67
« Ultimul mesaj de Virgil Martie 02, 2023, 08:35:34 p.m. »
Invit pe colegi sa citeasca aceasta expunere a mea, cu rugamintea de a-mi face observatii daca ceva nu vi se pare in regula.
"Stim ca orice sistem micro sau macrocosmic reprezinta o forma de organizare a materiei, care consta in sisteme de oscilatori armonici microcosmici numiti atomi, sau oscilatori armonici macrocosmici numiti galaxii, sisteme solare sau planetare, dupa caz. Stim ca cel mai simplu sistem natural consta din doua particule legate intre ele printr-un camp care asigura o forta cvasielastica care scade cu patratul distantei. Sunt cel putin doua particule sau corpuri complementare, din care una joaca rolul de nucleu (M) fiind de cca 10^3 ori mai mare decat cealalta, care este particula orbitala (m). Ambele particule sunt legate intre ele printr-o forta cvasi-elastica fiind exprimata prin constanta de interactiune (k), si orbiteaza in jurul centrului comun de masa.
Dupa cum stim, fortele de atractie intre particule, sunt exprimate prin relatia lui Coulomb in microcosmos si prin relatia lui Newton in macrocosmos. Masa si sarcina sunt doua proprietati diferite de manifestare a aceleiasi particule, in doua medii diferite dar suprapuse in acelasi spatiu. Cate tipuri de interactiuni sunt, tot atatea medii de interactiuni exista, medii care se regasesc toate suprapuse in acelasi spatiu fizic. Astfel o particula cu o structura interna compusa precum protonul, va contine in interiorul lui fortele tari, in afara lui fortele electromagnetice, apoi fortele slabe, apoi fortele masice, si fiecare forta imprima un anumit caracter particulei. Noi traind in spatiul gravitational percepem toate aceste caracteristici ale fiecarui tip de mediu, ca si cum straturile celorlalte medii ar fi transparente. Privind astfel lucrurile, sarcina reprezinta proprietatea prin care particulele pot forma o structura stabila precum atomul, structura apartinand mediului electromagnetic, iar masa corpurilor este o alta caracteristica prin care aceste entitati se manifesta in spatiul gravitational, permitand formarea de structuri stabile precum sistemele cosmice.
Intrebarea este, daca pot exprima sarcina electrica in functie de masa; desi sunt doua proprietati ale aceleiasi particule apartinand la doua medii diferite, putem face o legatura intre ele si anume; raportul intre sarcina si masa ne da sarcina specifica a particulei, adica un electron de exemplu cu sarcina "e" se va comporta la fel in spatiul electromagnetic, precum o particula care are masa electronului "m" in spatiul masic, daca acest spatiu ar fi caracterizat de o constanta de interactiune "ka", diferita si mult mai mare decat constanta gravitationala "K". Cu alte cuvinte imi creez imaginar un spatiu virtual in care electronul ar avea doar masa. Acest exercitiu de imaginatie imi serveste sa inteleg ce asemanari pot exista intre structuri de particule (atomi), si sistemele macrocosmice.
Conform relatiilor lui Coulomb (1.1) pentru atom, cum si a relatiei lui Newton (1.2) pentru macrocosmos putem afla fortele de interactiune ale particulelor si respectiv ale corpurilor care fac parte dintr-un sistem armonic natural.
Desigur sunt multi sceptici care nu vad o asemanare intre interactiunea electrica si interactiunea gravitationala, deoarece campul electric este un camp vectorial iar campul gravitational este un camp scalar, si sarcinile electrice de acelasi fel se resping, in timp ce sarcinile contrare se atrag, ceia ce la interactiunile gravitationale nu exista decat forte de atractie. Fata de aceste afirmatii firesti, trebuie sa fac urmatoarea remarca; atat campul electric cat si campul gravitational sunt doua interpretari diferite ale aceluiasi camp de interactiune, fiecare reflectand o anumita fateta a campului, aflate la scari diferite de dimensiune. Cei care sustin ca in macrocosmos se manifesta doar forte de atractie gravitationale, trebuie sa le atrag atentia ca exista si forte de respingere intre sistemele macrocosmice fara de care toate galaxiile s-ar atrage intre ele, ceia ce nu corespunde realitatii. Observatiile privind dilatarea universului dovedeste ca intre galaxii exista si forte de respingere. Deasemeni in microcosmos se invata inca din clasele primare ca doua sarcini electrice de acelasi semn se resping, desi nimeni nu a vazut daca doi electroni liberi se resping pentru ca toate experimentele electrostatice se fac cu ajutorul unor corpuri care sunt formate din atomi si molecule. Intradevar doua corpuri incarcate electric cu electroni se resping, dar acei electroni odata patrunsi in corp duc la ionizarea negativa a atomilor intre care apar forte de respingere, dar aceste forte ionice nu sunt aceleasi cu fortele care se manifesta intre electronii liberi deoarece participa intregul atom. Stim ca intre doi conductori paraleli parcursi de un curent in acelasi sens apar forte de atractie si respectiv de respingere daca curentii au directii opuse, datorita campurilor magnetice produse de curentul electric al celor doi conductori. Deci electronii aflati in miscare interactioneaza in mod diferit desi au aceiasi sarcina electrica, ei pot genera forte de atractie sau respingere in functie de orientarea momentelor magnetice ale acestora. Acelasi lucru se poate intampla si cu electronii liberi daca momentele lor magnetice au o anumita orientare spatiala. Mai mult, daca electronii s-ar respinge nu s-ar mai putea focaliza spoturile in tuburile catodice si nici microscoapele electronice nu ar mai functiona. Mai trebuie specificat ca electronii liberi sau cuplati sunt totdeauna in miscare astfel ca daca sunt supusi la o diferenta de potential de numai un volt capata viteze de 10^5 m/s, asa ca niciodata nu vom avea electroni statici. In consecinta ar trebui sa fim mai precauti cand afirmam ca doi electroni se resping, sau ca nucleul unui atom atrage electronii aflati pe orbite, deoarece aceiasi electroni in cazul pompajului cu o anumita frecventa pot determina ca electronii sa sara pe orbite exterioare si apoi sa revina pe vechea orbita precum se intampla in cazul functionarii laserilor.
In cazul campului gravitational corpurile sunt atrase spre centrul campului, numai daca starea lor energetica este mai mica decat starea corespunzatoare pozitiei pe care o ocupa. Cum toate corpurile de pe pamant pana la adancimea nucleului au o stare energetica ce consta in suma energiei cinetice plus a energiei potentiale mai mica decat aceia corespunzatoare pozitiei lor, acestea sunt atrase de campul gravitational.
Consider ca atat in microcosmos cat si in macrocosmos, sistemele armonice naturale atomi sau galaxii, sunt structuri energetice aflate in permanenta in consonanta cu starea energetica a mediului in care se gasesc, astfel incat aceste sisteme absorb energia atunci cand apare o perturbatie energetica suplimentara, si cedeaza energia atunci cand apare un deficit de energie in mediul inconjurator, regland astfel energia intregului univers."
Mesaje Recente