Constanta lui Planck, relatii extinse.

[calahan]

Dl Virgil
PS

pentru ca fotonul incident actioneaza asupra campului care face legatura dintre nucleu si electron, rupand energia de legatura a acestuia cu atomul.

Pai dumneata aici sustii ca si dl Gheorghe, ca fotonul incident nu interactioneaza direct cu electronul, cum spune teoria efectului fotoelectric, nu ciocneste plastic electronul ca sa ii transfere energia si impulsul. Dl Gheorghe vine cu teoria undei stationare, de mare amplitudine, care se sparge, dand nastere prin inductie electromagnetica, unui impuls electric puternic, care accelereaza electronul din imediata vecinatate. Mai spune ceva cu totul original.  Ca fotonii de mare energie se divid in doi fotoni cu frecventa si energia pe jumatate din energia fotonului incident. Si acesti fotoni se structureaza ca doua  unde stationare bipolare de mare amplitudine. Una in jurul nucleului si una in jurul electronului din stratul profund. Prin acest mecanism imaginat, ar aparea fotonii inprastiati de frecventa mica, in cazul efectului Compton. 

[Virgil]

Atomul este ca un instrument muzical format dintr-o cutie de rezonanta si niste coarde care vibreaza pe anumite frecvente care sunt electronii. Atunci cand peste frecventa cutiei de rezonanta intervine o oscilatie din exterior, acestea in functie de frecventa se insumeaza constructiv sau distructiv depinzand daca sunt in faza sau in opozitie dand nastere la un fenomen de "batai" de mare amplitudine care pot produce efecte mecanice, sau un efect de rezonanta care inseamna un cumul de energie care de asemeni poate produce efecte mecanice. Efectul de rezonanta se vede atunci cand un pahar gol se afla pe un pian, si cand frecventa sunetului ajunge la rezonanta cu frecventa proprie a paharului, acesta se sparge. Fenomenul este asemanator cu fotonul care excita atomul iar electronul a carui frecventa de orbitare coincide cu frecventa rezultanta dintre frecventa campului electromagnetic nuclear si frecventa fotonului incident, se manifesta un fenomen de rezonanta (adica un cumul de energie) care produce ruperea energiei de legatura a electronului respectiv punandu-l in libertare.
In ce priveste ruperea cuantei in doua semiunde, cred ca este o abordare cu totul eronata, pentru ca niciodata o unda nu se poate rupe, cel mult se reflecta, dar pentru aceasta dimensiunile obstacolului trebuie sa fie mai mari decat frontul de unda pe cand dimensiunile enectronului de ordinul 10^-15 m sunt de 10^3 ori mai mici decat lungimea de unda a fotonului incident.

[calahan]

Dl Virgil
Mi-aduc aminte ca pana nu am citit acest fisier, nu mi-a trecut niciodata prin minte ca ar trebui sa existe o explicatie, un mecanism care sa lamureasca aparitia fotonilor gama de energie mai mica decat a fotonului incident, din teoria lui Compton. Intro teorie mai veche a efectului fotoelectric, considera ciocnirea plastica a fotonului cu electronul. Ciocnire care ar fi dus si la accelerarea electronului dar si la cresterea masei electronului cu 3/4 din masa fotonului. Fara niciun foton de energie si frecventa mai mica. Si ca sa functioneze legile conservarii, numai un sfert din energia cinetica a fotonului s-ar gasi in energia cinetica a electronului. Dar asta nu putea sa fie adevarat. Fiindca cresterea masei electronului ar fi insemnat cresterea energiei de repaus a electronului, cu cresterea frecventei proprii. Teoria asta noua imi pare ca ar corespunde cu datele experimentale. Dar vad ca dumneata ai o altfel de reprezentare a mecanismului. Nu este vorba de ruperea semiundelor. As zice ca este vorba de alungirea semiundelor. Este vorba ca in campul intens dintre nucleu si electron, din fotonul incident s-ar naste doi fotoni egali ca masa si energie, dar cu frecventa pe jumatate din frecventa fotonului incident. Vad ca dumneata esti tributar conceptiei relativiste, care zice ca fotonul este unda fara masa. Dar formulele spun ca fotonul are masa egala cu masa particulei din care se naste, prin mecanismul anihilarii. Fotonul nu poate sa fie unda, fiindca in vid nu poate functiona mecanismul undelor, fiindca are inertie care inpiedica aparitia retroradiatiei ceruta de mecanismul undelor. Iar sinfazarea campului electric cu cel magnetic arata, far niciun dubiu ca nu exista transformarea succesiva a unei forme de energie in alta. Asa cum cere mecanismul undelor. 

[Virgil]

Denumirea de foton este cam ambigua, pe de o parte este un constituient al cuantelor de lumina, pe de alta parte este particula de schimb in toate interactiunile electromagnetice, este si unda si particula, are impuls si energie, fiind definit ca produsul dintre constanta lui Planck si frecventa. Conform acestor proprietati fotonul este ceva cam greu de inteles din moment ce orice unda inseamna un flux de fotoni care au totusi frecventa undei. Stiind ca putem avea unde de radio cu lungimea de unda foarte mare de ordinul km, inseamna ca fiecare foton din aceasta unda sa oscileze pe aceiasi lungime de ordinul km. Energia unui astfel de foton trebuie sa fie foarte, foarte mica, dar cea mai mica energie a unui foton nu poate fi mai mica decat produsul dintre constanta lui Planck si o frecventa egala cu unitatea, particula pe care eu am denumit-o fotonino, un diminutiv care este asemanator cu neutrino, pe care mi l-am adoptat si eu. Deci energia unui fotonino este egala cu E=h.fo ; in care fo=1; Asta inseamna ca ori ce foton cu energie mai mare decat un fotonino este un ansamblu de mai multi fotonino interferati ce formeaza un pachet al carui frecventa este un produs fi=n.fo in care n poate fi oricat de mare.
"Cine vrea sa-si faca o idee cam cum ar arata acest ansamblu imaginar din mai multi fotonino sa faca o analogie cu un filet cu mai multe inceputuri la care pasul unui inceput este de n ori mai mare decat pasul aparent ce reprezinta distanta dintre doua ganguri de filet alaturate, si care ar reprezenta frecventa intregului pachet". Adica mai multe filete decalate cu raportul dintre pasul real si numarul de inceputuri.
Acest ansamblu poarta numele de cuanta cand este format dintr-un pachet de fotonino de mare frecventa, sau de unda cand frecventa este scazuta. In acest context orice cuanta absorbita de o particula poate remite o fractiune din acest pachet de fotonino sub forma de o cuanta reflectata  cu o frecventa egala sau mai mica decat cuanta incidenta.

[valangjed]

Dacă f0 este o frecvență, nu înțeleg expresia "f0=1". Egal cu unu ... ce? Dacă lucrăm în SI(IS) ar trebui să fie hertzi(1/s).

[Virgil]

Dacă f0 este o frecvență, nu înțeleg expresia "f0=1". Egal cu unu ... ce? Dacă lucrăm în SI(IS) ar trebui să fie hertzi(1/s).

Adica un ciclu pe secunda, care este cea mai mica valoare a unei frecvente.

[atanasu]

Adica nu merg 0.5 cicli la 1 secunde?

[calahan]

Dl Virgil
Dumneata ai ajuns cumva la un model al cuantei de lumina. Si ca sa corespunda cu formula lui Planck, in toate situatiile, ai admis ca ar trebui sa existe si fotoni cu frecventa de  1(Hz). Eu nu pot sa cred asa ceva. Fiindca de la descifrarea lui h  se gaseste o constanta de timp, care da dimensiunea temporara a oricarui foton, de circa  10^-11 (s).  Deci fotonul de cea mai mica energie, ar trebui sa aiba perioada  t_f, egala cu aceasta dimensiune temporara, la care ar corespunde frecventa de 10¹¹ (Hz). Eu nu as vrea sa mai discutam pe acest subiect, fiindca perceptiile noastre nu se potrivesc. Dar te rog pe dumneata sa examinezi articolul cu descifrarea sensului fizic al constantei gravitationale  G, si sa imi punctezi ce greseli crezi dumneata ca sunt in acele argumentari, demonstratii si socoteli. Fiindca de la Atanasu nu mai am nicio speranta sa il examineze.

[Virgil]

Adica nu merg 0.5 cicli la 1 secunde?

0,5 cicli pe secunda ar insemna o jumatate de oscilatie ceia ce este imposibil sa existe pentru ca fiecare oscilatie este un intreg cu maxim si minim, sau plus si minus, sau nord si sud. Orice oscilatie este bipolara.
In mod artificial de exemplu curentul alternativ se poate redresa, adica se taie oscilatia negativa cu ajutorul unei diode redresoare. etc.

[calahan]

Dl Virgil
Cum spuneam in postarea anterioara, avem reprezentari diferite ale efectului cuantic. Uite ce spui dumneata

Fenomenul este asemanator cu fotonul care excita atomul iar electronul a carui frecventa de orbitare coincide cu frecventa rezultanta dintre frecventa campului electromagnetic nuclear si frecventa fotonului incident, se manifesta un fenomen de rezonanta (adica un cumul de energie) care produce ruperea energiei de legatura a electronului respectiv punandu-l in libertare.

Eu am inteles ca fotonul contractat si refractat in atom la 360 de grade, se constituie intro unda stationara, bipolara, de mare amplitudine, care se propaga pe o orbita cu raza intermediara intre raza orbitei initiala si raza orbitei finale, pe care a facut saltul cuantic electronul. Si pe acea orbita intermediara, unda stationara, de mare amplitudine a fotonului, propaganduse cu viteza  c/137 (m/s), se comporta ca o sarcina electrica elementara, ca un electron, foarte dilatat, care exercita o presiune, o repulsie asupra electronului dizlocuit, pe care il inpinge pe o orbita  mai indepartata. Cand este emis fotonul, electronul revine pe orbita initiala. In alta parte dumneata vezi fotonul ca o unda fara masa. Pai eu am inteles ca fotonul ar fi o structura similara motorului electric liniar, in care este demonstrat ca forta de inertie a fiecarei lungimi de unda este egala cu forta electromagnetica, propulsoare a lunecarii fotonului prin vid. Si este demonstrat ca masa unei lungimi de unda a oricarui foton este egala cu fractiunea k din masa electronului. Aceasta fiind constanta de masa, componenta a constantei de actiune h.

[Virgil]

Adica nu merg 0.5 cicli la 1 secunde?

Fotonul, cuanta, unda este o entitate caracterizata de o lungime de unda si o frecventa, iar cea mai mica frecventa este egala cu 1 Hz sau un ciclu pe secunda pentru ca unitatea de masura a timpului in S.I. este secunda, nu minutul sau ora. Oricum la frecventa de un hertz lungimea de unda este de 3.10^8 m, adica 300.000 km, pentru ca produsul dintre lungimea de unda si frecventa ne da chiar viteza luminii.

[calahan]

Dl Virgil

0,5 cicli pe secunda ar insemna o jumatate de oscilatie ceia ce este imposibil sa existe pentru ca fiecare oscilatie este un intreg cu maxim si minim,

De unde ai scos chestia asta? Pai 0,5 (cicli/s) inseamna o oscilatie intreaga la 2 secunde. Si ai auzit si stii dumneata ca ar exista fotoni cu frecventa de 1 (Hz)? Eu am inteles ca trebuie sa fie cel putin de ordinul kilohertilor o unda e-m, ca sa se desprinda din antena si sa fie radiata in spatiul eteric.  Si frecventele de oscilatie ale sistemelor cosmice suntcu foarte mult sub un Hz. Vreau sa mai spun ceva ce am omis in postarile anterioare. Ca acel indice de refractie atomic  n_a=137, dat de raportul dintre viteza luminii in vid si viteza electronului pe prima orbita permisa, admis axiomatic, si care este egal cu inversul constantei de structura fina alfa, este vazut ca indice de refractie in acord cu teoria ondulatorie care spune ca electronul se misca pe orbita permisa, ca si o unda. Adica se propaga. Si orbita permisa este stabila, doar daca contine un numar intreg de lungimi de unda.

[atanasu]

1 hz x300000km= o viteza? pare a fi 1ciclu xc ?

[Virgil]

1 hz x300000km= o viteza? pare a fi 1ciclu xc ?

Desigur e vorba de viteza de propagare a luminii, pentru ca produsul dintre frecventa si lungimea de unda este egal cu viteza de propagare. Cum frecventa minima este de 1 hz, este normal ca lungimea de unda sa fie egala cu distanta pe care se propaga unda e.m. intr-o secunda, adica 3.10^8 m;

[Virgil]

Dl Virgil

0,5 cicli pe secunda ar insemna o jumatate de oscilatie ceia ce este imposibil sa existe pentru ca fiecare oscilatie este un intreg cu maxim si minim,

De unde ai scos chestia asta? Pai 0,5 (cicli/s) inseamna o oscilatie intreaga la 2 secunde. Si ai auzit si stii dumneata ca ar exista fotoni cu frecventa de 1 (Hz)? Eu am inteles ca trebuie sa fie cel putin de ordinul kilohertilor o unda e-m, ca sa se desprinda din antena si sa fie radiata in spatiul eteric.  Si frecventele de oscilatie ale sistemelor cosmice sunt sunt cu foarte mult sub un Hz. Vreau sa mai spun ceva ce am omis in postarile anterioare. Ca acel indice de refractie atomic  n_a=137, dat de raportul dintre viteza luminii in vid si viteza electronului pe prima orbita permisa, admis axiomatic, si care este egal cu inversul constantei de structura fina alfa, este vazut ca indice de refractie in acord cu teoria ondulatorie care spune ca electronul se misca pe orbita permisa, ca si o unda. Adica se propaga. Si orbita permisa este stabila, doar daca contine un numar intreg de lungimi de unda.

O lungime de unda inseamna o sinusoida completa ce contine un maxim si un minim. Deci in calcul trebuie sa iau pentru frecventa o unitate (1); daca iau 0,5 hz, inseamna o jumatate din frecventa minima, adica jumatate din lungimea de unda, ceia ce nu se poate pentru ca nu pot separa maximul de minimul campului electromagnetic. Pot avea o oscilatie la doua secunde, sau la o ora, dar calculul se face tot la o secunda si atunci ar insemna sa scriu ; E=0,5.h[J.s].1[1/s]; cum constanta lui Planck este un intreg, si frecventa este un numar intreg de oscilatii complete, inseamna ca cea mai mica frecventa este un numar egal cu unitatea.