Documentaţie Linux

[b12mihai]

Ce este Linux?

În primul rând, un nou utilizator de Linux trebuie să înţeleagă că această denumire reprezintă un kernel, un nucleu de dezvolatre al unui sistem de operare şi nu un sistem de operare de sine stătător. Mai multe despre aceste aspecte puteţi citi pe scurt pe http://linux.ro/node/22 sau pe Wikipedia (în română).

De ce să trec pe Linux? Windows ce are?

Windows este un produs comercial, cu preţ bine delimitat, "closed-source" (cu alte cuvinte, îţi este mai greu să ţi-l adaptezi conform nevoilor şi dorinţelor tale întrucât nu ai acces la codul sursă). Marele avantaj al Windows-ului este că s-a impus pe piaţa desktop prin GUI (Graphical-User-Interface), într-adevăr prietenos, fapt ce îl face foarte uşor de utilizat. Însă multe programe destinate Windows-ului (MS Office, Adobe Acrobat, Adobe Photoshop etc.) sunt tot pe bani şi este destul de incomod să plăteşti pentru ceva (care ce e drept e bun şi destul de uşor de utilizat) sau să faci rost de key/crack de pe torrente/hacking sites...

Linux este un proiect open-source, proiectat iniţial cu scop academic (Linus Torvalds a creat acest sistem pur şi simplu din pasiune, era un hobby), la care oricine are acces la codul sursă şi, cu puţine cunoştinţe de programare mai avansate, şi-l poate modifica pentru cerinţele sale. De aceea există o grămadă de distribuţii Linux, fiecare creată pentru un anumit public ţintă (una dedicată gamerilor, una dedicată cercetării ştiinţifice, una dedicată uzului casnic şi tot aşa). Această diversitate oferă o libertate utilizatorului de a îşi alege acea distribuţie care îi va satisface în mare parte (nu total întotdeauna) nevoile...dar această distribuţie poate aduce derută unui vechi utilizator de Windows...obişnuit cu ... nimic

De asemenea, Linux este considerat a fi "mai sigur", cu un grad de securitate mai ridicat, mai stabil, întrucât încă nu este o ţintă a atacurilor celor răi, nefiind folosit la scară largă decât pe piaţa serverlor. De aceea nu ştiu dacă veţi auzi de ... "antivirus" pentru Linux

Există un site care monitorizează popularitatea unor distribuţii Linux, realizând şi un top - www.distrowatch.com . Acolo e bine să se uite cei care nu ştiu ce să aleagă, o dată hotărâţi să renunţe la Windows...

Păi bine, dar e greu cu Linux ăsta...de unde învăţ şi eu să îl folosesc?

De orice poți să te plângi în ce privește GNU/Linux dar de lipsa documentației nu poți.
Un bun început poate fi: The Linux Documentation Project sau www.linuxcommand.org, de unde se poate descărca o carte în format PDF.
Poți să-ți arunci un ochi și pe Bash Reference Manual sau pe Comenzile shell-ului bash.
De asemenea documentaţie e şi pe wiki.lug.ro.

Ce distribuţie să aleg?

Nu aș face o anume recomandare pentru începători deoarece în general distribuția cu care începi îți marca preferințele pe viitor. Astfel, dacă începi cu Ubuntu îți va fi mult mai ușor să lucrezi pe distribuții de tip Debian, dacă începi spre exemplu cu Mandiva Linux atunci vei prefera distribuții de tip RedHat/Fedora.

Din punct de vedere al comunităţilor închegate, cele mai "cele" par a fi Ubuntu şi Mandriva. Cel mai bine este să urmăreşti cu atenţie ce au ales alţii folosind www.distrowatch.com .

Mulţumesc userului tavy de pe forum care a postat linkurile de documentare.

[tavy]

Mici corecții.

De ce să trec pe Linux? Windows ce are?

Windows este un produs comercial, cu preţ bine delimitat, "closed-source" (cu alte cuvinte, îţi este mai greu să ţi-l adaptezi conform nevoilor şi dorinţelor tale întrucât nu ai acces la codul sursă). Marele avantaj al Windows-ului este că s-a impus pe piaţa desktop prin GUI (Graphical-User-Interface), într-adevăr prietenos, fapt ce îl face foarte uşor de utilizat. Însă multe programe destinate Windows-ului (MS Office, Adobe Acrobat, Adobe Photoshop etc.) sunt tot pe bani şi este destul de incomod să plăteşti pentru ceva (care ce e drept e bun şi destul de uşor de utilizat) sau să faci rost de key/crack de pe torrente/hacking sites...

Faptul că Windows ar fi mai ușor de utilizat decât GNU/Linux este un mit urban rămas de pe vremea când interfața grafică a „Linuxului” nu era dezvoltată pentru ușurința în utilizare iar producătorii erau la început și nu aveau ca prioritate dezvoltarea de aplicații pentru administrare. În zilele noastre Linux este cel puțin la fel de ușor de folosit ca Windows.

De asemenea, Linux este considerat a fi "mai sigur", cu un grad de securitate mai ridicat, mai stabil, întrucât încă nu este o ţintă a atacurilor celor răi, nefiind folosit la scară largă decât pe piaţa serverlor. De aceea nu ştiu dacă veţi auzi de ... "antivirus" pentru Linux

Linux nu este mai sigur pentru că nu este folosit pe scară largă pe piața desktop, un alt mit, dimpotrivă, larga raspândire a acestuia pe piața serverelor îl face mult mai râvnit (dacă obții controlul unui sistem Linux ai mult mai multe posibilități decât dacă obții controlul unui Windows).
Stabilitatea și siguranța „Linuxului” vine din felul în care a fost gândit și calitatea codului. Spre deosebire de Windows care se trage dintr-un S.O. monotask monouser (MSDOS), Linux, de fapt UNIX, a fost gândit de la bun început ca un sistem multitask și multiuser fapt care a influențat întreaga arhitectură a sistemului.
În plus, GNU/Linux fiind un sistem cu surse deschise, erorile din programe sunt mult mai ușor de găsit și corectat.

Din punct de vedere al comunităţilor închegate, cele mai "cele" par a fi Ubuntu şi Mandriva. Cel mai bine este să urmăreşti cu atenţie ce au ales alţii folosind www.distrowatch.com.

Ar fi nedrept să considerăm că cele mai închegate sunt doar acestea, comunități închegate au și Fedora (http://www.fedoraproject.ro/) și Debian (http://www.debian.org/index.ro.html), cam orice distribuție majoră își are comunitatea ei, unele din comunități susținându-și distribuția până la limita fanatismului.

Nu ar fi corect să vorbim despre Linux și să nu aducem vorba și despre GNU (http://www.gnu.org/).
In primul rând ați observat că folosesc termenul GNU/Linux, puteți afla de ce la Why GNU/Linux.
Istoria, pe scurt, foarte pe scurt:
Un sistem de operare este o colecție de programe și biblioteci (library în engleză) care, împreună cu un „program” mai special numit nucleu, formează un tot unitar. Fiecare din aceste programe poate fi înlocuit, inclusiv nucleul. Nucleul reprezintă doar o mică parte a sistemului de operare.
Linux este doar un nucleu, oricât de bine scris el singur nu prea poate fi folosit. Aici intervine GNU.
În anii '80, Richald Stallman a pornit proiectul GNU dorind să dezvolte un sitem de operare de tip UNIX, sistem de operare liber (The Free Software Definition), printre altele dezvoltând și partea poate cea mai importantă a sistemului, biblioteca C (glibc). A scris de asemenea compilatorul C care face parte acum din GCC (the GNU Compiler Collection) folosit la compilarea multor programe GNU și chiar a Linux.
La începutul anilor '90 când Linus Torvalds a scris nucleul Linux, sistemului de operare GNU îi lipsea un nucleu. Prin punerea împreună a nucleului Linux cu colecția de programe GNU și mai târziu și cu alte programe se fac așa numitele „distribuții Linux”, practic cei care fac aceste distribuții distribuie nucleul Linux împreună cu alte programe dar sistemul este de fapt GNU/Linux.
Stallman nu a acceptat Linux ca nucleu oficial al sistemului de operare GNU și se încăpățânează (poate e bine, poate e rău, nu îl judecăm noi) să dezvolte pentru GNU un nucleu pe arhitectură „microkernel” (Linux este un „kernel monolitic”). Deși arhitectura „microkernel” are anumite avantaje dezvoltarea este destul de anevoioasă, cu atât mai mult cu cât Linux fiind deja foarte popular foarte puțini se implică în dezvoltarea nucleului GNU (GNU Hurd).
Dacă țin bine minte, Andrew S. Tanenbaum, creatorul sitemului minix, s-a exprimat odată cu privire la Linux că dacă Linus ar fi fost studentul lui nu ar fi trecut examenul pentru că nu și-a bazat arhitectura nucleului pe arhitectura microkernel. Linus s-ar fi exprimat cu privire la nucleul GNU bazat pe microkernel cam la modul: arhitectura microkernel este foarte bună, mai bună decât ce monolitică, dar atât de complicată încât Stallman nu va termina niciodată de scris nucleul GNU.

Sper că nu am plictisit, nu sunt prea priceput la scris și din cauza asta evit să scriu articole.

[AlexandruLazar]

Spre deosebire de Windows care se trage dintr-un S.O. monotask monouser (MSDOS), Linux, de fapt UNIX, a fost gândit de la bun început ca un sistem multitask și multiuser fapt care a influențat întreaga arhitectură a sistemului.

Totuși să nuanțăm puțin asta linia Windows actuală (de la 2000 încoace inclusiv) se trage de pe linia cu Windows NT, care nu are nimic de-a face cu DOS. Windows e acum un sistem solid și puternic -- majoritatea vulnerabilităților, la fel ca și în cazul Linux, vin din linia de programe din userspace. Securitatea slabă a windows-ului e așa ca treaba cu interfața proastă a distribuțiilor Linux -- pe vremea lui Windows 98 era adevărat, acuma e doar propagandă.

[tavy]

Spre deosebire de Windows care se trage dintr-un S.O. monotask monouser (MSDOS), Linux, de fapt UNIX, a fost gândit de la bun început ca un sistem multitask și multiuser fapt care a influențat întreaga arhitectură a sistemului.

Totuși să nuanțăm puțin asta linia Windows actuală (de la 2000 încoace inclusiv) se trage de pe linia cu Windows NT, care nu are nimic de-a face cu DOS. Windows e acum un sistem solid și puternic -- majoritatea vulnerabilităților, la fel ca și în cazul Linux, vin din linia de programe din userspace. Securitatea slabă a windows-ului e așa ca treaba cu interfața proastă a distribuțiilor Linux -- pe vremea lui Windows 98 era adevărat, acuma e doar propagandă.

Când am spus că se trage din MSDOS nu am vrut să spun că încă ar mai avea cod pe 16 bit moștenit din DOS așa cum avea Windows 98. Bine-nțeles Windows-ul actual se trage din Windows NT care, dacă țin bine minte, se trage din OS/2 (când s-a certat Microsoft cu IBM).
Pe de altă parte Windows moștenește încă filozofia MSDOS în care utilizatorul se confundă cu administratorul sistemului. Windows nu descurajează utilizatorul să folosească conturi cu drept de administrare.
În ce privește partea cu multiuser sunt relativ rare sistemele windows cu un setup multiuser (utilizatorii nu sunt încurajați să folosească conturi diferite), iar setupurile cu utilizatori care folosesc simultan o mașină Windows sunt extrem de rare.
Chiar și în userspace Windows-ul este mult mai vulnerabil tot din cauza filozofiei moștenită pentru că programatorii care fac programe pentru Windows nu țin cont prea mult de securitate.
În ce privește securitatea nucleului, Microsoft aplică din totdeauna metoda securitate prin obscuritate, metodă dovedită de multe ori ineficientă și care ne poate oferi în viitor surprize la fel de interesante ca cele de pe vremea atacurilor teardrop.

Sunt de acord că Windows a evoluat mult dar, din punctul meu de vedere, mai are mult până să ajungă un S.O. serios. Personal nu știu dacă voi putea avea vre-odată încredere într-un sistem de operare Microsoft. Păcat, pentru că winapi este destul de frumos gândit.

[AlexandruLazar]

În Windows 7, odată ce UAC a fost făcut decent, sistemul e același ca în majoritatea distribuțiilor Linux recente -- contului de administrator nici nu i se permite explicit logarea, ci doar se elevează privilegiile atunci când e nevoie din ele cu un mecanism gen sudo.

La restul n-am cum să răspund de vreme ce n-am văzut sursele kernel-ului; ele sunt disponibile prin programul SourceShare dar nu le-am văzut niciodată personal -- din ce am auzit lucrurile nu sunt deloc atât de albastre, dar știi cum e, până nu văd eu nu cred .

[Dendros]

E foarte bună ideea acestui topic. Ca sursă de informații eu aș menționa și paginile man, care vin practic cu orice distribuție și acoperă multe aspecte ale OS-ului (cu condiția să vrem să învățăm). Unele distribuții vin cu un manual într-un format mai accesibil novicilor (PDF/HTML), de exemplu Aptosid are un manual de acest fel, chiar și în limba română.
Despre Windows vs Linux, nu mă pot pronunța, dar și mie mi se pare că Linux e mai securizat decât Windows. Ați menționat Windows 7 și UAC.

Atunci întreb: este într-adevăr sigur W7 cu UAC activat? Poate fi folosit doar cu UAC, fără niciun antivirus și numai cu firewall-ul integrat? Dacă numai cu UAC și firewall pot naviga pe orice site (chiar și p0rn , fără să mă infectez, atunci aș spune că e sigur. Altfel nu pot afirma asta. Evident, e doar o părere personală.

Dacă tot se fac comparații Windows/Linux, aș mai adăuga că arhitectura Linux îmi aduce aminte de combinația Windows 3.x+DOS (mediu CLI+mediu GUI), dar este mult superioară acestei combinații, din moment ce CLI-ul Linux suportă facilități avansate de multi-tasking, user management și securitate, lucruri pe care DOS-ul nu le avea.
De asemenea, această arhitectură permite ca Linux să ruleze mai multe medii GUI (KDE, Gnome, Xfce, etc) și deci este mai flexibilă decât a Windows-ului actual, care are o structură mai rigidă, monolitică.

Pe scurt, chiar cred că Linux e mai bun în unele privințe decât Windows (dar nu în toate, de acord). Linux stă mai prost cu suportul hardware, pentru că producătorii nu vor să facă publice specificațiile hardware și nu prea scriu drivere pentru Linux. De asemenea, pentru un user de Windows, Linux e mai puțin comod, pentru că i se cere printre altele să învețe (nu de asta a fost inițiat acest topic?), un lucru pe care mulți nu vor să-l facă, spun asta din experiență personală.

[tavy]

Dacă tot se fac comparații Windows/Linux, aș mai adăuga că arhitectura Linux îmi aduce aminte de combinația Windows 3.x+DOS (mediu CLI+mediu GUI)

Comparația este puțin forțată, sub DOS nu prea puteai să rulezi simultan mai multe Windows 3.x, Windows 3.x prelua practic controlul sistemului de operare. În Linux serverul X (interfața grafică) este doar un alt „program” care poate fi rulat în mai multe instanțe simultan.
Este adevărat că mediul CLI de la Linux aduce pe departe cu DOS dar este de înțeles pentru că Linux este un sistem „de tip UNIX” iar DOS s-a inspirat din UNIX și CP/M.

Linux stă mai prost cu suportul hardware, pentru că producătorii nu vor să facă publice specificațiile hardware și nu prea scriu drivere pentru Linux.

Chiar dacă este adevărat situația nu mai este de departe atât de neagră ca acum câțiva ani când apăruseră imprimantele GDI care funcționau doar cu Windows. În prezent mulți producători scriu drivere pentru Linux. Sunt relativ puține dispozitivele care nu merg cu Linux.
În ce privește driverele, atunci când instalezi o distribuție Linux ai mari șanse ca driverele pentru toate componentele hardware să fie incluse deja în distribuție. Practic instalezi distribuția și te apuci de treabă spre deosebire de Windows unde după instalare trebuie să începi să instalezi drivere și programe uzuale de la office la browser, client email, player video, player audio, etc.
Eu am rămas uimit când, acum ceva vreme, un Windows mi-a cerut driver pentru un stick USB, am crezut că vrea să mă înjure că nu eram obișnuit să mi se ceară drivere pentru un banal „USB mass-storage device”.
Foarte important în ce privește driverele este că la Linux este foarte, foarte probabil să-ți recunoască „placa de rețea”, am întâlnit destule cazuri de windows cu care, odată instalat, nu te puteai conecta la internet să downloadezi drivere pentru că nu aveai „driver pentru placa de rețea”.
De altfel, metoda mea preferată de instalare a Mandriva Linux este direct din rețea. Scriu un CD doar cu o mică parte din distribuție, parte care știe doar să booteze să mă întrebe despre rețea și de unde vreau să fac instalarea iar pe urmă se conectează prin internet și descarcă programul de instalare și pachetele necesare direct din internet. Majoritatea distribuțiilor Linux suportă acet mod de instalare.

[Dendros]

Comparația este puțin forțată, sub DOS nu prea puteai să rulezi simultan mai multe Windows 3.x, Windows 3.x prelua practic controlul sistemului de operare. În Linux serverul X (interfața grafică) este doar un alt „program” care poate fi rulat în mai multe instanțe simultan.
Este adevărat că mediul CLI de la Linux aduce pe departe cu DOS dar este de înțeles pentru că Linux este un sistem „de tip UNIX” iar DOS s-a inspirat din UNIX și CP/M.

N-am spus că identific Linux cu combinația Win 3.x/DOS, doar că îmi aduce aminte de ea, cel puțin în privința flexibilității (mi se pare că și peste DOS se puteau rula și alte interfețe decât Windows, evident nu în mod simultan și puteau fi atât de tip CLI/TUI cât și GUI).

Chiar dacă este adevărat situația nu mai este de departe atât de neagră ca acum câțiva ani când apăruseră imprimantele GDI care funcționau doar cu Windows. În prezent mulți producători scriu drivere pentru Linux. Sunt relativ puține dispozitivele care nu merg cu Linux.
În ce privește driverele, atunci când instalezi o distribuție Linux ai mari șanse ca driverele pentru toate componentele hardware să fie incluse deja în distribuție. Practic instalezi distribuția și te apuci de treabă spre deosebire de Windows unde după instalare trebuie să începi să instalezi drivere și programe uzuale de la office la browser, client email, player video, player audio, etc.
Eu am rămas uimit când, acum ceva vreme, un Windows mi-a cerut driver pentru un stick USB, am crezut că vrea să mă înjure că nu eram obișnuit să mi se ceară drivere pentru un banal „USB mass-storage device”.
Foarte important în ce privește driverele este că la Linux este foarte, foarte probabil să-ți recunoască „placa de rețea”, am întâlnit destule cazuri de windows cu care, odată instalat, nu te puteai conecta la internet să downloadezi drivere pentru că nu aveai „driver pentru placa de rețea”.
De altfel, metoda mea preferată de instalare a Mandriva Linux este direct din rețea. Scriu un CD doar cu o mică parte din distribuție, parte care știe doar să booteze să mă întrebe despre rețea și de unde vreau să fac instalarea iar pe urmă se conectează prin internet și descarcă programul de instalare și pachetele necesare direct din internet. Majoritatea distribuțiilor Linux suportă acet mod de instalare.

De acord, cam așa stau lucrurile. Dar eu mă refeream și la suportul pentru diverse periferice, cum ar fi imprimante, tv-tunere, camere web, unde uneori Linux nu prea are ce face. Și mi se pare, poate mă înșel, că stă ceva mai prost cu suportul pentru laptopuri. Dar este de apreciat cum dezvoltatorii Linux reușesc să rezolve problema suportului. Am citit pe undeva că se recurge și la reverse-engineering, adică se testează componentele hardware și din ”răspunsurile lor” se deduce cum ar trebui să lucreze un driver. Cred că se mai numește și metoda black-box.

Dar să nu deviem, acest topic se referă la documentația pentru Linux.

[AlexandruLazar]

Atunci întreb: este într-adevăr sigur W7 cu UAC activat? Poate fi folosit doar cu UAC, fără niciun antivirus și numai cu firewall-ul integrat? Dacă numai cu UAC și firewall pot naviga pe orice site (chiar și p0rn ), fără să mă infectez, atunci aș spune că e sigur. Altfel nu pot afirma asta. Evident, e doar o părere personală.

Poți; la fel ca și în cazul în care ar exista viruși pentru Linux, răspândirea lor s-ar limita ce-i drept numai la fișierele din /home-ul tău (ceea ce ar fi desigur destul de inofensiv...) dar se poate.

Problema cu suportul hardware din Linux nu mai e de la drivere de destul de multă vreme, ci de la lipsa de integrare. Accelerarea 3D e ok, dar pentru suport dual screen tre' să începi să faci incantații și dansuri rituale ca undeva între sutele de layere de abstracție de la kernel până la applet-ul de configurare, trecând prin xrandr și extensiile X, să nu se agațe ceva și să rămână ecranul negru. Treaba nu e cu nimic ajutată de distribuțiile care adoptă soluții nonstandard -- de exemplu, Ubuntu și Fedora (între altele) folosesc NetworkManager pentru managementul interfețelor de rețea; dacă NM dă rateuri (ceea ce se întâmplă destul de des...) sau vrei să folosești un mediu pentru care nu există un applet NetworkManager (altceva decât Gnome, KDE, XFCE), începi să ai de furcă -- NM intră peste iwconfig, cnetworkmanager, controller-ul NM pentru CLI, se blochează sau dă segfault, și așa mai departe. E un desktop ok dar mai e mult până departe .

[Dendros]

Dacă tot aţi adus vorba de Network Manager, mi se pare că Fedora (începând cu Fedora 14) furnizează o versiune CLI a lui Network Manager (nmcli). Asta n-ar trebui să-l facă independent de GUI-ul folosit?

[tavy]

Dacă tot aţi adus vorba de Network Manager, mi se pare că Fedora (începând cu Fedora 14) furnizează o versiune CLI a lui Network Manager (nmcli). Asta n-ar trebui să-l facă independent de GUI-ul folosit?

Nu sitiu cum e la Fedora dar Mandriva a avut mereu unelte de configurare din consolă destul de bune.














Și în GUI:

[AlexandruLazar]

Dacă tot aţi adus vorba de Network Manager, mi se pare că Fedora (începând cu Fedora 14) furnizează o versiune CLI a lui Network Manager (nmcli). Asta n-ar trebui să-l facă independent de GUI-ul folosit?

Ba da -- problema este că NetworkManager nu este un instrument standard și nu știe să "joace frumos" cu celelalte instrumente de configurare; asta duce la un comportament destul de neplăcut, de exemplu fiecare conexiune este pornită și gestionată odată cu mediul desktop care se întâmplă să aibă applet-ul NM pornit și configurat implicit. Dacă vrei să folosești altul, te scarpini în vârful capului o oră pentru că nu merge nicio interfață wireless pentru că iwlist dă o eroare criptică. Dacă NetworkManager se oprește (eroare, bug, orice motiv), totul pare să se oprească fără niciun motiv.

Nu e neapărat o problemă, dealtfel majoritatea utilizatorilor folosesc oricum mediul implicit al distribuției respective. E neplăcut "de departe" pentru că lucrul minunat la sistemele Unix era ubicuitatea pe care o ofereau, pe toate platformele posibile. Până acum câțiva ani asta era valabil și pentru Linux, în ultima vreme lucrurile nu mai stau chiar așa.

[florin_try]

Faptul că Windows ar fi mai ușor de utilizat decât GNU/Linux este un mit urban rămas de pe vremea când interfața grafică a „Linuxului” nu era dezvoltată pentru ușurința în utilizare ....

Apropo de interfata grafica: Eu tot prefer 'comand line' (si/sau un mic script) ca parca e mai rapid si direct. Interesant e ca si windowsul a evoluat positiv in acest sens cu powershell-ul si terminalul aferent(ala albastru). 

[tavy]

Ba da -- problema este că NetworkManager nu este un instrument standard și nu știe să "joace frumos" cu celelalte instrumente de configurare; asta duce la un comportament destul de neplăcut, de exemplu fiecare conexiune este pornită și gestionată odată cu mediul desktop care se întâmplă să aibă applet-ul NM pornit și configurat implicit. Dacă vrei să folosești altul, te scarpini în vârful capului o oră pentru că nu merge nicio interfață wireless pentru că iwlist dă o eroare criptică. Dacă NetworkManager se oprește (eroare, bug, orice motiv), totul pare să se oprească fără niciun motiv.

Comportamentul care-l descrii parcă ar fi rupt dintr-o altă lume, nu am întâlnit astfel de comportament pe ce am folosit eu până acum.
Mi se pare normal ca orice „Network Manager” să nu lucreze la „low level” cu rețeaua, treaba lui ar fi să modifice fișiere de configurare și să apeleze diverse scripturi care fac anumite treburi.
Spre exemplu, pe Mandriva, orice program de configurare a rețelei trebuie să modifice /etc/sysconfig/network-scripts/ifcfg-[nume interfață], fișier care are o sintaxă bine stabilită, iar pentru managementul conexiunilor trebuie să apeleze „ifup/ifdown nume interfață”. Pentru pornirea, oprirea și repornirea tuturor interfețeler trebuie să apeleze „service network start|stop|restart”.
Este drept că am folosit destul de puțin wireless pe Linux, nu prea-mi plac calculatoarele portabile (Laptop), dar atunci când am folosit îmi aduc aminte că nu am avut probleme cu managementul interfețelor din consolă, nu prea folosesc unelte de configurare pentru că mi se par inflexibile, prefer „vi”.

[AlexandruLazar]

Eu nu mă refer la "un" Network Manager ci la NetworkManager (vezi aici), care n-a fost preluat de toate distribuțiile încă (din fericire -- sper să și moară în fașă cât mai repede).