia E=mc^2 ......Un rezultat ce mi se pare de o deosebita insemnatate este ca in afara de gravitatie apare , in mod matural , cu aceleasi drepturi , si o forta de repulsie de caracter elastic , deci proportionala cu distanta , insa avand o valoare foarte mica , la distante astronomice obisnuite , dar susceptibile de valori mari pentru corpuri indepartate cum sunt galaxiile.

In opinia sa , aceasta forta de repulsie joaca rolul principal in indepartarea galaxiilor , dupa legea Hubble , cu viteza proportionala cu distanta . In teoria sa aceasta lege a lui Hubble , apare ca o teorema simpla - teorema conservarii impulsului .
Cred ca , la subiectul discutat aici , ar putea fi valorificate rezultatele stiintifice ale lui Onicescu , daca ar fi luate in considerare . De asemenea , ar putea fi si un posibil raspuns la intrebarea "crezi in E=mc^2 dar nu crezi in TR ?"
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 01, 2008, 07:02:16 p.m.
Vad ca numele lui Octav Onicescu e dat si unui liceu din Bucuresti. Dar de faptul ca ar exista gravitatie repulsiva nu am auzit. Si daca nu am auzit, inseamna ori ca nu a publicat, ori ca nu a reusit sa isi convinga colegii. Tare ma tem ca era un matematician si un teoretician si ca nu a vazut cu ochiii lui niciodata doua bile respigandu-se gravitational.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 01, 2008, 07:13:00 p.m.
Octav Onicescu a fost studentul unui mare reprezentant al scolii italiene de mecanica , Tullio Levi-Civita , la care si-a trecut si doctoratul .
Onicescu este autorul unei mecanici intregi numita : Mecanica invariantiva . Cred ca orice natiune de pe Pamant s-ar fi mandrit cu el , noi ......
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 01, 2008, 07:20:31 p.m.
Se mai trezeste cate unul sa mai faca cate o matematica noua ... O fi fost student al lui Cevita, bravo lui. Dar aia nu inseamna ca matematica lui descrie Universul nostru!
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 02, 2008, 09:06:46 a.m.
Citat
Se mai trezeste cate unul sa mai faca cate o matematica noua ... O fi fost student al lui Cevita, bravo lui. Dar aia nu inseamna ca matematica lui descrie Universul nostru!
Facand observatia ca Civita nu-i Cevita , voi reproduce din acelasi autor , Onicescu , dupa cum urmeaza :

"Aceste sfaturi au culminat cu nota de la Lincei din 1917 , Sulla espressione analitica spettanta al tensore gravitazionale nella teoria di Einstein , care a dat ecuatiilor teoriei relativitatii forma ramasa definitiva

G(ik) - 1/2*g(ik)*G = - k*T(ik)

cu k=8*pi*f/c^2 si care ar trebui sa poarte si numele lui Levi-Civita ."

Adaugam ca Einstein scria ecuatiile TRG sub forma  B(ik) = - k*T(ik) . Aceasta formulare a ecuatiilor a fost considerata inadmisibila de Levi-Civita , mai intai ptr. ca nu avea caracterul invariant cerut de teorie apoi ptr. ca ducea la consecinte fizice inadmisibile . 
Aceasta contributie importanta la TR ca si aplicatia la dinamica sistemelor cu mase variabile (a invariantei expresiilor unor sisteme fizice) , introducerea reprezentarii miscarilor in fluide cu ajutorul functiilor de variabila complexa , stabilirea conditiilor canonice la (ciocnire) miscarea a trei corpuri s.a. ne fac sa intelegem ca Levi-Civita nu era cevita ci un savant demn de toata stima noastra .

In ceea ce priveste realizarile stiintifice de exceptie ale savantului Onicescu si matematica sa de buna calitate din Invariantive Mecanics , Springer Verlag , 1975 , ele chiar descriu "Universul nostru" si nu pot fi puse la indoiala . E drept , el poate fi ignorat sau dezavuat dar numai de pe pozitia ignorantei si a relei credinte .
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cristi din Septembrie 02, 2008, 09:40:28 a.m.
Eu gasesc cumva fascinant ca un savant ca Octav Onicescu a incercat si ceea ce noi numim azi "teorii alternative". ca de exemplu forta gravitationala repulsiva... Nu pot decat sa meditez asupra faptului ca orice teorie, inainte de a fi acceptata, este o "teorie alternativa"... Sau asupra faptului ca, atunci cand incerci sa rupi barierele stiintei, vei veni cu "teorii alternative" din ce in ce mai ciudate. Poate cea mai ciudata dintre ele este teoria coardelor, care iata insa, se pare ca se muta inapoi, inceptul cu incetul, din randul teoriilor acceptate in randul teoriilor alternative...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Septembrie 02, 2008, 10:14:47 a.m.
In raspunsul pe care l-am dat la "determinarea teoretica a razei electronului" am aratat ca electronul este (fara putinta de indoiala) unda stationara a fotonului gama (indice fae) de la anihilarea electronului. In situatia de unda stationara=particula fotonul chiar daca translatia lui continua cu o viteza mult mai mica decat viteza luminii in vid (vfa=viteza fotonolui refractat in mediul atomic =c/137) , se poate gasi intr-un repaus de scurta durata fata de un sistem de referinta, situatie in care se poate masura si cantari. De exemplu in cazul efectului fotoelectric se considera ca viteza electronului liber din metal este zero, impulsul lui cinetic este nul adica este in repaus. Pe de alta parte cu toate informatiile pe care le-am dat in articole orice utilizator poate sa determine (sa calculeze) toti parametrii fizici ai structurii dinamice a fotonului atat in rtanslatie prin eter (in propagare in vid) cat si absorbit (refrectat) in atom numai folosind legile (formulele) din mecanica si electromagnetism. Se va gasi ca forta de inertie a unei semilungimi de unda este egala cu forta electromagnetica, Fi=m x a=Femg=B x I x lc (lc=lungimea curentului). La fel puterea mecanica  Pm=F x v va fi egala cu puterea electromagnetica Pemg=Ufv x Ifv (Ufv=tensiunea fotonului in vid=qe/re=5.686 x 10 la -5 V, Ifv=curentul fotonului in vid =qe/tf, qe=sarcina electrica elementara, tf =perioada fotonului). Acelasi echilibru dinamic intre forte (pe de o parte) si puteri (pe de alta parte) se va gasi si in cazul fotonului absorbit in atom. Structura la care se ajunge arata ca fotonul este un motoras electric liniar, si ca lumina este translatie de substanta. Totodata reese clar lipsa retroradiatiei (lucru pe care principiul Huigens =Fresnel il lasa nelamurit) datorita fortei portante electromagnetice a fotonului care pastreaza in permanenta acelasi sens, sensul capatat (imprimat) pe durata emisiei.     
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Septembrie 02, 2008, 11:33:27 a.m.
Anihilarea (reactia deanihilare a) electronului are loc in cursul intilnirii cu pozitronul si consta (inseamna) in convertirea structurii de unda stationara (a electronilor) in structura liniara a fotonilor gama care rezulta. Din doua mase electronice (a electronului si a pozitronului) rezulta doi fotoni gama care translateaza pe aceeasi directie dar in sensuri opuse. Fiecarui foton gama rezultat ii revine masa unui electron si energia potentiala a unui electron convertita in energie cinetica (de translatie). Adica bilantul energie substanta iese. Deci legile de conservare sunt respectate. In plus frecventa fotonilor gama de la anihilarea electronilor este todeauna aceeasi  (ffae=1,23726 x 10 exp 20 Hz). Deci poate fi considerata o constanta a electronilor si poate  fi foarte bine folosita la determinarea masei electronilor. Formula finala la care am ajuns, pentru masa electronului este totusi aproximativa fiindca folosesc aproximatia  de=aproximativ re/(2 x pi la a 2-a x k)
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Septembrie 02, 2008, 11:47:25 a.m.
Kelvinul este grad de temperarura absoluta. Dar temperatura masoara viteza medie de gitatie termica a moleculelor din substanta unui corp. Deci gradul masoara viteza  adica l/t in m/s. Am vazut ca si cei de la Wikipedia sunt in aceeasi gresala ca si mine, fiindca considera molul ca fiind o cantitate de substanta, si arata ca un mol de fier de exemplu are  55,85 g. Foarte ciudat!   
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din Septembrie 02, 2008, 12:44:43 p.m.
Am vazut ca si cei de la Wikipedia sunt in aceeasi gresala ca si mine, fiindca considera molul ca fiind o cantitate de substanta, si arata ca un mol de fier de exemplu are  55,85 g. Foarte ciudat!
Un mol de atomi de fier poate fi exprimat in grame, dar asta nu inseamna ca molul e echivalent cu gramul. Molul si masa sunt lucruri diferite. Iti recomand sa dialoghezi cu un chimist care sa-ti explice cat mai clar diferenta.

Wikipeidia are multe lacune, in special lipsa de rigurozitate, de aceea nu este o autoritate, mai ales pe subiecte stiintifice. "Foarte ciudat" e ca lumea o ia inca de buna...


e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din Septembrie 02, 2008, 02:26:44 p.m.
     Salut,
   In primul rand vreau sa spun ca nu sunt impotriva celor care incearca sa dezvolte "teorii alternative". Sunt doar impotriva celor care pretind fara temei ca au intr-adevar o teorie alternativa (a se intelege teorie care foloseste alte concepte decat cea oficiala dar TOTUSI EXPLICA FENOMENELE DIN NATURA).
    O sa comentez in cele ce urmeaza cateva din lucrurile pe care le-ai spus in posturile de mai sus.
In raspunsul pe care l-am dat la "determinarea teoretica a razei electronului" am aratat ca electronul este (fara putinta de indoiala) unda stationara a fotonului gama (indice fae) de la anihilarea electronului. In situatia de unda stationara=particula fotonul chiar daca translatia lui continua cu o viteza mult mai mica decat viteza luminii in vid (vfa=viteza fotonolui refractat in mediul atomic =c/137) , se poate gasi intr-un repaus de scurta durata fata de un sistem de referinta, situatie in care se poate masura si cantari.
      Aici imi este foarte greu sa te urmaresc. Ce vrei sa spui cand afirmi ca electronul este o unda stationara a fotonului de la anihilarea electronului? Ce intelegi prin unda stationara in contextul fizicii particulelor elementare? Ce intelegi prin determinarea razei teoretice a electronului? Experimental, electronul este o particula fara structura interna. In QED este tratat (cu succes) ca o particula punctuala si fara structura interna.

De exemplu in cazul efectului fotoelectric se considera ca viteza electronului liber din metal este zero, impulsul lui cinetic este nul adica este in repaus.
     Te inseli. Viteza unui electron liber intr-un metal nu este zero ci are o distributie termica. In efectul fotoelectric este importanta energia de legatura dintre un electron si atomul caruia ii apartine (lucrul mecanic de extractie).

Pe de alta parte cu toate informatiile pe care le-am dat in articole orice utilizator poate sa determine (sa calculeze) toti parametrii fizici ai structurii dinamice a fotonului atat in rtanslatie prin eter (in propagare in vid) cat si absorbit (refrectat) in atom numai folosind legile (formulele) din mecanica si electromagnetism. Se va gasi ca forta de inertie a unei semilungimi de unda este egala cu forta electromagnetica, Fi=m x a=Femg=B x I x lc (lc=lungimea curentului).
    Ce vrei sa spui aici? Din formula postata aici vrei sa cred ca unda ta se misca accelerat in vid/eter si nu cu o viteza constanta?

La fel puterea mecanica  Pm=F x v va fi egala cu puterea electromagnetica Pemg=Ufv x Ifv (Ufv=tensiunea fotonului in vid=qe/re=5.686 x 10 la -5 V, Ifv=curentul fotonului in vid =qe/tf, qe=sarcina electrica elementara, tf =perioada fotonului). Acelasi echilibru dinamic intre forte (pe de o parte) si puteri (pe de alta parte) se va gasi si in cazul fotonului absorbit in atom. Structura la care se ajunge arata ca fotonul este un motoras electric liniar, si ca lumina este translatie de substanta. Totodata reese clar lipsa retroradiatiei (lucru pe care principiul Huigens =Fresnel il lasa nelamurit) datorita fortei portante electromagnetice a fotonului care pastreaza in permanenta acelasi sens, sensul capatat (imprimat) pe durata emisiei.     
        Cum ai calculat "tensiunea fotonului in vid" ? Vad ca dai o valoare numerica. E dedusa din ceva calcule de-ale tale sau ai folosit concepte din stiinta clasica si masuratori experimentale? Sper ca stii ca oricine poate masura energia fotonilor rezultati din anihilarea electron-pozitron si sa deduca apoi masa de repaus a electronului fara sa inventeze o "teorie alternativa".

Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din Septembrie 02, 2008, 02:40:08 p.m.
Anihilarea (reactia deanihilare a) electronului are loc in cursul intilnirii cu pozitronul si consta (inseamna) in convertirea structurii de unda stationara (a electronilor) in structura liniara a fotonilor gama care rezulta. Din doua mase electronice (a electronului si a pozitronului) rezulta doi fotoni gama care translateaza pe aceeasi directie dar in sensuri opuse. Fiecarui foton gama rezultat ii revine masa unui electron si energia potentiala a unui electron convertita in energie cinetica (de translatie). Adica bilantul energie substanta iese. Deci legile de conservare sunt respectate. In plus frecventa fotonilor gama de la anihilarea electronilor este todeauna aceeasi  (ffae=1,23726 x 10 exp 20 Hz).
     Ce intelegi prin structura de unda stationara (a electronilor) si structura de unda liniara a fotonilor? In rest, ne expui niste banalitati din fizica particulelor. Poate mai putin valoare numerica a frecventei fotonului. Cum ai determinat-o si in ce conditii? Anihilarea electronilor se petrece cu diferiti parametri cinematici, iar frecventa fotonilor rezultati depind de asta. Cea mai mica frecventa o obtii cand anihilarea se petrece cu electronul si pozitronul in repaus unul fata de altul (in sistemul centrului de masa). In rest, obtii frecvente mai mari, nicidecum cu caracter "fundamental sau universal".

Deci poate fi considerata o constanta a electronilor si poate  fi foarte bine folosita la determinarea masei electronilor. Formula finala la care am ajuns, pentru masa electronului este totusi aproximativa fiindca folosesc aproximatia  de=aproximativ re/(2 x pi la a 2-a x k)
   Deci, acea frecventa nu este o constanta a electronilor. Si oricum, ceea ce faci tu este pur si simplu o calculare experimentala a masei electronului. Nu e nimic nou sau alternativ aici. Unde ti-e eterul? Frecventa sau energia fotonilor proveniti din anihilare se masoara cu detectori. Apoi aplici formula relativista a conservarii energiei si obtii masa de repaus a electronilor. Ce e ALTERNATIV in asta?
   
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din Septembrie 02, 2008, 03:06:32 p.m.
Kelvinul este grad de temperarura absoluta. Dar temperatura masoara viteza medie de gitatie termica a moleculelor din substanta unui corp. Deci gradul masoara viteza  adica l/t in m/s. Am vazut ca si cei de la Wikipedia sunt in aceeasi gresala ca si mine, fiindca considera molul ca fiind o cantitate de substanta, si arata ca un mol de fier de exemplu are  55,85 g. Foarte ciudat!   
     Chiar daca nu e tocmai exact, ai dreptate ca temperatura este o masura a agitatiei termice. Intr-un sistem clasic aflat in echilibru termic, distributia energiei cinetice a particulelor componente urmeaza o lege de genul f(E) = exp(-(E-p)/(kT)) -- am ignorat aici efectele date de spin, unde E este energia cinetica, f(E) probabilitatea unei particule de avea energia cinetica E, p este o energie obtinuta din produsul unui potential chimic si a unui numar cuantic, k - constanta lui Boltzmann si T este temperatura absoluta (masurata in Kelvin). Acum poti vedea ce inseamna temperatura de fapt: kT are dimensiune de energie. Constanta lui Boltzmann a fost determinata experimental dupa ce s-au luat date de la multe sisteme si au fost fitate cu acest gen de distributii. Asta este si cel mai bun mod de determinare a temperaturii unui sistem aflat in echilibru. Daca iei formula de mai sus si o reprezinti (pe calculator sau pe hartie) intr-o scala logaritmica atunci o sa vezi ca obtii o dreapta care descreste de la energii mici catre energii mari. Inversul pantei acestei drepte este temperatura.
     Dupa cum vezi, kT are dimensiune de energie, iar temperatura nu este exprimata in functie de nimic, in sensul ca s-a introdus o unitate de masura noua. Afirmatia ta ca temperatura masoara viteza medie particulelor este aproape corecta calitativ, dar cand spui ca gradul se masoara in m/s gresesti enorm. Este ca si cum ai spune ca greutatea pe Pamant este o masura a masei unui corp, deci greutatea se masoara in Kg, adica Kg = N (Newton)
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 02, 2008, 04:47:14 p.m.
Am vazut ca si cei de la Wikipedia sunt in aceeasi gresala ca si mine, fiindca considera molul ca fiind o cantitate de substanta, si arata ca un mol de fier de exemplu are  55,85 g. Foarte ciudat!
Un mol de atomi de fier poate fi exprimat in grame, dar asta nu inseamna ca molul e echivalent cu gramul. Molul si masa sunt lucruri diferite. Iti recomand sa dialoghezi cu un chimist care sa-ti explice cat mai clar diferenta.

Wikipeidia are multe lacune, in special lipsa de rigurozitate, de aceea nu este o autoritate, mai ales pe subiecte stiintifice. "Foarte ciudat" e ca lumea o ia inca de buna...


e-

Nu vad nici o contradictie. Molul este cantitatea de substanta, sau indirect, un numar de atomi. Nu e nici o contradictie cu a spune ca un anumit numar de atomi de fer au in total o masa de 55 de grame. Vezi definitia molului. Daca nu intelegi ce e molul, e cam devreme sa te arunci in construirea de teorii alternative, nu crezi?
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 02, 2008, 04:48:54 p.m.
Kelvinul este grad de temperarura absoluta. Dar temperatura masoara viteza medie de gitatie termica a moleculelor din substanta unui corp. Deci gradul masoara viteza  adica l/t in m/s.

Faptul ca temperatura are legatura cu viteza media a moleculelor nu inseamna ca temperatura este viteza si se masoara in metri pe secunda! E o formula care leaga temperatura de viteza, dar si de alte marimi!
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 02, 2008, 04:50:24 p.m.
Kelvinul este grad de temperarura absoluta. Dar temperatura masoara viteza medie de gitatie termica a moleculelor din substanta unui corp. Deci gradul masoara viteza  adica l/t in m/s. Am vazut ca si cei de la Wikipedia sunt in aceeasi gresala ca si mine, fiindca considera molul ca fiind o cantitate de substanta, si arata ca un mol de fier de exemplu are  55,85 g. Foarte ciudat!   
     Chiar daca nu e tocmai exact, ai dreptate ca temperatura este o masura a agitatiei termice. Intr-un sistem clasic aflat in echilibru termic, distributia energiei cinetice a particulelor componente urmeaza o lege de genul f(E) = exp(-(E-p)/(kT)) -- am ignorat aici efectele date de spin, unde E este energia cinetica, f(E) probabilitatea unei particule de avea energia cinetica E, p este o energie obtinuta din produsul unui potential chimic si a unui numar cuantic, k - constanta lui Boltzmann si T este temperatura absoluta (masurata in Kelvin). Acum poti vedea ce inseamna temperatura de fapt: kT are dimensiune de energie. Constanta lui Boltzmann a fost determinata experimental dupa ce s-au luat date de la multe sisteme si au fost fitate cu acest gen de distributii. Asta este si cel mai bun mod de determinare a temperaturii unui sistem aflat in echilibru. Daca iei formula de mai sus si o reprezinti (pe calculator sau pe hartie) intr-o scala logaritmica atunci o sa vezi ca obtii o dreapta care descreste de la energii mici catre energii mari. Inversul pantei acestei drepte este temperatura.
     Dupa cum vezi, kT are dimensiune de energie, iar temperatura nu este exprimata in functie de nimic, in sensul ca s-a introdus o unitate de masura noua. Afirmatia ta ca temperatura masoara viteza medie particulelor este aproape corecta calitativ, dar cand spui ca gradul se masoara in m/s gresesti enorm. Este ca si cum ai spune ca greutatea pe Pamant este o masura a masei unui corp, deci greutatea se masoara in Kg, adica Kg = N (Newton)

Acum vad ce bine a explicat Ionut, inca si mai detaliat si precis decat am explicat eu!
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 03, 2008, 11:04:19 a.m.
E foarte probabil ca o teorie oricat de bine inchegata sa aiba si puncte slabe . Dar este suficient ca o singura formula sau o singura idee sa se dovedeasca corecta si in acelasi timp sa contravina celor stiute pana atunci pentru ca sa devina importanta si demna de a fi luata in seama . Ipoteza d-lui Adrian G contine asemenea idei si formule interesante care ar trebui confirmate de catre "analistii" de pe forum , mai degraba decat de a pune in evidenta doar partile ei slabe .

In aceasta idee , am intervenit spunand (ceea ce recunosc unii fizicieni) despre "masa de materie" , zero la electronul in repaus , care coincide , cel putin ca idee , cu masa de repaus zero a unui foton . Faptele experimentale sustin aceasta idee , si atunci , din punctul acesta de vedere , ideea identitatii dintre foton si electron , sta in picioare . Importante ar fi acele observatii , ale altora de pe forum , care sa confirme si alte aspecte ale acestei idei . Negarile , contradictiile , nefiind constructive .

Chiar si TR are o serie puncte slabe ceea ce nu o face mai putin utila . Nu intamplator am indicat Mecanica Invariantiva caci fiind exceptional de bine fundamentata matematic , si autorul fiind exceptional de bine pregatit in mecanica si matematica , devine un instrument de studiu important , ce nu ar trebui eludat sub nici un motiv .
Mi se pare semnificativ faptul ca s-a gasit o "expresie expresiva" - materia neagra - (despre care se afirma ca "se respinge" si s-au gasit dovezi experimentale , prezentare facuta chiar aici pe acest site) care confirma intrutotul ceea ce a prezis mecanica invariantiva referitor la forta de respingere gravitationala .
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Septembrie 03, 2008, 11:17:49 a.m.
Produsul k indice b x T (unde T este temperatura) este intradevar energie deoarece constanta lui Boltzman are dimensiunea fizica a impulsului cinetic si este data cu destula precizie de relatia  kb=(me x c)/2 x pi la a 2-a=1,3812281x 10 exp -23 (Kg x m/s). adica impulsul electronului la viteza luminii raportat la 2 pi patrat. Dimensional avem masa x v x v= masa x viteza la patrat, adica energie cinetica,
 sau (l la a 3-a/t la a 2-a) x l/t xl/t=l la a 5-a/t la a 4-a (J=m exp 5/s exp 4)
Trebue sa intelegeti ca eu nu o sa pot sa raspund niciodata la toate intrebarile de fizica intru cat sunt doar un diletant in ale fizicii. Dupa cum ati vazut nu stiu nici macar ce este acela mol. Chiar se pare ca avem definitii diferite. Daca puteti sa imi trimiteti o definitie riguroasa va foarte multumesc. In rest numai bine
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Septembrie 03, 2008, 11:48:59 a.m.
Prin structura de unda stationara inteleg structura dinamica a fotonului refractat la 360 grade dupa o circonferinta cu raza egala cu raza electronului re structura rezultata din interferenta constructiva a tuturor undelor care alcatuiesc trenul de unde al fotonului. In cazul electronului am aratat la descifrarea constantei de actiune ca fotonul gama are un tren de unde compus din circa 9 miliarde de unde fiecare unda avind durata de 8, 082 x 10 exp -21 s, care in total realizeaza o durata de circa 10 la -11 s.   Am aratat intr-un raspuns pe forumul de la astronomy.ro la topicul "Determinarea teoretica a razei electronului".  ca sarcina electrica este forma de existenta a fotonului in repaus (un repaus numai aparent) in care situatie poate fi masurat si cantarit.
Eu am in vedere frecventa fotonului gama al electronului considerat in repaus si cred ca este in totdeauna aceeasi.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din Septembrie 03, 2008, 01:06:40 p.m.
Importante ar fi acele observatii , ale altora de pe forum , care sa confirme si alte aspecte ale acestei idei . Negarile , contradictiile , nefiind constructive .
mm, vorbesti in numele autorului teoriei discutate aici?

Ca sa evit confuziile, voi intreba direct:

Domnule Adrian Gheorghe, considerati observatiile mele din acest topic neconstructive? Va intereseaza doar acele interventii care sa confirme ceea ce spuneti, nu si cele care indica eventuale puncte unde teoria ar putea fi ameliorata (cum ar fi inconsistentele interne de ex) ?

Daca v-am deranjat, va rog sa ma scuzati. Deocamdata nu am nimic de spus care sa confirme teoria dumneavoastra, asa ca ma retrag.

e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Abel Cavaşi din Septembrie 03, 2008, 03:28:19 p.m.
Adică te retragi fără să aştepţi răspunsul la întrebare?
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din Septembrie 03, 2008, 04:30:11 p.m.
E foarte probabil ca o teorie oricat de bine inchegata sa aiba si puncte slabe . Dar este suficient ca o singura formula sau o singura idee sa se dovedeasca corecta si in acelasi timp sa contravina celor stiute pana atunci pentru ca sa devina importanta si demna de a fi luata in seama . Ipoteza d-lui Adrian G contine asemenea idei si formule interesante care ar trebui confirmate de catre "analistii" de pe forum , mai degraba decat de a pune in evidenta doar partile ei slabe .
      MM uite cum vad eu ca sta treaba cu teoriile si cu lumea reala. Eu consider ca o teorie corecta este acea teorie care prin absolut toate implicatiile sale este compatibila cu observatiile experimentale. Mai pot accepta ca o teorie corecta nu este neaparat si unica, pana la proba contrarie. De aceea e bine sa tratam teoriile ca pe niste modele intuitive, adica ca pe un mod de a vedea si explica realitatea. Doar Dumnezeu stie sigur care e teoria absolut corecta.
    Stiinta "oficiala" nu este o teorie neaparat "corecta" pentru ca sunt o multime de fapte experimentale ce inca nu pot fi explicate. Dar faptele astea experimentale sunt undeva la marginea stiintei, acolo unde teoriile curente sunt inca in dezvoltare (neacceptate oficial ca teorii corecte). Stiinta "oficiala" poate in schimb sa prezica toate fenomenele care se bazeaza pe concepte deja stabilite.
    De aceea cand il contrazic pe Adrian sau ii pun intrebari vreau sa ma lamuresc ca teoria lui este cel putin in concordanta cu faptele experimentale cunoscute si explicate de stiinta pana acum. Daca ceva nu este in regula inca de la inceput, mie unul mi-ar fi greu sa am incredere in constructiile teoretice facute in continuare. Eu zic ca asa se judeca o teorie, dar daca ai o alta idee as fi curios sa o aflu.
   Nu vreau sa par absolut deloc malitios cu chestiile astea, dar este exact ceea ce cred.

In aceasta idee , am intervenit spunand (ceea ce recunosc unii fizicieni) despre "masa de materie" , zero la electronul in repaus , care coincide , cel putin ca idee , cu masa de repaus zero a unui foton . Faptele experimentale sustin aceasta idee , si atunci , din punctul acesta de vedere , ideea identitatii dintre foton si electron , sta in picioare . Importante ar fi acele observatii , ale altora de pe forum , care sa confirme si alte aspecte ale acestei idei . Negarile , contradictiile , nefiind constructive .
     Nu stiu daca electronul are masa zero in repaus. Condensatele fermionice (in realitate nu se ajunge chiar la 0 Kelvin) abia au inceput sa fie studiate si nu cred ca multi fizicieni si-ar baga mana in foc sa spuna ca electronii au masa zero in repaus.
     Masa de repaus zero a unui foton e un termen de care nu am auzit. Fotonii nu au masa repaus si nici nu pot fi conceputi in repaus. Ei se misca mereu cu viteza luminii. Tu iti poti imagina un val care sta nemiscat pe mare?
    Ce fapte experimentale sustin ideea pe care o zici tu? In cazul condensatelor fermionice exista doar niste teorii (condensate chirale) in care se presupune ca la 0 Kelvin fermionii fundamentali au masa zero iar la temperaturi peste 0 Kelvin intervine un mecanism ce distruge simetria chirala si produce masa de repaus.
Ideea identitatii dintre foton si electron nu sta in picioare chiar daca electronii ar avea masa zero. Pe lumea asta exista 2 mari tipuri de particule: fermioni si bozoni. Electronii sunt fermioni, iar fotonii sunt bozoni. Clasificarea asta nu este una facuta artificial ci se bazeaza pe teorii solide si pe masuratori experimentale. In mecanica statistica, fermionii urmeaza distributia Fermi-Dirac iar bozonii Bose-Einstein. Exista deosebiri evidente intre cele 2 clase de particule.

Chiar si TR are o serie puncte slabe ceea ce nu o face mai putin utila . Nu intamplator am indicat Mecanica Invariantiva caci fiind exceptional de bine fundamentata matematic , si autorul fiind exceptional de bine pregatit in mecanica si matematica , devine un instrument de studiu important , ce nu ar trebui eludat sub nici un motiv .
   La care puncte slabe din TR te referi? Din cate stiu eu, TR e folosita intens in zilele noastre.

Mi se pare semnificativ faptul ca s-a gasit o "expresie expresiva" - materia neagra - (despre care se afirma ca "se respinge" si s-au gasit dovezi experimentale , prezentare facuta chiar aici pe acest site) care confirma intrutotul ceea ce a prezis mecanica invariantiva referitor la forta de respingere gravitationala .
    Materia neagra nu este explicata inca si se banuieste doar ca ar fi "vinovata" de expansiunea accelerata a Universului. Inca nu se stie sigur si exista teorii care folosesc si alte ipoteze
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 03, 2008, 06:35:14 p.m.
Cateva comentarii.

Prin masa de repaus se intelege masa invarianta, banuiesc. Daca e asa, atunci fotonul, ca orice particula, are o masa invarianta. Pentru foton este zero, si se intampla sa fie contanta mereu, sa nu depinda de viteza, tocmai pentru ca fotonul are o singura viteza, anume c, viteza luminii in vid. Masa invarianta a electronului chiar ca nu e zero, ci e aproxmativ 0.511 MeV/c^2. Asadar, nu exista asemanare intre electron si foton din punctul de vedere al masei. Nu am putut urmari discutia despre condensate fermionice, nu auzisem de astea pana acum. Am auzit de condensate de bozoni, pentru care s-a si luat premiul Nobel, dar ele se puteau realiza tocmai pentru ca bozonii sunt "particule sociabile" si pot exista mai multe in aceeasi stare (si chiar in acelasi loc). Pe cand fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli, adica sunt "particule antisociale" si nu vor sa fie doua in aceeasi stare, de asta nici nu le place sa stea impreuna. Poti dezvolta despre condensate fermionice, Ionut?

Despre materia intunecata. Intr-adevar, a fost pusa in evidenta experimental in astrofizica si se cauta particule care sa se comporte ca si ea, se cauta chiar la acceleratorul LHC care va fi lansat peste cateva zile. Dar atentie, materia intunecata (numita cateodata si materie neagra) nu se respinge cu materia obisnuita, tocmai ca se atrage, si de asta stau impreuna si de asta materia intunecata tine galaxiile stabile! Asdar, odata lamurita asta, nu vad nici un indiciu experimental cum ca in natura exista gravitatie atractiva. O explicatie in 60 de secunde a materiei intunecate poate fi citita aici (http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/119-concepte-explicate-in-60-de-secunde/1561-materia-neagra-pe-intelesul-tuturor.html), iar mai multe despre materia intunecata aici (http://www.scientia.ro/blogul-catalina-oana-curceanu/1920-materia-neagra-fata-ascunsa-a-universului.html).

Matematica invarianta, daca ca si teorie o fie corecta, atunci nu descrie Universul nostru real.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 04, 2008, 10:12:29 a.m.
Citat
Matermatica invarianta, daca ca si teorie o fie corecta, atunci nu descrie Universul nostru real.

Il descrie la fel de bine "daca ca" si orice alta teorie ; "daca ca" si TR de ex. In plus , nu e o teorie ci e o MECANICA la fel de precisa ca si cea newtoniana .

Citat
Dar atentie, materia intunecata (numita cateodata si materie neagra) nu se respinge cu materia obisnuita, tocmai ca se atrage, si de asta stau impreuna si de asta materia intunecata tine galaxiile stabile!  Asdar, odata lamurita asta, nu vad nici un indiciu experimental cum ca in natura exista gravitatie atractiva. O explicatie in 60 de secunde a materiei intunecate poate fi citita aici, iar mai multe despre materia intunecata aici.

Chiar ma miram ca la volumul si viteza activitatii dvs. de pe forum , foarte mari (ptr care am toata stima) , exprimarea sa nu sufere de inerente inexactitati  . Eu neavandu-le cu informatiile gen materie intunecata am considerat de buna informatia citita pe acest forum chiar la prima pagina (Acasa) la art. NOI DOVEZI EXP. PTR. EXISTENTA MATERIEI INTUNECATE , care ma trimitea la : "expl. in 60 de sec ...scris sau tradus de Raluca Puslenghea in 20 sept. 2007" unde scria , citez : ...trasatura ei cea mai spectaculoasa si totodata cea mai definitorie : gravitatia ei RESPINGE in loc sa ATRAGA . Daca in alt loc , pe acest site , scrie si contariul afirmatiei/stirii respective e o dovada in plus la ce ziceam referitor la inexactitate . De aceea va rog sa precizati care din cele doua informatii poate fi luata de buna .
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cristi din Septembrie 04, 2008, 10:56:10 a.m.
De fapt, textul complet este asa:
Citat
Energia întunecată e ca un mediu continuu, extraordinar de elastic. Elasticitatea ei duce la trăsătura ei cea mai spectaculoasă şi totodată cea mai definitorie: gravitatia ei respinge în loc să atragă
Cu alte cuvinte, ENERGIA intunecata respinge, iar MATERIA intunecata atrage!
Daca nu ati sesizat diferenta dintre cele doua, aveti o consolare: sunteti prieten cu mine, care nici eu n-am observat mult timp... ... In plus, daca imi aduc aminte cat timp am amestecat eu si MATERIA intunecata cu GAURILE negre.... Ca sa fiu atent acum ca sunt TREI notiuni diferite.... Hmm, fizicienii astia, prea vad domle lumea in culori intunecate... Mai bine era Materia roza, energia albastra si gauri violet...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 04, 2008, 11:23:50 a.m.
Citat
MM uite cum vad eu ca sta treaba cu teoriile si cu lumea reala. Eu consider ca o teorie corecta este acea teorie care prin absolut toate implicatiile sale este compatibila cu observatiile experimentale. Mai pot accepta ca o teorie corecta nu este neaparat si unica, pana la proba contrarie. De aceea e bine sa tratam teoriile ca pe niste modele intuitive, adica ca pe un mod de a vedea si explica realitatea. Doar Dumnezeu stie sigur care e teoria absolut corecta.

Conceptie sanatoasa la care ader cu placere . Din pacate , nici o teorie nu poate fi "compatibila prin absolut toate implicatiile sale cu observatiile experimentale" . Tocmai de aceea sunt posibile descoperirile noilor teorii , care n-ar avea sens sau sanse de aparitie daca ar exista deja una perfecta , absoluta , dupa cum bine ati spus in finalul citatului . Cred ca in imperfectiunea noastra naturala , o teorie corecta e aceea care se verifica in practica suficient de bine pentru a fi utila , altfel spus , ARE UN DOMENIU DE APLICATIE LIMITAT , pe care se confirma . O teorie este intotdeauna un model matematic care aproximeaza un domeniu real limitat . Prin urmare , e de asteptat in mod firesc , ca si TR-urile si alte teorii sa nu se confirme experimental intrutotul si nefiind un atentat la adresa lor , in sine , neconfirmarile exp. sunt dovezi ca se depaseste domeniul de aplicatie al teoriei respective . Existenta matematica a unei teorii (modelul matematic) este DOMENIUL EI DE DEFINITIE . Fac o digresiune , chiar si fiecare cuvant e , in fapt , o functie cu un domeniu de definitie (definitia din dictionar , de ex.) si cu un domeniu de aplicatie in realitatea banala . Din pacate se trece cu usurinta "peste" , si atunci apar confuzii , lipsa de comunicare , semnalate si de dvs. cand va referiti la "noile teorii" in care abunda termeni cu totul noi carora nu li se dau definitiiile de catre autorii respectivi , ceea ce le creaza si lor mari necazuri nu numai cititorilor lor .

Citat
Eu zic ca asa se judeca o teorie, dar daca ai o alta idee as fi curios sa o aflu.


Da , am , si am exprimat-o deja atunci cand am spus ca o teorie noua (aici cea a d-lui Adrian) poate avea si idei valoroase , calcule , formule noi , posibil foarte utile , deci confirmabile experimental , chiar daca pe ansamblu , intreaga teorie , nu poate fi dovedita/confirmata/acceptata/etc. Ba chiar cred ca se poate porni de la un singur aspect al teoriei ce poate fi examinat separat , cautand confirmarile experimentale sau teoretice (anterioare) ce-l sustin (pe pespectivul aspect) , actionand prin  interventii , observatii , adaugiri din partea forumistilor interesati (de ex.) , putandu-se chiar interactiona astfel in mod constructiv . Observ insa o atitudine predilecta de  : critica orbeasca . Chiar daca o teorie noua deranjeaza cumva , trebuie tinut cont ca ea nu urmarea acest scop si trebuie tinut cont in ultima instanta ca in spatele teoriei e un OM . Cu tot atatea drepturi la respect ca si noi insine .
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 04, 2008, 11:36:00 a.m.
Multumesc cristi pentru atentionare . Insa energia nu poate sa atraga sau sa respinga in sens newtonian ci doar materia . "Energia neagra" mi se pare mai degraba o gaura in sacul plin cu explicatii al fizicienilor (cosmologilor)  :) .
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cristi din Septembrie 04, 2008, 11:51:44 a.m.
Citat
Insa energia nu poate sa atraga sau sa respinga in sens newtonian ci doar materia
CORECT! ai patruns deja subtilitatile... trebuie altceva, cuantica poate...
momentan nimeni nu stie ce e energia intunecata.. Personal si eu banuiesc vidul cuantic,  ca multi altii, (imi aminteste de fortele cazimir desi, ce e drept, ele sunt de atractie, dar ma rog, ceva asemanator...), dar cine stie? Partea proasta e ca vidul cuantic respinge de 10 la puterea 120 de ori mai mult decat in realitate! Cea mai mare discrepanta vreoadata intre teorie si experiment... Asa ca poate e totusi altceva...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din Septembrie 04, 2008, 03:17:12 p.m.
Da , am , si am exprimat-o deja atunci cand am spus ca o teorie noua (aici cea a d-lui Adrian) poate avea si idei valoroase , calcule , formule noi , posibil foarte utile , deci confirmabile experimental , chiar daca pe ansamblu , intreaga teorie , nu poate fi dovedita/confirmata/acceptata/etc. Ba chiar cred ca se poate porni de la un singur aspect al teoriei ce poate fi examinat separat , cautand confirmarile experimentale sau teoretice (anterioare) ce-l sustin (pe pespectivul aspect) , actionand prin  interventii , observatii , adaugiri din partea forumistilor interesati (de ex.) , putandu-se chiar interactiona astfel in mod constructiv . Observ insa o atitudine predilecta de  : critica orbeasca . Chiar daca o teorie noua deranjeaza cumva , trebuie tinut cont ca ea nu urmarea acest scop si trebuie tinut cont in ultima instanta ca in spatele teoriei e un OM . Cu tot atatea drepturi la respect ca si noi insine .
   Deci vrei sa spui ca intrebarile mele au fost pe dinafara subiectului? Din cate stiu eu, este bine sa iti fie puse intrebari, asta inseamna ca oamenii au citit macar un pic din ce ai scris, chiar daca nu sunt datori sa faca asta. Nu asta si-a dorit Adrian cand si-a expus teoria pe forum?
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 04, 2008, 05:03:27 p.m.
Citat
Dar atentie, materia intunecata (numita cateodata si materie neagra) nu se respinge cu materia obisnuita, tocmai ca se atrage, si de asta stau impreuna si de asta materia intunecata tine galaxiile stabile!  Asdar, odata lamurita asta, nu vad nici un indiciu experimental cum ca in natura exista gravitatie atractiva. O explicatie in 60 de secunde a materiei intunecate poate fi citita aici, iar mai multe despre materia intunecata aici.

Chiar ma miram ca la volumul si viteza activitatii dvs. de pe forum , foarte mari (ptr care am toata stima) , exprimarea sa nu sufere de inerente inexactitati  . Eu neavandu-le cu informatiile gen materie intunecata am considerat de buna informatia citita pe acest forum chiar la prima pagina (Acasa) la art. NOI DOVEZI EXP. PTR. EXISTENTA MATERIEI INTUNECATE , care ma trimitea la : "expl. in 60 de sec ...scris sau tradus de Raluca Puslenghea in 20 sept. 2007" unde scria , citez : ...trasatura ei cea mai spectaculoasa si totodata cea mai definitorie : gravitatia ei RESPINGE in loc sa ATRAGA . Daca in alt loc , pe acest site , scrie si contariul afirmatiei/stirii respective e o dovada in plus la ce ziceam referitor la inexactitate . De aceea va rog sa precizati care din cele doua informatii poate fi luata de buna .

Salut "mm". Asa cum vad ca s-a lamurit deja prin raspunsurile prompte si frumoase ale lui "cristi", exista materia intunecata si energia intunecata sunt doua lucruri complet diferite, ambele misterioase, despre care habar nu avem ce sunt.

Materia intunecata este materie care ocupa cam 25% din continutul de materie-energie al Universului, ea actioneaza gravitational, numai cu forte de atractie. I se spune "intunecata" pentru ca nu o vedem in mod normal pentru ca nu emite lumina, ci o detectam doar in mod gravitational. Dar mai corect ar fi sa i se spuna "invizibila". Caci nici macar daca trimiti lumina spre ea, nu o vei vedea, caci lumina va trece prin ea fara sa interactioneze cu ea. Explicatia in 60 de secunde pentru materia intunecata este aici (http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/119-concepte-explicate-in-60-de-secunde/1561-materia-neagra-pe-intelesul-tuturor.html).

Energia intunecata ocupa cam 70% din continutul de materie-energie al Universului. Este responsabila de expansiunea Universului din ce in ce mai accelerata. Fara ea, Universul ar fi in expansiune din ce in ce mai franata. Franarea ar veni de la atractia gravitationala dintre grupurile de galaxii. Astfel, acest ceva are un efect "antigravitational". Dar nu se stie ca este o energie (ca sa raspund la comentariul tau ca o energie nu are cum sa se respinga, ci doar materia). Poate ca acest efect vine din faptul ca legile fizicii cum le stim noi sunt gresite. Matematic, este vorba de constanta, constanta cosmologica, care este adaugata ecuatiilor lui Einstein. I s-a dat nume de "energie" pentru a se obtine finantare mai usoara de la Guvernul American, caci ii interesa problema energiei, mai ales cu criza energiei, sau cu energia nucleara, pe cand cu greu poate ar fi convins politicenii sa finanteze investigarea unei "constante". I s-a dat numele de intunecate pentru ca nu o vedem cu ochiii liberi (sa emita lumina, dar nici nu ar putea, ca nu e materie) si i s-a mai zis "intunecata" pentru ca misterioasa si nu stim nimic despre ea. Explicatii in 60 de secudne despre materia intunecata poate fi citita aici (http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/119-concepte-explicate-in-60-de-secunde/1561-materia-neagra-pe-intelesul-tuturor.html). 

Sper ca acum este mai clar. Iti multumesc pentru ai sugerat o posibila greseala pe site, am investigat prompt, sa stii, si am fi corectat imediat si ti-am fi dat dreptate. Sper sa ramai la fel de vigilent si pe viitor si sa ne sugerezi posibile greseli ale noastre.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 04, 2008, 05:07:19 p.m.
Da , am , si am exprimat-o deja atunci cand am spus ca o teorie noua (aici cea a d-lui Adrian) poate avea si idei valoroase , calcule , formule noi , posibil foarte utile , deci confirmabile experimental , chiar daca pe ansamblu , intreaga teorie , nu poate fi dovedita/confirmata/acceptata/etc. Ba chiar cred ca se poate porni de la un singur aspect al teoriei ce poate fi examinat separat , cautand confirmarile experimentale sau teoretice (anterioare) ce-l sustin (pe pespectivul aspect) , actionand prin  interventii , observatii , adaugiri din partea forumistilor interesati (de ex.) , putandu-se chiar interactiona astfel in mod constructiv . Observ insa o atitudine predilecta de  : critica orbeasca . Chiar daca o teorie noua deranjeaza cumva , trebuie tinut cont ca ea nu urmarea acest scop si trebuie tinut cont in ultima instanta ca in spatele teoriei e un OM . Cu tot atatea drepturi la respect ca si noi insine .
   Deci vrei sa spui ca intrebarile mele au fost pe dinafara subiectului? Din cate stiu eu, este bine sa iti fie puse intrebari, asta inseamna ca oamenii au citit macar un pic din ce ai scris, chiar daca nu sunt datori sa faca asta. Nu asta si-a dorit Adrian cand si-a expus teoria pe forum?

Noi incercam sa criticam constructiv teoriile si nu omul. Omul are respectul nostru, de aceasta ne consumam din timpul nostru pentru a ii oferi intrebari la teorie. Da, fiecare teorie poate veni cu o idee buna, care sa fie ea buna, desi restul aspectelor teoriei sunt gresite. Dar asta nu inseamna ca teoria in sine (per total) este corecta. Teoria care descrie Universul este cea care descrie toate aspectele din un anume colt al Universului. Exista diferite teorii, fiecare descriind un alt "colt". Cercetatorii cauta teoria care sa descrie intregul Universul "o teorie a totului", dar pana atunci mai este. Teoria corzilor este cel mai bun candidat care exista, dar si acest candidat este destul de departe inca de o teorie reala.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 04, 2008, 05:11:25 p.m.
Fac o digresiune , chiar si fiecare cuvant e , in fapt , o functie cu un domeniu de definitie (definitia din dictionar , de ex.) si cu un domeniu de aplicatie in realitatea banala .

Corect. Dar in acest domeniu este valabila intru totul si explica toate fenomenele, daca este o teorie corecta. De ex, teoria speciala a relativitatii descrie toate sistemele inertiale care se deplaseaza cu viteza constanta daca se ignora efectele cuantice. Teoria relativitatii generalizeaza mecanica newtoniana.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: HarapAlb din Septembrie 04, 2008, 11:45:33 p.m.
Citat
forta gravitationala e doar atractiva in timp ce sarcina electrica e sau pozitiva sau atractiva si forta electrica e ori atractiva ori repulsiva.
Profesorul Octav Onicescu era de alta parere in privinta fortei gravitationale si a demonstrat foarte bine ca exista si forta gravitationala  repulsiva . Iata ce spunea acest mare savant in cartea sa Pe drumurile vietii :
Elie Cartan a demonstrat pentru sistemele conservative , ca legile mecanicii - asa cum ajunsesera dupa geniala prelucrare a lui Lagrange - se puteau prezenta tot in spiritul newtonian , afirmand ca derivata unui anume vector e nula . E vorba de un vector cu patru dimensiuni , vectorul impuls-energie . ....Am aplicat derivata in intelesul definit de Cartan vectorului cu patru dimensiuni , reprezentate de impulsul si energia unui punct material , scriind ca aceasta derivata este nula .
 ......Un rezultat ce mi se pare de o deosebita insemnatate este ca in afara de gravitatie apare , in mod matural , cu aceleasi drepturi , si o forta de repulsie de caracter elastic , deci proportionala cu distanta , insa avand o valoare foarte mica , la distante astronomice obisnuite , dar susceptibile de valori mari pentru corpuri indepartate cum sunt galaxiile.


In opinia sa , aceasta forta de repulsie joaca rolul principal in indepartarea galaxiilor , dupa legea Hubble , cu viteza proportionala cu distanta . In teoria sa aceasta lege a lui Hubble , apare ca o teorema simpla - teorema conservarii impulsului .
Cred ca , la subiectul discutat aici , ar putea fi valorificate rezultatele stiintifice ale lui Onicescu , daca ar fi luate in considerare . De asemenea , ar putea fi si un posibil raspuns la intrebarea "crezi in E=mc^2 dar nu crezi in TR ?"

 Interesant rezultatul obtinut de Onicescu. Am vazut recent o noua ipoteza privind "energia intunecata", am citat-o aici (http://www.scientia.ro/forum/index.php?topic=62.msg628#msg628) si pe forumul de astronomie (http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?t=2018). Conceptul prin care explica repulsia s-ar putea sa fie asemanator. Pe masura ce se vor acumula date experimentale se va putea decide care model descrie mai bine "energia intunecata".

 Ai putea sa dai exemplu de vreun sistem in care sa apara "gravitatie repulsiva" ? Este vorba de sisteme de doua sau (corpuri) multe corpuri ? Daca e vorba de sisteme cu multe corpuri atunci "gravitatia repulsiva" ar putea fi un efect al dinamicii sau al configuratiei spatiale corpurilor si nicidecum o gravitatie repulsiva in adevaratul sens al cuvantului. Se cunosc deja astfel de situatii in fizica starii condensate sau a sistemelor de multe particule. Doua exemple: (i) superconductivitatea se explica prin imperecherea electronilor, cumva ei "se atrag" doi cate doi si formeaza un sistem de energie mai mica. Atractia electronilor se datoreaza materialului (retelei de atomi), nu este vorba pur si simplu de atractia a doua particule cu sarcini de acelasi semn. (ii) in condensatii Bose-Einstein evolutia particulelor se descrie printr-un model neliniar, desi mecanica cuantica ce descrie in ansamblu sistemul este liniara. Neliniaritatea apare din faptul ca o particula interactioneaza simultan cu un numar foarte mare particule.

Citat
Au rezultat fara artificii de nici un fel , toate relatiile cunoscute din ceea ce se numeste "relativitatea restransa" : contanta energiei si impulsului , cunoscuta relatie intre viteza si masa particulei in miscare si , in fine , relatia E=mc^2

 Faptul ca se redescopera teorii sau relatii folosind poate modalitati mai elegante nu este ceva neobisnuit. Ecuatiile lui Maxwell se pot deduce plecand de la legea lui Coulomb si de la TRR (link (http://everything2.com/index.pl?node_id=1499741)). In wikipedia scrie ca pentru a ajunge la TRR Einstein s-ar fi ghidad dupa dificultatile avute de Maxwell in formularea ecuatiilor electrodinamicii.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 05, 2008, 09:35:11 a.m.
Multumesc , Adi , pentru explicatiile referitoare la materia si energia intunecata . Din pacate ele imi intaresc si mai mult sentimentul de "baloane de sapun" . Sunt dispus insa sa accept ca si "energia" poate sa "respinga" gravitational . Asta nu face decat sa confirme rezultatele Mecanicii Invariantive a lui Onicescu si ceea ce , pentru prima data in lumea stiintifica , a indraznit sa afirme . Si eu doar aceasta idee am promovat in postarea anterioara . (Respingerea gravitationala , in sine , indiferent pe seama cui este pusa)

El a specificat ca acest efect de respingere se detecteaza doar la distante cosmice foarte mari si ca atare nu poate sa fie detectat in fizica particulelor (in laborator) , ca sa dau raspuns lui HarapAlb .
 In Mecanica Invariantiva el a folosit doar spatiul si timpul newtoniene si totusi i-au rezultat (din anularea derivatei vectorului impuls-energie) , "fara artificii de nici un fel , prin interpretari directe ale rezultatelor , toate relatiile cunoscute din ceea ce se numeste relativitatea restransa : constantza energiei si impulsului , cunoscuta relatie intre viteza si masa particulei in miscare si , in fine , relatia E=mc^2 descoperita de Einstein , prin rationamentele care l-au dus la teoria sa , cu implicarea teoriei campului electromagnetic ." , dupa cum el insusi spune . Prin urmare
Citat
Teoria relativitatii generalizeaza mecanica newtoniana.
remarca binecunoscuta de toata lumea , in care o teorie sofisticata "include" o alta mai veche , in cazul de fata se lupta (inegal zic eu) cu opusul ei si anume ca Mecanica newtoniana prin a sa expresie naturala , fireasca - cea invariantiva - generalizeaza/subantelege TR !

Citat
Ai putea sa dai exemplu de vreun sistem in care sa apara "gravitatie repulsiva" ? Este vorba de sisteme de doua sau (corpuri) multe corpuri ?

Cred ca principalul exemplu este asa-zisa lege a lui Hubble , care a constatat , el si astronomii care l-au succedat , pentru foarte numeroase sisteme de galaxii , ca viteza de indepartare a doua galaxii e proportionala cu distanta . Onicescu vede discutiile interminabile asupra validitatii indepartarii galaxiilor , obsevata aproape fara exceptie , dar conditionata de interpretarea efectului Doppler ca pe o greutate de ordin psihologic pentru cosmologi . S-a incetatenit prezentarea fenomenului Hubble drept o dilatare a universului spatial , care este o abstractie ....Spatiul ca si punctele sunt abstractii care nici nu se dilata nici nu se contracta , spune el . Si-i dau dreptate si altii (pe net) care spun asa : "Daca spatiul este cel care se dilata , e dificil de inteles de ce noi nu am detectat niciodata cresterea distantei dintre Pamant si Luna sau Soare . Nici o incercare nu a fost facuta sa se explice de ce spatiul existent intre atomii individuali sau dintre partile lor componente , nu se dilata si ele" . Sau :
"In cartea  <<Universul si dr. Einstein>> (de Lincoln Barnett) este de asemenea statuat ca in timp ce spatiul se expandeaza rapid , materia Universului , care e asemanata cu <niste parcele neelastice de pe suprafata unui balon care se dilata> , nu se dilata odata cu spatiul , caci daca era asa , nu puteam detecta dilatarea "
Mi se pare f. logic si f. clar , firesc si subscriu .

E vorba de sisteme de doua si in general de n corpuri , problema pe care Mecanica Invariantiva o rezolva natural . (Fara "teorii speciale" si de neanteles)
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 05, 2008, 09:53:35 a.m.
mm, si eu iti multumesc pentru explicatiile tale. Si eu inteleg mai bine ce zice teoria d-lui Oncescu. Energia intunecata si materia intunecata poate par baloane de sapun, eu mi-am facut datoria sa explic cat de bine pot ce zice stiinta actuala. Si ea zice ca acestea exista si ocupa fiecare 25% si respectiv 70% din Univers in ceea ce priveste masa-energie. Restul de 5% doar fiind ocupat de materia obisnuita, formata din atomi. Mai departe, cineva va intelege ce este materia intunecata sau energia intunecata, va avea sigur Premiul Nobel.

Vestea buna este ca cosmologia este din 1989 incoace o stiinta experimentala, adica o stiinta adevarata. A apus vremea filosofiei, teologiei. Acum a venit vream experimentelor solide. Si cunoastem cu o viteza ametitoare tot mai multe lucruri despre Univers. In cativa ani se vor face alte noi progrese mari. Merita urmarita evolutia acestui domeniu al naturii.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 05, 2008, 10:04:49 a.m.
Citat
Deci vrei sa spui ca intrebarile mele au fost pe dinafara subiectului? Din


Nu , intrebarile nu pot deranja [si normal e sa se raspunda la ele (chiar si cu "nu stiu" , in unele cazuri)] . Ceea ce am vrut sa spun este ca pe langa intrebari poate si trebuie sa-si aiba locul si interventii de "adaugare" constructiva . Nu se poate ca tot ce zice o teorie "revolutionara" sa fie gresit ; mai sunt si parti bune care trebuie puse in evidenta (si dezvoltate si de terti ) .
Citat
Noi incercam sa criticam constructiv teoriile si nu omul.
Cam acelasi continut , deci un raspuns similar/comun ; critica e distructiva intrinsec dar se numeste analiza in cazul ca adaugi apoi ceva , constructiv , in contrapondere , la "analiza critica" . Adica trebuie sa fie prezente ambele , demolarea si constructia . In cadrul unei colaborari primeaza spiritul constructiv si se diminueaza constient la maximum cel critic . Omul este mereu important si fiind usor de jignit , analiza stiintifica critica nu mai primeaza in fata lui . Ori , pe forumuri e doar critica fara sfarsit . Asta voiam sa spun .

Nu voi mai intra in divagatii privind teoria lui YIN si YANG caci as putea plictisi , dar in acea teorie (straveche) se descrie f. bine lumea . In respectiva conceptie nu exista bine fara rau , nu e plus fara minus , material fara imaterial . Ele sunt mereu doar in pereche . Aici sau , de aici , demolarea/constructia impreuna . Una fara alta inseamna dezechilibru , si stim f. bine ce se intampla in ziua de azi cu mare viteza , cu toate descoperirile stiintifice care vor mari dezechilibrul . Relatia umana e de baza , restul vine de la sine .
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 05, 2008, 10:23:19 a.m.
Pe mine nu m-ai plictisi daca ai rezuma in cateva fraze "teoria" lui yin si yang. Dar din cate stiu eu, e vorba de teorie filosofica, iar nu stiintifica. Descrie un aspect al lumii (ca binele si raul vin impreuna si nu pot fi separate, sa zicem), iar nu orice aspect al lumii (adica "teoria yin si yang" nu este "the theory of everything" ce o cauta fizicienii, care sa descrie comportamentul intregului Univers fizic).
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 05, 2008, 10:55:33 a.m.
Dupa ce am studiat un pic respectiva "filozofie" , am inteles ca e o teorie cosmologica , ceva in genul unei teorii de fizica ce explica lumea de la nivel microscopic pana la cosmic .
Se bazeaza pe opt trigrame care , dupa parerea mea , par sa descrie acea "caramida (microscopica) a lumii" ce "are un caracter sinusoidal" . Pare sa fie "o miscare" , miscarea insasi aceasta "caramida" . Chinezii folosesc cuvantul "transformare" . Sinusoida are o jumate in semiplanul pozitiv si jumate in semiplanul negativ . Nu poti descrie o sinusoida completa decat prin impreunarea celor doua aspecte antagonice .

Oarecumva ar putea fi facuta o analogie cu "theory of everything" , sau daca doriti cu "teoria unificata a  campurilor" , sau putem sa-i spunem si altfel ; acest lucru nu e important .

Cred ca am dat peste o analogie perfecta a acestor trigrame , ca sa nu-i spun identitate , cu un binecunoscut sistem mecanic . E vorba de oscilator . Oscilatorul electromagnetic descris de Maxwell , mecanic , acustic , etc. N-as putea sa spun daca teoria yin-yang aduce ceva in plus fata de ce stim noi in fizica , nu sunt asa de avansat in acest studiu . Teoria asta se aplica cu mare succes la fenomenele vietii , vii , la mediu , la societate . Pe mine cele opt trigrame m-au dus cu gandul la cei opt quarci . Dar eu nu sunt specializat in mecanica cuantica ci doar in mecanica pe care am practicat-o si ca atare nu pot oferi garantii prea mari . E o idee doar . Bazata pe grafice .
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 05, 2008, 11:20:05 a.m.
Raman la ideea ca e o filosofie, nu o teorie stiintifica. Prezice "teoria yin si yang" construirea unei bombe nucleare? Prezice vreun numar? In cel mai bun caz descrie calitativ, in cuvinte, fara numere. Nu e o teorie stiintifica, atunci, caci predictiile ei nu pot fi testate experimental. Dar poti sa oferi graficele la care te referi, sa le vedem si noi? Cum ziceai si tu, un graunte de adevar in ele tot or fi, chiar daca e filosofie, e una inteleapta.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: HarapAlb din Septembrie 05, 2008, 11:42:17 a.m.
Pe mine nu m-ai plictisi daca ai rezuma in cateva fraze "teoria" lui yin si yang. Dar din cate stiu eu, e vorba de teorie filosofica, iar nu stiintifica. Descrie un aspect al lumii (ca binele si raul vin impreuna si nu pot fi separate, sa zicem), iar nu orice aspect al lumii (adica "teoria yin si yang" nu este "the theory of everything" ce o cauta fizicienii, care sa descrie comportamentul intregului Univers fizic).

 Exista o carte, tradusa si in limba romana:
 Fritjof Capra, "Taofizica. O paralelă între fizica modernă şi mistica orientală", Editura Tehnică, Bucureşti, 1995.

 Eu o vad mai mult ca o paralela intre fizica particulelor si filosofia orientala. Nu este o regula preluarea concepte dintr-o parte si sa le aplici mot-a-mot in partea cealalta, sau sa faci predictii calitative in fizica folosind filosofia.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 05, 2008, 01:36:16 p.m.
Citat
Raman la ideea ca e o filosofie, nu o teorie stiintifica. Prezice "teoria yin si yang" construirea unei bombe nucleare? Prezice vreun numar?

A fost fara-ndoiala o stiinta , ale carei carti au fost arse in cadrul unei actiuni "epuratoare" cu ceva inainte de Hristos . A fost lasata doar o "Carte a schimbarilor" (tradusa si in lb. romana) , probabil un capitol al stiintei initiale , deoarece era o carte de divinatie (ghicit) . Dupa aceea a fost studiata de Lao-Tzi care a creat un fel de stiinta-filozofie pe baza ei apoi a devenit , banuiesc , "filozofie curata" dupa interventia lui Confucius . Chiar si in forma  ramasa , are mai mult de a face cu numerele si cu stiinta decat cu filozofia .

Partea cea mai "tare" e ca poate prezice absolut orice . Se folosesc betisoare sau monede care se numara intr-un anumit fel dupa care se stabilesc hexagramele care dau solutia la problema vizata (prezicerea) . Lao-Tzi nu a facut preziceri , (si nici eu n-as avea curaj  deoarece se manevreaza forte necunoscute cu posibil efect malefic) concentrandu-se doar pe principiile stiintifice (pierdute) ce facusera posibila acea "aplicatie divinatorie" . Toata treaba e posibila datorita faptului ca orice fenomen , intamplare , desfasurare a ceva din lumea asta , se poate face doar in 64 de modalitati ! Si acestea sunt cele 64 de hexagrame .

Graficele de care vorbeam sunt sinusoide pe un model presupus de mine , prin urmare fara gir stiintific ; in plus nu stiu cum as putea (tehnic) sa-l transmit , eventual o poza ...
Multumesc pentru indicarea cartii lui Capra .
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Septembrie 05, 2008, 02:05:34 p.m.
Raspunsuri la cateva intrebari de pe forum;

 1) particula cu masa egala cu zero nu exista (cu exceptia granulelor de eter) pentru ca nu exista pulsatie, nu exista camp in eter nu exista interactiune si nici forta, fiindca pentru m=0 avem F=0 x a=0.
 2) Nu ma deranjeaza critica aceea constructiva. Chiar de aceea am postat articolele pe forum, pt ca cei pasionati si atenti sa observe si sa-mi semnaleze eventualele erori de logica de calcul de interpretare si chiar si cele de redactare, ca sa le elimin. Ma deranjeaza contrazicerile doar de dragul contrazicerii (cum este cazul molului, care odata se spune ca este altceva decat cantitate de substanta ca in alt loc sa se se afirme ca este tot cantitate de substanta). 3) Structura liniara a fotonului este descrisa in articolul despre structura dinamica a fotonului postat pe astronomy.ro. 4) Eterul in miscare se regaseste in curentii electro-eterici diametral opusi din structura dinamica a electronului (schitata intr-o pagina de pe site-ul “ipoteza.com”), si in campul magnetic din jurul lor. Se vede ca intre semisarcinile constituente ale electronului liniile cimpului magnetic avind sensuri opuse (adica fiind alternative, si deci existand deosebire de miscare) apare in spatiu depresiunea , care se repercuteaza asupr curentilor (electro-eterici) ca forta magnetostatica, forta care ii va apropia pana cand va fi compensata de forta electrostatica de respingere dintre zonele polare de acelasi semn (de aceeasi polaritate). Modelul electronului punctiform fara dimensiune si fara de structura interna  este doar o dogma statornicita in fizica la un moment dat, la care trebuie sa se renunte, deoarece  este dovedit ca electronul (ca de altfel toate particulele elementare) este sursa de miscare in universul fizic, miscare ce nu poate exista intr-un spatiu nul. Electronul fiind substanta este entitate spatiu timp si trebuie sa ocupe un spatiu fizic (un volum) si sa aibe o structura dinamica, o miscare interna prprie. Aceasta structura dinamica este unda electromagnetica stationara a fotonului gama corespunzator. O unda de amplitudine gigantica si (0,517 MV) care se comporta ca un motoras electric ultra microscopic cu turatia de 10 la a 20-a (data de frecventa ffae a fotonului gama de la anihilare) si avand o putere instalata de 1080 de W (cate 540 de W pe fiecare semiunda) la un curent de aproape 20 A si o diferenta de putential de 27 V.   
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Septembrie 05, 2008, 02:41:44 p.m.
Tensiunea fotonului in vid este data de relatia  Ufv=qe/re si am aratat la descifrarea constantei de actiune  h  ca este o constanta universala ca si constanta de actiune.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 05, 2008, 05:14:30 p.m.
Citat
1) particula cu masa egala cu zero nu exista (cu e


Citim in unele carti de fizica : " Din legea de variatie a masei cu viteza nu se poate obtine nici o informatie privitoare la natura masei (electronului) .....Au fost facute incercari in a construi teorii in care electronul ar avea toata masa pur mecanica sau de natura pur electromagnetica , care insa au esuat .....Nu s-a putut fundamenta o teorie satisfacatoare nici in cazul electronului compus din una componenta electromagnetica si una neelectromagnetica (mecanica) .....In consecinta , raspunsul la intrebarea : care este natura masei electronului ? implica si raspunsul la intrebarea : de ce masa miuonului este de 206,77 ori mai mare decat cea a electronului ?" [ Em. Vasiliu ]

Perntru mine e suficient sa stiu atata si mi-e clar si ce stiu specialistii . Evident ca teoria dvs. e foarte posibil (dupa ce va fi validata de experiente si verificari de tot felul) sa fie corecta . Nu stim deocamdata . Pana atunci eu sunt un partizan al parerii ca "masa de materie" a electronului in repaus este zero . Cred ca nu sunt deplasat deoarece eu nefiind specialist in particule iar specialistii atestati neavand  o parere clara , atunci optez si eu dupa cum ma taie capul . Si n-o fac la intamplare . Imi place foarte mult ideea foton=masa in repaus zero ! Caci masa lui de miscare , dupa cum bine stim , este doar aparenta (adica relativa , nu de materie , deci zero) - si aceea valabila doar pentru un anumit observator privilegiat . E foarte logic ca un foton ce are masa (de materie) zero in timp ce se misca , sa o aiba tot zero si in repaus .
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cristi din Septembrie 05, 2008, 05:27:09 p.m.
mm. daca crezi ca
Citat
"masa de materie" a electronului in repaus este zero
nu trebuie sa ai complexe... faci parte dintr-un grup mare de fizicieni, care cred si ei acelasi lucru, insa n-au momentan o teorie ca sa o dovedeasca! De unde miile de linkuri pe aceasta tema, si multe manuale care, chiar daca nu o mentioneaza ca dogma, o mentioneaza ca posibilitate (vezi "Fizica Moderna" a lui Feynmann.., tradusa in romaneste)...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 05, 2008, 06:20:02 p.m.
Exista o carte, tradusa si in limba romana:
Fritjof Capra, "Taofizica. O paralelă între fizica modernă şi mistica orientală", Editura Tehnică, Bucureşti, 1995.

Multumesc pentru sugestia acestei carti, HarapAlb. O sa vad cand o prind sa o studiez.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 05, 2008, 06:26:18 p.m.
Raspunsuri la cateva intrebari de pe forum;

 1) particula cu masa egala cu zero nu exista (cu exceptia granulelor de eter) pentru ca nu exista pulsatie, nu exista camp in eter nu exista interactiune si nici forta, fiindca pentru m=0 avem F=0 x a=0.

Daca teoria ta prezice ca nu exista particula cu masa egala cu zero, experimentele il contrazic. Gluonii au masa invarianta zero. Sunt purtatorii fortei tari.

2) Nu ma deranjeaza critica aceea constructiva. Chiar de aceea am postat articolele pe forum, pt ca cei pasionati si atenti sa observe si sa-mi semnaleze eventualele erori de logica de calcul de interpretare si chiar si cele de redactare, ca sa le elimin. Ma deranjeaza contrazicerile doar de dragul contrazicerii (cum este cazul molului, care odata se spune ca este altceva decat cantitate de substanta ca in alt loc sa se se afirme ca este tot cantitate de substanta).

De acord ca nu trebuie sa contrazicem de dragul de a contrazice. De aceea nici nu facem asta! Dar cu molul te inseli. Molul este cantitatea de substanta, nu masa! Tu inca nu intelegi asta si vrei sa revolutioni fizica? S-a constatat ca diferite mase de substante diferite au acelasi numar de atomi. Un numar de 6.023 ori 10 la puterea 23 de atomi/molecule reprezinta un mol. Numarul de moli (adica cantitatea de substanta), arata de cate ori ai numarul acesta de molecule. Iar in functie de substanta, masa ce o are substanta e diferita. In cel mai bun caz, poti asimila unitatea de masura a molului cu un numar (adimensional), dar nu cu masa!

3) Structura liniara a fotonului este descrisa in articolul despre structura dinamica a fotonului postat pe astronomy.ro.

In teoria ta, sa precizam ...

4) Eterul in miscare se regaseste in curentii electro-eterici diametral opusi din structura dinamica a electronului (schitata intr-o pagina de pe site-ul “ipoteza.com”), si in campul magnetic din jurul lor. Se vede ca intre semisarcinile constituente ale electronului liniile cimpului magnetic avind sensuri opuse (adica fiind alternative, si deci existand deosebire de miscare) apare in spatiu depresiunea , care se repercuteaza asupr curentilor (electro-eterici) ca forta magnetostatica, forta care ii va apropia pana cand va fi compensata de forta electrostatica de respingere dintre zonele polare de acelasi semn (de aceeasi polaritate). Modelul electronului punctiform fara dimensiune si fara de structura interna  este doar o dogma statornicita in fizica la un moment dat, la care trebuie sa se renunte, deoarece  este dovedit ca electronul (ca de altfel toate particulele elementare) este sursa de miscare in universul fizic, miscare ce nu poate exista intr-un spatiu nul. Electronul fiind substanta este entitate spatiu timp si trebuie sa ocupe un spatiu fizic (un volum) si sa aibe o structura dinamica, o miscare interna prprie. Aceasta structura dinamica este unda electromagnetica stationara a fotonului gama corespunzator. O unda de amplitudine gigantica si (0,517 MV) care se comporta ca un motoras electric ultra microscopic cu turatia de 10 la a 20-a (data de frecventa ffae a fotonului gama de la anihilare) si avand o putere instalata de 1080 de W (cate 540 de W pe fiecare semiunda) la un curent de aproape 20 A si o diferenta de putential de 27 V.   

De ce totusi nu incerci sa publici lucrarea ta in publicatii stiintifice de specialitate?
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 05, 2008, 07:01:43 p.m.
Multumesc cristi pentru confirmare . Aveam nevoie si de o alta parere .

Citat
Eu o vad mai mult ca o paralela intre fizica particulelor si filosofia orientala.

Cam acelasi lucru am zis si eu . Interesant este ca se potriveste oricarui sistem considerat . Sistem natural . De aceea , probabil , se regaseste in fizica , botanica , la fiinte , in societate , etc. Teoria sistemelor naturale , mai exact a punctelor critice de pe "traseul " dezvoltarii sistemelor naturale am aflat-o de la un biolog .
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 05, 2008, 07:12:30 p.m.
mm. daca crezi ca
Citat
"masa de materie" a electronului in repaus este zero
nu trebuie sa ai complexe... faci parte dintr-un grup mare de fizicieni, care cred si ei acelasi lucru, insa n-au momentan o teorie ca sa o dovedeasca! De unde miile de linkuri pe aceasta tema, si multe manuale care, chiar daca nu o mentioneaza ca dogma, o mentioneaza ca posibilitate (vezi "Fizica Moderna" a lui Feynmann.., tradusa in romaneste)...

Am toate cele trei carti ale lui Feynman (in engleza) in un singur fisier pdf, oferit de unul din colegii nostri pe forum. Cine o doreste, ma poate contacta pe privat si i-o pot da pe mail.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 06, 2008, 01:05:49 p.m.
Revenind la tema acestui topic , iertata-mi fie indrazneala d-le Adrian , cred ca ati putea sintetiza in cateva puncte (si aceasta ar fi rugamintea mea) conceptiile/ideile de baza de la care porniti in construirea ipotezei dvs. si formulele de baza la care tineti . Banuiesc ca nu ar necesita mai mult de 10-20 de randuri . In felul acesta ar fi mult mai simplu ca si noi , cei neavizati , sa putem urmari subiectul (extrem de neobisnuit de altfel si care mie cel putin mi se pare valoros) . Marturisesc ca pe mine nu ma intereseaza mersul calculelor , nici comentariile de amanunt , ci mai degraba o intelegere clara a ideilor de pornire si posibilitatea de verificare a formulelor de baza . Banuiesc ca si alte persoane traiesc aceeasi situatie , din cate inteleg de pe forum .

Referitor la aceasta situatie , voi relata un caz . La un moment dat , din intamplare , l-am cunoscut personal pe Ion Popescu , fost inginer la INMT , autorul cartii Gravitatia , o carte stiintifica exceptionala in care promova multe idei noi , sprijinite magistral matematic , pe vreo 600 de pagini . Mi-a marturisit ca a lucrat la acea carte (inainte de '90) timp de treisprezece ani . Se astepta dupa aparitia cartii lui , la un val de comentarii din partea "oamenilor de stiinta"  , (unii dintre ei numiti pe nume in carte) , de reactii , etc. deoarece promovase frumos idei revolutionare . Rezultatul , nimeni nu a reactionat (eu nu pot fi luat in considerare) , dupa propria sa marturisire .

Acest caz departe de a fi izolat , este de probabilitate maxima . Altii creatori , mai insistenti , si-au petrecut tot restul vietii ca sa-si faca cunoscute/recunoscute creatiile lor stiintifice . Am relatat asta in ideea ca va va folosi sa luati niste decizii in folosul dvs. , d-le Adrian .

Ca urmare a discutiilor de pe forum , desi nu stiam initial nimic despre  "materia intunecata/neagra/invizibila , etc."  , acum sunt convins ca respectiva furgaseala stiintifica a fost "copiata" exact de la Onicescu . Banalul savant , academician roman , care spunea : "Un rezultat care mi se pare de o deosebita insemnatate este ca in afara de gravitatie apare , in mod natural , cu aceleasi drepturi - daca acceptati aceasta expresie - si o forta de repulsie de caracter elastic , deci proportionala cu distanta , insa avand o valoare foarte mica , la distante astronomice obisnuite , cum sunt cele ale sistemului solar , dar susceptibile de valori mari pentru corpuri departate cum sunt galaxiile"  , a folosit exact cuvintele-cheie regasite acum de noi in textele cu "materia neagra" : repulsie gravitationala , elastic , galaxii indepartate , viteza de indepartare (a galaxiilor) proportionala cu distanta (conf. Hubble) .
Aceasta banuiala/certitudine ma face sa adopt si eu parerea ca "Universul nu se dilata" deoarece spatiul e o abstractie care nici nu se dilata nici nu se contracta .
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 06, 2008, 06:33:16 p.m.
mm, e interesanta povestea pe care o spui tu ...

Nu cred ca cercetatorii au furat ideile de la Onicescu, nici nu cred ca au auzit de Onicescu. Faptul ca Universul e in expansiune se cunoaste de prin 1930. Faptul ca Universul e in expansiune accelerata de prin 1990. Astea sunt fapte experimentale. Nu s-au inspirat din nici un teoretician. Nici Onicescu, nici din altul. Cred ca Onicescul a incercat sa explice teoretic ceea ce se stia deja despre Univers, inca din 1930, anume ca exista "ceva" care face ca galaxiile sa se indeparteze unele de altele, cu atat mai repede cu cat sunt mai indepartate. Asadar, in ce an a publicat Onicescu teoria sa?

Trebuie facuta clar distinctia intre ce se intampla in natura si teoriile care explica aceste lucruri.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 07, 2008, 07:30:24 p.m.
Citat
Nu cred ca cercetatorii au furat ideile de la Onicescu, nici nu cred ca au auzit de Onicescu.

In lumea in care traim se fura pe rupte . Orice .
Este exclus ca cercetatorii straini sa nu "fi auzit de Onicescu" . Printre altele , a fost membru al seminarului lui P Hadamard (Paris 1920-1921) , profesor universitar , membru corespondent al Academiei Romane din 1937 , apoi academician , membru al Academiei Lagrange (Italia) si al altor academii straine , secretar general apoi presedinte al societatii romane de stiinte , fondator si rector al institutului Center of Mechanical Sciences (C.I.S.M) , Udine (infiintat in 1967) . In contrapondere , e posibil ca multi romanii sa nu fi auzit de el ; va numarati , pare-se , printre ei .
De acelasi autor , alte cateva titluri : Operatii vectoriale cu doua si trei dimensiuni (1928) , La relativite et la structure de l'Universe (1932) , ..... Mecanica (1969) , Principiile teoriei probabilitatilor (1969) , Principes et de logique et de philosophie mathematique (1971) , Mecanica invariantiva si cosmologica (1974) , etc.
Citat
Trebuie facuta clar distinctia intre ce se intampla in natura si teoriile care explica aceste lucruri.

De acord dar pentru noi , fiinte (semi)ganditoare , teoria si practica merg impreuna , nu pot fi despartite . :) In ce priveste "materia intunecata" , asta e o gaselnita relativ recenta ; va intreb si eu , in ce an a aparut expresia asta ?

Multumesc pentru Feynman !
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: HarapAlb din Septembrie 07, 2008, 08:58:39 p.m.
Citat
Nu cred ca cercetatorii au furat ideile de la Onicescu, nici nu cred ca au auzit de Onicescu.

In lumea in care traim se fura pe rupte . Orice .
Este exclus ca cercetatorii straini sa nu "fi auzit de Onicescu" . Printre altele , a fost membru al seminarului lui P Hadamard (Paris 1920-1921) , profesor universitar , membru corespondent al Academiei Romane din 1937 , apoi academician , membru al Academiei Lagrange (Italia) si al altor academii straine , secretar general apoi presedinte al societatii romane de stiinte , fondator si rector al institutului Center of Mechanical Sciences (C.I.S.M) , Udine (infiintat in 1967) . In contrapondere , e posibil ca multi romanii sa nu fi auzit de el ; va numarati , pare-se , printre ei .
De acelasi autor , alte cateva titluri : Operatii vectoriale cu doua si trei dimensiuni (1928) , La relativite et la structure de l'Universe (1932) , ..... Mecanica (1969) , Principiile teoriei probabilitatilor (1969) , Principes et de logique et de philosophie mathematique (1971) , Mecanica invariantiva si cosmologica (1974) , etc.

 Se poate sa nu auzit cine trebuie de rezultatele lui Onicescu,  nu este neaparat vorba de furt. Inca se redescopera rezultate obtinute in special de scoala rusa, datorita faptului ca nu au fost publicate in reviste de circulatie internationala. Si apoi, desi pare incredibil, in general cercetatorii privesc numai in directia stiintifica care-i intereseaza si sunt putini sunt atenti si la teorii/rezultate din domenii apropiate.
 Totusi, rezultatele obtinute de Onicescu se bazeaza pe un model (al Universului). Trebuie vazut in ce masura modelul folosit de el se apropie realitatii observabile; cum exista date experimentale, cineva ar putea sa le compare cu rezultatele obtinute de Onicescu....
Am o nelamurire, rezultatele lui Onicescu explica expansiunea accelerata sau neaccelerata a Universului? Conceptul de "energie intunecata" (dark energy) este relativ nou (1998).

Citat
De acord dar pentru noi , fiinte (semi)ganditoare , teoria si practica merg impreuna , nu pot fi despartite . :) In ce priveste "materia intunecata" , asta e o gaselnita relativ recenta ; va intreb si eu , in ce an a aparut expresia asta ?

 Conform wikipedia ipoteza materiei intunecate a fost facuta in anul 1933, nu e chiar noua observatia ca galaxiile nu se rotesc conform cu distributia materiei observabile. Este normal sa apara elemente noi ("gaselnite") pentru ca modelele folosite considera o distributie uniforma a materiei in Univers. Astrofizica este o stiinta nou, are sa zicem numai 100 de ani   :)
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 08, 2008, 03:26:09 a.m.
Multumesc, HarapAlb, ai raspuns foarte precis. Inca nu imi e clar care din cartile acelea a introdus conceptul de "antigravitatie" ca sa vad despre ce an vorbim. Materia intunecata e intr-adevar cam de prin 1998. Nu auzisem de materie intunecata prin 1933, dar asta inseamna ca nu e asa. Dar stiu ca conceptul modern a venit tot dupa 1990, dupa datele colectate de COBE si WMAP au fost interpretate. Acesti sateliti au masurat precis compozitia Universului: cam 5% materie obisnuita (atomi), cam 25% materie intunecata si cam 70% energie intunecata.

Asa merge stiinta, gaseste gaselnite, carpiri la teorie, pana cand vine o teorie noua si tot asa ... Dar mereu, la fiecare pas, suntem mai aproape de adevar.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Septembrie 08, 2008, 11:03:09 a.m.
Citat
Am o nelamurire, rezultatele lui Onicescu explica expansiunea accelerata sau neaccelerata a Universului?

El spune ca nu e o "dilatare" propriuzisa ci simpla conservare a impulsului . [Ca parere personala , neavizata , o fi vorba tot de o "aparentza" verificabila doar in raport cu un referential , ca si in TR .]  Ca raspuns , In mod normal , viteza fiind proportionala cu distanta pana la galaxia masurata , se poate considera ca expansiunea e accelerata (in raport cu Pamantul , in lungul unei raze ce porneste de aici spre extremitatea cosmica) . Asa se si explica de ce aceasta viteza de "indepartare" nu poate fi detectata aici in sist. solar , dar are valori f. mari la galaxiile f. indepartate .

Iata cateva considerente citate (le redau din Mec. inv.) :
"Postulat : Raportul E/m e o constanta universala Acest raport avand omogenitatea patratului unei viteze punem E/m = e*o^2 [e-epsilon , o-omega] , cu e = (+/-)1 . Prin urmare , E = emo^2" . Dupa care in cativa pasi , obtine d(p^2 - eo^2m^2) = 0 , unde p e vector si d e un delta rond . de unde rezulta p^2 - e*o^2*m = -e*o^2*m(0)^2   (12) , unde noteaza cu m(0) masa care corespunde valorii p(0) = 0 a impulsului , deci conf. p = mv ,  vitezei v(0) = 0 ; m(0) e masa in repaus . Din (12) rezulta m = [m(0) + (e/o^2)*p^2]^1/2 . Inlocuind p cu mv , (p si v sunt vectori) , gasim expresia masei in functie de viteza :
m = m(0)/[1 - e*(v^2/o^2)]^1/2 unde avem doua posibilitati :
1) e = + 1 , formula binecunoscuta in care "o apare ca o viteza limita si experienta ne indica pentru aceasta valoare limita , valoarea "c" " .
Rezulta si (calculand in continuare) expresia energiei E = E(alfa) = m*c^2 = c^2[m(0)^2 + p^2/c^2]^1/2
2) e = - 1 , si , m=m(0)/[1 + v^2/o^2]^1/2 ; E = -m*o^2 . "Nu cunoastem nici un fapt care sa indice valori preferentiale pentru o . In schimb expresia lui m care se mai poate scrie : m = [m(0)^2 - (p1^2 + p2^2 + p3^2)/o^2]^1/2 decreste cand vitza creste , masa de repaus fiind masa sa cea mai mare " , etc. De aici porneste in definirea unor anti-mase de specie o , spunand ca universul-fibra cvadridimensional asociat ... corespunde unei forme patratice euclidiene d(teta)^2 = dx1^2 + dx2^2 + dx3^2 + dt^2*o^2 .

Am scris detaliile acestea pt. HarapAlb ca raspuns la interesul aratat .

Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: HarapAlb din Septembrie 15, 2008, 01:58:04 a.m.
Pe mine nu m-ai plictisi daca ai rezuma in cateva fraze "teoria" lui yin si yang. Dar din cate stiu eu, e vorba de teorie filosofica, iar nu stiintifica. Descrie un aspect al lumii (ca binele si raul vin impreuna si nu pot fi separate, sa zicem), iar nu orice aspect al lumii (adica "teoria yin si yang" nu este "the theory of everything" ce o cauta fizicienii, care sa descrie comportamentul intregului Univers fizic).

 Au aparut niste carti legate de fizica si filosofie la Editura Tehnica, insa nu stiu daca s-au reeditat:

 Thomas Brody, "Fizica si filosofie", Ed. Tehnica, 1996 (1997 ?)
 Richard Healey, "Filosofia mecanicii cuantice", Editura. Tehnică, Bucureşti, 1995.


 O carte destul de buna (fara legatura cu filosofia) este:
 S. Brandt si H-D Dahmen, "Mecanica Cuantica In Imagini" Ed. Tehnica, 1999.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cipri din Septembrie 15, 2008, 06:55:21 p.m.
N-am citi despre aceasta teorie aproape nimic.
Din punctul meu de vedere as crede ca intai pe primele pagini ar trebuii sa existe o introducere care sa te motiveze sa citesti restul.

Acest sunt niste puncte pe care le cred ca trebuie clarificate, inainte ca cineva sa-si faca de lucru sa citeasca despre o teorie care e contra teorie clasice.


Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 15, 2008, 06:59:23 p.m.
Ehe, bine ai spus, Cipri, asa ar trebui sa faca. Din pacate, domnul Adrian nu are experienta cercetarii si comunicarii cu alti oameni de stiinta pentru "peer-review" al teorie sale.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cipri din Septembrie 15, 2008, 08:38:59 p.m.
Poate daca se adauga acele puncte din mare la inceputul acelui articol, si apoi poate daca e tradus in engleza si mai trebuie adaugat si niste informatii despre simbolele folosite si ce inteles au (fiindca cam difera de la autor la autor intelesul simbolurilor) , atunci.. poate ar merita sa puna acel articol pe www.arxiv.org (http://www.arxiv.org) , pe acest site se publica mult, si din cate stiu nu exista restrictii, cred oricine poate publica pe acest site. Si acest site e zilnic citit chiar si de cei mai buni oameni de stiinta din lume.
De exemplu si Grigori Perelman, a postat acolo pe acel site dovada a faimoasa "poincare conjecture", si in rest n-a postat nicaieri.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Septembrie 16, 2008, 02:23:12 a.m.
Nici pe arxiv nu posteaza oricine, trebuie sa ai un cercetator renumit care sa puna garantie pentru tine. Si apoi, ai subdomenii acolo. Poti posta tu la fizica teoretica, dar daca nu e bun, o sa il puna la "other". Asa a fost si articolul ce a facut sezantie acum cateva luni despre grupul E8, ce ar explica particulele elementare. De fapt, nu era asa ...
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Octombrie 01, 2008, 01:05:28 p.m.
Eliminarea kilogramului ca unitate de masura a masei este consecinta faptului ca am definit masa in functie de (ca relatie intre) spatiu si timp. Am aratat in lucrare ca adoptarea ipotezei identitatii dimensionale intre masa (fie inerta fie gravifica) si sarcina electrica duce la definirea corecta a marimilor cu care lucreaza fizica, adica la o semantica corecta a conceptelor (notiunilor) fizice si tot odata la clarificarea sensului fizic al constantelor fizice universale. Asupra importantei definirii masei (fapt ce in literatura noastra de specialitate nici nu este macar pomenit) redam cateva randuri  din cartea lui Henry S. Lipson „Experiente epocale in fizica”: la pagina 15 „ Newton a definit masa ca fiind produsul dintre volum si densitate, desi densitatea nu poate fi definita decat cu ajutorul notiunii de masa. Este oare masa imposibil de definit, la fel ca lungimea sau timpul? In ce ma priveste cred ca daca am acceptat notiunile de lungime si timp masa poate fi definita in functie de aceste notiuni chiar daca nu stim altceva despre forta decat ca putem realiza oricand o forta constanta – de pilda, atarnand o greutate de o sfoara peste un scripete atasat de un carlig.” Cateva randuri mai jos: „Toate aceste experiente nu ne spun despre forta decat faptul ca ea produce acceleratie.”. Iar la pagina 22: „A devenit posibila verificarea mai precisa a constantei lui g,  acceleratia in cadere libera, iar aceasta a ridicat o problema careia nici pana astazi nu i s-a gasit solutia.  Problema se refera la natura masei. In legile lui Newton, masa apare sub doua aspecte diferite; in cea de-a doua lege a miscarii ea apare ca o constanta de proportionalitate intre forta si acceleratie – masa de inertie -, iar in legea gravitatiei ea apare ca o constanta definind forta de atractie a doua mase – masa de gravitatie. Experienta cu pendulul arata ca cele doua mase sunt perfect egale. Newton si-a dat seama de importanta acestei concluzii si, repetand experientele lui Galilei cu mai multa precizie, a ajuns la acelasi rezultat. De ce este masa de inertie a unui corp egala cu masa lui gravitationala?. Problema a fost reluata de-a lungul secolelor, dar nu si-a gasit inca raspunsul.”





Tot in legatura cu  dimensiunea lui E (intensitatea campului electric) avem egalitatea   m·v²/2 = q·U . Daca  m = q  rezulta ca  U = v².  Dar  U = E·l  adica  v² =  E·l . Dimensional  avem ca:  l²/t² = E·l ; rezulta ca  E = l/t²  adica este acceleratie  a (m/s²)

 Dupa cum am aratat la descifrarea constantei de actiune h, constanta   Λ  a efectului Compton  este lungimea de unda a aceluiasi foton gama de la anihilarea  electronului, de frecventa ffae. Aceasta arata de asemenea ca frecventa fotonului gama de la anihilarea belectronului este o constanta a electronului.








Ipotezele (axiomele) de la care am plecat la edificarea acestei teorii sunt: -1) identitatea dimensionala a sarcinii electrice q  cu masa inerta m (care este egala cu masa gravifica). -2) inversul constantei de structura fina α este indicele de refractie al mediului atomic 1/α=nα=137 . -3) permitivitatea electrica a vidului εo este adimensional fizic. Aceasta duce la aceea ca si  k  (constanta interactiunilor electrice) este adimensional (si am aratat la descifrarea constantei de actiune  h  ca reflecta numarul de unde constituente ale trenului de unde al fotonului gama de la anihilarea electronului, de frecventa ffae. Iar permeabilitatea magnetica a vidului are dimensiunea inversului de viteza la patrat  μo=4·π·k/c².




Formulele principale utilizate in lucrare la diferite substitutii sunt urmatoarele 
nα = indicele de refractie atomic = inversul constantei de structura fina α =1/α = 137 ; viteza fotonului in atom  vfa = 2·π·re·ffae ; viteza luminii in vid  vlv = c =2·π·nα·re·ffae ; distanta elementara  de ≈ re/2·π²·k (=1.602 exp –26 m) ; sarcina electrica a electronului  qe = c²·de/k = 4·π²·(nα)²·re²·(ffae)²·de/k  (C);  masa electronului 
me = 4·π²·(nα)²·de²·(ffae)²·re/k ≈ 16·c²·re/(4·π·k)³·π  (Kg) ; constanta de actiune (constanta lui Planck)   h = k·me·qe/de·ffae = k·(qe)²/re·ffae ; numarul de unde ale fotonului in vid
nλfv = k·ff/ffae. unde: ff este frecventa fotonului oarecare ; ffae este frecventa fotonului gama de la anihilarea electronului;  raza fotonului absorbit (refractat) in atom 
rfa = re·ffae/ff ; sarcina electrica a fotonului refractat in atom  qfa = 4·π²·(nα)²·(rfa)²·(ff)²·de/k = qe


 Nici n-am stiut ca gluonii nu au masa si nici nu pot sa cred. Fiindca daca  gluonii sunt purtatorii fortei tari ei ar trebui sa fie o sursa de mare energie. Fiindca  F=W/l=m·c²/l . Or daca au masa nula, energia de repaus egala cu   mg x c² (mg = masa gluonului = 0), ar fi nula. Iar aceasta ar contrazice legea lui Einstein. Eu mi-am propus sa nu ma bag de loc in mecanica nucleara si subnucleara, asa ca sunt complet strain de acest domeniu. 


Tot in sprijinul existentei eterului vine si faptul constatat la structura de masa a electronului, ca masa electronului (dar si a tuturor particulelor elementare) este data de produsul unui debit masic cu frecventa  ffae (respectiv frecventa fotonilor de la anihilarea particulelor),  adica  me=Qme x ffae. Debitul  masic Qme este dat de produsul a trei constante fizice ;  Qme=h·εo·μo . Despre ce debit poate sa fie vorba?. Acest debit inmultit cu  frecventa f fae la patrat si cu  2·π²·k ne da curentul electro-eteric al electronului  Ifae=qe/tfae.
A respinge existenta eterului inseamna a admite translatia particulelor si corpurilor in spatiul cosmic fara suport material, adica miscare fara suport fizic ceeace tine de metefizica. Experienta lui Michelson, care se considera ca a demonstrat fara putinta de indoiala lipsa eterului cosmic, a demonstrat de fapt doar ca la suprafata Pamantului nu exista nici un curent tangential de eter. Ceeace este perfect adevarat, deoarece masa Pamintului pompeaza eterul cu frecventa de pulsatie a nucleonilor dupa directie radiara pe toata suprafata globului terestru, fapt ce asigura ancorarea (prinderea) planetei in spatiu pe nivelul ei de miscare (nivel caracterizat prin intensitate – viteza – directie si sens). Intru-cat  exista translatie inseamna ca exista o diferenta de presiune in eter, intre fata indreptata spre sensul de inaintare si fata opusa. Ar putea exista un curent de eter prin masa  Pamantului, care ar putea fi evidentiat daca un brat al interferometrului ar fi pozitionat vertical. Poate s-ar observa deplasarea franjelor de interferenta daca observatiile s-are face o data dimineata si odata seara. Adica atunci cand bratul vertical ar fi paralel cu directia de translatie, adica cu directia campului de inertie. De asemenea poate ar fi necesar ca experienta sa se faca folosind un mediu de propagare a luminii mai dens decat aierul. Fiindca experientele arata ca lumina simte actiunea campurilor (electric, magnetic sau de inertie) atunci cand  exista un cuplaj mai strans cu substanta. La trecerea luminii prin aer pe o distanta scurta cuplajul luminii cu aerul este ca si inexistent. De aceea si indicele de refractie al atmosferei este aproape 1. adica lumina are in aer cam aceeasi viteza ca in vid. In cazul unui mediu transparent mai dens decat aerul , distantele intermoleculare fiind mult mai mici, lumina in prapagarea ei, interactioneaza cu campul intermolecular realizanduse cuplajul strans cu substanta mediului transparent. Cuplajul luminii (al fotonului) cu substanta duce la (inseamna) micsorarea vitezei de propagare (translatie). Masa fotonului ramanand aceeasi inseamna micsorarea impulsului cinetic, inseamna micsorarea lungimii de unda ceeace implica micsorarea volumului fotonului, ceeace implica cresterea densitatii si presiunii in interiorul (in sanul) structurii dinamice a fotonului. Adica o parte din energia cinetica a fotonului aflat in translatie in vid se converteste in energie potentiala cand patrunde intr-un mediu cu densitate mai mare ca a aerului. La parasirea mediului cu densitate mai mare ca a aerului se revine la viteza luminii in vid, la  impulsul volumul densitatea si presiunea specifice translatiei prin eter (in vid)     

                                                         
In sprijinul ideii de foton in repaus vine si constatarea ca fotonul absorbit (refractat in atom se comporta ca o sarcina electrica elementara (ca un electron)  qfa=qe (qfa=sarcina electrica a fotonului in atom, qe=sarcina electronului) care graviteaza in jurul nucleului cu viteza  c/137, pe o orbita intermediara intre orbita initiala si cea finala pe care a facut salt electronul, de raza  rfa=re x ffae/ff  (rfa=raza fotonului in atom, re=raza electronului, ffae=frecventa fotonului de la anihilarea electronului, ff=frecventa fotonului (oarecare) absorbit (refractat) in atomul excitat.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: cipri din Octombrie 03, 2008, 01:15:08 a.m.
Citat
Ipotezele (axiomele) de la care am plecat la edificarea acestei teorii sunt: -1) identitatea dimensionala a sarcinii electrice q  cu masa inerta m (care este egala cu masa gravifica). -2) inversul constantei de structura fina α este indicele de refractie al mediului atomic 1/α=nα=137 . -3) permitivitatea electrica a vidului εo este adimensional fizic. Aceasta duce la aceea ca si  k  (constanta interactiunilor electrice) este adimensional (si am aratat la descifrarea constantei de actiune  h  ca reflecta numarul de unde constituente ale trenului de unde al fotonului gama de la anihilarea electronului, de frecventa ffae. Iar permeabilitatea magnetica a vidului are dimensiunea inversului de viteza la patrat  μo=4·π·k/c².

Imi pare rau dar cu o asemenea prezentare nici nu cred ca vei putea reusi vreodata ca cineva sa fie de acord sa citeasca ce ai scris (nici vorba sa accepte) , numai asa daca ai plati pe cineva.

Acum mai nou cand faci o teorie trebuie sa fie pe sistem axiomatic (nu mereu s-a procedat asa, dar acum asa e mai la moda).
Adica trebuie sa introduci niste axiome cat mai simple.
A baga tot felu de constante in axiomele de baza este ceva care face o foarte proasta impresie.

Daca vrei sa vezi cam cum ar trebui facuta construita o teorie , atunci de exemplu poti cauta carti care se ocupa cu asaceva. Si cel mai usor poti invata daca vezi cum se construeste o teorie pe care o stii si care nu e nici prea complicata. Un exemplu bun ar fi electrodynamica, cartea
"Foundations of Classical Electrodynamics" scrisa de Hehl este un exemplu foarte buna. Hehl introduce cateva axiome si arata cum din acele axiome deduce ecuatiile lui Maxwell ( in formalism care e metric-free si coordinate free ). Apoi scrie si functia "lagrangian" si arata ca si electrodynamica se poate deduce din principiul lui Hamilton... si si si......

Oricum se merita sa merge mereu pana la radacina teoriei sa incepi cat mai de jos, de la fundatie, ca altfel e riscul sa faci ipoteze si teorii care is pe un fundament slab, si asemenea teorii nu au viitor.

Si mereu cand faci o teorie noua (si care nu e nici compatibila cu teoria relativitatii) atunci trebuie mereu sa explici foarte bine, ce rost are teoria, cu ce scop a fost facuta, ce imbunatatiri aduce fata de teoria clasica. Si aceste chestii trebuie explicate chiar la inceput.

Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Noiembrie 05, 2008, 08:30:00 a.m.
<M1: pasaj inlaturat la cererea autorului>

Ideile noi pe care le aduce teoria alcatuita de mine, idei care se abat de la modelele statornicite de stiinta actuala si fixate in logica bunului simt comun ar fi urmatoarele;   
- identitatea dimensionala intre masa si sarcina, -universul fizic bidimensional, -toate marimile exprimate ca relatii intre spatiu si timp, - masa si sarcina ca structuri dinamice care pulseaza in spatiu, -spatiul fizic materializat de eterul cosmic, ca suportul (substratul) material al tuturor miscarilor din universul fizic, -inversul constantei de structura fina α  ca indicele de refractie al mediului atomic (1/α =nα),  -lumina ca unda longitudinala de presiune in eter, -explicitarea constantei de  actiune h (si a tuturor constantelor fizice) ca fiind formata (data) de constante ale electronului, -lumina ca structura de motor electric liniar, -particulele elementare ca structuri de motor electric rotativ, -lumina ca translatie (ca transport) de substanta, -propagarea luminii nu prin contiguitate ci ca translatie a structurii dinamice a fotonului similara motorului electric liniar, -aspectul ondulatoriu (vibrator) al luminii ca efect insotitor al translatiei structurii dinamice (periodice si transversale la directia de translatie) a fotonului, sesisabil doar de observatorul in repaus, -Interpretarea hidrodinamica a fortei electromagnetice, -forta electromagnetica propulsor al structurii dinamice a fotonului, -propagarea (translatia) luminii ca lunecare hidrodinamica prin eter, -forta de inertie ca efect al presiunii dinamice care apare la translatia accelerata particulelor si sistemelor de particule (corpurilor) prin eter, - cresterea masei particulelor accelerate spre viteza luminii pe seama masei fotonilor incidenti adsorbiti  (lipiti pe particule) insumata la masa particulelor, printr-un mecanism de ciocnire plastica, -masa de repaus a fotonului egala cu masa particulelor din care provin prin procesul de anihilare (de disparitia structurii de masa si aparitia structurii de foton, - particulele elementare ca sisteme de unde electromagnetice stationare de amplitudine gigantica, - forma cilindrica inelara a particulelor elementare, - campul electric (al sarcinilor electrice) pulsatoriu, cu semiunde de aceeasi polaritate, -campul gravific camp electromagnetic alternativ (de frecventa mult mai mare ca a campului electric) cu semiunde pozitive si negative, cu simetria alterata de suprapunerea fortei electromagnetice care roteste nucleonii.
Aceste idei trebuiesc examinate in toate detaliile (in toate aspectele) lor. Toate aceste idei ar fi chiar relevante epistemologice, si demonstrarea falsitatii lor ar putea fi preocuparea unei abordari epistemologice a  sistemului teoriei respective.    
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Noiembrie 05, 2008, 10:36:21 a.m.

D-lui Adrian,
Citat
- forma cilindrica inelara a particulelor elementare, - campul electric (al sarcinilor electrice) pulsatoriu, cu semiunde de aceeasi polaritate, -campul gravific camp electromagnetic alternativ (de

Imi place ideea formei toroidale a particulelor. Au mai incercat si altii sa exploateze aceasta idee.
In ceea ce priveste identitatea intre campul gravitational si campul electomagnetic lucrurile stau similar dar aici pot sa vin in sprijinul ideii dvs. cu cartea Gravitatia a dr. Ioan N.  Popescu, in care are si 50 de pagini dedicate acestei probleme. Chiar de la inceput, el arata ca raportul dintre forta coulombiana, F(c), si forta newtoniana, F(n), la interactiunea dintre doua particule elementare de sarcini e1 si e2, respectiv mase m1 si m2, este
F(c)/F(n)=[e1*e2/r^2]/[G*m1*m2/r^2]=~e^2/G*m^2=~10^40 , in cazul a doi electroni. Si spune el ca numarul 10^40 "e considerat in prezent ca o constanta fundamentala a naturii". Sublinierea lui, anul tiparirii, 1982.
Teoria sa, denumita a gravitovortexului, ii permite sa "lege conform gravitovortexului sarcina electrica a oricarei particule materiale de masa sa " ,  conform formulei (11.21)  e(0)=(G*m^2)^1/2 .

Mai spicuim, "In 1923, H. A. Wilson observa o coincidenta numerica stranie; valoarea campului magnetic observat al Pamantului(si deci momentul sau magnetic) poate fi obtinuta cantitativ exact (din miscarea sa de rotatie si din legile electromagnetismului) , daca se presupune ca un element de masa m al planetei - in unitati electrostatice - conform unei relatii, care este exact relatia noastra (11.21)!"...."Intr-un referential fata de care particula materiala se afla in miscare, avem 0<f<1 , astfel incat sarcina sa electrica in raport cu acest referential va fi e=f*(G*m^2)^1/2=f*e(0)    (11.22)
Am numit aceasta marime sarcina de interactiune , deoarece valoarea sa depinde direct de miscarea relativa a particulei fata de referentialul dat. Se intelege ca aceste doua marimi in general diferite e(0) si e nu sunt si entitati fizice diferite, ele reprezinta aceeasi sarcina electrica de tip gravitovortex vazuta din referentiale diferite."

Se mai refera la magnetostrictiune, aratand ca un material (ni, fe, co) se scurteaza cand creste intensitatea c. magnetic si pe aceasta baza face legatura cu nucleul (fe-ni) al Pamantului spunand: "daca intensitatea caestui camp scade permanent asa cum arata observatiile (ca urmare a indepartarii seculare a planetei de Soareconform gravitovortexului) , Pamantul isi va mari continuu volumul sau datorita unui efect magnetostrictiv."

"Dubla calitate a fortei gravitovortex (gravitationala si electrica) este descrisa direct si explicit de relatia (11.21) , care este bine verificata de datele de observatie (cap 12) si care spuneintre altele ca o masa m , aflata in miscare de rotatie trebuie sa produca - conform legilor electromagnetismului - aceleasi efecte magneticeca si sarcina electrica, e ; tocmai pe aceasta baza gravitationala si electrica in acelasi timp vom explica - la parametrii calitativi si cantitativi observati - campul magnetic terestru (&12.3) , ca si campurile magnetice observate ale celorlalte planete, "...

Si mai spune multe altele cu formule multe, bazate mereu pe baze experimentale recunoscute "oficial". Am reprodus aceste putine pasaje in ideea ca va vor servi intr-un fel sau altul.
Intr-o postare anterioara v-am pus o intrebare (la eter) privind frecventa electronului; probabil a trecut neobservata in maldarul de comentarii.

Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Noiembrie 06, 2008, 01:34:32 p.m.

Domnule mm!
Ca sa pot sa-mi formez o parere asupra ideilor expuse in lucrarea domnului Ioan N. Popescu  'Gravitatia” ar trebui sa dispun de ea, ca sa o studiez multa vreme, cu atentie, in toate detaliile. Din pacate n-am apucat sa o procur, atunci cand a aparut. Pe atunci nu eram foarte interesat de astfel de probleme. Cand am vrut sa-o cumpar n-am mai gasit-o nici la librarii, nici pe la anticariate. Ca o idee de principiu, cred ca astfel de carti  nu sunt apreciate de specialisti, deoarece teoria lor nu aduce niste promisiuni pentru demersuri pragmatice majore. T.R. De exemplu, cu toate dificultatile de intelegere, a venit cu revelatia (solutia) energiei si cu promisiunea foarte incantatoare a calatoriei in timp. Deci au fost motive pentru o mare apreciere. In acest context pot spune ca teoria mea vine cu doua promisiuni; -posibilitatea propulsiei electromagnetice autonome in spatiul cosmic (caci daca natura a creat structura dinamica a fotonului propulsata electromagnetic, vor incerca si oamenii sa realizeze sisteme similare), -posibilitate stocarii energiei in sisteme de unde electromagnetice stationare de mare amplitudine. Adica ar exista motive ca sa nu fie ignorata.   Pe de alta parte cred ca teoria alcatuita de mine nu contrazice TR ci vine cu argumente (rationamente) de ordin fizic in sustinerea asertiunilor, fiindca sustine independenta vitezei luminii in vid si statorniceste viteza luminii ca singurul reper dinamic in universul fizic si da un rationament fizic pentru cresterea masei particulelor accelerate spre viteza luminii, justificand imposibilitatea atingerii si depasirii acestei viteze. Deoarece  TR nu si-a propus sa demonstreze lipsa eterului, ci doar a facut afirmatia ca fenomenele fizice pot fi explicate si in lipsa eterului. Apoi am gasit intr-o lucrare de  Vranceanu “Introducere in Teoria Relativitatii” , ca de fapt la translatia particulelor cu viteze apropiate de viteza luminii in vid, in structura lor timpul propriu se contracta. Acest fapt ar insemna ca structura dimensionala gasita pentru masa nu vine in contradictie cu TR.
Frecventa de pulsatie in spatiu a electronului, egala cu frecventa  ffae a fotonului gama de la anihilarea electronului si egala cu frecventa de rotatie (cu turatia) structurii dinamice a electronului este  data de egalitatea relatiilor Einstein si Planck, si este specifica electronului aflat intr-un repaus relativ (la viteze mult mai mici decat viteza luminii in vid).: me·c²=h·ffae; rezulta  ffae= me·c²/h=1,23726·10 la puterea 20 Hz.


Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din Noiembrie 06, 2008, 01:55:42 p.m.
T.R. De exemplu, cu toate dificultatile de intelegere, a venit cu revelatia (solutia) energiei si cu promisiunea foarte incantatoare a calatoriei in timp.
:o Unde ati gasit in TR promisiunea legata de calatoria in timp?

Si care este "solutia" energiei de care vorbiti?

e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Noiembrie 06, 2008, 04:16:43 p.m.
Deoarece  TR nu si-a propus sa demonstreze lipsa eterului, ci doar a facut afirmatia ca fenomenele fizice pot fi explicate si in lipsa eterului.

Ce tu nu intelegi e ca ceva de care nu avem nevoie, nu exista!
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Noiembrie 06, 2008, 09:41:03 p.m.
   "Gravitatia" lui Ioan N Popescu intr-adevar s-a gasit doar pentru putin timp in librarii, am patit si eu la fel, pana la urma am regasit-o ca exemplar unic la biblioteca judeteana Brasov. E posibil sa se gaseasca si la bibliotecile altor judete. Are vreo 700 de pagini. Intamplator l-am cunoscut, personal pe autor. FF bine pregatit inginer, la INMT.
   Stocarea energiei in sisteme prin ridicarea frecventei (practic nelimitata) e o idee pe care am mai intalnit-o in contextul "parasirii" referentialului nostru.
   Imi plac si celelalte idei exprimate in aceasta postare a dvs. Astfel, pot sa va asigur ca teoria relativitatii contine o contradictie majora privind "viteza limita", motiv pentru care, in mod necesar, ea va fi contrazisa in anumite privinte. Chiar daca in altele, nu. Cred ca aici aveti un "spatiu de manevra".
   Am inteles frecventa "de repaus", sa-i spunem, a electronului; eu am mai intrebat si cat poate fi frecventa maxima a aceluiasi electron. Este cumva cea de natura relativista?
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Noiembrie 06, 2008, 09:57:08 p.m.
Astfel, pot sa va asigur ca teoria relativitatii contine o contradictie majora privind "viteza limita", motiv pentru care, in mod necesar, ea va fi contrazisa in anumite privinte. Chiar daca in altele, nu. Cred ca aici aveti un "spatiu de manevra".

Imi pare rau, dar nu il asigurati de nimic, ci doar va exprimati propria parere (si aceasta parere este grestita, dupa spusese Stiintei cu S mare). Sa fie clar asta.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Noiembrie 07, 2008, 02:03:40 p.m.

A pretinde identificari fizice experimentale ale unei teorii, inainte ca teoria  sa fie difuzata, inainte ca ea sa fi ajuns la fizicienii experimentatori, fara ca acestia sa fi imaginat si realizat (efectuat) experiente de confirmare sau de infirmare a asertiunilor teoriei, mi se pare o abordare absurda a teoriei. Si ipoteza cuantelor a lui Planck, si ipotezele TR a lui Einstein si ipoteza dualismului unda corpuscul a lui de Broglie si altele au fost contrazise initial (de contrazicatori foarte fixati in dogme si prejudecati), si ipotezele lor au fost confirmate prin experiente efectuate la multi ani de la enuntarea lor. Fizica este o stiinta rationala prin excelenta. Telul ei este reflectarea rationala a universului fizic, si de aceea respinge reprezentarile si abordarile absurde. Ori o teorie care se intemeiaza tocmai pe legile de baza, pe temelia rationala a fizicii nu poate fi irationala. Asertiunile ei nu pot fi respinse apriori, si considerate false, numai pentru ca nu se potrivesc cu ideile si modelele consacrate. Fiind in stadiul enuntarii ipotezei, examinarea obiectiva a assertiunilor la care ajunge presupune a cerceta daca in rationamentele care le-au generat s-au strecurat incalcari ale legilor cunoscute ale fizicii. Aceasta ar fi sarcina (preocuparea) analistilor bine intentionati.   

Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din Noiembrie 07, 2008, 02:31:55 p.m.

A pretinde identificari fizice experimentale ale unei teorii, inainte ca teoria  sa fie difuzata, inainte ca ea sa fi ajuns la fizicienii experimentatori, fara ca acestia sa fi imaginat si realizat (efectuat) experiente de confirmare sau de infirmare a asertiunilor teoriei, mi se pare o abordare absurda a teoriei. Si ipoteza cuantelor a lui Planck, si ipotezele TR a lui Einstein si ipoteza dualismului unda corpuscul a lui de Broglie si altele au fost contrazise initial (de contrazicatori foarte fixati in dogme si prejudecati), si ipotezele lor au fost confirmate prin experiente efectuate la multi ani de la enuntarea lor.
Toate aceste teorii erau falsificabile, si au fost pana la urma inevitabil acceptate, oricat de neintuitive erau, tocmai pentru ca au fost confirmate experimental. In 1905 foarte putini au observat TRR a lui Einstein. Doar cand a fost confirmata experimental, cativa ani mai apoi, a devenit Einstein faimos si teoria acceptata.

Ce anume aveti falsificabil in teoria dumneavoastra? De ce insistati sa folositi in mod abuziv termeni deja consacrati? Ce ce nu definiti clar noile concepte pe care le folositi? De ce nu eliminati ipotezele nefalsificabile? De ce sariti peste acesti pasi foarte importanti, la pretentia de a fi analizata matematic teoria dumneavoastra?

Citat
Fizica este o stiinta rationala prin excelenta. Telul ei este reflectarea rationala a universului fizic, si de aceea respinge reprezentarile si abordarile absurde. Ori o teorie care se intemeiaza tocmai pe legile de baza, pe temelia rationala a fizicii nu poate fi irationala.
Corect. Acum, ce rationalitate vedeti in introducerea in fizica a conceptelor nedetectabile, si a ipotezelor nefalsificabile?

Citat
Asertiunile ei nu pot fi respinse apriori, si considerate false, numai pentru ca nu se potrivesc cu ideile si modelele consacrate.
Daca propuneti noi modele si noi concepte, folositi termeni noi, nu folositi in mod abuziv termenii consacrati. Cat timp folositi gresit termenii deja definiti, "asertiunile" dumneavoastra sunt gresite din start.

Citat
Fiind in stadiul enuntarii ipotezei, examinarea obiectiva a assertiunilor la care ajunge presupune a cerceta daca in rationamentele care le-au generat s-au strecurat incalcari ale legilor cunoscute ale fizicii. Aceasta ar fi sarcina (preocuparea) analistilor bine intentionati.
Legile cunoscute ale fizicii, si confirmarile experimentale au aratat ca eterul nu exista. Cand faceti o teorie care porneste de la existenta eterului, incalcati acele legi si ignorati experimentele de rigoare.

Teoriile coerente matematic nu sunt fizice pana nu devin falsificabile, si nu sunt acceptate pana nu sunt confirmate experimental. Asta este ceva care nu s-a schimbat niciodata in istoria stiintei moderne. Daca asta doriti sa schimbati, atunci va chinuiti degeaba.


e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Noiembrie 07, 2008, 02:36:41 p.m.
Complet de acord cu Electron.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Noiembrie 08, 2008, 12:32:29 p.m.
Complect de acord cu "abuzivul" Adrian Gheorghe.

Va rog sa reveniti , d-le Adrian, la intrebarea mea cu "frecventa maxima" a electronului, cerere repostata de mine in ultima interventie.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: AlexandruLazar din Noiembrie 08, 2008, 06:27:48 p.m.
Citat
Fiind in stadiul enuntarii ipotezei, examinarea obiectiva a assertiunilor la care ajunge presupune a cerceta daca in rationamentele care le-au generat s-au strecurat incalcari ale legilor cunoscute ale fizicii. Aceasta ar fi sarcina (preocuparea) analistilor bine intentionati.

Cred că ați înțeles greşit ceea ce vă cere Electron. Normal că la acest moment, este absurd să vi se ceară o dovadă experimentală. Ceea ce vi se cere insistent de câteva pagini încoace este o metodă prin care afirmațiile dumneavoastră să poată fi confirmate experimental. Nu vă cere nimeni să efectuați experiența respectivă, ci să imaginați o metodă prin care concluziile dumneavoastră pot fi testate experimental -- asta pentru că ele se referă efectiv la lumea fizică, nu la o mână de formule de pe o foaie.

Ideea e că o ipoteză referitoare la lumea fizică este valoroasă numai în măsura în care ea poate fi testată. Dacă ea nu are niciun impact testabil asupra lumii în care trăim, ea poate la fel de bine să fie şi adevărată, şi falsă, fără să simțim vreun impact.

Deci -- cum propuneți să testați experimental ipotezele dumneavoastră?


Edit: ca să încerc să explic mai clar; dacă eu afirm, de pildă, că am o piatră în buzunar, asta se poate verifica experimental în destule moduri (inclusiv, de exemplu, uitându-vă la mine în buzunar). Dacă în schimb afirm că am în buzunar o piatră invizibilă şi fără greutate, asta e o afirmație lipsită de substanță, pentru că e netestabilă. Nu numai că, de vreme ce piatra e invizibilă şi fără greutate, nu o să îi poată verifica nimeni prezența, dar ori că aş avea-o, ori că n-aş avea-o, impactul asupra lumii fizice ar fi nul. De aceea, este foarte important ca orice ipoteză emisă să poată fi testată. Normal că în etapa de concepție, nimeni nu are cum să efectueze testul -- dar este foarte important ca acesta să poată fi totuşi efectuat.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Adi din Noiembrie 08, 2008, 07:05:40 p.m.
Alexandru, ai explicat minunat! Felicitari!
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din Noiembrie 08, 2008, 09:34:59 p.m.
AlexandruLazar, foarte buna interventia ta. :)

Ce mai trebuie subliniat este ca o formula matematica nu are cum sa demonstreze ca piatra invizibila si fara greutate, sau volum sau densitate, sau vreo alta prorpietate fizica masurabila exista in buzunarul cuiva. O formula matematica are relevanta fizica doar atunci cand elementele din care e alcatuita au corespondenta fizica falsificabila. ;)

e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Noiembrie 10, 2008, 01:10:52 p.m.

-1) Nu am nici-o metoda prin care afirmatiile mele sa poata fi confirmate experimental. Afirmatiile mele au aparut doar din rezultatele (logica) formulelor, urmarind consecvent consecintele (implicatiile) logice (fenomenologice) pe care le-ar produce ipoteza identitatii dimensiunilor fizice ale masei cu cele ale sarcinii electrice. Acestea trebuiesc verificate daca sunt corecte. Dar este mai comod a considera de la bun inceput ca sunt false si ca nu are nici-un rost a cauta incalcarea legilor fizicii. (Din fericire sunt si unii care s-au apucat de treaba si lucreaza cu pasiune la aceasta verificare). -2) (daca acea piatra are cumva un volum, chiar fiind invizibila si fara masa, in situatia scufundarii in piscina, o sa va traga la suprafata, fiindca face sa apara o forta). -3) Ramane sa analizati daca elementele din care sunt alcatuite formulele, au o corespondenta fizica falsificabila. 
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Noiembrie 10, 2008, 02:03:19 p.m.

Frecventa maxima a undelor electromagnetice pe care le-ar putea genera sarcina electrica elementara (foarte comprimata), ar fi cand lungimea de unda a lor ar fi egala cu  distanta (lungimea) elementara  de=1,602 ·10 la – 26  m. Daca  c·t=de=1,602 ·10 la – 26  m,  rezulta  t=1,602 ·10 la –26/3·10 la a 8-a. Rezulta f max=3·10 la a 8-a/ 1,602 ·10 la –26 =1,873 ·10 la 34  Hz. Aceasta frecventa ar putea proveni de la o particula cu masa gigantica de cam 10 la -14 Kg si este de acelasi ordin de marime cu a fotonilor de maxina energie identificati in radiatia cosmica, dupa cum am aratat intr-un post anterior. Ma gandesc ca aceasta radiatie ar provenii chiar de la anihilarea acelor  bozoni  Hygss in care ar fi fost concentrata intreaga masa a universului inainte de  big bang.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: HarapAlb din Noiembrie 10, 2008, 02:17:07 p.m.
Aceasta frecventa ar putea proveni de la o particula cu masa gigantica de cam 10 la -14 Kg si este de acelasi ordin de marime cu a fotonilor de maxina energie identificati in radiatia cosmica, dupa cum am aratat intr-un post anterior. Ma gandesc ca aceasta radiatie ar provenii chiar de la anihilarea acelor  bozoni  Hygss in care ar fi fost concentrata intreaga masa a universului inainte de  big bang.

Luati legatura cu cei de la CERN poate va dau o mana de ajutor cu LHC-ul.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Noiembrie 11, 2008, 10:26:21 a.m.
Multumesc pentru raspuns, d-le Adrian.
Eram partizan al naturii electrice a masei dar fara sa am dovezi suficiente si data fiind si lipsa mea de pregatire "la microcosmos" nu puteam sa avansez intr-o (eventuala) intelegere. Felul cum prezentati dvs. lucrurile ma ajuta sa-mi formez o imagine (virtuala, probabila) asupra problemei deoarece sunteti coerent si in teoria dvs. "se potrivesc" bine mai multe tipuri de informatii. [Din experienta mea si cu felul meu de a judeca lucrurile (si calitativ, nu numai cantitativ) am invatat ca o explicatie a unor fenomene e "virtual foarte probabil sa fie adevarata daca se potrivesc armonios in ea mai multe informatii".]
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: ionut din Noiembrie 11, 2008, 10:42:52 a.m.

-1) Nu am nici-o metoda prin care afirmatiile mele sa poata fi confirmate experimental. Afirmatiile mele au aparut doar din rezultatele (logica) formulelor, urmarind consecvent consecintele (implicatiile) logice (fenomenologice) pe care le-ar produce ipoteza identitatii dimensiunilor fizice ale masei cu cele ale sarcinii electrice. Acestea trebuiesc verificate daca sunt corecte. Dar este mai comod a considera de la bun inceput ca sunt false si ca nu are nici-un rost a cauta incalcarea legilor fizicii. (Din fericire sunt si unii care s-au apucat de treaba si lucreaza cu pasiune la aceasta verificare). -2) (daca acea piatra are cumva un volum, chiar fiind invizibila si fara masa, in situatia scufundarii in piscina, o sa va traga la suprafata, fiindca face sa apara o forta). -3) Ramane sa analizati daca elementele din care sunt alcatuite formulele, au o corespondenta fizica falsificabila. 
     gheorghe adrian,
   Afirmatiile dumitale NU au aparut DOAR din rezultatele/logica formulelor. Induci in eroare cititorii neexperimentati de pe acest forum. Afirmatiile dumitale au aparut datorita unor supozitii ale dumitale. Pur si simplu ati luat niste idei si fapte experimentale din stiinta actuala si le-ati sucit cu ajutorul unor ipoteze proprii fara nici o baza. Abia dupa asta ati folosit formalisme. Asa ca nu dati vina pe matematica. Aveti o "teorie" care chipurile pleaca de la niste fapte palpabile (asa sustineti chiar dvs.) asa ca TREBUIE sa aveti o metoda de a le verifica experimental. Daca nu aveti, sau daca nu doriti sa propuneti una, pentru mine inseamna ca "teoria" dumitale are o problema ... sau este complet inutila (daca sustineti ca afirmatiile tale nu pot fi confirmate experimental) si inutilizabila pentru lumea in care traim. Va cam demontati singur afirmatiile.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: gheorghe adrian din Noiembrie 11, 2008, 12:09:01 p.m.

                                     Domnule mm!
Cred ca nu am inteles tocmai corect intrebarea referitoare la frecventa maxima a electronului. Se refera ea cumva la frecventa undei asociate data de relatia lui de Broglie?  Frecventa  maxima a acestei unde se deduce foarte usor folosind relatia de structura a constantei de actiune. Avem pentru lungimea de unda a undei asociate electronului in translatie λae=h/p=h/me·ve. In aceasta relatie punem  h=k·me·qe/de·ffae  si avem;   
λae=k·me·qe/de·ffae·me·ve= k·qe/de·ffae·ve.  Acum explicitam (inlocuim) pe qe;  qe=c²·de/k , si avem;  λae=k·c²·de/k·de·ffae·ve =  c²/ffae·ve=c·tfae·(c/ve)=
=λfae·(c/ve).  Se vede  ca la viteze  mici de translatie ale electronului lungimea de unda a undei asociate electronului  λae tinde catre infinit. La viteze foarte mari ale electronului   λae  tinde catre lungimea de unda  λfae  a fotonului gama de la anihilarea electronului
De aici reese ca frecventa maxima a undei asociate electronului este chiar frecventa acestui foton ffae = 1,23726·10 la puterea 20 Hz.
Cu aceleasi relatii pentru  h  si pentru  qe   se poate arata legatura dintre viteza initiala a fotoelectronului  vfe  si frecventa  fotonului incident  ffi, deaorece avem  me·(vfe)²/2=h·ffi, de unde rezulta ca  (vfe)²=2· h·ffi/me=
2· k·me·qe·ffi/me·de·ffae =2· k·qe·ffi/de·ffae=2· k·c²·de·ffi/ k·de·ffae=
2·c²·(ffi/ffae). Pentru a nu depasi viteza luminii in vid  c  si a respecta in acelasi timp si conservarea impulsului si conservarea energiei este suficent ca la masa electronului sa sa adune masa fotonului incident;  mfi=me·(ffi/ffae), si atunci masa fotoelectronului se scrie  mfe=me·(1+ffi/ffae) si  tinde catre  2·me cand frcventa fotonului incident   tinde catre  ffae.       
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din Noiembrie 11, 2008, 02:53:06 p.m.
-1) Nu am nici-o metoda prin care afirmatiile mele sa poata fi confirmate experimental.
Ok, pana nu veti duce teoria pana la niste rezultate falsificabile, va rog sa nu mai aveti pretentia de relevanta pentru Fizica.

Citat
Afirmatiile mele au aparut doar din rezultatele (logica) formulelor, urmarind consecvent consecintele (implicatiile) logice (fenomenologice) pe care le-ar produce ipoteza identitatii dimensiunilor fizice ale masei cu cele ale sarcinii electrice. Acestea trebuiesc verificate daca sunt corecte.
Faptul ca ele sunt coerente matematic (in cazul in care sunt) nu inseamna automat ca sunt corecte si Fizic.

Citat
Dar este mai comod a considera de la bun inceput ca sunt false si ca nu are nici-un rost a cauta incalcarea legilor fizicii. (Din fericire sunt si unii care s-au apucat de treaba si lucreaza cu pasiune la aceasta verificare).
Nu a spus nimeni aici ca formulele sunt false. A fi irelevante pentru fizica si a fi false nu este o echivalenta. Cititi cu atentie obiectiile care vi se aduc, si explicatiile date.

Citat
-2) (daca acea piatra are cumva un volum, chiar fiind invizibila si fara masa, in situatia scufundarii in piscina, o sa va traga la suprafata, fiindca face sa apara o forta).
Corect, daca ar avea volum. Acum, spuneti-ne ce proprietati masurabile si detectabile are inventia dumneavoastra pe care o numiti in mod abuziv "eter".

Citat
-3) Ramane sa analizati daca elementele din care sunt alcatuite formulele, au o corespondenta fizica falsificabila. 
Analiza mea de pana acum m-a dus la cocnluzia ca nu au o corespondenta fizica falsificabila. A face teoria falsificabila e treaba dumneavoastra ca inventator al ei, nu al celor care o citesc si o analizeaza. Sper ca nu faceti si dumneavoastra confuzia intre "falsificat" si "falsificabil".


e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mm din Noiembrie 18, 2008, 08:57:44 a.m.
"Confuzia" de care vorbiti e un banal sinonim. Si sinonimele se pot chiar confunda. :)
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din Noiembrie 18, 2008, 09:37:53 a.m.
"Confuzia" de care vorbiti e un banal sinonim. Si sinonimele se pot chiar confunda. :)
Da, dumneavoastra ati declarat deja ca nu faceti diferenta intre cei doi termeni, care nu sunt sinonimi. Sper sa nu va urmeze multi exemplul. :)

e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: mihail_a din Iunie 10, 2009, 09:43:57 p.m.
"Tot in legatura cu  dimensiunea lui E (intensitatea campului electric) avem egalitatea   m·v²/2 = q·U . Daca  m = q  rezulta ca  U = v².  Dar  U = E·l  adica  v² =  E·l . Dimensional  avem ca:  l²/t² = E·l ; rezulta ca  E = l/t²  adica este acceleratie  a (m/s²)"

 Ma uit la aceasta fraza si ma gandesc: Daca matematica este la fel pentru toti dragii mei de ce unii se bazeaza pe alte principii?
Daca: " m·v²/2 = q·U . Daca  m = q  rezulta ca  U = v²" ma gandesc oare acel 1/2 din proportie are vreo importanta?

Dragii mei am si eu o teorie de inceput: "Verifica ceea ce afirmi intodeauna de doua ori".

Daca aceasta teorie are si un final, atunci acesta trebuie sa fie proportional cu 1/2.

In concluzie s-a muncit pe jumatate. ;).

Ne mai auzim.
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: Electron din Iunie 10, 2009, 09:47:01 p.m.
Daca: " m·v²/2 = q·U . Daca  m = q  rezulta ca  U = v²" ma gandesc oare acel 1/2 din proportie are vreo importanta?
Aici autorul incerca o analiza dimensionala. In astfel de analize factorii constanti (fara unitati de masura) sunt irelevanti.

Exprimarea autorului lasa de dorit, desigur, lucru pe care eu i l-am reprosat in repetate randuri.

e-
Titlu: Re: O ipoteza a domnului Adrian Gheorghe
Scris de: calahan din Iunie 10, 2021, 06:26:59 p.m.
Produsul k b.T (unde T este temperatura) este intradevar energie deoarece constanta lui Boltzman are dimensiunea fizica a impulsului cinetic si este data cu destula precizie de relatia  kb=(me.c)/2.pi2 =1,3812281x 10 exp -23 (Kg x m/s). adica impulsul electronului la viteza luminii raportat la 2 pi2 . Dimensional avem masa . v . v= masa .viteza la patrat, adica energie cinetica,
 sau (l la a 3-a/t la a 2-a) x l/t xl/t=l la a 5-a/t la a 4-a (J=m exp 5/s exp 4)2Trebue sa intelegeti ca eu nu o sa pot sa raspund niciodata la toate intrebarile de fizica intru cat sunt doar un diletant in ale fizicii. Dupa cum ati vazut nu stiu nici macar ce este acela mol. Chiar se pare ca avem definitii diferite. Daca puteti sa imi trimiteti o definitie riguroasa va foarte multumesc. In rest numai bine