Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.

Creat de Virgil, Mai 30, 2021, 06:25:25 AM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

calahan

Dl Virgil
Dumneata scapi simplu de probleme. Spui hotarat ca o afirmatie este falsa, dar nu demonstrezi niciodata. Eu asa am fost obijnuit sa iau un considerare numai afirmatiile demonstrate. Afirmatia ca G-ul neutronic este egal cu 8.epsilon0 este demonstrata in fisierul de la link-ul de ,mai jos: https://forum.scientia.ro/index.php?topic=5233.0. Daca nu este demonstrat ca este gresita demonstratia de acolo, inseamna ca nu este falsa. Dumneata vii mereu cu relatia de unitati de masura a lui G=K:
CitatK [N.m^2/Kg^2] sau; [m^3/Kg.s^2];
. Pai daca in aceasta relatie pui masa kilogramului scrisa: 1Kg=(1m3)/(1s2) rezulta imediat ca G-ul este adimensional. Din moment ce dimensiunea fizica a masei este demonstrata, cu formule matematice, eu nu am niciun motiv sa ma indoiesc de valabilitatea ei. Dumneata numai din prejudecata nu poti sa admiti valabilitatea relatiei demensionale a masei. Dumneata stii doar ca masa este marime fundamentala si nu poate fi descompusa in alte marimi. Dar analiza dimensionala demonstreaza fara niciun dubiu natura fizica a masei.

Virgil

Citat din: calahan din Martie 21, 2023, 04:30:25 PM
Dl Virgil
Dumneata scapi simplu de probleme. Spui hotarat ca o afirmatie este falsa, dar nu demonstrezi niciodata. Eu asa am fost obijnuit sa iau un considerare numai afirmatiile demonstrate. Afirmatia ca G-ul neutronic este egal cu 8.epsilon0 este demonstrata in fisierul de la link-ul de ,mai jos: https://forum.scientia.ro/index.php?topic=5233.0. Daca nu este demonstrat ca este gresita demonstratia de acolo, inseamna ca nu este falsa. Dumneata vii mereu cu relatia de unitati de masura a lui G=K:
CitatK [N.m^2/Kg^2] sau; [m^3/Kg.s^2];
. Pai daca in aceasta relatie pui masa kilogramului scrisa: 1Kg=(1m3)/(1s2) rezulta imediat ca G-ul este adimensional.

Virgil a raspuns;
Cred ca imi rastalmacesti ceia ce am scris; Newtonul are dimensiunile unei forte adica;  K [N.m^2/Kg^2]= [Kg.m/s^2].[m^2/Kg^2]=[m^3/Kg.s^2]; Am ajuns la aceasta relatie pentru ca am aplicat niste simplificari Kg/Kg^2; nicidecum nu am recurs la niste subterfugii asa ciudate cum le prezinti d-ta.


Din moment ce dimensiunea fizica a masei este demonstrata, cu formule matematice, eu nu am niciun motiv sa ma indoiesc de valabilitatea ei. Dumneata numai din prejudecata nu poti sa admiti valabilitatea relatiei demensionale a masei. Dumneata stii doar ca masa este marime fundamentala si nu poate fi descompusa in alte marimi. Dar analiza dimensionala demonstreaza fara niciun dubiu natura fizica a masei.

Virgil a raspuns;
Nu stiu ce este atat de greu de inteles. Marimile fundamentale nu pot fi schimbate. Kilogramul, metrul si secunda sunt marimi fundamentale si toate celelalte marimi pot fi exprimate prin acestea, dar nu si invers. Intreaga civilizatie este construita pe aceste considerente si nu am nici un motiv sa abandonez acest principiu.
Din punctul meu de vedere am expus acest lucru de suficiente ori asa ca orice discutie pe aceasta tema va primi acelasi raspuns din partea mea.


calahan

Dl Virgil
Eu daca am vazut ca este demonstrat ca universul fizic este bidimensional si toate marimile fizice sunt masuri ale miscarii si sunt scrise ca relatii simple intre spatiu si timp, am zis ca sunt absolut adevarate. In acest context si marimea fizica zisa masa, oricat de fundamentala se considera, trebuie sa fie scrisa ca masura a miscarii si deci ca relatie intre spatiu si timp. Si formulele demonstreaza acest lucru. Daca pui dimensiunea fizica a masei (a kilogramului) in relatia cu unitatile de masura a lui  G ,  rezulta ca G-ul este adimensional. Dar adimensionalitatea lui G=K rezulta si din formula lui Newton, in care se scrie forta gravifica, dintre doua mase egale, ca produsul intre o presiune si o suprafata (F=p.S) .Am avut un moment de slabiciune in care, influientat de criticile stiintificilor, eram sa resping teoria universului fizic bidimensional. Dar mi-am revenit. Mi-am amintit ca toate afirmatiile teoretice sunt demonstrate cu formule matematice si deci sunt consistente logic. Pe cand criticile stiintificilor, nu au venit cu nicio demonstratie matematica in contra teoriilor din fisiere. Si deci se poate spune ca acele critici sunt gresite si false, fiindca nu se respecta niciodata ce spun formulele. Fiindca nu intereseaza logica formulelor, care vine in contra dogmelor. Toti stiintificii sunt obedienti conservatori si aparatori zelosi ai dogmelor sistemului teoretic al fizicii.

Virgil

 d-nul Calahan, Raspund doar la afirmatia dvs.
"Dar adimensionalitatea lui G=K rezulta si din formula lui Newton, in care se scrie forta gravifica, dintre doua mase egale, ca produsul intre o presiune si o suprafata (F=p.S) "

Raspuns;
Presiunea exercitata pe o suprafata materiala reprezinta bombardarea acesteia de catre moleculele unui lichid, gaz, sau alte particule precum nisipul, sau chiar microparticulele unui camp. Fiecare particula este caracterizata de masa "dm" si viteza "v", adica de un micro-impuls di=dm.v ; Aceiasi microparticula actioneaza repetat cu o anumita frecventa "niu" asupra unei micro-suprafete tinta aleatorii "dS", cu o micro-forta dF=di.niu; Putem nota presiunea ca fiind raportul dintre dF si dS astfel; p=dF/dS ;Fiind vorba de un numar .foarte mare de astfel de suprafete tinta "dS" se poate afla marimea fortei totale ca o suma de micro-forte pe intreaga suprafata, adica o integrala de suprafata din (p.dS) rezultand ca F=p.S ;
   Deci pentru a vorbi despre existenta unei presiuni exercitate de un camp asupra unui corp trebuie ca acel camp sa contina micro-particule caracterizate de masa si aflate in miscare si care sa actioneze in intreaga masa a corpului aflat in acel camp, si nu numai la suprafata corpului, deoarece campul gravitational actioneaza si asupra corpurilor aflate in interiorul Pamantului cum ar fi in mine adanci de kilometri sau in abisurile oceanelor. In concluzie campul gravitational actioneaza asupra nucleonilor fiecarui atom in parte care este scufundat in "fluidul campului" in mod diferentiat in functie de directia gradientului de camp, ceia ce da nastere directiei de miscare a corpului.

calahan

Dl Virgil
Interactiunea substantei cu campul gravific al planetei trebuie vazuta reciproc. De aceea functioneaza principiul actiunii si reactiunii. Eu asa am inteles ca stau lucrurile. Planeta, corpul masiv, creeaza in spatiul din jur, fluxul de aspiratie al materiei inponderale cu viteza foarte mica, dar si corpul de masa foarte mica, produce fluxul lui de aspiratie a materiei inponderale. Din interferenta fluxurilor de aspiratie, apare in spatiul dintre corpuri, depresiunea in care aluneca corpul de masa foarte mica. Deci presiunea care impinge corpurile in miscare, in translatie este determinata de viteza cu care este eliminat spatiul din fata corpului pe directia lunecarii. Presiunea produsa prin ciocnirea particulelor este convertita in presiunea dinamica, data de circulatia materiei inponderale, la nivelul fiecarei particule. Este presiunea care tine corpul in translatie sau alunecare prin spatiu. La ciocnirea cu alt sistem, presiunea capatata in urma ciocnirii, este transferata altui sistem. Am vazut ca ai postat formula constantei gravitationale gasita de dumneata. Formula in care apare raportul intre patratul frecventei campului planetar si densitatea vidului.  K=ad.(fc2/ro). In sistemul bidimensional  densitatea masica  ro=f2. Asta inseamna ca factorul gravific K este adimensional. Asa spun formulele. Deci presiunea nu apare numai in urma ciocnirilor, ci apare si la intalnirea circulatiilor in sensuri contrare ale materiei inponderale. Intalnirea circulatiilor produce eliminarea cu viteza a spatiului intro parte, generand depresiunea in care luneca substanta. Fiindca substanta luneca intotdeauna acolo unde presiunea este mai mica.

Virgil

Vad ca le stiti pe toate asa ca nu mai aveti nevoie de comentariile mele. Va urez succes !

calahan

#186
Dl Virgil
Tot ce stiu eu este dintro carte neoficiala si din niste eseuri postate, nu mai stiu unde. Dar sunt si destule lucruri simple, banale, pe care le cunoaste toata lumea. Insa eu vroiam sa urmaresti argumentarea de la;- semnificatia fizica a constantei gravitationale  G=K -, ca sa imi semnalezi greselile din acea argumentare, doar ca sa lamurim semnificatia fizica a acestei constante fizice universale. Doar ti-am sugerat sa pui problema semnificatiei lui  G=K  si pe;-cercetare-. Sa vedem si alte pareri. Poti sa admiti ca G-ul este definit de raportul intre suprafata integratoare a campului si suprafata generatoare a campului? Dumneata ce definitie ai pentru K.? Daca ar fi adevarat acest raport, atunci chiar este de mirare cum s-ar putea ca intotdeauna suprafata generatoare de camp gravific sa fie de  1011 ori mai mare ca suprafata integratoare a campului. Cred ca aceasta valoare a lui  G  ar fi valabila doar pentru planeta noastra, sau pentru sistemul nostru solar. Dar la nivelul galaxiilor nu cred ca mai este valabila. Probabil la nivelul galaxiilor G-ul sa aiba alta valoare, mult mai mare. Pentru ca interactiunea gravifica sa se resimta la distante mult mai mari. Iau de exemplu o asa zisa gaura neagra sau blac hol, care se spune ca ar trebui sa aibe un camp gravific de intensitate extrema. Asta ar insemna ca masiva respectiva ar trebui sa fie compusa dintrun numar gigantic de surse elementare de camp, care ar trebui sa fie concentrate intro suprafata integratoare a campului, mult mai mica decat cere  G-ul nostru.

calahan

Dl Virgil
Am vazut acest raspuns al dumitale pe;-cercetare-.
CitatSa determine si o relatie matematica a constantei gravitationale pe baza deplasarii unui flux eteric si apoi mai discutam.
Pai in fisierul cu teoria mecano-eterica a gravitatiei este data o metoda de calcul al fluxului de materie inponderala, aspirata de masa planetei noastre. Calculul pleaca tocmai de la definitia constantei gravifice nucleare si gaseste ca in fiecare secunda masa pamantului aspira un volum de materie inponderala de;  1016 (m3). Acest flux eteric de aspiratie, inspre planeta cu viteza de 23 (m/s), sub forma a miliarde turbioane de aspiratie, ar face gravitatia planetei si a satelitilor, ancorarea planetei in spatiu si caderea corpurilor pe pamant. In acelasi timp cu fluxul de aspiratie al planetei, ar functiona (ar tasni) si fluxul de refulare a materiei inponderale, cu acelasi debit, printre interstitiile turbioanelor de aspiratie, cu viteza enorm de mare. Fluxul eteric de aspiratie, masiv, coerent si cu viteza mica, ar avea efect preponderent asupra maselor, fata de fluxul eteric, dispersat, incoerent si cu viteza foarte mare.

Virgil

Care este fenomenul fizic prin care se poate absorbi  vidul de catre un corp ceresc? cum a ajuns la acea viteza a vidului?

calahan

#189
Dl Virgil
Absorbtia sau aspiratia vidului=eterului cosmic=materiei inponderale, este explicata si demonstrata prin functionarea nucleonilor ca niste ventilatoare sau aspiratoare centrifugale, care prin rotatie foarte rapida, de circa  1020 (rot/s), refuleaza, pe la periferie, eterul (materia inponderala), cu viteza de 3743 (m/s). Fluxul de refulare al materiei inponderale, creeaza in interiorul cilindrului nucleonic, un deficit de spatiu, de materie inponderala, care este aspirat prin bazele nucleonului, cu viteza de cam 10-7 (m/s). Socoteala de acolo arata ca raportul intre suma sectiunilor celor 3680 de curenti radiari, prin care este refulat eterul si suma ariilor celor doua baze ale cilindrului nucleonic, este egal cu  2/(pi.k)=8/(4.pi.k)=8.epsilon,0. Aceasta ar fi constanta gravifica a nucleonului. Nucleonii sunt imaginati sau modelati ca niste rotoare cilindrice inelare, foarte-multipolare, care se rotesc cu turatia de 1020 (rot/s). Rotoarele foarte-multipolare ar fi de fapt sisteme de unde stationare de foarte mare amplitudine, care se propaga, se rotesc, cu viteza  c/274 (m/s), pe un cerc de raza nucleonului. Raza care ar fi cam jumatate din raza electronului. rn=re/2. Sistemul undelor stationare de mare amplitudine, ar fi compus din cam 1840 de unde. Fiecare unda avand masa cat a unui electron. Fiecare unda este compusa dintro semiunda cu sens centripet si o semiunda cu sens centrifug. La rotatia foarte rapida a sistemului de unde, apare campul centrifugal, care se insumeaza cu campul electric al semiundelor. In semiundele centrifuge campul centrifugal se aduna cu campul electric. In semiundele centripete campul centrifugal se scade din campul electric al semiundelor. In felul acesta intre semiundele inelului rotoric ar aparea o diferenta de viteza a eterului de ; 3743 (m/s). Diferenta care genereaza fluxul eteric de aspiratie al nucleonilor.

Virgil

Ok ! mai aveti putin si ii atasati si niste motoare la aspiratoarele centrifugale. Ceia ce nu ati inteles este ca natura alege totdeauna calea cea mai simpla, iar aceasta este vibratia.

calahan

#191
Dl Virgil
Imi place ce spui aici; 
CitatFizica nu se face cu bla, bla, ci cu formule matematice care se pot verifica.
La care trebuiesc adaugate si datele experimentale. Dar din toate comentariile, postate de diverse persoane, se vede ca nu intereseaza pe nimeni sa verifice corectitudinea formulelor, sa tina cont de ce spun formulele. Daca nu sunt ca in manual, formulele sunt neparat gresite si duc la concluzii false. Asta este prejudecata cu care opereaza stiintificii nostri. Si se incadreaza in principiul ca; ce este romaneste nu se citeste. Si deci se elimina din start orice teorie originala, a cercetatorilor nostri. Asta este legea nescrisa, a revistelor si editurilor de carte stiintifica, care interzice publicarea cercetarilor romanesti originale. Eu am vazut ca in argumentarile si demonstratiile din fisiere, se tine seama si de legile fizicii si de datele experimentale. De aceea sunt convins de valabilitatea lor. Nu mi-a aratat nimeni care ar fi greselile in formulele de acolo.
CitatOk ! mai aveti putin si ii atasati si niste motoare la aspiratoarele centrifugale. Ceia ce nu ati inteles este ca natura alege totdeauna calea cea mai simpla, iar aceasta este vibratia.
Pai aspiratoarele sunt chiar motoarele. Fiindca este demonstrat ca forta electromagnetica propulsoare, este la echilibru cu forta de inertie la nivelul fiecarei semiunde. (m.a=B.I.l). Dar si puterea electrica este egala cu puterea mecanica. (F.v=U.I). Si mai trebuie aratat ca cea mai simpla miscare este translatia liniara. Vibratia este tot o translatie, dar mai complicata, fiindca apare schimbarea periodica a sensului translatiei. 

princehansolo

Dl. Calahan
Eu înțeleg așa: un motor face lucru mecanic care este egal cu energia absorbită de motor (motor ideal). Dacă atomul și componentele atomului sunt niște motoare, atunci trebuie să aibă o sursă de energie (sau mai multe) pentru a face lucru mecanic generat de diferitele forțe.

Nu înțeleg cum se poate face deplasarea prin spațiu - consumatoare de energie - fără un aport de energie exterioară.
Toate-s vechi și noi sunt toate

calahan

#193
Princehansolo
Citatun motor face lucru mecanic care este egal cu energia absorbită de motor (motor ideal)
Orice energie este data de produsul intre o presiune si un volum. (W=p.V). Energia absorbita de mobil de la motor este doar pe durata accelerarii mobilului. Durata in care presiunea capatata prin ciocnirea cu alt mobil, se transfera mobilului si devine presiunea dinamica a mobilului. Presiune care face energia cinetica si inertia mobilului. Presiunea dinamica ro.v2, apare din circulatia materiei inponderale in jurul fiecarei particule a sistemului. Circulatia materiei inponderale este determinata de interactiunea substantei cu spatiul fizic si produce un gol de spatiu pe fata dinainte, gol in care cade sau luneca substanta, producanduse translatia substantei prin spatiu. La translatia sau lunecarea substantei prin spatiu, nu apar rezistente care sa consume energia cinetica a sistemului. Fiindca spatiul, materia inponderala nu are vascozitate, adica nu are frecare interna. Iar energia potentiala a substantei este stocata in structurile dinamice ale substantei, ale nucleonior, care au puteri de sute de megawati. Mai exact in campul magnetic al curentilor din sistemul undelor stationare, al particulelor grele. Fiindca patratul inductiei magnetice, de la nivelul nucleonilor face densitatea masei.ro. (B2~ro). Densitate care inmultita cu volumul ocupat de substanta, da masa inerta a corpului.(m=V.ro).  Circulatia materiei inponderale in sanul particulelor grele, este sustinuta de potentialul gigantic, de cam 1MV al semiundelor.

Virgil

Presiunea reprezinta raportul dintre o forta pe o unitate de suprafata si se masoara in SI in [newtoni/ metru patrat]. Produsul ro.v^2 pe care il numesti presiune dinamica exista doar in momentul unei ciocniri cu un alt corp atunci cand se naste o acceleratie. Numai in acel moment putem vorbi despre raportul dintre o forta si o suprafata adica de o presiune. Atat timp cat nu avem nici o variatie de viteza, nu avem ciocnire, nici acceleratie, nici forta. Putem vorbi despre presiunea dintr-un recipient cu vapori de apa avand o anumita densitate si o anumita viteza a moleculelor de apa, dar daca dispare recipientul ca volum inchis, presiunea devine zero. De exemplu care este presiunea unui nor aflat in spatiul deschis?