timpul

[MariS]

Nu cumva timpul este absolut necesar schimbarii? Nu cumva intr-o regiune a spatiului, unde temperatura e minima (~0 K), timpul lipseste? Nefiind schimbare, nu e nici timp, el putand fi masurat doar din perspectiva exterioara regiunii respective. Daca tot Universul ar fi "inghetat", timpul ar mai exista? Oare mai in adanc decat cele patru forte fundamentale nu exista doua tendinte care le genereaza? Si acestea ar putea fi: tendinta spre schimbare si tendinta spre stabilitate? Una tinzand spre libertate, spre dezordine, dezagregare si alta spre ordine, agregare, echilibrare. Par ca se opun, dar asta numai la suprafata pentru ca, de fapt, mai la adanc, ele colaboreaza la dinamica acestui Univers. Iar si mai la adanc ar putea exista ceva "unic" care le-ar face sa colaboreze pe acestea doua mai degraba decat sa se opuna?

[tavy]

Și cu postulatele TR cum rămâne? Te-ai uitat între timp peste postulatele TR.

Am raspuns in postare separata.
Afirmatiile pe care le-am facut deriva din cele doua postulate are TRR. Astept raspunul tau.

Am impresia că confunzi postulatele cu derivatele lor.
Pentru a fixa viteza luminii ca viteză maxima nu sunt suficiente cele două postulate. Mai ai nevoie să postulezi că cauza precede în totdeauna efectului, chestiune așa de evidentă încât mul ți uită să o mai formuleze ca postulat, cu toate acestea pentru ca demonstrația să fie completă trebuie pusă condiția referitoare la ordinea strictă cauză efect.
Chiar și așa, cu postularea ordinii cauză efect, se găsește viteza luminii doar ca viteză maximă pentru transportul de informație, fără transport de informație putem avea viteze mai mari decât viteza luminii.

[Eugen7]

[...]se găsește viteza luminii doar ca viteză maximă pentru transportul de informație, fără transport de informație putem avea viteze mai mari decât viteza luminii.

Fiti mai explicit va rog. Argumentati corespunzator afirmatia dvs.

Viteza maxima de deplasare este data de masa intrinseca a obiectului ce se deplaseaza. În conformitate cu teoria relativității restrânse, o particulă mai lentă decât lumina și cu masa de repaus nenulă necesită energie infinită pentru a accelera până la viteza luminii, deci aceasta este imposibil.

Link-ul oferit (http://en.wikipedia.org/wiki/Speed_of_light#Upper_limit_on_speeds) explica fara echivoc de ce nimic nu poate calatori (parcurge spatiu-timp) cu viteza mai mare decat c.
"if something were travelling faster than c relative to an inertial frame of reference, it would be travelling backwards in time relative to another frame, and causality would be violated.
In such a frame of reference, an "effect" could be observed before its "cause". Such a violation of causality has never been recorded, and would lead to paradoxes such as the tachyonic antitelephone" "

[AlexandruLazar]

Astfel TR postuleaza ca viteza maxima de deplasare prin spatiu-timp (parcurgere a spatiu-timpului) de catre obiecte, informatii etc. nu se poate face cu o viteza mai mare decat viteza luminii in vid (care are ca referinta fotonul ce nu are masa intrinseca).

etc-ul ăla e o bubă .

Teoria relativităţii nu postulează şi nici nu se bazează pe faptul că viteza luminii ar fi o viteză limită absolută, pentru orice. De exemplu, în medii absorbante poţi să ai unde electromagnetice a căror viteză de grup este mai mare decât viteza luminii în vid. Asta nu e nicio problemă în contextul relativităţii, pentru că nu se transmite informaţie.

Cât priveşte fenomenul de quantum entanglement, e mai alunecos decât pare. Ştiu că e tentant dar nu te limita la primele paragrafe de pe Wikipedia. Uite ce trece pagina Quantum teleportation, la care ai dat link mai devreme, chiar la "Remarks":

For every qubit teleported, Alice needs to send Bob two classical bits of information. These two classical bits do not carry complete information about the qubit being teleported. If an eavesdropper intercepts the two bits, she may know exactly what Bob needs to do in order to recover the desired state. However, this information is useless if she cannot interact with the entangled particle in Bob's possession.

Transferul de stare se face instantaneu, dar starea cuantică nu poartă informaţie clasică. Transferul de informaţie clasică (la fel ca şi în articolul "Entanglement based quantum communication over 144 km") are în continuare nevoie de un suport clasic.

[Electron]

In TR singurul reper absolut (ct in orice sr) este viteza luminii in vid.

Asta este o aberatie. Viteza luminii in vid nu poate fi "reper" pentru nimic, decat daca schimbi definitia conceptului de "reper".
 

mecanica clasica: d=v*t; timpul si spatiul sunt separate; t=absolut (pentru toti obs din toate SR, evenimentele au aceeasi ordine) => v lumina ->variabil

Te invit sa prezinti aici cum rezulta din "t=absolut (pentru toti obs din toate SR, evenimentele au aceeasi ordine)" ca "v lumina ->variabil".

TR: c=d/t => spatiul si timpul nu mai pot fi separate ci trebuie privite ca o entitate: continuum-ul spatiu-timp. c=absout (pentru toti obs din toate sr). Spatiu-timpul depinde de starea de miscare a obs. (timpul și spațiul sunt percepute diferit de obs diferiti, în sensul că măsurătorile privind lungimea și intervalele de timp depind de starea de mișcare a obs.)

Te invit sa prezinti aici cum rezulta din "c=d/t" faptul ca "spatiul si timpul nu mai pot fi separate ci trebuie privite ca o entitate".


e-

[tavy]

[...]se găsește viteza luminii doar ca viteză maximă pentru transportul de informație, fără transport de informație putem avea viteze mai mari decât viteza luminii.

Fiti mai explicit va rog. Argumentati corespunzator afirmatia dvs.

Am mai argumentat asta pe forum, trebuie doar să cauți putin. Nu vreau să reiau argumentarea fie și doar pentru că nu vreau să intru iar în polemică pe tema aceasta cu Electron.
Nu că polemica cu Electron nu s-a dovedit interesantă sau că l-aș desconsidera pe Electron, dimpotrivă, dar pe tema aceasta se pare că pozițiile noastre sunt ireconciliabile.

Viteza maxima de deplasare este data de masa intrinseca a obiectului ce se deplaseaza. În conformitate cu teoria relativității restrânse, o particulă mai lentă decât lumina și cu masa de repaus nenulă necesită energie infinită pentru a accelera până la viteza luminii, deci aceasta este imposibil.

Vorbind strict de TRR nu văd ce împiedică o particulă cu masă de repaus nenulă să treacă de la viteză sub viteza luminii, la viteză peste cea a luminii, fără să atingă viteza luminii. Cu mențiunea că conform cu TRR o astfel de particulă ar călători în trecut din anumite s.r. și asta ar viola principiul conform căruia efectul nu poate precede cauzei.

[Electron]

Nu cumva timpul este absolut necesar schimbarii?

Poate e chiar invers, mai stii?

Nu cumva intr-o regiune a spatiului, unde temperatura e minima (~0 K), timpul lipseste?

Cu asta vrei sa spui ca si materia din acel spatiu se afla tot la temperatura minima? In plus, la  ~0 K, inca exista agitatie termica, nu?

Nefiind schimbare, nu e nici timp, el putand fi masurat doar din perspectiva exterioara regiunii respective.

In conditiile precizate de tine mai sus, inca exista "schimbare".

Daca tot Universul ar fi "inghetat", timpul ar mai exista?

Depinde ce intelegi prin "inghetat". Daca te referi la "~0 K" atunci da, ar mai exista. Daca te referi la situatia imposibila cu "exact 0 K", atunci pornind de la premise imposibile, se poate orice.

Oare mai in adanc decat cele patru forte fundamentale nu exista doua tendinte care le genereaza? Si acestea ar putea fi: tendinta spre schimbare si tendinta spre stabilitate?

Aci o tai, in cel mai bun caz, pe filozofie.

Una tinzand spre libertate, spre dezordine, dezagregare si alta spre ordine, agregare, echilibrare.

Ce legatura au aceste doua "tendinte" cu cele patru forte fundamentale, de exemplu?

Par ca se opun, dar asta numai la suprafata pentru ca, de fapt, mai la adanc, ele colaboreaza la dinamica acestui Univers.

Ceva dovezi in acest sens?

Iar si mai la adanc ar putea exista ceva "unic" care le-ar face sa colaboreze pe acestea doua mai degraba decat sa se opuna?

Orice e posibil. E posibil sa nu existe ceva "unic" cum descrii tu. Ai si niste argumente pentru ipoteza ta?



e-

[Electron]

Nu că polemica cu Electron nu s-a dovedit interesantă [...] dar pe tema aceasta se pare că pozițiile noastre sunt ireconciliabile.

E normal sa fie ireconciliabile, cat timp nu folosim aceleasi definitii. 


e-

[MariS]

Nu cumva timpul este absolut necesar schimbarii?

Poate e chiar invers, mai stii?

Hai sa nu fie nici pe-a ta, nici pe-a mea, sa zicem ca se presupun reciproc. E mai bine asa?

Nu cumva intr-o regiune a spatiului, unde temperatura e minima (~0 K), timpul lipseste?

Cu asta vrei sa spui ca si materia din acel spatiu se afla tot la temperatura minima? In plus, la  ~0 K, inca exista agitatie termica, nu?

Da, dar e infima, plus ca tendinta e spre anulare.

Nefiind schimbare, nu e nici timp, el putand fi masurat doar din perspectiva exterioara regiunii respective.

In conditiile precizate de tine mai sus, inca exista "schimbare".

Da, dar cum spuneam ea tinde spre zero.

Daca tot Universul ar fi "inghetat", timpul ar mai exista?

Depinde ce intelegi prin "inghetat". Daca te referi la "~0 K" atunci da, ar mai exista. Daca te referi la situatia imposibila cu "exact 0 K", atunci pornind de la premise imposibile, se poate orice.

Premisa e imposibila practic, dar imaginar se poate face. Pe topicul asta e permis sa se faca si "experimente" imaginare

Oare mai in adanc decat cele patru forte fundamentale nu exista doua tendinte care le genereaza? Si acestea ar putea fi: tendinta spre schimbare si tendinta spre stabilitate?

Aci o tai, in cel mai bun caz, pe filozofie.

Corect, dar nu e interzis si nu vreau sa conving pe nimeni.

Una tinzand spre libertate, spre dezordine, dezagregare si alta spre ordine, agregare, echilibrare.

Ce legatura au aceste doua "tendinte" cu cele patru forte fundamentale, de exemplu?

Pai, forta nucleara tare si cea gravitationala sunt forte ceva mai "conservatoare", adica au rol mai mare in structurare, pe cand forta slaba si cea electro-magnetica sunt ceva mai "liberale". Cele mai "liberale" sunt cuantele de energie. Cele doua tendinte s-ar manifesta in toate dar in proportii diferite.

Par ca se opun, dar asta numai la suprafata pentru ca, de fapt, mai la adanc, ele colaboreaza la dinamica acestui Univers.

Ceva dovezi in acest sens?

Nu, doar intuitia ca ar fi asa.

Iar si mai la adanc ar putea exista ceva "unic" care le-ar face sa colaboreze pe acestea doua mai degraba decat sa se opuna?

Orice e posibil. E posibil sa nu existe ceva "unic" cum descrii tu. Ai si niste argumente pentru ipoteza ta?

Nu, doar intuitia ca ar fi asa.

[Eugen7]

Vorbind strict de TRR nu văd ce împiedică o particulă cu masă de repaus nenulă să treacă de la viteză sub viteza luminii, la viteză peste cea a luminii, fără să atingă viteza luminii.

Nu inteleg cum ar fi posibil acest "salt" la viteza superluminica (avand in vedere ca "În conformitate cu teoria relativității restrânse, o particulă mai lentă decât lumina și cu masa de repaus nenulă necesită energie infinită pentru a accelera până la viteza luminii, deci aceasta este imposibil.")
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vitez%C4%83_superluminic%C4%83

Cu mențiunea că conform cu TRR o astfel de particulă ar călători în trecut din anumite s.r. și asta ar viola principiul conform căruia efectul nu poate precede cauzei.

Asa este. In acest sens consider ca este nevoie de o alta teorie stiintifica care sa explice aceste fenomene (care implica redefinirea spatiului, timpului, simultaneitate s.a.).

[Eugen7]

etc-ul ăla e o bubă .

Tratam buba si se vindeca. 

în medii absorbante poţi să ai unde electromagnetice a căror viteză de grup este mai mare decât viteza luminii în vid. Asta nu e nicio problemă în contextul relativităţii, pentru că nu se transmite informaţie.

Nu sunt familiar cu aceste aspecte din nefericire, insa le voi studia.

Transferul de stare se face instantaneu, dar starea cuantică nu poartă informaţie clasică. Transferul de informaţie clasică (la fel ca şi în articolul "Entanglement based quantum communication over 144 km") are în continuare nevoie de un suport clasic.

Pentru a nu ajunge in impas discutia noastra consider important sa definim termenii: informatie, informatie clasica, informatie cuantica.

Ce este informația?
"Informatia nu este nici conținut (ci stările unui sistem pot fi asimilate cu acesta), nici agent (ci semnalele transmise printr-un canal pot fi asimilate cu acesta), nici proprietate, nici instructiune, nici proces și nici metoda, ci informația se constituie într-o categorie de sine stătătoare, având o existență abstractă și subtilă - adică nematerială - categorie care este reflectată de stări, semnale etc. și constituie un element esențial în procesul cunoașterii."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Informa%C8%9Bie#Ce_este_informa.C8.9Bia.3F

De ce afirmati ca starea cunatica nu poate fi considerata informatie, din moment ce modificarea starii unei particule se ce se aflla in legatura "quantum etanglement" se reflecta (nu se transmite in sensul ca nu calatoreste prin spatiu-timp asa cum este definit de TR) si in starea celeilate particule.

Teleportarea cuantica are la baza principiul superpozitiei si inseparabilitatea cuantica.

http://www.theregister.co.uk/2012/05/23/quantum_teleport_record/
"In quantum teleportation, the phenomenon known as “entanglement” is used to transmit information instantaneously. As long as entanglement isn’t destroyed, the state of one particles – in this case, photons – will reflect changes to the state of the other, regardless of distance.

The 143-km teleportation involves three photons. Alice (in La Palma) generates an entangled pair of photons, and sends one over a non-quantum channel (a fibre) to Bob (in Tenerife). The teleportation photon (generated by a third party, Charlie, in La Palma) is provided to Alice, and when its state is projected onto Alice’s photon, Bob is able to measure its state at the far end of the link.

In the Canary Islands experiment, submitted to Arxiv, entanglement was also used to synchronise time between the two ends of the channel."

[tavy]

Vorbind strict de TRR nu văd ce împiedică o particulă cu masă de repaus nenulă să treacă de la viteză sub viteza luminii, la viteză peste cea a luminii, fără să atingă viteza luminii.

Nu inteleg cum ar fi posibil acest "salt" la viteza superluminica (avand in vedere ca "În conformitate cu teoria relativității restrânse, o particulă mai lentă decât lumina și cu masa de repaus nenulă necesită energie infinită pentru a accelera până la viteza luminii, deci aceasta este imposibil.")
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vitez%C4%83_superluminic%C4%83

Faptul că nu înțelegi cum ar fi posibil este irelevant. Nici eu nu înțeleg cum ar fi posibil un astfel de salt, dar tot irelevant este.
Relevant este că TRR nu te împiedică să faci un salt la viteză peste cea a luminii fără să atingi viteza luminii, evident TRR nu-ți spune nici cum se face acest salt, nici că este posibil, doar că nu exclude posibilitatea.
Cum saltul are loc fără să atingi viteza luminii problema energiei infinite nu mai apare, evident nu avem nici o informație despre ce energie și ce impuls ar avea un obiect cu viteză mai mare decât a luminii și cu masă nenulă, TRR nu studiază această situație și nu ne poate răspunde.

Cu mențiunea că conform cu TRR o astfel de particulă ar călători în trecut din anumite s.r. și asta ar viola principiul conform căruia efectul nu poate precede cauzei.

Asa este. In acest sens consider ca este nevoie de o alta teorie stiintifica care sa explice aceste fenomene (care implica redefinirea spatiului, timpului, simultaneitate s.a.).

Deocamdată nu se simte o astfel de nevoie, tot ce știm până acum ne duce la concluzia că ordinea cauză efect nu poate fi inversată.

[Eugen7]

In TR singurul reper absolut (ct in orice sr) este viteza luminii in vid.

Asta este o aberatie. Viteza luminii in vid nu poate fi "reper" pentru nimic, decat daca schimbi definitia conceptului de "reper".

DEX:  REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoașterea poziției pe care trebuie sa o ocupe acel obiect într-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese care trebuie să fie asamblate. ◊ Punct de reper = semn care servește la recunoașterea unui loc, la orientare. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 2. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

mecanica clasica: d=v*t; timpul si spatiul sunt separate; t=absolut (pentru toti obs din toate SR, evenimentele au aceeasi ordine) => v lumina ->variabil

Te invit sa prezinti aici cum rezulta din "t=absolut (pentru toti obs din toate SR, evenimentele au aceeasi ordine)" ca "v lumina ->variabil".

Atât Aristotel, cât şi Newton credeau în timpul absolut, adică ei credeau că intervalul de timp dintre două evenimente se poate măsura cu exactitate şi că acest timp ar fi acelaşi pentru oricine l-ar măsura. Timpul era considerat separat de spaţiu şi independent de acesta.

În mecanica clasică se consideră „de la sine înțeles” că simultaneitatea a două evenimente este o proprietate independentă de observator și că ordinea cronologică și duratele fenomenelor sunt independente de observator sau experimentator. În acest fel, mulțimea momentelor de timp este izomorfă cu mulțimea punctelor de pe o dreaptă:
 a)  fiecărui eveniment îi corespunde un punct unic de pe axa timpului,
 b)  pentru a asocia un număr fiecărui moment de timp este necesar să fixăm o origine a timpului (un moment pe care să-l notăm convențional cu „0”) și să măsurăm durata dintre momentul respectiv și momentul „0”.
Timpul în mecanica clasică este omogen (se scurge permanent la fel de repede), nu este influențat de obiectele sau fenomenele ce au loc, și este independent de spațiu.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Timp#Timpul_.C3.AEn_mecanica_clasic.C4.83

TR: c=d/t => spatiul si timpul nu mai pot fi separate ci trebuie privite ca o entitate: continuum-ul spatiu-timp. c=absout (pentru toti obs din toate sr). Spatiu-timpul depinde de starea de miscare a obs. (timpul și spațiul sunt percepute diferit de obs diferiti, în sensul că măsurătorile privind lungimea și intervalele de timp depind de starea de mișcare a obs.)

Te invit sa prezinti aici cum rezulta din "c=d/t" faptul ca "spatiul si timpul nu mai pot fi separate ci trebuie privite ca o entitate".

Teoria relativităţii a revoluţionat ideile noastre despre spaţiu şi timp.

Spațiu Minkowski
În fizică și matematică, spațiul Minkowski (sau spațiul-timp Minkowski) este contextul matematic în care se formulează cel mai convenabil teoria relativității restrânse a lui Einstein. În acest context, cele trei dimensiuni obișnuite ale spațiului sunt combinate cu o a patra dimensiune a timpului pentru a forma o varietate tetradimensională pentru a reprezenta spațiul-timp.

În teoria lui Newton, în care timpul era considerat absolut, dacă un impuls de lumină este trimis dintr-un loc în altul, diferiţii observatori ar fi de acord întotdeauna asupra timpului necesar pentru acea deplasare, însă nu există o poziţie absolută în spaţiu (nu există repaus). Deoarece viteza este raportul dintre distanţa parcursă şi timpul necesar pentru aceasta (considerat constant), observatori diferiţi vor măsura viteze diferite ale luminii.

Pe de altă parte, în teoria relativităţii, toţi observatorii trebuie să fie de acord asupra vitezei luminii. Întrucât timpul este raportul dintre distanţa parcursă de lumină prin spaţiu (care nu este absolut) şi viteza luminii (considerată constantă), observatori diferiţi vor măsura timpi diferiţi (t=d/c). Cu alte cuvinte teoria relativităţii pune capăt ideii de timp absolut. Rezultă că fiecare observator are propria sa măsură a timpului.

În teoria relativităţii, spaţiul şi timpul sunt relative, doar viteza luminii este constantă. Fiecare observator poate utiliza radarul pentru a spune când şi unde are loc un eveniment, trimiţând un impuls de lumină sau unde radio către eveniment.

Teoria relativităţii ne forţează să ne schimbăm complet ideile despre spaţiu şi timp. Trebuie să acceptăm că timpul nu este complet separat şi independent de spaţiu, ci se combină cu acesta.

[Electron]

Hai sa nu fie nici pe-a ta, nici pe-a mea, sa zicem ca se presupun reciproc. E mai bine asa?

Nu e vorba de "a mea" aici, eu ti-am atras doar atentia ca daca tu presupui ca necesitatea este intr-un sens, se poate presupune de asemenea ca e in sens invers.

Cand presupui ca este reciproc, de fapt stergi orice distinctie dintre cele doua concepte. Poate asta si urmaresti de fapt.

Da, dar e infima, plus ca tendinta e spre anulare.

Este o distinctie intre "tendinta spre anulare" si "anulare". Aici distinctia este esentiala.

Premisa e imposibila practic, dar imaginar se poate face. Pe topicul asta e permis sa se faca si "experimente" imaginare

Desigur, dar se pare ca intelegem diferit conceptul de "experiment imaginar". Pe mine de exemplu ma atrag mai putin experimentele imaginare de genul "sa vedem ce s-ar intampla daca legile fizicii ar fi diferite" sau "ce s-ar intampla daca premisa asta imposibila ar fi adevarata". Eu prefer experimentele imaginare care se fac in contextul legilor cunoscute ale fizicii.

Asta, desigur, nu trebuie sa impiedice pe nimeni sa "experimenteze" imaginar altceva.

Aci o tai, in cel mai bun caz, pe filozofie.

Corect, dar nu e interzis si nu vreau sa conving pe nimeni.

Corect. Nu am spus-o pentru ca ar fi interzis, ci doar pentru a nu ramane cu impresia ca ramai pe taramul rigurozitatii stiintifice.

Ce legatura au aceste doua "tendinte" cu cele patru forte fundamentale, de exemplu?

Pai, forta nucleara tare si cea gravitationala sunt forte ceva mai "conservatoare", adica au rol mai mare in structurare, pe cand forta slaba si cea electro-magnetica sunt ceva mai "liberale". Cele mai "liberale" sunt cuantele de energie. Cele doua tendinte s-ar manifesta in toate dar in proportii diferite.

Nu voi comenta acest limbaj pseudo-stiintific. Daca nu vrei sa discuti serios si riguros, e treaba ta.

Nu, doar intuitia ca ar fi asa.

Ok, si ce-i cu asta? De la "experimente imaginare" sarim la intuitii?


e-

[Electron]

In TR singurul reper absolut (ct in orice sr) este viteza luminii in vid.

Asta este o aberatie. Viteza luminii in vid nu poate fi "reper" pentru nimic, decat daca schimbi definitia conceptului de "reper".

DEX:  REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoașterea poziției pe care trebuie sa o ocupe acel obiect într-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese care trebuie să fie asamblate. ◊ Punct de reper = semn care servește la recunoașterea unui loc, la orientare. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 2. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

Eugen7, ce facem aici? Jucam bambilici? In care din definitiile pentru "reper" se inscrie afirmatia ta cea aberanta?

Atât Aristotel, cât şi Newton credeau [...]

Mirobolant. Totusi, la intrebarea mea nu raspunzi? Sau nu stii ce e aceea o demonstratie? Iti dau indiciul ca afirmatiile gratuite si baterea campilor pe langa subiect nu sunt demonstratii.

Porneste de la premisele date de tine si arata cum se ajunge, in mod rational, la concluzii. Daca nu poti face asta, atunci nu poti nici afirma ca "din premisele ... <<rezulta>> concluziile ...". Ai inteles?

Teoria relativităţii a revoluţionat ideile noastre despre spaţiu şi timp. [...]

Mirobolant, din nou. Nu mai incerca sa ma ametesti cu explicatii copiate de pe wikipedia, ca nu asta ti-am cerut. Fa demonstratia afirmatiei tale, daca poti. Daca nu poti, admite ca nu poti si cu asta basta. Ce e asa de complicat?


e-