Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.

[atanasu]

PS. Si oricum gargara nu este un raspuns corect.

[atanasu]

PS Daca a si b sunt adevarate ce spun la c) este adevarat. Poti sa demonstrezi ca eu gresesc?

[atanasu]

PP...PS Asculta iar "ma rad," caci  poate ca este cum spui pentruca acolo unde faci calculele cu artificiul numeric de dupa 1.7.1 separi artificial in doua si nu stiu efectul acestei separari a termnului drept in doi termeni, constanta lui Cavendish K fiind lasata pe dinafara calculelor tale adica,ca si cu semnul plus si minus in exemplul metaforic de alaltaieri, te joci doar in microcosmos si poate de aceea te si verifici tot in acesta(cerc vicios)  si poate ca faci apoi ceva similar si pe nivelul macro  dar asta chiar ca nu ma mai intereseaza

[calahan]

Dl Princehansolo
Eu am intrebat doar daca admiti ca in structura particulelor, care ar fi luat nastere din fotoni, fotonii generatori nu ar mai putea merge cu viteza luminii in vid  c, ci ar trebui sa mearga cu viteza mult mai mica. Fiindca dl Virgil sustine ca in sanul particulelor, fotonii generatori, merg tot cu viteza luminii in vid c. Eu asa am inteles, ca in conditii de densitate energetica foarte mare, fotonii merg cu viteza mult mai mica decat in vid, in spatiul fara densitate energetica. Si anume am inteles ca in mediul atomic viteza luminii (a fotonului) ar fi de137 de ori mai mica decat in vid. Iar in particulele nucleare, viteza fotonului ar fi de 274 de ori mai mica decat in vid. Cealalta intrebare era ca; daca in reactiile nucleare se elibereaza o cantitate mare de energie, acest fapt inseamna ca energia eliberata provine de la o sursa de foarte mare putere. Si deci nucleonii ar fi surse de foarte mare putere, in care este conservata energia potentiala a universului.  La intrebarile puse de dumneata, nu pot sa raspund. Fiindca nu-mi imaginez de loc ca ar fi posibila ciocnirea a doua fascicule de electroni. Iar la interactia luminii cu fasciculul de electroni, se spune ca nu este posibila, fiindca raza de lumina ar avea sectiune mult mai mare decat electronul si nu ar face decat sa ocoleasca electronul. Dar daca ar fi posibile astfel de ciocniri, cred ca s-ar produce imprastierea electronilor din fascicul. Vreau sa mai adaug ca aspectul pulsator al campului electric este dat de rotatia foarte rapida a rotorului dipolar al electronului. Fiecare semiunda a electronului pompeaza, prin mecanismul autoinductiei, materia inponderala, dea lungul razei. Fiecare semiunda a electronului, constituita din insumarea a 9 miliarde de semiunde din fotonul gama fae, se comporta ca o semisarcina cu un potential electric de  511 KV. Rotatia semisarcinilor genereaza prin inductie un potential  care compenseaza potentialul semiundei. Potentialul semiundelor are acelasi sens fata de axa de rotatie. Dar prin rotatia semiundelor, acel potential al semiundelor variaza de la maxim la zero si de la zero la maxim. Deci are aspect pulsator, fara sa se consume vreo energie.

[calahan]

Dl Virgil

Eu nu am facut decat sa realizez tranzitia de la o fateta la cealalta a acestor campuri asemanatoare dar nu identice pentru ca sunt produse de entitati ce fac parte din niveluri cosmice diferite.

[/b]
Dupa cate am inteles eu aceste campuri sunt chiar identice. Sunt purtatoare ale acceleratiei. Dar nu fac parte din niveluri cosmice diferite. Sunt din acelasi nivel cosmic, al particulelor elementare. Dar sunt produse de structuri dinamice diferite, la interactiunea lor cu spatiul fizic materializat de oceanul materiei inponderale. Deosebirea esentiala dintre aceste campuri este diferenta de magnitudine de 20 de ordine. Ceeace prin aspectele particulare ale interactiunilor, induce ideea ca ar fi naturi diferite. Dar sunt tot forme de miscare si deci intensitatile acestor campuri sunt masuri ale miscarii.

[Virgil]

Atanasu, tu nu ai demonstrat ca este fals ce am scris eu, ci doar ai afirmat acest lucru, fara sa scrii nici o dovada in acest sens. Este adevarat ca in manualele de fizica nu se face nici o referire la asemanarea dintre cele doua campuri, dar acest lucru nu ma opreste sa tratez problema asa cum rezulta din rationamentele mele pe care le-am expus inca de la prima pagina. Daca va trebui sa mai aduc si alte argumente o voi face dar nu acum. Cat priveste faptul ca ai pus obrazul fata de colegul tau, mi se pare o expresie cam ciudata, asa ca roaga-l pe el sa-ti sugereze motivele pentru care este interzisa asemanarea pe care o fac eu intre cele doua relatii de interactiune electrostatica si gravitationala. Faptul ca nu scrie in cartea de fizica acest lucru, nu este un motiv, sau o interdictie.

[Virgil]

Poate ca este cum spui dar cum se face ca plecand evident de la ceva eronat aici este demonstrat ca ce spun eu este adevarat dar nu spun ca concluziile tale sunt neparat false dar ca se bazeaza pe ceva eronat si este sarcin ta sa arati ca eroarea nu ar influent discursul tau de dupa 1.7.1 nu prin valori pe care nimeni nu o sa le verifice daca are suspiciunea ca trisezi. Tu trebuie sa dovedesti ca nu trisezi pentruca eu am demonstrat ca poate trisezi.
Infirma ce am scris eu nu cu rezultate din viitor ci cu ce spun eu acum ca altfel ma faci sa ma simt facaut de rusine in fata colegului caruia creditandu-te i-am dat lucrarea ta.
Nu e cu suparare caci mi-am asumat constient acest risc si daca nu vrei sau nu esti in stare, este treaba ta, eu ne mai revenind la lucrarea ta.

Spune-mi ce este incorect in relatia aceasta pe care am reeditat-o acum;
https://drive.google.com/file/d/1zbzGtZgDkO5MA2rPw25jXww06Mv1A5fj/view?usp=share_link

[Virgil]

INTRODUCERE

      Aceasta lucrare a fost conceputa ca un instrument de studiu, in vederea extinderii orizontului de cunoastere a universului, prin stabilirea unor relatii de asemanare dintre microcosmos si macrocosmos, privind modurile de organizare ale materiei in cele doua niveluri micro si macro cosmice, tinand seama de  relatiile de interactiune ale particulelor, respectiv ale corpurilor, existente intr-un anumit spatiu.
Daca ne referim la forma de organizare a materiei, observam ca la nivel microcosmic,  materia se prezinta sub forma  granulara, discreta, precum ; electroni, nucleoni, mezoni si alte particule, in timp ce la nivel macrocosmic materia se prezinta sub forma de sateliti,  planete, stele, nebuloase etc.  Atat in microcosmos cat si in macrocosmos materia este organizata in sisteme de particule sau de corpuri ceresti, ce sunt caracterizate de o miscare periodica. Cu alte cuvinte, sistemele cosmice de orice marime ar fi, sunt niste oscilatori armonici naturali, aflati in permanenta stare de echilibru energetic fata de mediul inconjurator. Orice abatere de la acest echilibru, conduce la manifestari de absorbtie, sau emisie de energie din partea sistemelor respective, pana la reechilibrarea energetica a acestora, cu mediul inconjurator.   
Daca in microcosmos aceste schimburi energetice pot fi observate in laborator in timpi reali, in macro cosmos evenimentele se produc in mii sau milioane de ani, devenind  imposibil de studiat in ansamblul lor.
Desi natura campurilor care interactioneaza in microcosmos este diferita de cea a campurilor  macrocosmice, respectiv campul electromagnetic si cel gravitational, au totusi o caracteristica comuna, aceia de a fi liantul  materiei organizate in sisteme armonice,  avand o raza de actiune nelimitata, a carei intensitate este in scadere cu patratul distantei, asigurand conditiile organizarii particulelor sau corpurilor in sisteme micro sau macrocosmice.
In microcosmos, cel mai simplu si raspandit element este hidrogenul, fapt ce il recomanda ca un sistem armonic natural ce poate fi considerat drept etalon al acestui nivel cosmic.  In macrocosmos singurul sistem cunoscut foarte bine este sistemul Solar, fapt pentru care in studiul ce urmeaza vom lua in calcul parametrii acestuia (mase, viteze, orbite), cat si sistemele de sateliti ai planetelor respective.
     Cel mai simplu sistem armonic , presupune existenta unei mase mari drept suport (M) de care este legata printr-un arc, o masa mult mai mica (m) care oscileaza in jurul pozitiei de echilibru.
     In cazul sistemelor naturale, masa suport este numita nucleu, iar legatura cvasi-elastica intre cele doua mase este asigurata de campul central de interactiune dintre ele.  Forta de atractie sau de respingere dintre corpuri nu reprezinta decat tendinta celor doua corpuri de a ocupa pozitia relativa (distanta) corespunzatoare starii energetice in care se afla. La sistemele atomice legatura cvasi-elastica este asigurata de campul electrostatic dintre nucleu si electron, pe cand in macrocosmos legatura cvasi-elastica este data de campul gravitational al corpului ceresc (stea sau planeta) in jurul caruia orbiteaza o planeta sau un satelit, dupa caz.
Fenomenul in sine este mai subtil deoarece nu exista orbite perfect circulare, ci numai orbite mai mult sau mai putin eliptice ceia ce inseamna o variatie periodica a distantei dintre nucleu si corpul sau particula orbitala. Deci avem de a face cu o variatie periodica a energiei cinetice si a energiei potentiale ceia ce ne indreptateste sa afirmam ca fiecare sistem cosmic natural este un oscilator armonic rotational, existand in permanenta o corelatie intre perioada oscilatiei radiale cu perioada de rotatie in jurul centrului de masa. Aceste oscilatii sunt in consonanta cu oscilatiile campului central, adica intreg ansamblul format din nucleul sistemului, particula sau corpul care il orbiteaza cat si campul central au o frecventa de oscilatie proprie iar atunci cand sunt in echilibru energetic cu mediul, nu absoarbe, si nici nu emite energie. Acest principiu caracterizeaza atat sistemele atomice cat si sistemele gravitationale, iar energia absorbita sau emisa este sub forma de cuante electromagnetice pentru microcosmos si unde gravitationale pentru macrocosmos.
In lucrarea de fata vom cauta sa stabilim asemanarile care pot exista intre formele de organizare dintre sistemele micro si macrocosmice.

[Virgil]

Invit pe colegi sa citeasca aceasta expunere a mea, cu rugamintea de a-mi face observatii daca ceva nu vi se pare in regula.
      "Stim ca orice sistem micro sau macrocosmic reprezinta o forma de organizare  a materiei,  care consta in sisteme de oscilatori armonici microcosmici numiti atomi, sau oscilatori armonici macrocosmici numiti  galaxii, sisteme solare sau planetare, dupa caz. Stim ca cel mai simplu sistem natural consta din doua particule legate intre ele printr-un camp care asigura o forta cvasielastica care scade cu patratul distantei. Sunt cel putin doua particule sau corpuri complementare, din care una joaca rolul de nucleu (M) fiind de cca 10^3  ori mai mare decat cealalta, care este particula orbitala (m). Ambele particule sunt legate intre ele printr-o forta cvasi-elastica fiind exprimata prin constanta de interactiune (k), si orbiteaza in jurul centrului comun de masa.
      Dupa cum stim, fortele de atractie intre particule, sunt exprimate prin relatia lui Coulomb in microcosmos si prin relatia lui Newton in macrocosmos. Masa si sarcina sunt doua proprietati diferite de manifestare a aceleiasi particule, in doua medii diferite dar suprapuse in acelasi spatiu. Cate tipuri de interactiuni sunt, tot atatea medii de interactiuni exista, medii care se regasesc toate suprapuse in acelasi spatiu fizic. Astfel o particula cu o structura interna compusa precum protonul, va contine in interiorul lui fortele tari, in afara lui fortele electromagnetice, apoi fortele slabe, apoi fortele masice, si fiecare forta imprima un anumit caracter particulei. Noi traind in spatiul gravitational percepem toate aceste caracteristici ale fiecarui tip de mediu, ca si cum straturile celorlalte medii ar fi transparente. Privind astfel lucrurile, sarcina reprezinta proprietatea prin care particulele pot forma o structura stabila precum atomul, structura apartinand mediului electromagnetic, iar masa corpurilor este o alta caracteristica prin care aceste entitati se manifesta in spatiul gravitational, permitand formarea de structuri stabile precum sistemele cosmice.
      Intrebarea este, daca pot exprima sarcina electrica in functie de masa; desi sunt doua proprietati ale aceleiasi particule apartinand la doua medii diferite, putem face o legatura intre ele si anume; raportul intre sarcina si masa ne da sarcina specifica a particulei, adica un electron de exemplu cu sarcina "e" se va comporta la fel in spatiul electromagnetic, precum o particula care are masa electronului "m" in spatiul masic, daca acest spatiu ar fi caracterizat de o constanta de interactiune "ka", diferita si mult mai mare decat constanta gravitationala "K". Cu alte cuvinte imi creez imaginar un spatiu virtual in care electronul ar avea doar masa. Acest exercitiu de imaginatie imi serveste sa inteleg ce asemanari pot exista intre structuri de particule (atomi), si sistemele macrocosmice.
Conform relatiilor lui Coulomb (1.1) pentru atom, cum si a relatiei lui Newton (1.2) pentru macrocosmos putem afla fortele de interactiune ale particulelor si respectiv ale corpurilor care fac parte dintr-un sistem armonic natural.
Desigur sunt multi sceptici care nu vad o asemanare intre interactiunea electrica si interactiunea gravitationala, deoarece campul electric este un camp vectorial iar campul  gravitational este un camp scalar, si sarcinile electrice de acelasi fel se resping, in timp ce sarcinile contrare se atrag, ceia ce la interactiunile gravitationale nu exista decat forte de atractie. Fata de aceste afirmatii firesti, trebuie sa fac urmatoarea remarca; atat campul electric cat si campul gravitational sunt doua interpretari diferite ale aceluiasi camp de interactiune, fiecare reflectand o anumita fateta a campului, aflate la scari diferite de dimensiune. Cei care sustin ca in macrocosmos se manifesta doar forte de atractie gravitationale, trebuie sa le atrag atentia ca exista si forte de respingere intre sistemele macrocosmice fara de care toate galaxiile s-ar atrage intre ele, ceia ce nu corespunde realitatii. Observatiile privind dilatarea universului dovedeste ca intre galaxii exista si forte de respingere. Deasemeni in microcosmos se invata inca din clasele primare ca doua sarcini electrice de acelasi semn se resping, desi nimeni nu a vazut daca doi electroni liberi se resping pentru ca toate experimentele electrostatice se fac cu ajutorul unor corpuri care sunt formate din atomi si molecule. Intradevar doua corpuri incarcate electric cu electroni se resping, dar acei electroni odata patrunsi in corp duc la ionizarea negativa a atomilor intre care apar forte de respingere, dar aceste forte ionice nu sunt aceleasi cu fortele care se manifesta intre electronii liberi deoarece participa intregul atom. Stim ca intre doi conductori paraleli parcursi de un curent in acelasi sens apar forte de atractie si respectiv de respingere daca curentii au directii opuse, datorita campurilor magnetice produse de curentul electric al celor doi conductori. Deci electronii aflati in miscare interactioneaza in mod diferit desi au aceiasi sarcina electrica, ei pot genera forte de atractie sau respingere in functie de orientarea momentelor magnetice ale acestora. Acelasi lucru se poate intampla si cu electronii liberi daca momentele lor magnetice au o anumita orientare spatiala. Mai mult, daca electronii s-ar respinge nu s-ar mai putea focaliza spoturile in tuburile catodice si nici microscoapele electronice nu ar mai functiona. Mai trebuie specificat ca electronii liberi sau cuplati sunt totdeauna in miscare astfel ca daca sunt supusi la o diferenta de potential de numai un volt capata viteze de 10^5 m/s, asa ca niciodata nu vom avea electroni statici. In consecinta ar trebui sa fim mai precauti cand afirmam ca doi electroni se resping, sau ca nucleul unui atom atrage electronii aflati pe orbite, deoarece aceiasi electroni in cazul pompajului cu o anumita frecventa pot determina ca electronii sa sara pe orbite exterioare si apoi sa revina pe vechea orbita precum se intampla in cazul functionarii laserilor.
    In cazul campului gravitational corpurile sunt atrase spre centrul campului, numai daca starea lor energetica este mai mica decat starea corespunzatoare pozitiei pe care o ocupa. Cum toate corpurile de pe pamant pana la adancimea nucleului au o stare energetica ce consta in suma energiei cinetice plus a energiei potentiale mai mica decat aceia corespunzatoare pozitiei lor, acestea sunt atrase de campul gravitational.
Consider ca atat in microcosmos cat si in macrocosmos, sistemele armonice naturale atomi sau galaxii, sunt structuri energetice aflate in permanenta in consonanta cu starea energetica a mediului in care se gasesc, astfel incat aceste sisteme absorb energia atunci cand apare o perturbatie energetica suplimentara, si cedeaza energia atunci cand apare un deficit de energie in mediul inconjurator, regland astfel energia intregului univers."

[calahan]

Dl Virgil

Conform relatiilor lui Coulomb (1.1) pentru atom, cum si a relatiei lui Newton (1.2) pentru macrocosmos putem afla fortele de interactiune ale particulelor si respectiv ale corpurilor care fac parte dintr-un sistem armonic natural.

Dumneata vorbesti aici de forte. Dar ai idee, adica poti sa explici ce este forta fizica, ca fenomen fizic, la modul general? Am vazut pe undeva, un eseu al d-lui inginer explicativ la forta fizica, in care se spune simplu ca forta fizica inseamna doar deosebirea de miscare, ca intensitate directie si sens. Ce poti sa spui despre aceasta definitie a fortei fizice, definitie, care dupa mine este esentialmente filozofica.? Dumneata ai vreo alta definitie a fortei fizice decat cea din manual? Asa fizic spune ca forta este data de produsul potentialelor. Iar potentialul este dat de produsul acceleratiei cu lungimea. E=U.U=a.l.a.l=a².l²=p.S . Sigur ca daca eviti raspunsul si la aceasta chestiune, pot sa inteleg ca nu ti-ai pus niciodata problema asupra naturii fizice a fortelor fizice. Fiindca doar dumnneata esti interesat doar de similitudini ale macracosmosului cu microcosmosul. Dar si pentru ca aceasta similitudine sa fie corecta, trebuie sa avem o imagine exacta a microcosmosului. De aceea cred eu ca este foarte importanta cunoasterea exacta a strucrurilor dinamice ale particulelor elementare. Care prin interactiune cu spatiul fizic, materializat de oceanul materiei inponderale, da nastere la campurile fizice, prin intermediul carora se produc interactiiunile dintre sisteme, la distanta. Cunoastere care imi pare ca dumneata o eviti consecvent.

[atanasu]

ESTI RIDICOL  adica de cand ce scrii acum nu e tot un hocus pocus adica :

e^2/(4*Pi*eps)=[(ka/alfa)*(Pi^2/c^2)*[(alfa*m*c)/Pi]^2 este tot aia cu expresia de pe pg 8:

e^2/(4*Pi*eps)=[a*(alfa*m*c)/Pi]^2 *(1/a^2* K/alfa)*(Pi^2/c^2)

Gata si  te rog las-o balta ca inclin sa  nu-ti mai raspund nici la astfel de raspunsuri punctuale aparent mai corecte stilistic,  adica pana nu te porti altfel decat preopinentul tau de baza, mancator de timp si sugativa de inteligenta. asta doar daca ai tine figura, numit el si GA.

[Virgil]

Atanasu,
Cu tot respectul, daca vrei sa afli mai mult ca sa te convingi ca eu nu sunt ridicol ci poate tu nu ai avut rabdarea ca sa intelegi ce am scris, am redactat si am extras pentru tine 4 pagini din care sper sa intelegi ca sarcina electrica poate fi echivalata cu un impuls.
De fapt ce inseamna a echivala o sarcina electrica cu un impuls? sarcina apartine microcosmosului acolo unde noi nu avem acces decat studiind efectele macro care sunt cauzate de actiuni care se petrec la nivel micro. Deci cand spun ca sarcina electrica este echivalenta cu un impuls, nu inseamna ca sarcina este un impuls, ci ca eu la nivel macro de laborator, pot sa echivalez sarcina electrica cu un impuls al mase particulei , pentru ca sarcina este un atribut indisolubil legat de masa, asa cum in macro cu campul gravitational este legat de masa, fara sa viciez intelegerea fenomenelor. Si nu este vorba de masa oricarei particule ci doar de masa purtatorilor de sarcina electron sau proton.

https://drive.google.com/file/d/1mVDzzMLFeWIZHD7OFFNq4fXKpNQo-Jyx/view?usp=share_link

     

[Virgil]

Dl Virgil

Conform relatiilor lui Coulomb (1.1) pentru atom, cum si a relatiei lui Newton (1.2) pentru macrocosmos putem afla fortele de interactiune ale particulelor si respectiv ale corpurilor care fac parte dintr-un sistem armonic natural.

Dumneata vorbesti aici de forte. Dar ai idee, adica poti sa explici ce este forta fizica, ca fenomen fizic, la modul general? Am vazut pe undeva, un eseu al d-lui inginer explicativ la forta fizica, in care se spune simplu ca forta fizica inseamna doar deosebirea de miscare, ca intensitate directie si sens. Ce poti sa spui despre aceasta definitie a fortei fizice, definitie, care dupa mine este esentialmente filozofica.? Dumneata ai vreo alta definitie a fortei fizice decat cea din manual? Asa fizic spune ca forta este data de produsul potentialelor. Iar potentialul este dat de produsul acceleratiei cu lungimea. E=U.U=a.l.a.l=a².l²=p.S . Sigur ca daca eviti raspunsul si la aceasta chestiune, pot sa inteleg ca nu ti-ai pus niciodata problema asupra naturii fizice a fortelor fizice. Fiindca doar dumnneata esti interesat doar de similitudini ale macracosmosului cu microcosmosul. Dar si pentru ca aceasta similitudine sa fie corecta, trebuie sa avem o imagine exacta a microcosmosului. De aceea cred eu ca este foarte importanta cunoasterea exacta a strucrurilor dinamice ale particulelor elementare. Care prin interactiune cu spatiul fizic, materializat de oceanul materiei inponderale, da nastere la campurile fizice, prin intermediul carora se produc interactiiunile dintre sisteme, la distanta. Cunoastere care imi pare ca dumneata o eviti consecvent.

Referitor la forta, orice punct material este caacterizat de masa si viteza al caror produs dau nastere la un impuls di=dm.v; iar un corp reprezinta suma tuturor punctelor materiale ce se regasesc in acel corp. Atunci cand un corp in miscare se ciocneste de alt corp stationar, transmite intr-un timp t  un numar N de impulsuri di. Cum impulsurile di nu sunt sincronizate ci se transmit intr-o marja de timp putem vorbi despre o frecventa f a acestor impulsuri infinitezimale in care fiecare impuls di se descarca intr-un timp dt, dand nastere la o microforta dF=di.f; Suma celor N microforte da nastere la forta totala a corpului m F=N.di.f;
Relatia glosiera a fortei F=m.a deriva din relatia anterioara in care masa este m=N.dm si acceleratia se scoate din relatia a=v/t

[calahan]

Dl Virgil
Trebuie sa inteleg ca asta este definitia dumitale a fortei, in general  ca fenomen fizic. Nu se prea potriveste cu definitia mea. Nu vad aici potentiale  U, nici  acceleratii  a , lungimi  l  si suprafata S. Iar deosebirea de miscare este doar atunci cand spui ca:

Atunci cand un corp in miscare se ciocneste de alt corp stationar,

. Am convingerea ca dumneata ai in vedere doar forta de inertie (m.a). Eu am inteles ca definitia generala a fortei trebuie sa explice si forta gravifica si pe cea electrica si pe cea magnetica, respectiv forta electrostatica, magnetostatica, electromagnetica si electrodinamica. Si in cazul impactului, pe interfata coliziunii, nu apare o presiune care se transfera de la un corp la altul?. Presiune care fiind compensata de inertia corpurilor, produce strivirea corpurilor pe durata impactului. Pe durata impactului, corpul de masa mai mica sufera  (capata) o accelerare. Drumul pe care il parcurge corpul pe durata accelerarii, inmultit cu acceleratia face potentialul de translatie. U_tr=a.l. Dar pe langa potentialul inertial de translatie, apare si potentialul gravific, dat de produsul dintre acceleratia gravifica la suprafata corpului si raza corpului. U_g=a_g.r_c. Am vazut ca si in cazul fotonului, acceleratia unei semiunde inmultita cu lungimea semiundei da potentialul de translatie al fotonului in vid  U_sv=a_sl.sl=c². Cred ca pe durata impactului, forta acceleratoare este data de produsul acestor potentiale. F=U_tr.U_g. Forta de la impact este distribuita doar pe interfata interactiunii dintre corpuri. Dar forta de inertie este distribuita la nivelul fiecarei particule componente a sistemului. La fel si forta gravifica este distribuita la nivelul fiecarei particule. Si asta face sa functioneze echivalenta fortei de inertie cu forta gravifica. Translatia inseamna doar lunecarea corpurilor (a substantei) prin spatiul vid. Dar translatia corpurilor inseamna existenta unei presiuni care impinge substanta prin spatiu. Eu am inteles ca aceasta presiune ar fi presiunea dinamica a spatiului asupra substantei. Presiune ce apare la interactia structurilor dinamice ale substantei cu spatiul fizic materializat de oceanul materiei inponderale.

[Virgil]

Fiecare impuls introduce o accelerare care creste cu frecventa impulsurilor. Aceasta este valabila pentru orice tip de forta electrostatica, gravitationala, mecanica, etc.
Relatia cunoscuta F=m.a; este expresia macro in care se pot masura atat masa cat acceleratia, in timp ce F=I.niu ; explica fenomenul intim ascuns posibilitatilor de masurare.