Conform electromagnetismului clasic atomul, adica un sistem legat de
n sarcini electrice, nu ar trebui sa existe. Pana acum singura teorie care poate descrie atomul este mecanica cuantica.
Bun, electronul nu are o poziţie clară, ca în viziunea clasică asupra structurii atomului. Un electron se poate afla, conform mecanicii cuanticii oriunde în Univers, mai probabil în apropierea nucleului şi mai puţin probabil la mare depărtare de acesta, iar ceea ce descrie "poziţia" electronului în raport cu nucleul este nivelul de energie.
De acord, este punctul de vedere general pe care ni-l ofera mecanica cuantica. In cazul atomului, trebuie retinut ca functia de unda a electronului este una stationara, dependenta ei de timp fiind de tipul
\equiv\psi(\vec{r})\exp(-iEt/\hbar))
. Ca exercitiu putem calcula valoarile medii ale operatorilor
impuls,
pozitie si vom vedea ca ele nu depind de timp, putand fi chiar zero. Deci nu putem vorbi nici macar de o miscare in sens clasic, cand valorile medii se modifica in timp. In cazul in care ar executa alt tip de miscare nu avem nici o teorie care sa o descrie.
Cred ca nelinistea asta cu "miscarea electronului in jurul nucleului" este o consecinta a faptului ca in viata zilnica ne bazam cu incredere pe principiile fizicii clasice. Pentru mine e mult mai straniu efectul Aharonov-Bohm sau efectul tunel decat miscarea electronului in jurul nucleului
Dar întrebarea, ocolită de toată lumea, este alta: de ce electronul nu se opreşte din mişcarea lui cvasi-luminică din jurul nucleului atomic?
Eu cred că întrebarea nu are încă un răspuns, dar s-ar putea să nu am dreptate.
Raspunsul la intrebare ar fi ceva de genul "nu se opreste pentru ca nu se misca".
