b) Evolutia istorica a ideii UBI-
https://basicincome.org/basic-income/history/Aceast concept a aparut prima oara in prima jumatate a sec. 16 in Europa datorita umanismului crestin si initiatori au fost marele umanist englez Thomas Morus si prietenul sau de origina spaniola, evreu a carui famile crestinata fusese exterminta de inchizitia spaniola,
Iohann Vives. Acesta a fost un discipol atat al lui Thomas Morus dar si a altui mare umanist din epoca Erasmus din Rotterdam si deci putem considera acest triplet la originea ideilor umaniste crestine care vad in om creatie divina dupa chipul si asemanrea lui Dumnezeu si care de aceea este total nedrept sa traiasca in saracie pentruca tot ce a creat Dumnezeu sunt bunuri comune puse de acesta la dispozitia "copiilor" sai motiv pentru care statul ar trebui sa introduca o alocutiune financiara pentru cei saraci cum scrie Vives in De Subventione Pauperum Sive de Humanis Necessitatibus (1525).
De altfel in Utopia lui Morus proprietatea privata se aboleste si la baza societatii se afla ideea care a constituit din pacate baza economica a marxism-leninismului proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie in totalitatea lor adica atat resurse naturale cat si mijloacele de munca, comunismul extinzand-o nedeclarat ci in fapt si asupra fiintei umane care a devenit un sclav al statului la fel ca si in despotismul asiatic unde despotul poseda tot ce exista.
Vives nu construieste o utopie dar preconizeaza o cerere rationala a acestei alocutiuni insa neacceptata de orasul in care a trait in partea a doua a vietii, Bruges.
Ideea reapare in secolul 18-19 odata cu iluminismul (Montesquieu) si cu revolutia franceza(Condorcet si Paine) si americana (Paine).
Astfel Montesquieu (L'Esprit des Lois (1748) a scris ca « Statul datoreaza tuturor cetatenilor sai o subzistennta sigura, hrana , imbracaminte si o viata care sa nu pericliteze sanatatea ».
Observam ca este vorba de o datorie imperativa si a carei motivatie nu este data imediat dar probabil ca sunt aceleasi argumente ca si azi: pace si justitie sociala, echitate etc
Spre sfarsitul secolului in Franta, Antoine Caritat, Marquis de Condorcet (1743-1794), revolutionar francez scrie inainte de a fi executat in inchisoare opera sa cea mai importanta " Esquisse d’un tableau historique des progrès de l’esprit humain" publicata postum de sotia sa vaduva in 1795. In ultimul capitol explica cum ar fi o
asigurare sociala care ar reduce inegalitatea, nesiguranta si saracia.
Doresc sa remarc ca aceasta cerinta se apropie mai mult de viitorul sistem de asigurarea sociala introdus de Bismark privind pensia celor care nu mai pot muncii si astfel se indeparteaza de ideea acelei rente oferita de societate si pe care o recomandau filozofii umanisti in sec 16 precum si Montequieu mai recent si care desigur ca este ceva disjuns de pensie care este un drept ce decurge din contributivitatea ca si ajutorul de somaj in prezent.
Totusi si Condorcet are o intuitie corecta cand cere ca tinerii care ajung la varsta la care pot incepe o activitate sa primeasca o suma de incepere .(Nota mea: nu stiu pe ce baza o primesc-se pare ca din fondurile cu care au contribuit parintii si bunicii lor la un sistem de asigurare sociala odata ce acestia poate ca au murit mai devreme si deci nu mai primesc inapoi nimic)
Dar tot atunci
Thomas Paine este cel care a dat un maximum de continut acestei idei care azi se numeste UBI . El a participat si la revolutia franceza, a stat in inchisoare cu Condorcet si posibil sa fi schimbat fructuase idei in domeniu. Astfel el este cel care desvolta foarte clar si la obiect ideile lui Vives sau Th. Morus care credeau ca UBI reprezinta un drept natural consfintit de Biblia Crestina adaugand la aceasta si egalitatea inascuta a oamenilor decurgand din drepturile omului si cetateanului consfintite de cele doua documente fundamentale ale umanitatii unul emanatie esentiala a Revolutiei franceze si altul documentul fundamental al ONU.
Astfel Thomas Paine scrie «Nu se poate combate nicicum pozitia ca pamantul in starea sa naturala si necultivat (nota mea : pe atunci prin « pamant » in genere se intelegeau
resursele naturii, pamantul fiind principalul element al acestora ce intra in contact cu activitatea umana adica consituia principalul obiect al muncii).a fost si ar trebui sa ramana permanent proprietatea comuna a rasei umane. »
Nota mea : Ce mai poti spune in plus fata de aceasta fundamentala si formidabila idee de stiinta economica privind proprietatea element fundamental al relatiilor sociale ?
Si adauga raspunzand unor posibile obiectii in ceea ce priveste nonvirginitatea acuala a acestei resurse utilizate permanent dar regenerabila : « Pe masura ce pamantul este cultivat doar valoarea adusa prin ameliorarea sa si nu el in sine poate fi supusa proprietatii individuale »
De aceea «
fiecare proprietar funciar datoreaza comunitatii o renta funciara » care va procura fondurile din care se va da acea alocatie pe care o propune.
Aici,in aceste cateva propozitii este cuprinsa intreaga filozofie a UBI si imi permit sa spun si a Caii a treia de dezvoltare a omenirii . Un enorm geniu pe care umanitatea nici macar azi nu l-a descoperit in toata magnitudinea sa pentruca inca motivatiile UBI date de intelectualii de varf din micscarea BIEN nu au atins inca nivelul conceptual atins de Thomas Paine.
De asemenea Paine insista ca platile respectivelor venituri de baza sa fie varsate individual tuturor persoanelor, bogati sau saraci ( deci neconditionat) pentru ca « reprezinta mostenirea naturala care de drept apartine oricarui om pe lângă bunurile pe care le-a putut creea sau le-a moștenit de la cei care au făcut-o »
Desigur ca recomanda si modalitati si valori dar acestea sunt marcate de nivelul economic atins in epoca asa cum nici Malthus care in principu a avut dreptate nu stia cum dezvoltarea stiintei si tehnologiei va indeparta cu mult daca poate nu chiar si total scadenta pe care o dadea el cresterii.
Acestea sunt elemente importante dar oare pentru ce sunt buni economistii profesionisti odata ce
geniul le-a pus in fata calea de urmat .
Dupa Thomas Paine desi ideile sale nu dispar, nu mai este invocat (nefiind bine inteles) cu cateva exceptii ale unor ganditori care merg pe urmele lui poate ca chiar independent de el odata ce contributia lui a fost pentru un timp ignorata.
Astfel putem sa-i pomenim cu tot respectul pe cei carora li s-a spus fourieristi fiind inspirati de gandirea lui Charles Fourier(1772-1837) :
Fourier(1772-1837) aroape contemporan cu Thomas Paine dar totusi in generatia care i-a urmat acestuia a scris :
« Primul drept este cel al recoltei naturale adica folsirea
darurilor naturii prin libertatea de vanatoare pescuit, cultivare, cules si toate la un loc constituind dreptul natural la hrana atunci cand iti este foame. Acest drept a fost negat de civilizatia actuala dar afirmat cu tarie de Isus Hristos . De aceea incalcarea acestui drept natural fundamental
implica o despagubire din partea societatii macar la nivelul unei camere foarte modeste de hotel cat si a unei hrane zilnice la fel de modeste pentru cei pe care organizarea sociala ii impiedeca sa aiba acces la asa ceva »
In 1848 in timp ce Karl Marx lansa cu surle si tobe Manifestul partidului comunist textul pe care s-a ridicat hecatomba de cadavre, milioane si milioane de morti nevinovati in chinuri uneori groaznice produse atat a aplicatiei comuniste a marxism-leninismului cat si a fascismului nazist, fascismul fiind o replica tot totalitara la totalitarismul comunist, in Bruxelles, fourieristul Joseph Charlier (1816-1896) publica textul « Solution du problème social ou constitutionnel ».
Daca omenirea ar fi intrat pe drumul recomandat de acest ganditor poate ca alta ar fi fost istoria de atunci pana azi dar nu s-a intamplat asta oamenii alegand mereu cele mai rele solutii compatibile de fapt cu felul lor de a fi care in medie nu este grozav. Dar poate ca acum invatand din trecut, sa faca ceva bun desi si aceasta idee poate fi transformata in ceva care poate fi tot rau.
Asadar Charlier scrie ca
dreptul egal de proprietate asupra pamantului(deci a resurselor naturale in limbaj modern, a obiectului fundamental al muncii in termeni strict economici)
este fundamentul dreptului inconditional la un venit. Iata in aceste cateva cuvinte rezumata toata filozofia celor care l-au premers si de aceea
alaturi de Thomas Paine il asez pe Joseph Carlier ca veritabil precursor atat ai UBI cat si a Caii a treiaEl intelege ce intelegea si Paine si care azi se intelege destul de greu contaminati fiind de optica socialist-marxista cum ca acest UBI probabil ca calculat corect pe de o parte nu va rasunde decat unor nevoi minimale si pe de alta parte tocmai de acea nu va fi in nici-un caz un descurajator al muncii pentru cei care doresc sa-si creasca standardul de subsistenta minimala . Trebuie inteles ca aici nu are ce cauta ideea comunista: « fiecaruia dupa nevoi » o tampenie de o demagogie cu totul sinistra.
Dupa acesti mari creatori in domeniu, trebuie sa mentionam ca poate chiar si independent de ei pentruca aceasta idee a avansat in istorie in valuri cu varfuri de constientizare si cu uitare aproape totala mai ales in secolul cand marxismul leninist a cucerit multe minti pe care eu consider ca chiar daca le dadea milostenia afara din casa in niciun caz nu se intampla asa ceva si cu inteligenta, iar cei care ca un Ludwig von Mises au inteles cu eficienta teoretica esecul teoretic al marxism leninismului pentru ca de cel practic incepuseara sa nu se mai indoiasca deja foarte multi, totusi nu au fost sedusi de aceasta posibilitate a caii a treia pentru ei fiind in mod maniheist valabile doar doua cai cea buna capitalista si ce rea socialista neintelegand ca chiar cu instrumentele lor economice capitaliste, pentru ca desigur marxism leninismul este bun doar pentru cosul istoriei si al sitiintei economice, dar cu anume adaptari si modificari se poate intra cu mult succes pe aceasta cale a treia de care ma voi ocupa dupa epuizarea subiectului UBI si in stransa legatura cu acesta.
Tot in secolul XIX un mare economist si ganditor , filosof liberal utilitarist
John Stuart Mill( Principles of Political Economy ) explica si cizeleaza ideea fourierista a celor de mai sus neinsistand insa asupra motivelor tinand de drepturi fundamentale ci mai ales asupra procedurilor de realizare, de aplicare concreta a principiului.
Foarte important este ca el explica ca ideile fourierismului nu sunt de natura comunista si nu se urmareste ca la acesta abolirea proprietatii private si nici a drepturilor de mostenire ci din contra se iau in considerare ca elemente de care depinde justa repartitie a rezultatelor activitatii economice alaturi de munca si de capital .
In distributie un anume minim trebuie asigurat tuturor indifernt de capacitatile acestora de munca si ce ramane se repartizeaza intr-o anume proportie functie de cele trei elemente fundamentale in procesul muncii : Munca, Capital si Talent(adica Muncii i se poate adauga un element suplimentar care o potenteaza si anume Talentul)
Ideea este clara, este Calea a treia in fasha si asta venind de la unul din cei mai influenti ganditori politici ai secolului al 19-lea.
Dar vor trece sase decade pana cand o reala discutie sa inceapa in jurul acestui subiect adica pana in prima parte a secolului XX cand ganditori precum
Bertrand Russel, Dennis Milner sau Cole si Meade ( premiul Nobel) economisti la Oxford, revin la aceasta idee sub forma unui
bonus de stat(Milner) sau
venit de baza (Cole) sau
dividend social ( Meade)
Din pacate nici unul dintre acestia din prima jumatate a sec XX nu se reintoarce la fundamentarea din lucrarile lui Paine, Fourier si Charlier care nu numai ca pretindeau dar si motivau acest UBI cu proprietatea comuna asupra « pamantului », proprietate care este considerata
un drept primordial al omului pe pamant, poate neinformati suficient. Ei se duc fara sa-i recunoasca existenta doar din motive de eficienta, de filantropie spre efectele existentei acestui drept fara sa-i recunoasca existenta necesara, cam la fel cum se intampla si azi in miscarea europeana pentru UBI despre care insa azi nu se poate spune ca nu cunoaste activitatea exceptionala a precursorilor.
Ca sa inchei cu acest expozeu istoric mentionez ca in secolul XX au mai fost destui economisti unii cu premii Nobel cat si filozofi pe care i-a preocupat problema UBI pentru ca azi sa ia amploarea pe care am vazut-o la punctul anterior. Acestia au fost Robert Theobald, Milton Friedman, James Tobin, John Galbraith aparand si o varianta a UBI numita impozit negativ (de fapt o deducere de impozite in contul unui UBI)
Ce se intampla in prezent va fi mai detaliat descris in analiza cerintelor, alocatiilor efective si prognozelor actuale privind UBI si a legaturii dintre acesta si Calea a treia pe care o vom face in continuare.
-va urma-