Problema poligrafului nu este că e ușor de păcălit -- dimpotrivă, problema lui e că dă foarte multe rezultate fals pozitive. De fapt ceea ce face este să măsoare o serie de parametri fiziologici care sunt în afara valorilor normale atunci când se dă un răspuns fals, dar și atunci când cel care răspunde este emoționat, speriat, a băut mai multă cafea decât era cazul, suferă de anumite afecțiuni cardiace și așa mai departe.
De aceea, chiar și atunci când este efectuat, testul cu poligraful nici măcar nu constituie o probă. Poate fi însă uneori de ajutor, dar numai pentru judecător sau pentru investigatori, în ideea că poate exclude anumite piste (pentru că poate da rezultate fals pozitive, dar fals negative un pic mai greu).
În țările ca România, de cele mai multe se refuză testarea poligrafică tot din acest motiv. Întrucât legea nu interzice difuzarea rezultatelor în timpul procesului, iar probabilitatea unor rezultate fals pozitive este foarte mare, pe la noi trusturile media și comunitatea publică, în mare parte cu puțin deasupra nivelului de comunicare de uliță
, abia așteaptă să discute cum X a mințit la proces numai pe baza poligrafului.
