Fenomenul pe care se bazeaza acceleratia sacinilor folosind impulsuri laser se numeste "plasma wakefield acceleration". Evident, cei de la libertatea sau de la antene n-au auzit de el.
Daca il numesti "plasma wakefield acceleration" atunci sarcinile accelerate sunt injectate extern iar plasma este mediul in sine unde producem conditii pentru a crea medii aceleratoare. De exemplu cu un fascicul de electroni (sau laser) bombardez plasma si creez un mediu accelerator iar cu alt fascicul de electroni injectez electronii in locul potrivit si timpul potrivit pentru a fi accelerati.
In cazul in care folosesti laserul in tot acest proces atunci se va numi "laser wakefield acceleration (LWFA)". Asta inseamna ca laserul produce mediul accelerator in plasma iar electronii din mediul inconjurator sunt auto-injectati in zona acceleratoare.
Diferenta intre cele doua denumiri nu e mare dar defineste 2 metode total diferite de a obtine sarcini accelerate.
Si apropo, prima metoda niciodata nu a functionat conform teoriei si a fost aproape total abandonata. Recent a fost resuscitata propunandu-se LWFA in trepte adica electronii obtinuti din primul mediu vor fi injectati si accelerati intr-un alt mediu unde am creat mediu propice, s.a.m.d.
LWFA este o metoda promitatoare de a obtine electroni de mare energie. De exemplu din 2 mm de mediu accelerator creat prin aceasta metoda obtii experimental electroni avand energia de 200-300 Mev. Cu cei mai buni acceleratori de particole conventionali obtii cel mult 100 MeV dintr-un metru de accelerator.
