Princehansolo
Eu asa am inteles, nu stiu de unde, ca la suprafata metalului este o bariera de potential care inpiedica electronii liberi din metal sa paraseasca metalul. Si pentru a depasi bariera de potential se consuma o parte din energia cinetica initiala a fotoelectronului. Si aceasta energie este tocmai lucrul de extractie a electronului din metal. Ba de undeva din fisier am inteles ca si incalzirea materialelor atinse de radiatie, s-ar produce tot printrun efect de inductie electromagnetica, aparut la spargerea undelor stationare de mare amplitudine, constituite din refractia fotonilor in stratul superficial al metalului, potrivit indicelui de refractie al metalelor care este de ordinul zecilor (50-70). Acest efect de inductie electromagnetica ar explica si efectul de emisie termoelectronica, in care apare curentul termoelectronic produs, care are aceleasi legi ca si la efectul fotoelectric. In cazul efectului Compton, refractia fotonului incident se produce intrun camp energetic de densitate extrem de mare, dintre doua surse de camp electric foarte intense. Iar refractia fotonului in conditi de densitate energetica foarte mare este insotita si de contractia puternica a fotonului si longitudinala si transversala, data de indicele de refractie al mediului atomic, egal cu 137, adica egal cu inversul constantei de structura fina alfa. Si atunci refractia fotonului incident s-ar distribui in mod egal in jurul nucleului si in jurul electronului din stratul profund. Fiindca doar asa ar rezulta doi fotoni cu acelasi numar de unde si de aceeasi durata. Imi imaginez ca semiundele negative sunt refractate (deviate) spre nucleul pozitiv, iar semiundele pozitive sunt deviate spre electronul negativ. Si astfel ar aparea undele stationare bipolare de frecventa pe jumatate din frecventa fotonului incident. In ce priveste interactiunea directa dintre fotoni si electroni, asta imi pare ca nu este posibila, din cauza ca fotonul are sectiunea mult mai mare decat sectiunea electronului.
